OLIMPIADA LECTURA CA ABILITATE DE VIAȚĂ – LAV

Secțiunea liceu – lector experimentat, nivelul 4 – clasele a XI-a și a XII-a

Etapa pe școală, martie 2022

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:

 Toate subiectele sunt obligatorii.
 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare rând pe care îl
vei scrie.
 În cazul cerințelor în care limita maximă de rânduri este precizată, nu se vor lua în considerare rândurile
excedentare.
 Timpul de lucru este de 3 ore.

Citește cu atenție fiecare text, apoi cerințele, și răspunde la fiecare dintre acestea.

SUBIECTUL I 30 de puncte
AVIATORUL
de Evgheni Vodolazkin
Marţi
Patru categorii primeau cartele pentru alimente şi produse de larg consum:
Prima – muncitorii. Era un funt de pâine pe zi. Absolut suficient.
A doua – funcţionarii de stat, un sfert de funt de pâine pe zi.
A treia – intelectualii neîncadraţi, doar o optime.
A patra – burjuii. Tot o optime, numai că la două zile. Şi nu cumva s-o refuzi...
L-am întrebat pe Geiger dacă mai sunt şi acum cartele pentru alimente şi produse de larg consum. Mi-a
răspuns că au fost desfiinţate. Ei, slavă Domnului! N-o scoteai uşor la capăt cu cartelele, în special pentru
săpun şi gaz lampant.
Aflasem că s-a deschis un nou punct de furnizare pe Vasilievski Ostrov, la colţul liniei 8 cu Srednii. Am
zburat de pe Petrogradskaia acolo – nu ştie toată lumea locurile noi, iar acolo coada era de obicei mai mică.
Vânt din golf şi măzăriche; pişcă urechile. Îmi dăduseră la mine o broboadă a bunicii (bunica nici nu mai era în
viaţă), să mi-o pun peste chipiu, dar, prostul de mine, mi-a fost ruşine. Iar pe podul Tucikov, numai că n-am
fost luat pe sus. Am scos din servietă broboada şi mi-am înfăşurat capul în ea. Păi, chiar aşa, de ce să-mi fie
ruşine – e un viscol de nu vezi nici la o zvârlitură de băţ. Şi chiar dacă se vede – cine m-ar recunoaşte cu
broboada asta? Dar când m-am apropiat de linia lui 8, mi-am scos-o totuşi.
M-am aşezat la coadă. Pelagheia Vasilievna îmi spune:
— Sunt Pelagheia Vasilievna, am rând în faţa dumitale, dar vreau să stau într-un intrând unde nu e chiar
aşa curent.
— Sigur, răspund, staţi acolo, Pelagheia Vasilievna, din partea mea puteţi să nu aveţi grijă.
— Dar nu pleci din rând? Dacă pleci, treci pe la mine, uite, în intrândul ăsta (îmi arată), şi anunţă-mă.
Ȋncuviinţez din cap, dar ea rămâne pe loc.
— Aş sta, zice, dar am febră mare. Nu ştiu ce s-o alege de mine după statul ăsta la coadă. Totuşi, fără
gaz n-am pe ce să gătesc.
Se apropie Nikolai Kuzmici:
— Du-te, Pelagheia, stau eu în locul tău, dar nu te agita, pentru numele lui Dumnezeu.
Ea îl lasă să îi ţină locul.
— Cu Nikolai Kuzmici n-am grijă.
Toţi cei de la coadă sunt plini de zăpadă – pe căciuli, pe umeri, pe gene. Unii îşi lovesc picioarele unul
de altul. Din intrândul ei se iţeşte Pelagheia, uitându-se neîncrezătoare la Nikolai Kuzmici. El o vede şi dă din
cap a dojană.
— Mulţumesc, Nikolai, zice ea, şi dispare în intrând.
O oră glumesc cu toţii şi vorbesc despre cât e de greu să trăieşti fără gaz. Fără gaz şi fără lemne. După
ce s-au scurs trei ore, se apropie Skvorţov, pe care îl cunosc oarecum. Susţinând conversaţia generală, spune
că 1919 este cel mai rău an din viaţa lui.
1
 — Dar câţi are viaţa ta, întreabă cineva din coadă, nu cumva nouăsprezece cu totul? Ori douăzeci? Ce-
ai văzut tu, la drept vorbind, în viaţa asta?
— Păi, mai întâi...
Skvorţov răspunde cu aerul unui membru cu drepturi depline al cozii şi stă în rând cu mine. Nu ridică tonul,
dar coada nu îl crede.
— Uite, el, spune Nikolai Kuzmici arătând spre mine, a stat aici chiar de la început, pe el îl ţinem minte.
Pe Pelagheia Vasilievna, pentru care ţin eu rând aici, o ţinem minte. (Pentru o clipă, apare din intrând
Pelagheia Vasilievna.) Dar de tine, scuze, nu ne amintim.
Skvorţov ridică din umeri, şi zăpada adunată cade de pe ei. O clipă mai târziu, el e totuna cu viscolul.
Pleacă pur şi simplu, fără ceartă. Pleacă din viaţa mea pentru totdeauna, fiindcă, pare-se, nu l-am mai văzut.

Miercuri
Pe dulap e o statuetă a lui Themis, îi fusese dăruită tatei în ziua când a absolvit Facultatea de Drept. Îmi
era arătată încă pe când eram doar un prunc, spunându-mi-se: e Themis. Mai târziu, eram întrebat, în special
în prezenţa musafirilor: unde e Themis? Eu arătam; încă nu ştiam cine e aceea Themis, credeam că e orice
lucru de nimic care stă pe dulap; îmi plăcea totul la Themis, mai puţin balanţa: nu se legăna. Până pe la şapte
ani am răbdat, dar pe urmă am încercat să fac balanţa să se mişte, şi am perseverat, am dat în ea cu ciocanul.
Eram convins că trebuie să se legene, mă gândeam că o înţepenise ceva. Balanţa, bineînţeles, s-a rupt.

Joi
Astăzi, după vizita de dimineaţă, Geiger a rămas în salon. Şi-a lăsat o mână să lunece pe spătarul
scaunului vienez.
— Ai întrebat-o la un moment dat pe Valentina dacă ai fost mult timp fără cunoştinţă...
S-a sprijinit în spătar cu amândouă mâinile şi s-a uitat la mine. Mi-am tras pătura până la bărbie.
— E tot un secret?
— Nu, de ce? Reabilitarea dumitale merge foarte bine şi cred că deja îţi pot lămuri câte ceva. Dar numai
câte ceva – astfel încât să nu fie totul deodată.
Ca şi cum ar fi aşteptat această frază, a intrat în salon Valentina cu trei ceşcuţe pe o tavă. Mi-am dat
seama că era cafea din clipa când un picior al ei a păşit peste prag. I-am simţit aroma. O cafea făcută aşa cum
trebuie – când am băut ultima oară? M-au ajutat să mă ridic, şi, un minut mai târziu, eram aşezaţi toţi trei: eu
pe pat, Geiger şi Valentina pe scaune.
— Problema, a spus Geiger, este că dumneata ai fost într-adevăr foarte mult timp fără cunoştinţă, şi în
lume s-au petrecut schimbări. O să-ţi povestesc câte puţin despre ele, iar dumneata vei continua să îţi
aminteşti tot ce ţi s-a întâmplat. Sarcina noastră comună este ca aceste două fluxuri să se contopească
nedureros.
Cafeaua s-a dovedit a fi ca şi aroma ei, poate chiar un pic mai bună. Geiger a început să povestească
despre cucerirea cosmosului. După cât se vede, noi şi americanii zburăm deja de mult în cosmos. Păi da,
având în vedere ideile lui Tiolkovski, era de aşteptat. (Ce îi lipseşte cafelei e zahărul. Întreb dacă pot să
primesc nişte zahăr. Geiger şovăie, spune că nu ştie ce efect o să aibă glucoza asupra organismului meu.) Pri-
mul a fost în cosmos un rus, în schimb americanii au fost pe Lună. Mare lucru nu ştiu nici despre cosmos şi
nici despre Lună, dar, după părerea mea, nu e de făcut absolut nimic acolo.
— Oamenii au fost pe fundul celor mai adânci mări, continuă Geiger.
Încuviinţez din cap.
— Pe timpul dumitale se putea închipui aşa ceva? întreabă Valentina.
— Da, răspund, existau deja nişte idei pe tema asta şi-atunci.
Povestesc că pe la iarmaroace era o jucărie – locuitorul australian. Într-o sferă mică din sticlă, în care era
apă, plutea un mic domn (tot din sticlă) cu ochi bulbucaţi. Deasupra sferei era lipită o membrană de cauciuc.
Apăsai pe membrană şi locuitorul australian, rotindu-se în jurul axei sale, se ducea la fund. „Locuitorul
australian pe fundul mării se lasă, caută fericirea omenească!” striga vânzătorul. Şchiopătând cu un picior pe
care îl şi târşâia, vânzătorul umbla prin iarmaroc cu o iuţeală de te şi mirai, şi vocea ba i se stingea, ba i se
auzea deodată foarte aproape. „Locuitorul australian pe fundul mării...” Toată lumea se amuza că luptătorii
pentru fericirea omenească arată asa de ciudat. Si că sunt asa de mobili. Locuitorii ruşi, spre deosebire de
2
cei australieni, nu erau capabili să se învârtească, asta e sigur, cu o asemenea viteză.
Mâna lui Geiger e pe umărul Valentinei. Degetele, parcă maşinal, au de lucru cu o şuviţă din părul ei.
Arată spre mine. Cu o şoaptă teatrală, Geiger rosteşte chiar în urechea ei:
— Nu e vorba numai despre biruirea stihiilor, aici trebuie văzut un sens mai înalt – problema fericirii...
— Pe dumneavoastră lupta pentru fericire nu pare să vă anime în mod deosebit, nu? mă întreabă
Valentina.
— Din pricina ei, spun eu, sunt în general numai tragedii.
Valentina nu încearcă deloc să scape de mâna lui Geiger. Râde. Interesant, o fi vreo relaţie între ei? Că
el se poartă cu ea foarte familiar.
Geiger mi-a mai povestit ceva din domeniul tehnicii, dar nu am reţinut tot. Da, acum se scrie cu „tocuri cu
bilă“ (în interiorul peniţei e o bilă) – aha, e ce-a ascuns Valentina de mine acum câteva zile. Au vrut să mă
cruţe de un şoc. O să spun sincer: nu m-a şocat.
Seara mi-a crescut temperatura, şi Valentina mi-a citit Robinson Crusoe. M-a întrebat ce anume să îmi
citească, şi am rugat-o să-mi citească de unde se deschide cartea singură. Fiindcă pentru mine e indiferent de
unde, ştiu această carte aproape pe dinafară. Povestea începea cu Robinson care îşi cară lucrurile de pe fosta
lui corabie. Din catargele rămase construieşte o plută, şi, ducându-se şi întorcându-se, aduce pe ţărm provizii,
scule de tâmplărie, pânză de doc, odgoane, flinte, praf de puşcă şi multe altele. Pluta se balansează sub
povara cuferelor coborâte pe ea, şi cititorului îi bate inima cu putere, fiindcă orice lucru e la Robinson ultimul, el
nu mai poate fi înlocuit. Timpul care i-a dat naştere a rămas undeva departe, poate chiar s-a dus pentru
totdeauna. El e acum în alt timp – cu experienţa dinainte, cu deprinderile dinainte, şi trebuie fie să le uite, fie să
reconstituie întreaga lume pierdută, ceea ce nu e simplu deloc.
Cred că Geiger şi Valentina nu sunt legaţi prin nimic. Se poartă degajat unul cu altul, dar de aici nu
rezultă încă nimic. E stilul doctorilor.
traducere de Adriana Liciu

A. (2 puncte: 0,5 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Cartelele pentru alimente și produse de larg consum sunt primite la douǎ zile de cǎtre:
a. burghezi;
b. funcţionari;
c. intelectuali;
d. muncitori.

2. Gazul se distribuie pe cartelă:

a. dupǎ rǎzboi;
b. ȋn prezent;
c. în 1919;
d. nu este precizat.

3. Themis este zeiţa:

a. artelor;
b. dreptǎţii;
c. echilibrului;
d. istoriei.

4. Doctorul Geiger evită să povestească deodată despre schimbările petrecute în lume deoarece:
a. amintirile naratorului sunt foarte puternice;
b. este preocupat doar de evenimente din prezent;
c. naratorul a fost foarte mult timp fără cunoștință;
d. știința și tehnica au avansat foarte mult.

3
B. (4 puncte: 0,5 p. pentru fiecare idee plasată corect)
Stabilește ordinea logică și temporală a următoarelor idei principale ale textului, apoi notează pe foaia
de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai jos:

1. Băiatul înfruntă vremea rea pentru a sta la coadă la gaz.

2. Bǎiatul lasǎ ruşinea şi pe la podul Tucikov ȋşi pune pe cap broboada bunicii.
3. Geiger povestește despre cucerirea cosmosului.
4. Naratorul face febră.
5. Naratorul conchide că Geiger şi Valentina nu sunt iubiţi.
6. Skvorțov încearcă să intre în rând cu ceilalți.
7. Valentina aduce trei cafele.
8. Valentina ȋi citeşte din cartea preferatǎ.

C. (12 puncte: 3 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințe)

Răspunde, pe foaia de concurs, formulând enunțuri, la fiecare din următoarele cerințe:
1. Enumerǎ trei schimbǎri petrecute ȋn timpul cȃt personajul-narator a fost fǎrǎ cunoştinţǎ.
2. Explică reacția pe care i-o provoacă băiatului statuia zeiței Themis.
3. Ce atitudine are naratorul față de romanul Robinson Crusoe? Selectează două aspecte din text, care
justifică răspunsul tău.
4. În text există următoarea secvență: Timpul care i-a dat naştere a rămas undeva departe, poate chiar s-a
dus pentru totdeauna. El e acum în alt timp – cu experienţa dinainte, cu deprinderile dinainte, şi trebuie fie să
le uite, fie să reconstituie întreaga lume pierdută, ceea ce nu e simplu deloc.
Prezintă, în cel mult 6 rânduri, ipostaza în care se află Robinson.

D. (12 puncte)
Scrie un text eseistic de maximum 20 de rânduri despre personajul-narator, având în vedere realitățile istorice
și psihologice pe care le experimentează.

SUBIECTUL al II-lea 20 de puncte

Grădinile suspendate ale Semiramidei sau, mai corect, Grădinile suspendate din Babilon, au fost
construite de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) pentru una din soțiile sale, Amytis (Amuhea). Ele
figurau în Antichitate printre cele Șapte minuni ale lumii antice. După o veche legendă, răspândită în special de
scriitorii greci, ar avea o origine mult anterioară: ele ar fi fost construite de regele Ninus, întemeietorul orașelor
Ninive și Babilon, pentru soția sa Semiramida (Semiramis). După informațiile istoricului Diodor din Sicilia,
uriașele grădini ocupau o suprafață de 15000 m² și se ridicau în patru terase până la 77 de metri înălțime. Pe
terase erau plantați arbori din mai multe specii, unii dintre ei fiind înalți de 24 metri. Erau udați de pompe
cilindrice, al căror secret nu se cunoaște încă. Sub terase, sprijinite pe mai multe coloane, se găseau camere
răcoroase pentru familia regală. După unele relatări, se pare că vestitele grădini au fost dărâmate de perși, în
timpul ocupării Babilonului, tot atunci fiind dărâmat și Turnul Babel.
Construcția grădinilor suspendate din Babilon trebuie apreciată prin prisma încadrării lor în mediul
înconjurător: clima caldă și uscată, peisajul arid și obiceiurile vechilor locuitori ai Mesopotamiei. La popoarele
orientale din Antichitate, noțiunea de grădină era legată de ideea supremei fericiri omenești. Această
mentalitate i-a făcut pe vechii perși să numească grădinile lor „raiuri”.
Așezat pe fluviul Eufrat, vechiul Babilon își pierde originea în negura vremurilor. După vechi legende, el
ar fi fost întemeiat fie de către legendarul Nimrod, fie de către zeul Baal, fie de regele Ninus, soțul miticei
regine Semiramida. După o perioadă zbuciumată, marcată de rivalitățile și războaiele cu asirienii, Babilonul
reușește pe la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. să-și consolideze hegemonia. Conducător al statului a fost ales
Nabopalassar (626-605 î.Ch.), fondator al dinastiei caldeene. Fiul și urmașul acestuia, Nabucodonosor al II-lea

4
(605-562 î.Hr.), reface orașul, întărind fortificațiile și construind palate, ele înseși fortificate. Ținând seama de
structura religiei babiloniene, rolul predominant îl aveau preoții, conferind statului un regim teocratic.
Descrierea Babilonului de către Herodot corespunde, cu unele rectificări, cu rezultatul săpăturilor
arheologice. Orașul avea mai multe ziduri de incintă, dispuse concentric. Orașul propriu-zis era cuprins în
interiorul primei incinte, care avea latura de aprox. 1700 metri, și avea două cartiere, unul care cuprindea
palatul regal, iar celălalt templul zeului Enlil (sau Bel, după denumirea semită), ambele pe malul stâng al
Eufratului.
În colțul de nord-est al palatului, lângă poarta zeiței Iștar, se aflau grădinile suspendate. După cum spune
Diodor din Sicilia – repetând probabil cele spuse de Ctesias, a cărui operă s-a pierdut – grădinile au fost
construite de Nabucodonosor pentru una din soțiile sale, Amytis, fiica regelui Cyaxares al Mezilor, care regreta
peisajul muntos, cu vegetație bogată, al ținutului natal. Atribuirea grădinilor reginei Semiramida este cu mare
probabilitate de domeniul legendei. Calificativul suspendat, care însoțește numele acestor grădini, se
datorează relatărilor în limbile greacă sau latină. În limba greacă cuvântul kremastos (κρεμαστος) și în latină
cuvântul pensilis are o dublă semnificație: un obiect sau o construcție care atârnă (suspendat), sau o
construcție susținută de coloane și arcade, o terasă, în general un obiect susținut la o anumită înălțime.
Cea mai detaliată descriere a grădinilor se datorează lui Diodor din Sicilia, care arată că ele se
compuneau din terase etajate în amfiteatru, cu o latură de aprox. 123 m. Terasele erau susținute de ziduri de
piatră, construite la o distanță de trei metri unele de altele. Spațiile dintre ziduri erau acoperite cu bolți realizate
din blocuri de piatră. Pe aceste blocuri era așezat un strat de trestie îmbibat în asfalt, deasupra trestiei urma
un dublu rând de cărămizi arse, legate între ele cu mortar de ipsos, acoperite cu foi de plumb, pentru a
desăvârși izolarea hidrofugă. Peste foile de plumb era un strat de pământ, de grosime suficientă pentru ca să
poată prinde rădăcinile celor mai mari arbori. Diodor spune: „...Terasele erau pline de plante de toate felurile, în
stare să încânte vederea prin mărimea și frumusețea lor”.
În grosimea teraselor erau amenajate galerii și camere, care primeau lumina lateral, pe o singură latură,
în așa fel încât galeriile și camerele de la un anumit nivel aveau în față priveliștea unei grădini, care se rezema
pe terasele nivelului inferior.
Pentru stropitul grădinilor se foloseau mașini hidraulice, care urcau apa din Eufrat la diferitele niveluri. Pe
sub rădăcinile plantelor erau o serie de canale, care umezeau neîncetat pământul. Datorită posibilităților
întreținerii unei continue umidități, pe terase au putut să crească nu numai bogate partere de flori, dar și pomi
fructiferi, anumite specii de tamarix, palmieri etc.
Primele cercetări arheologice moderne au fost întreprinse de o misiune franceză condusă de Fulgence
Fresnel în anii 1852 - 1855, explorarea completă a fost făcută de o misiune germană condusă de Robert
Koldewey în anii 1899 - 1914. Săpăturile efectuate în colina El Kasr (în arabă: „castelul” sau „citadela”) au
descoperit ruinele marelui palat al lui Nabucodonosor, poarta principală a orașului și templul zeiței Nin-Mach.
În partea de nord-est a palatului s-au pus în evidență fundațiile construcției care susținea probabil Grădinile
suspendate. S-a descoperit și un coridor central, care are pe ambele laturi câte șapte camere, corespunzând
în general cu descrierile lui Diodor. În afară de poziția ruinelor, de modul de construcție și de dimensiunile lor,
care corespund cu ceea ce se cunoaște din descrierile autorilor antici, mai există o probă foarte convingătoare
că într-adevăr acestea sunt ruinele fostelor Grădini suspendate: Robert Koldewey a găsit trei puțuri situate
alăturat, în serie, unul central cu secțiune pătrată, între celelalte două cu secțiune ovală, care sugerează
existența unei mașini hidraulice, care funcționa probabil pe același principiu ca un aparat cu găleți cu lanțuri.
Acest dispozitiv putea da un flux continuu de apă.
Pe terenul vechiului Babilon este astăzi un deșert, aproape total lipsit de vegetație. Terasele grădinilor au
dispărut de multă vreme, în locul splendorii de altădată, deșertul dă o impresie de tristețe. În vârful unei coline
mai există un arbore secular, un atleth, considerat de unii nostalgici ca fiind o ultimă rămășiță a faimoaselor
grădini.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/Grădinile_suspendate_ale_Semiramidei)

A. (8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)

Răspunde, formulând enunțuri, la fiecare din următoarele cerințe, prin valorificarea textului citat:
1. Notează numele a două zeițe menționate în descrierea Babilonului.
2. Numește istoricul care a realizat cea mai detaliată prezentare a grădinilor suspendate ale Babilonului.
3. Explică modul în care se realiza stropirea grădinilor suspendate.
5
4. Prezintă, în maximum 6 rânduri, o posibilă explicație pentru concepția popoarelor orientale despre grădină.

B. (12 puncte)
Redactează un articol de cel mult 20 de rânduri, pentru revista de istorie a școlii, în care să-ți susții, prin două
argumente, punctul de vedere privind importanța cercetărilor arheologice, valorificând și informații din textul
dat.

SUBIECTUL al III-lea 10 puncte (câte 2 puncte pentru cerințele 1-3; 4 puncte pentru cerința
4)
Privește cu atenție imaginile de mai jos, apoi răspunde, formulând enunțuri, la următoarele cerințe:
1. Precizează scopul pentru care a fost elaborat afișul din centru.
2. Explică, ȋn cel mult 6 rȃnduri, semnificația numelui campaniei „Femeia la carte”.
3. Motivează care dintre cele trei ipostaze feminine ţi se pare a fi mai convingătoare.
4. Prezintă, în cel mult 10 de rânduri, relația care se stabilește la nivelul mesajului celor trei imagini.

6