Un roman SF: Dave Eggers.

Căpitanul Nemo

1. Romanul SF

„Literatura este arta cuvântului. Ea este creație și valoarea ei este realizată și receptată din
perspectiva unui concept de valoare. Totalitatea conceptelor de valoare alcătuiesc axiologia ca
domeniu al filosofiei. Pentru a interpreta obiectiv o operă literară trebuie să știm să o analizăm
din perspectiva mai multor concepte de valoare, a unei axiologii a literaturii și a artei în general.
De aceea vom expune și vom defini elementele creative, estetice, de specific național, teologice,
filosofice, critice, temporale, atemporale, psihologice și stilistice ale unei axiologii literare.”1

Dintotdeauna omul a posedat nădejdea enigmatică pentru traversarea într-o lume

imaginară și diferită față de existența fizică cotidiană și limitatoare pentru aspirații și orizonturi.
Încă din perioada de contemporaneitate, comportamentele, valorile culturale și relațiile dintre
persoane au cunoscut procese de completare, înnoire și modelare, ștergându-se și dezvoltându-se
în conformitate cu conceptele etice.

În aria literaturii, fantasticul a conturat forme numeroase de expresie și de manifestare.

„…Aici vocabula presupune un înțeles cu totul special: ambiția nu mai e avansată de către o
știință nici măcar prezumtivă, ci de către una aprioric ipotetică, mai precis, o para-știință.” 2
Literatura SF este scrisă în proză, în formatul romanelor. Astfel, aceasta se subscrie în interiorul
contextului epic, aspect care demonstrează faptul că epicul reprezintă un gen al potențelor
aferente limbajului.

1
Emil Alexandrescu, Literatura română în analize și sinteze, Ediția a VII-a revăzută și completată, București, 2014,
p. 78
2
Sergiu Pavel Dan, Proza fantastică românească, București, Editura Minerva, 1975, p.56
2. Dave Eggers- un scriitor influent

Dave Eggers s-a născut în data de 12 martie 1970 în Boston, SUA. Acesta a primit
recunoaștere socială în urma faptului că este considerat unul dintre cei mai influenți scriitori din
perioada contemporană, fiind de asemenea, unul dintre cei mai acuți critici al fostului președinte
din SUA, Donald Trump. Volumul de debut al scriitorului a fost Opera sfâșietoare a unui geniu
năucitor, volum care a devenit repede bestseller.

Dave Eggers este fondatorul McSweenye’s, o companie de editură independentă cu sediul

în San Francisco, care produce cărți, un site web de umor și un jurnal de scrieri denumit
McSweenye’s Quarterly Concern.

Opere reprezentative: Zeitoun, The Every, A Heartbreaking Work of Staggering Genius,

The Circle, The Captain and the Glory, The Parade etc.

3. Subiectul romanului

Căpitanul Nemo sau Prințul Dakkar este un personaj inventat de către Jules Verne,
scriitor francez de science-fiction. Ulterior, aceasta a fost repovestită de Dave Eggers. Nemo
este căpitanul misterios și constructorul unui submarin redutabil: Nautilus.

Aparențe înșală în ceea ce-l privește. Nemo insufla înfățișarea unui explorator și
mizantrop, aparent om de știință. Totuși, Nemo era un răzbunător hotărât al greșelilor pe care le-
a suferit și al popoarelor asuprite. Căpitanul Nemo viza în mod principal navele militare
aparținătoare Imperiului Britanic.

Trecutul enigmatic, setea extraordinară pentru răzbunare cât și imensa bogăție au făcut
posibilă nașterea personajului Nemo. Căpitanul Nemo poartă un nume latin, traducându-se drept
Căpitanul Nimeni.

Căpitanul Nemo este prezentat de multe ori ca fiind o persoană crudă, capabilă chiar să
scufunde o întreagă fregată engleză. Totuși, în plan paralel, a acesta a salvat scafandrul sărac și
este foarte priceput în artă.
 În acest clasic science-fiction, repovestit de către Dave Eggers, Nemo a fost întotdeauna
un personaj misterios, având întotdeauna tendința de a păstra singur, deși a dezvăluit câteva
detalii din trecutul său. Figura lui Nemo este una misterioasă. Naționalitatea sa este, în primă
fază, necunoscută. Ulterior este menționat că fiu al unui indian din parte de est.

În repovestirea lui Dave Eggers, în perioada vremurilor moderne, Pierre Arronax a pornit
cu scopul de a vâna un monstru marin misterios care terorizează oceanele, distruge navă după
navă și provoacă nenumărate morți. Însă, descoperirea a fost una cu totul șocantă!

Monstrul marin misterios a fost de fapt un submarin comandat de Căpitanul Nemo care
trăiește într-un exil autoimpus în apele de pretutindeni. Consuelo și Arronax se alătură lui Nemo
pe submarin și astfel încep aventurilor lor incitante.

Versiunea acestuia este una nouă, care plasează romanul clasic într-o variantă prescurtată.
Copilul cititor va intra într-o lume în care va face cunoștință cu personaje plăcute, evitând
sentimentul general de frustrare provocat de complexitatea temelor sau de vocabularul dificil.

Sentimentul care îl va înconjura pe cititor, în momentul în care lecturează noua versiune a

romanului o să fie unul de independență și de satisfacere, treptat ducând copilul către dorința de
a citit romanul clasic.

4. Relația părinte-copil

Omul este unica ființă care dăinuie atât din punct de vedere biologic, cât și din punct de
vedere spiritual. O relație bună între părinte și copil este una dintre componentele cheie care
aduce creșterea și progresul în societate. Cu cât mai mulți oameni dintr-o societate sunt educați,
cu atât mai mult pot oferi o contribuție benefică la mediul lor.

Acest fapt sporește importanța educației în societate. Educația are un rol de-a dreptul
hotărâtor în evoluția atitudinilor, cunoașterii și abilităților esențiale pentru vitalitatea și creșterea
existențială și chiar economică.
 Pentru a concura cu lumea, copiii sunt pregătiți pentru faza inițială a vieții lor. De la
vârsta de patru sau cinci ani, copiii au crescut în casa lor unde învață despre viața de familie și
despre cum să interacționeze cu oamenii.

„O generație sănătoasă fizic și psihic se naște în contextul unui climat familial propice.
Iubirea, maturitatea emoțională, comunicarea empatică, responsabilitatea, spiritualitatea înaltă
sunt doar câteva dintre elementele acestui climat, constituind premise ale dezvoltării adultului
tânăr.”3
Cu toate acestea însă, relațiile părinților cu tinerii pot fi încordate din vina ambelor părți.
Părinții adesea refuză să-și modifice concepțiile despre posibilitățile tânărului adult, tratându-l ca
pe un copil, iar adolescentul la rândul său își dorește să-și asume anumite responsabilități.
Îndatoririle și restricțiile aduc veșnice obiecții, devenind astfel subiecte frecvente de
contradicție între părinți şi copii. În cadrul familiei, însușirea responsabilităților individuale este
foarte des încurajată de către proprii părinți prin trasarea sarcinilor și asumarea lor de către copii.
Părinții trebuie să încurajeze toate inițiativele adultului tânăr atunci când acestea merită
cu adevărat a fi puse în practică. În acest caz, copilul se va simți valoros atunci când va reuși să-
și finalizeze sarcinile și va fi apreciat pentru efortul său.

4. Simbolurile operei

Vom porni interpretare noastră de la următorul citat: „A înrobi imaginaţia, chiar când este
vorba despre ceea ce numim, în mod grosolan, fericire, înseamnă a te sustrage justiţiei supreme,
pe care o aflăm în adâncul fiinţei noastre. Numai imaginaţia dă socoteală despre ceea ce poate fi,
şi aceasta îmi este de ajuns pentru a ridica puţin teribila interdicţie; e de ajuns şi pentru ca eu să
mă abandonez ei, fără teama de a mă înşela..."4

Scriitorii culți s-au ”înrobit” imaginației, dar în același timp au păstrat o relație directă cu
realitatea. Cele două forme de a fi în lume asumate, împreună, au dat omenirii lucrări de o
inestimabilă valoare. Simbolurile, sub forma lor generală de sentimente, concepte, ființe sau

3
Binchiș Elena, Familia și rolul ei în educarea familiei, Iași, Editura Polirom, 2011, p. 15
4
BRETON, A. Primul manifest al suprarealismului. Paris: Editura SAGITTAIRE, 1940, p. 283.
însușiri, au fost încă de la început un mod de interpretare a relației cu lumea și chiar de
comunicare între oameni, având un rol deosebit de important. Imaginarul este proces specific și
necesar formării simbolurilor.

Simbolul provine din punct de vedere etimologic de la termenul „symbollo” al limbii

greci vechi. Hierofaniile, indiferent de domeniul în care activează, are fundament simbolic.
Simbolul a fost și încă este considerat lanțul de legăură a comuniunii umanității cu divinității,
rămânând un

Comprehensiunea pune în joc orice cunoaștere a fenomenelor, orice metodă de

prelucrare a diferitelor date, de înglobare a acestora. În același timp hermeneutica literară oferă o
atenșie sporită logicii interpretării, aceleași logici pe care am punctat-o în capitolul anterior.

Apa și de cele mai multe ori tabloul apocaliptic în care este ilustrată furtuna de pe mare
și conflictul dintre erou și puterea naturii poate constitui unul dintre simbolurile elementare. Apa
este unul dintre elementele principale ale existenței umane, ale purității și ale regenerării. Lumea
mărilor și a apelor este cu totul diferită de lumea oamenilor, de tărâmurile uscatului. Apa este un
element al genezei, al vitalității și al învierii. De asemenea, apa este un element al invincibilității
și al nemuririi. În mod opozițional, apa poate să fie un element de distrugere atunci când ia
formalitatea unui potop imens sun furia căruia pot să fie scufundate apele și munții. Apa poate să
ilustreze și un element de metamorfoză sau un element transcendental.

Călătoria constituie posibilitatea realizării unei experiențe ale esențialului. Pornirea

hotărâtă la drum poate să realizeze găsirea păcii interioare, a atingerii infinitului sau a găsiri
adevărului, a nemuririi. Aluzie ritualică către o traversare originală și vie, călătoria aduce cu ea și
asumarea celui care trăiește această nemijlocie a existenței. Încercarea omului de a-și atinge
scopurile sau de a-și ajunge aspirațiile și idealurile, călătoria reprezintă o adevărată descoperire a
lumii, un element inițiatic pentru fiecare om.

Crucea este ilustrată prin cimitirul înfășurat în corali și care apare sub imaginea unei
cruci ridicată de către marinarii Nautilius. Crucea posedă funcții de măsură și de sinteză. În mod
normal, crucea este un loc de împletire a pământului cu cerul, însă aici, crucea are valențe
subacvatice, făcând legătura dintre real și mistic, subpământean, primind valențe de axis mundi.
Spațiul și timpul pot să se întrepătrundă în cordonul elementului totalizant și niciodată tăiat.
 Insula ilustrează un spațiu privilegiat, un strat al patriarhalității. De asemenea, insula
poate să susțină timpuri mitice când gestionările și manifestările se produceau în mod nealterat și
natural. Insula poate evoca un refugiu și reprezenta un centru cu totul primordial, chiar sacru, al
cărei culoare fundamentală este albul.
BIBLIOGRAFIE:
1. Binchiș Elena, Familia și rolul ei în educarea familiei, Iași, Editura Polirom, 2011
2. Emil Alexandrescu, Literatura română în analize și sinteze, Ediția a VII-a revăzută și
completată, București, 2014
3. Sergiu Pavel Dan, Proza fantastică românească, București, Editura Minerva, 1975
4. BRETON, A. Primul manifest al suprarealismului. Paris: Editura SAGITTAIRE, 1940