INTRODUCERE

Una din funcțiile publice cele mai fascinante prin rol, semnificație și statut este,
neîndoielnic, secretarul din administrația publică locală. Acesta s-a aflat neîntrerupt în
administrația publică a unităților administrativ-teritoriale de bază și intermediar, indiferent ce
denumire a purtat acesta, de la Domnitorul Alexandru Ioan Cuza formatorul și reformatorul
statului național moder român. Și, mai ales, făuritorul de instituții, la nivel central și local și de
reglementări, care au așezat România între națiunile modern ale Europei.
Multă vreme el a purtat și numele de notar, care a fost inspirat, nu doar de atribuțiile
specifice notarilor, pe care le exercita, ci și pentru că notarul era perceput ca un simbol al legalității,
ca om al legii.
În perioada regimului totalitar s-a numit secretar de comitet executiv (la județe și municipii)
sau de birou executiv (la comune și orașe), după 1990 a fost evocat mai întai prin denumirea de
secretar de consiliu local, care s-a transformat, ulterior, în secretar al unității administrative-
teritoriale.
Codul administrativ, recent adoptat de Parlament 1, merge și mai departe și îl numește
secretar general, denumire care urmează să se regăsească în toate unitățile administrativ-
teritoriale. Considerăm că este o formulă care va consolida percepția publică privind semnificația
secretarului unității administrativ-teritoriale.
Funcția de secretar general, cum o denumește în prezent Codul administrativ, are și va
continua să mențină un rol deosebit pentru modul în care se înfăptuiește administrația în teritoriu.
Acesta este un ”filtru” al legalității la nivelul acestei administrații.
Prezenta lucrare nu este una exhaustivă, fapt pentru care am să prezint, pe scurt, care este
rolul acestuia în administrația publică locală, unde se situează acesta în raport cu primarul/
președintele consiliului județean, respectiv cu prefectul județului unde acesta își desfășoară
activitatea. Și, în cele din urmă, operațiunile administrative prin care acesta poate ”apăra” actele
pe care le contrasemnează.

1
Codul administrativ a fost adoptat de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională în ședința sa din 9 iulie
2018

1
 SECRETARUL GENERAL ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ROMANEASCĂ

1.1. Locul și rolul secretarului unității administrativ-teritoriale

În toată lumea, administrația este asigurată de un ansamblu de organe, ale căror structuri
sunt amenajate într-un mod caracteristic. Aparatul administrativ este, în toate sistemele de drept,
un ansamblu complex care este destinat să satisfacă nevoile publice.
Acesta a fost edificat treptat, pentru a asigura mai ales permanența și independența
societății organizate politic2 și pentru a răspunde anumitor necesități care apar datorită vieții în
comun, dezvoltțndu-se prodigios și complicandu-se, reprezentand o suprapunere de etaje, avand
fiecare un centru de comandă, un organ motor sub care se plasează grupe de mecanisme, legate
prin diferite tipuri de relații și conexiuni între nivelurile existente, de sus în jos și de jos în sus,
adevărate sisteme de transmisie și de comunicare.
Așa cum făcea observație, cu mulți ani în urmă, profesorul Constantin Rarincescu, funcția
executivă a statului nu coincide în toate cazurile cu activitatea administrației, deoarece
”administrația este investită uneori cu putere discreționară, cand în exercițiul acestei activități nu
se aplică nici o lege”3.
În forma anterioară adoptării Legii nr.286/2006 și Legea nr.215/2006, care a modificat
Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, secretarul județului făcea parte din
categoria înalților funcționari publici. În prezent, toți secretarii de unitate administrativ-
teritorială, inclusiv cei ai județului, sunt funcționari publici de conducere.
În prezent, prin noul Cod administrativ găsim consacrat instituției secretarului unității
administrativ-teritoriale un nou titlu și anume Partea a III-a, Titlul VII ”Alte dispoziții aplicabile
administrației publice locale”, cap. I, art.242 și 2434.
Art.242 (1) ”Fiecare unitate administrativ-teritorială și subdiviziune administrativ-
teritorială a municipiilor are un secretar general salarizat din bugetul local, funcționar public de
conducere, cu studii superioare juridice, administrative sau științe politice, ce asigură respectarea
principiului legalității în activitatea de emitere și adoptare a actelor administrative, stabilitatea
funcționării aparatului de specialitate al primarului sau, după caz, al consiliului județean,
continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între compartimentele din cadrul
acestora.”
Potrivit modificărilor aduse prin noul Cod administrativ, secretarul nu mai este ”secretarul
consiliului local” (cum era în reglementarea anterioară a legii), ci este secretarul general al
comunei sau orașului, deci al unității administrativ-teritoriale. Acesta este salarizat din bugetul
local, nu din bugetul statului, dar în condițiile stabilite de lege și are statut de funcționar public.,

2
Cristina Cornelia Feurdean, Statutul juridic al secretarului unității administrativ-teritoriale, Editura Universul Juridic,
București, 2019, op.cit., p.84
3
Constantin Rarincescu, Contenciosul administrativ roman, ed.a II-a, Editura Universală Alcalay, 1929, op.cit., p.84
4
Dan Constantin Mâță, Administrația Publică 2019. Codul administrativ și legislație conexă, Editura Universul Juridic,
București, 2019, op.cit.,p.100-101,

2
cu toate drepturile și obliigațiile care revin acestor categorii de persoane, bucurandu-se stabilitate
în funcție5.
Secretarul unității administrativ-teritoriale are astfel statut de funcționar public de
conducere, după cum urmează: legea impune studii superioare juridice sau administrative pentru
funcția de secretar; se consacră în mod expres interdicția pentru secretarii unităților administrativ-
teritoriale de a putea fi membri ai unui partid politic, sub sancțiunea eliberării din funcție, precum
și acela de a fi soț, soție sau rudă de gradul I cu primarul sau viceprimarul, respectiv cu președintele
sau vicepreședintele consiliului județean; recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea sau
încetarea raporturilor de serviciu al funcționarului public și regimul disciplinar care i se aplică este
cel prevăzut de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici cu modificările și
completările ulterioare. Rostul unui asemenea funcționar public, care nu are dreptul prin lege să
aparțină vreunui partid sau formațiuni politice, sub sancțiunea eliberării din funcție, este în primul
rand acela de a asigura legalitatea, stabilitatea și coerența în activitatea autorităților
administrative autonome locale6.
Secretarul unității administrativ teritoriale îndeplinește următoarele atribuții prevăzute în
art.243 din Codul Administrativ 7: avizează, pentru legalitate, dispozițiile primarului,
președintelui consiliului județean, hotărârile consiliului local și ale celui județean, participă la
ședințele consiliului local și ale celui județean, asigură gestionarea procedurilor administrative
privind relația dintre autoritățile autonome locale și județene și între acestea și prefect; organizează
arhiva și evidența statistică a hotărârilor consiliului local și a celui județean, a dispozițiilor
primarului și a președintelui consiliului județean, asigură transparența și comunicarea către
autoritățile și instituțiile publice, persoanelor interesate, a actelor cetute în baza Legii 544/2001
privind liberal acces la informațiile de interes public, pregătește ședințele consiliilor locale și
județene, întocmește procesul verbal de ședință, redacttează hotărârile. Acesta mai poate îndeplini
și orice alte atribuții prevăzute de legi special ori încredințate de către consiliul local, cel județean,
de primar sau de președintele consiliului județean8.
Pe baza concluziilor rezultate din analiza aspectelor evolutiv-istorice ale statutului
secretarului unității administrative-teritoriale în România, locul secretarului în actualul sistem
constituțional și legal este unul important, importanță care decurge și din ansamblul atribuțiilor
aferente acestei funcții.
Indiferent de regimul politic al guvernanților, secretarul unității administrativ-teritoriale a
oferit și oferă suportul pentru activitatea desfășurată de către autoritățile din administrația publică
locală încă de la apariția sa, având totuși și alte atribuții.

5
Iordan Nicola, Reflecţii asupra modificărilor legislative în materia alegerii şi constituirii autorităţilor administraţiei
publice locale, în Revista de Drept Penal nr. 2/2008, p. 88, op.cit.
6
C. Miu, Excesul de putere în activitatea primarului, în lucrarea Implicațiile Tratatului instituind o Constituție pentru
Europa asupra dreptului public și a serviciilor publice, Secțiunea pentru științe juridice și administrative, Caietul
științific nr.8/2006, Editura Burg, Sibiu, 2006, p.355;
7
Dan Constantin Mâță, Administrația Publică 2019. Codul administrativ și legislație conexă, Editura Universul Juridic,
București, 2019, p.101, art. citat (alin.1 -8);
8
V. Vedinaș, Drept administrativ, ed. a VII-a, Editura Universul Juridic, București, 2012, p.478-479, op.cit.;

3
 În ceeace privește sistemul actual legal, acesta îi asigură secretarului unității
administrativ-teritoriale locul fruntaș între funcțiile publice, loc care a fost preluat în Legea
nr.69/1991 când, numai pentru secretarul unității administrativ-teritoriale, în legea organică, se
prevedea în mod expres, că este funcționar public.
Deși, fără prea mare relevanță la momentul respectiv, întrucât nu exista legislație specifică
acestei funcții în România, este de apreciat strădania legiuitorului de a asigura secretarului unității
administrative-teritoriale acest statut special. Tot în categoria acestor prerogative excepționale se
înscriu și prevederile privind recrutarea secretarului unității admiinistrativ-teritoriale,
reglementarea raporturilor de serviciu, sancționarea, răspunderea și încetarea acestor raporturi.
Câteva reminiscențe ale vechiului statut al secretarului unității administrative-teritoriale
sunt încă în vigoare și aici ne referim doar cu titlu de exemplu, la calitatea de președinte al
Comisiei pentru protecția minorului, la atribuțiile acestuia de ”șef” a numeroase direcții de
specialitate sau de semnatar al tuturor documentațiilor de urbanism. De asemenea, regimul
sancționator al secretarului unității administrative-teritoriale cuprinde prevederi care par a
contrazice acest statut al secretarului, fiind o împreunare a atribuțiilor atât ale unui ales
local (primar sau președinte de consiliu județean) cât și ale unui înalt funcționar public,
apolitic, prefectul.
Așadar, în actualul sistem constituțional și legal, pe de o parte, prin apariția a multiple acte
normative se încarcă activitatea acestui funcționar public cu numeroase atribuții, iar pe de altă
parte, fără a se delega dintre cele deja existente, se încearcă minimalizarea acestei funcții, prin
desființarea atributelor care asigurau stabilitatea în funcție a acestuia.

1.2. Cariera secretarului unității administrativ teritoriale

Deși la o distanță apreciabilă, temporal, după adoptarea statutului funcționarilor publici,
legiuitorul a stabilit cadrul normativ al carierei funcționarilor publici 9.
Un prim element care definește cariera funcționarului public este stabilitatea în funcție.
Stabilitatea pe post de care se bucură funcționarul public are semnificația împiedicării
emitente a unui act de numire în funcție publică de a trec, oricând și în orice condiții, la
revocarea unui asemenea act, aceasta putându-se face numai în anumite condiții, cu caracter
excepțional.
Acest lucru conferă actului o trăinicie deosebită, care îl face dificil de desființat de către
autoritatea publică emitentă (sau de către una ierarhic superioară), ceea ce îl face obligatoriu atât
pentru autoritățile și instituțiile din sfera executivă a sistemului instituțional al puterii publice, cât
și pentru cele plasate în afara acestui perimetru și care aparțin fie puterii legislative, fie puterii
judecătorești10.

9
H.G. nr.611/2008 prentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici
publicată în M.O. nr.530 din 14/07/2008
10
Cristian Clipa, Caracterul obligatoriu al actului administrativ de numire într-o funcție publică și stabilitatea pe post
a funcționarului public –corelații necesare¸ în Revista de drept public nr.4/2010, op.cit., p.20

4
 Un alt element al carierei funcționarului public îl reprezintă avansarea acestora.
În carieră, funcționarului public îi este recunoscut11 dreptul de a promova în funcția
publică și de a avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii. Un element de noutate adus prin
ultimele modificări ale Legii nr.188/199912 este cuprinsă în teza a doua a art.55, conform căreia
promovarea în clasă, în grade profesionale și avansarea în treptele de salarizare nu sunt
condiționate de existența unui post vacant.
Este de necontestat faptul că asigurarea unui serviciu public profesionist, transparent,
eficient, și imparțial nu poate fi concepută fără dezvoltarea unui corp al funcționarilor
publici el însuși profesionist, stabil și neutru politic.

11
Verginia Vedinaș, Drept administrativ, ed. a VII-a, Editura Universul juridic, București, 2007, op.cit., p.522
12
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost publicată în M.Of. nr.600 din 8 decemmbrie 1999,
republicată în M.Of. nr.251 din 22 martie 2004 și republicată în M.Of. nr.365 din 29 mai 2007;

5
 CONCLUZII
Deși instituția secretarului unității administrativ-teritoriale nu este încadrată în categoria
autorităților ”prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, care sunt consiliile locale
alese și primarii aleși, în condițiile legii [art.121 alin. (1) din Constituție], prin diversitatea
atribuțiilor cu care este însărcinat secretarul unității administrativ teritoriale, dar mai ales datorită
importanței acestor atribuții în ansamblul activităților autorităților din administrația plublică,
putem concluziona că acesta este garantul legalității activității autorităților din administrația
publică locală.
Deși secretarului comunei, orașului, municipiului, județului și al subdiviziunii
administrativ-teritoriale a municipiilor, legiuitorul nu i-a stabilit un statut juridic special, cu
caracter exhaustiv, așa cum întâlnim în alte țări, totuși acesta are un rol deosebit în bunul mers
al unei primării, respectiv al consiliului județean, asigurând un cadru propice appropierii tot mai
mari dintre cetățeni și autoritățile locale, în scopul satisfacerii oportune și celerice a nevoilor
intereselor membrilor colectivității, prin asigurarea transparenței informațiilor de interes public.
Luând în considerare, pe de o parte, importanța funcției de secretar de unitate
administrativ-teritorială și necesitatea existenței unui cadru legal unitar și cât mai
cupprinzător al acestei funcții, iar pe de altă parte, faptul că toate celălalte categorii de juriști
din România au fiecare propriul Statut (judecători, procurori, notari, avocați, consilieri juridici)
precum și multe alte categorii de funcționari publici beneficiază de statute speciale, considerăm că
este necesar ca și secretarul unității administrativ-teritoriale din România să beneficieze de
un asemenea statut.
Consfințirea drepturilor și obligațiilor secretarului unității administrativ-teritoriale, în
prezent multe dintre ele subînțelese din multe prevederi legislative, într-o legislație oarecum,
unitară odtaă cu apariția Codului administrativ, și fragmentară, aplicată neuniform, dublată de
interesele politice care, cel mai adesea, prevalează scopului lor constituțional și legal, într-un cadru
general de organizare și funcționare, respectiv un Statut al secretarului apare ca fiind un demers
necesar pentru a conferi legitimitate acestei funcții.
Urmare a analizei aspectelor evolutiv-istorice ale funcției de secretar, putem afirma că
acesta, încă de la apariția sistemului legislativ românesc, a constituit o funcție publică deosebit
de importantă în ceea ce privește administrația publică locală, atât prin importanța și volumul
atribuțiilor pe care le-a îndeplinit, dar și din reglementarea raporturilor secretarului unei
unități administrativ-teritoriale cu celălalte autorități din administrație, atât la nivel local,
cât și central și îndeosebi, cu cetățenii în slujba căroora și-a exercitat atribuțiile.
Pe de altă parte, din prezenta lucrare și din analiza actualului statut juridic al secretarului
au rezultat numeroase contradicții între normele legale care reglementează acest statut, dar
și, ceea ce considerăm a fi mult mai grav prin efectele pe care le produc, lipsa cu desăvârșire a
normelor legale privind diversele aspecte ale statutului juridic al secretarului.
Probleme deosebite ridică această reglementare nu numai în domeniul atribuțiilor
secretarului, dar și privind raporturile de serviciu, începând de la recrutarea și numirea acestuia
până la încetarea raporturilor de serviciu.

6
 BIBLIOGRAFIE

1. Cristina Cornelia Feurdean, Statutul juridic al secretarului unității administrativ-

teritoriale, Editura Universul Juridic, București, 2019
2. Constantin Rarincescu, Contenciosul administrativ roman, ed.a II-a, Editura Universală
Alcalay, 1929
3. Dan Constantin Mâță, Administrația Publică 2019. Codul administrativ și legislație
conexă, Editura Universul Juridic, București, 2019
4. Iordan Nicola, Reflecţii asupra modificărilor legislative în materia alegerii şi constituirii
autorităţilor administraţiei publice locale, în Revista de Drept Penal nr. 2/2008
5. Cristian Clipa, Caracterul obligatoriu al actului administrativ de numire într-o funcție
publică și stabilitatea pe post a funcționarului public –corelații necesare¸ în Revista de
drept public nr.4/2010
6. Verginia Vedinaș, Drept administrativ, ed. a VII-a, Editura Universul juridic, București,
2007
7. Cristina Miu, Excesul de putere în activitatea primarului, în lucrarea Implicațiile Tratatului
instituind o Constituție pentru Europa asupra dreptului public și a serviciilor publice,
Secțiunea pentru științe juridice și administrative, Caietul științific nr.8/2006, Editura Burg,
Sibiu, 2006

Legislatie:
 Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost publicată în M.Of. nr.600
din 8 decemmbrie 1999, republicată în M.Of. nr.251 din 22 martie 2004 și republicată în
M.Of. nr.365 din 29 mai 2007
 Codul administrativ a fost adoptat de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională
în ședința sa din 9 iulie 2018