Gheorghe Ioana Virginia

Cla a XII a A

ITALIA
LA REPUBBLICA ITALIANA

Italia este situatã în Europa de Sud între 35°29’26”- 47°5’29” lat.

N. Şi 6°37’32”-18°31’14” long. E.
Vecini: Franta, Elvetia, Austria, Slovenia, marea Adriaticã, marea
Ionicã, marea Tireanianã, marea Liguricã
Relieful: Italia
cuprinde o parte
continentalã, formatã din
versantul intern al arcului
Alpilor şi Câmpia Padului, şi o
alta peninsularã, ocupatã de
lantul muntos al Apeninilor,
de dealuri şi înguste câmpii
litorale. Alpii, în N, se
prezintã sub forma unui zid
masiv care se desfãşoarã pe
cca. 1200 Km pe directia V-E.
Pe aceeaşi directie se disting
Alpii Piemontezi, cu cele mai
mari altitudini din Italia, Alpii
Lombarzi mai putini înalti –
dar cei mai extinşi şi uşor
accesibili –la poalele cãrora
s-au format, prin bararea
unor vãi glaciare, mari lacuri
glaciare (Maggiore, Lugano,
Como, Garda ) şi Alpii
Venetieni, cu bogat relief
carstic. Apeninii, care ocupã
cea mai mare parte a
peninsulei şi se continuã şi în insula Sicilia, sunt fragmentati şi
prezintã altitudini mai mici decât Alpii. Sunt cunoscuti pentru
caracteristicile lor vulcanice: câmpuri de lavã , vulcani activi, lacuri
vulcanice, cutremure frecvente. Morfologic distinctã de restul Italiei,
insula Sardinia este un bloc vechi masiv, puternic erodat, cu aspect de
podiş.
Coastele Italiei mãsoarã peste 9000 Km şi sunt joase şi nisipoase spre
marea Adriaticã şi înalte şi abrupte spre marea Tirenianã.
Numeroasele bãi şi golfuri au favorizat dezvoltarea porturilor;
Clima: În N clima este continentalã, cu ierni relativ reci, veri
cãlduroase şi precipitatii abundente. Italia peninsularã are un climat
mediteranian, cu veri secetoase şi calde şi cu ierni ploioase şi blânde.
De la N la S temperaturile cresc concomitent cu scãderea
precipitatiilor.
Moneda: Lira Italianã
Istoria: La începutul mileniului 2 î.C. în Pen. Italicã pãtrunde
primul val indo-european, urmat, în sec. 12-11 î.C., de noi valuri
italice. În sec. 10-9 î.C., în vestul Italiei îşi fac aparitia etruscii, a cãror
putere politicã şi civilizatie atinge maxima strãlucire în sec. 7-6 î.C.
Grecii întemeiazã, începând cu sec. 8 î.C. primele colonii în sudul
peninsulei şi Sicilia. Emancipat în 510 î.C. de sub suzeranitatea
etruscã, statul roman devine în sec 2 î.C., stãpânul întregii Italii şi îşi
extinde în secolele urmãtoare hegemonia în Bazinul Marii Mediterane,
punând bazele celui mai puternic imperiu al antichitãtii. Detronarea lui
Romulus Augustus de cãtre cãpetenia germanã Oduacru marcheazã
sfârşitul Imperiului Roman de Apus. Italia este stãpânitã de heruli,
ostrogoti, apoi cuceritã de Imperiul Bizantin; în 568 longobarzii
cuceresc Nordul. În 756 ia fiintã statul papal cu capitala la Roma.
Cucerit în 773, regatul longobard este inclus în statul franc. În Sicilia
se stabilesc la începutul sec. al IX-lea arabii. În timpul domniei
împãratului Otto I, Italia de Nord şi Centralã sunt incluse în imperiul
romano-german care intrã în conflict cu papalitatea. În sec. XI-XII
arabii sunt eliminati din sudul Italiei de cãtre normanzi. Oraşele din
Italia de Nord şi Centralã, Venetia, Genova, Florenta, Milano, care
înfloresc în secolele XIII-XV devenind patria umanismului şi Renaşterii,
decad în sec. XV-XVI. Între 1495-1595 Italia este câmp de bãtãlie între
Franta şi Spania. Prin pacea de la Cateau-Cambrésis (1559), cea mai
mare parte a Italiei revine Spaniei, iar dupã tratatele de la Utrecht şi
Rastatt (1713-1714), habsburgilor austrieci. Cu exceptia Siciliei şi a
regatului Sardiniei, întreaga Italie este unitã de Napoleon I în 1809.
Gheorghe Ioana Virginia
Cla a XII a A

Dupã rãzboiaele napoeoneene, un puternic val al mişcãrii de eliberare

nationalã zguduie întreaga Italie; la 9.02.1849, Mazzini şi Garibaldi
proclamã la Roma republica, dar reactiunea europeanã înãbuşã
aspiratiile populare. Regatul Piemontului este statul în jurul cãruia se
realizeazã unificarea Italiei; în urma rãzboiului franco-piemontezo-
austriac, Lombardia se uneşte cu Piemontul (1859). În 1860-1861
Garibaldi şi “cãmãşile roşii” elibereazã Sicilia şi Italia de Sud. Victor
Emanuel II din dinastia de Savoia se proclamã, în 1861, rege al Italiei.
Rãzboiul austro-prusac din 1866, în care Italia este aliata Prusiei, are
ca urmare unirea Venetiei cu Italia. La 20.09.1870 este eliberatã
Roma, care devine în 1871 capitala statului italian.
În 1929, acordul italo-papal de la Lateran statueazã
independenta Vaticanului şi stabileşte statutul bisericii catolice în
Italia.
La 10.06.1940, Italia se alãturã Germaniei, în cel de-al doilea
rãzboi mondial, atacând Franta, Grecia, Iugoslavia şi participând la
agresiunea împotriva U.R.S.S. Dupã debarcarea anglo-americanã din
Sicilia (10.07.1943), regimul dictatorului Mussolini este rãsturnat şi
Italia declarã rãzboi Germaniei.
La 18.06.1946 este proclamatã Republica Italianã.
Diviziuni administrative: Italia este împãrtitã în 20 de regiuni.
Valle d’Aosta: Situatã în partea de N-V a Italiei în zona montanã
a masivului Mont-Blanc la granita cu Franta. Resursa principalã este
turismul. Capitala: Aosta.
Piemont: vestitã regiune planã între Alpi şi Apenini traversatã
de râul Pad. În aceastã zonã este concentratã 3/5 din productia
italianã de orez. De asemenea, regiunea Asti este celebrã prin
vinurile şi brânzeturile produse aici. Capitala: Torino- centrul
industriei auto (Fiat) italiene.
Lombardia: Reprezintã zona cea mai atractivã a Italiei. Ocupã
zona de câmpie dintre râurile Ticino şi Mincio. Centrele urbane cele
mai dezvoltate: Brescia (industria siderurgicã, chimicã şi mecanicã),
Bergamo (industria textilã şi mecanicã), Pavia (important centru
universitar). Capitala: Milano – reprezintã centrul financiar al Italiei.
De asemenea, capitala modei italiene.
Veneto: Situatã în zona aluvionarã de vãrsare a râului Pad şi
afluentilor sãi. Regiune predominant agricolã. În zona Mestre-
Marghera, lângã Venetia, sunt concentrate rafinãrii de petrol şi
industrie chimicã. Capitala: Venezia – important port şi centru
cultural şi turistic.
Tretino-Atto Adige: Regiune italianã cu statut special divizatã
în douã provincii autonome: Trento şi Bolzano, etnic predominant
germanã.
Friuli-Venezia Giulia:
Situatã la poalele Alpilor
Carmici. Zonã cu traditie
agricolã. Capitala: Trieste –
oraş port cu statut de zonã
liberã.
Emilia-Romagna: Regiune ce
flancheazã masivul muntos al
Apeninilor.. Zonã agricolã
renumitã pentru sfecla de
zahãr. Capitala: Bologna –
important centru industrial
(siderurgie, industrie
alimentarã) şi comercial (piatã
cerealierã şi zootehnicã).
Liguria: Regiune în zona
litoralã la Marea Liguriei.
Relief în terase, favorabil
cultivãrii pomilor fructiferi şi
mãslinilor. Renumitã prin
marmura de Carrara. Capitala: Genova – important port comercial,
şantiere navale.
Toscana: Una dintre cele mai frumoase şi renumite regiuni ale Italiei
având în centru valea râului Arno. Oraşe importante: Pisa şi Siena.
Capitala: Florenta – centru cultural şi turistic de importantã mondialã.
Umbria: Regiune colinarã cu vãi sinuoase. Patria Sfântului Francisc
din Assisi. Capitala: Perugia.
Marche: Zonã muntoasã, riveranã la marea Adriaticã, strãbãtutã de
vãi adânci. Litoralul este bogat în plaje. Capitala: Ancona.
Lazio: Reprezintã leagãnul civilizatiei romane, cuprinsã între Apenini,
la est şi coasta tirenianã la vest şi strãbãtutã de râul Tibru. Capitala:
Roma - totodatã capitala Italiei şi a creştinãtãtii de rit catolic unde se
aflã statul Vatican.
Abruzzo: Regiunea cu cel mai pregnant aspect montan din lantul
muntilor Apenini. Capitala:: L’Aquila- centrul siderurgic.
Gheorghe Ioana Virginia
Cla a XII a A

Campagna: Regiune cu câmpii fertile unde se practicã cultura

cerealelor, tutunului, cânepii.. Capitala: Napoli – situatã în golful cu
acelaşi nume şi dominatã de prezenta vulcanului Vezuviu.
Molise: Regiune cu relief muntos, vãi profunde, pãduri întinse.
Capitala: Campobasso.
Puglia: Regiune bogatã în resurse agricole. Capitala: Bari -
important centru comercial cu legãturi cu lumea orientalã.
Basilicata, Calabria: Regiuni cu caractere morfologice
asemãnãtoare: relief montan grandios şi sever, zonã de coastã
pietroasã. Capitala: Potenza, Catanzaro.
Sicilia: Cea mai mare insulã mediteranianã dominatã de vulcanul
Etna. Este o zonã agricolã cerealierã. Oraşe importante: Siracusa,
Catania, Taormina. Capitala: Palermo.
Sardinia: Situatã în marea Tirenianã se caracterizeazã printr-un relief
muntos şi plaje cu nisip extrem de fin. Resursele principale sunt
pescuitul şi turismul estival. Capitala: Cagliari.

Reţeaua Hidrografică: Italia are o reţea hidrografică bogată cu

râuri în general scurte şi numeroase lacuri.
Populaţia: Ţara numără aproximativ 56 411 000 locuitori
(1861: 22 182 000 locuitori; 1901: 32 965 000 loc; 1961: 50 623
000), natalitatea 9,80/00, mortalitatea 9,60/00, populaţia urbană
fiind de 69%.
Oraşe principale după numărul de locuitori:
1. Roma-capitala 2 791 000
2. Milano 1 432 000
3. Napoli 1 206 000
4. Torino 992 000
5. Palermo 734 000
6. Geneva 701 000
7. Bologna 412 000
8. Florenţa 408 000
9. Catania 364 000
10.Bari 353 000
11.Venezia 318 000
Italieni sunt circa 95%, peste 30 000 000 de italieni sunt
cetăţeni ai altor ţări. Populaţia este concentrată în mare parte în
jumătatea nordică şi în deosebi în Câmpia Vaduzului şi în zona
apropiată (cu focarele Milano, Torino, Bolognia, Venezia). În Sudul
(Mezzogiorno), principala concentraţie de populaţie este cea din
jurul oraşului Napoli. Cele mai puţin populate zone sunt Alpii,
insula Sardinia şi sectorul peninsular la S de Napoli.
Culte: Catolicism 95%, protestantism, ortodoxism.
Statul: Republică parlamentară, potrivit constituţiei intrată în
vigoare la 01.01.1948. Activitatea legislativă este exercitată de
parlament compus din Senat şi Camera Reprezentanţilor, iar cea
executivă de consiliul de miniştrii, numit de preşedinte în urma
alegerilor legislative.
Economia: Ţară cu economie dezvoltată, locul 5 pe glob în
care industriei îi revine un rol crescând: concentrează ⅓ din
populaţia activă şi contribuie cu 1/3 la PNB şi înregistrează cel mai
ridicat ritm de creştere dintre ţările membre C.E.E. Foarte
diversificată şi bazată în cea mai mare parte pe materiile prime
din import. Este mai dezvoltată în Nord (peste 80% din producţia
industrială se află concentrată în triunghiul Torino-Milano-Genova,
care acoperă mai puţin de 1/3 din suprafaţa Italiei) şi mai puţin
dezvoltată în Sud (Mezzogiorno).
În afară de ramurile tradiţionale, textilă şi alimentară se
remarcă industria constructoare de maşini (autovehicule, nave
maritime, electronică şi electrotehnică, diverse aparate şi utilaje),
petrochimia, siderurgia.
Agricultura: Rămâne un sector important în economie.
Deţine supremaţia pe glob la măsline (2/5 din producţia mondială),
struguri şi vin (la acestea din urmă ca producţie nu şi calitativ).
Este al doilea mare producător de fructe din lume şi unul dintre cei
mai importanţi cultivatori de legume şi cereale din Europa. Un rol
important în economie joacă de asemenea, comerţul şi turismul
(anual, peste 40 000 000 de turişti, circa 12 miliarde $ încasări).
Reţea de transporturi dezvoltată şi modernizată şi balanţa
comercială echilibrată. În prezent economia Italiei se află în pericol
de stagflaţie.