CCIA ANUL III

PLANSEE

Notiuni generale

Planşeele sunt elemente de construcţie cu suprafaţa plană, orizontală,

având rolul funcţional de compartimentare interioară a clădirii peverticală şi de
izolare a acesteia de mediul exterior (în cazul planşeului peste ultimul nivel). În
funcţie de poziţia lor, planşeele pot fi curente sau intermediare,planşeul de pod
sau planşeul terasă şi planşeul peste subsol în cazul clădirilor cusubsol.
Pe lângă rolul funcţional, planşeele au şi rol de rezistenţă, ele fiind elemente
structurale şi fac parte din structura de rezistenţă a clădirii.
Din punct de vedere constructiv, planşeele sunt formate din două părţi
distincte : elementele de rezistenţă (placa de planseu ) şi pardoseala

Din punct de vedere structural, planşeul propriu-zis ,cu rol de rezistenţă,

trebuie analizat sub două aspecte: de preluare şi transmitere a încărcărilor
gravitaţionale (verticale) catre elementele structurale verticale si de realizare a
conlucrării elementelor structurale verticale sub acţiunea încărcărilor orizontale
din vânt sau seism.
 Preluarea încărcărilor verticale (inclusiv greutatea proprie) se face de
către elementul de rezistenţă al planşeului, în funcţie de alcătuirea constructivă
adoptată. În acest scop elementul de rezistenţă trebuie să aibă o rigiditate
corespunzătoare la încovoiere, astfel încât săgeţile maxime să fie în limita celor
admisibile, ceea ce asigură o exploatere normală a cădirii.
În ceea ce priveşte cel de al doilea aspect, respectiv realizarea conlucrării
elementelor portante verticale este posibilă dacă planşeele au o rigiditate
corespunzătoare în planul lor (plan orizontal) astfel încât planşeul în ansamblu
să nu se deformeze în plan orizontal sub acţiunea încărcărilor orizontale din
vânt sau seism, respectiv planşeele de la diversele niveluri ale clădirii se
deplaseze fără deformatii in planul lor.

Planşeul propriu zis, elementul de rezistenta, poate fi alcătuit într-o varietate

constructivă foarte largă, în funcţie de destinaţia construcţiei, zona de
amplasament, dezvoltarea pe înălţime etc;
Pardoseala este dispusă deasupra elementului structural şi este alcătuită din
mai multe elemente nestructurale (strat de uzură şi finisaj, strat suport finisaj,
strat de egalizare, stratul de izolare fonică etc);
Partea inferioară a planşeului se numeşte tavan şi se poate realiza dintr-o
simplă tencuială şi zugrăveală sau sub formă de tavan suspendat, cu rolulde
mascare a grinzilor planşeului brut sau pentru a crea spaţii necesare pentru
instalaţii.
 Rezolvarea constructivă pentru stratul de uzură al pardoselii şi pentru
tavanse stabileşte în funcţie de destinaţie şi cerinţele impuse de confortul
interiorprecum şi de cerinţele de exploatare a clădirii.

EXIGENTE DE PERFORMANTA
Planşeele, ca subsisteme (subansamble) structurale ale clădirilor, trebuie
să fie astfel concepute, proiectate şi realizate încât să satisfacă, pe toată durata
de exploatare, următoarele exigenţe de performanţă:
- rezistenţă şi rigiditate la solicitări statice şi dinamice;
- siguranţă în caz de incendiu;
- izolare termică, fonică şi hidrofugă;
- aspecte arhitecural- estetice şi economice.

Rezistenţa şi rigiditatea planşeelor trebuie asigurate atât la preluarea

încărcărilor verticale, cât şi a încărcărilor orizontale.
Prin exigenţa de rezistenţă se impune ca planşeele să asigure preluarea
încărcărilor verticale (permanente şi variabile) şi transmiterea acestora , în
condiţiide siguranţă, la elementele de susţinere (pereţi, stîlpi), în ipotezele cele
mai defavorabile de încărcare care pot să apară în timpul exploatării sau
execuţiei.
Exigenţele de rigiditate trebuie să fie asiguarate atât sub acţiunea încărcărilor
verticale cât şi sub acţiunea încărcărilor orizontale.
Exigenţele de rigiditate sub acţiunea încărcărilor verticale impun ca planşeele să
nu se deformeze peste limitele admisibile, iar sub acţiunea încărcărilor
orizontale (vânt, seism), planşeele trebuie să asigure rigidizarea clădirilor în
plan orizontal, respectiv să asigure efectul de şaibă orizontală rigidă,în special la
clădirile amplasate în zone seismice.

Siguranţa în caz de incendiu se impune tuturor tipurilor de planşee,indiferent

de funcţiile îndeplinite şi modul de alcătuire. În general, planşeele trebuie să fie
astfel alcătuite încât să asigure rezistenţa la foc şi toate exigenţele privind riscul
de izbucnire a incendiului, durata de propagare şi de supravieţuire în clădire
după declanşarea incendiului până la evacuarea ocupanţilor din clădire
(conform normelor in vigoare).
Limita minimă a rezistenţei la foc se stabileşte în funcţie de gradul de
importanţă şi de rezistenţă la foc a clădirii.

Exigenţele de izolare, termică, fonică şi hidrofugă se impun planşeelor,

înfuncţie de poziţia şi funcţiile pe care le au în structură.
Exigenţa de izolare termică se impune planşeelor de acoperiş ( de tip terasă
sau şarpantă) şi planşeelor situate deasupra unor spaţii neîncălzite
(pivniţe,ganguri circulabile etc).

Exigenţele de izolare, fonică se impun tuturor tipurilor de

planşee, în mod diferenţiat: planşeele intermediare trebuie să asigure izolarea
fonică necesară împotriva zgomotelor aeriene şi de impact, iar planşeele peste
subsoluri şi de pod nu impun măsuri speciale de izolare fonică. Exigenţe de
izolare hidrofugă se impun planşeelor de acoperiş de tip terasă, în băile
apartamentelor, băi comune, bazine de înot etc.

Exigenţele de ordin arhitecural şi estetic se impun planşeelor din încăperi cu

destinaţii speciale (săli de recepţie, de spectacole, restaurante,etc), care trebuie
să îndeplinească şi o funcţie decorativă, ce se realizează atât prin intermediul
finisajelor ( plafoane şi tencuieli decorative) cât şi prin geometria elementelor
de rezistenţă a planşeelor.

Exigenţele economice depind în general, de alegerea soluţiei constructive şi

sunt exprimate prin indici tehnico-economici privind: consumul de
material,consumul de manoperă, consumul de energie înglobată, durata de
execuţie,gradul de industrializare etc.

CLASIFICAREA PLANŞEELOR

Clasificarea planşeelor se poate face dupa mai multe criterii astfel:

- după materialul utilizat: din lemn, zidărie, metal, beton sau material
combinate;
- după sistemul de susţinere: pe pereţi portanţi (din zidărie sau beton) , pe grinzi,
pe stâlpi;
- după forma tavanului: plană, curbă, cu grinzi, cu nervuri etc.;
- după tipul elementelor de rezistenţă: din plăci plane, fâşii cu goluri, panouri
mari, grinzi şi corpuri de umplutură etc.;
- după modul de comportare la zgomot de impact : cu ecran acustic simplucând
pardoseala vibrează simultan cu planşeul brut şi transmit uşor zgomotele
deimpact şi cu ecran acustic dublu, când pardoseala vibrează independent
deplanşeul brut şi sunt fonoizolante la zgomote de impact, numite şi planşee
cupardoseală flotantă ;
- după rigiditatea în plan orizontal sunt clasificate în două categorii:
a. planşee rigide în plan orizontal;
b. planşee cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal.
Sunt considerate planşee ,, rigide în plan orizontal” planşeele care au
următoarea alcătuire constructivă:
- planşee din beton armat monolit sau din predale cu suprabetonare continuă cu
grosimea ≥ 60 mm,
- planşee din panouri sau semipanouri prefabricate din beton armat îmbinate pe
contur prin piese metalice sudate, bucle de oţel beton şi beton de egalizare;
- planşee executate din elemente prefabricate de tip ,, fâşie “, cu bucle sau cu
bare de legătură la extremităţi şi cu suprabetonare continuă cu grosimea ≥
60mm

Sunt considerate planşee cu ,, rigiditate nesemnificativă în plan orizontal”

planşeele care au următoarea alcătuire constructivă:
- planşee executate din elemente prefabricate de tip ,, fâşie “ cu bucle sau cu
bare de legătură la extremităţi, fără suprabetonare armată sau cu şapănearmată
cu grosimea ≤ 30 mm;
- planşee executate din elemente prefabricate din beton cu dimensiuni mici,sau
din blocuri ceramice, cu suprabetonare armată;
- planşee din lemn.

PLANŞEE DIN LEMN

Planşeele de lemn se utilizează în prezent la construcţii de locuit sau de mică
importanţă în mediu rural şi la unele construcţii cu caracter touristic tradiţional
amplasate în zone rurale, montane.
De obicei se folosesc la clădiri cu pereţi din zidărie sau din lemn.
În scopul măririi durabilităţii, elementele componente se
protejează împotriva focului şi putrezirii cu substanţe ignifuge şi antiseptice.

Avantaje
- au greutate proprie redusă;
- execuţia lor este simplă;
- conferă posibilităţi largi de plastică arhitecturală tradiţională a tavanului;
- asigură condiţii bune de izolare termică şi fonică;
- au o comportare bună în anumite medii agresive chimic;

Dezavantaje
-durabilitate redusă;
- consumul de material lemnos este mare;
- rigiditatea la încărcări laterale este scăzută;
- săgeţile de încovoiere sunt mari;
- nu se realizeaza saiba rigida

Planşeele din lemn fiind considerate planşee cu rigiditate

nesemnificativă în plan orizontal, pot fi folosite, numai pentru:
- toate planşeele construcţiilor cu nivel ≤3, din clasele de importanţă III şi IV,în
zona seismică cu ag = 0,10 g (cu excepţia planseului peste subsol).
- planşeul peste ultimul nivel al construcţiilor cu nivel ≤2, din clasa
deimportanţă IV, situate în zonele seismice cu 0,15 g ≤ ag ≤ 0,20 g.

ALCĂTUIRE
Planşeul brut este format din grinzi de lemn (sau produse superioare din lemn)
şi podina de rezistenţă din dulapi.

Grinzile din lemn, dispuse la distanţa de 60-100 cm pe direcţia scurtă a

încăperilor, reazemă pe pereţi portanţi prin intermediul unor tălpi din dulapi de
lemn de esenţă tare impregnate sau protejate cu două straturi de carton lipite cu
bitum. Capetele grinzilor se protejează cu substanţe antiseptice, se izolează
hidrofug cu substanţe bituminoase, pe o lungime de 50 cm,locaşurile de montaj
având spaţii de aer de 3-4 cm pentru ventilare iar grinzile paralele cu pereţii se
aşează la o distanţă de3….4 cm pentru a asigură uscarea lor şi evitarea
contactului cu peretele încăneuscat. Grinzile care reazemă pe pereţii interiori de
rezistenţă pot fi continue sauîmbinate cap la cap.
Planşeul brut se poate completa cu umplutură (cu rol deizolare fonică sau
termică); peste podină se prevede un strat de finisaj şi uzură dinduşumele sau
parchet, tavanul poate să fie neted (cu scânduri aparente sautencuit), respectiv
cu grinzi aparente
Pentru alcătuirea constructivă a planşeului este necesar să se asigure conlucrarea
grinzilor planşeului între ele pentru repartizarea (preluarea) mai favorabilă a
încărcărilor concentrate şi micşorarea săgeţilor din încovoiere, iar
prin solidarizarea tuturor grinzilor de rezistenţă se asigură comportarea
planşeului ca diafragmă cu oarecare rigiditate laterală. La planşeele cu grinzi
amplasate după două direcţii, se asigură , în general , o bună conlucrare şi
rigiditate.
În cazul planşeelor cu grinzi dispuse după o singură direcţie având deschideri şi
încărcări mari, sunt necesare uneori, elemente speciale de rigidizare, dispuse
constructiv sau rezultate din calcul .
La calculul elementelor de rezistenţă ale planşeului, pe lângă verificarea stării
limită ultime a capacităţii portante, este necesară verificarea săgeţii maxime din
încovoiere, care trebuie să fie inferioară săgeţii limită prescrisă, de exemplu :
săgeata grinzilor planşeelor curente, care suportă tencuiala plafonului, nu
trebuiesă depăşească valoarea: L / 350 , unde L este dechiderea de calcul a
planşeului.
PLANŞEE DIN ZIDĂRIE
 Au în prezent un domeniu de utilizare foarte restrâns (clădiri
tradiţionale,restaurări, anumite pasaje sau subsoluri cu plastică arhitecturală
specifică)întrucât prezintă o serie de dezavantaje tehnici-economice, dintre care:
aucomportare slabă ca diafragme orizontale, dau împingeri mari din
descărcareabolţilor sau cupolelor, au costuri ridicate etc.
Elementul principal de rezistenţă al planşeului este bolta sau cupola, dediverse
forme geometrice sau alcătuiri constructive, bolţile cilindricepredominând.

PLANSEE DIN BETON ARMAT

Planşeele din beton armat, datorită multiplelor avanaje pe care le prezintă
înraport cu alte tipuri de planşee, au în prezent cea mai mare utilizare. Din punct
devedere constructiv, aceste planşee se pot realiza din beton armat monolit sau
dinbeton armat prefabricat.

PLANSEE DIN BETON ARMAT MONOLIT

Planşeele din beton armat monolit se caracterizează prin faptul că se toarnăla
faţa locului, la fiecare nivel, în poziţie definitivă, utilizând diverse tipuri
decofraje.
Domeniul de utilizare al planşeelor din beton armat monolit este :
- la clădiri unicat precum şi la clădiri cu forme în plan neregulate şideschideri
variate, la care nu se pretează utilizarea prefabricatelor;
- la plaşee cu deschideri şi încărcări mari;
- la planşee cu încărcări concentrate şi acţiune dinamică a încărcărilor (vibraţii,
şocuri, trepidaţii);
- la construcţii industriale, unde din considerente tehnologice se
impuneprevederea unor goluri de dimensiuni mari;
- la clădiri amplasate în zone seismice.
Planseele din beton armat monolit au o serie de avantaje cum sunt :
- au capacitate de a prelua încărcări mari, statice şi dinamice;
- datorită monolitismului se asigură o foarte bună conlucrare între planşee
şielementele verticale de rezistenţă ale clădirii
- comportându-se ca şaibe orizontale rigide, asigură o marerigiditate de
ansamblu a structurii clădirii şi o foarte bună comportare la preluareaşi
repartizarea încărcărilor orizontale (vânt, seism);
- au durabilitate ridicată în timp şi costuri reduse de întreţinere;
- pot acoperi practic orice forme geometrice în plan şi cu orice fel dedistribuţie a
elementelor portante (stâlpi, pereţi);
- au posibilităţi largi de realizare constructivă şi rezolvări de ordin architectural
prin variate sisteme de dispunere a grinzilor de forme şi dimensiuni diverse;

Dezavantajele planşeelor din beton armat monolit sunt :

- au durata de execuţie şi consumul de manoperă pe şantier mai mari,comparativ
cu planşeele din beton armat prefabricat;
- necesită un consum ridicat de cofraje şi elemente de susţinere;
Exista o mare varietate de tipuri constructive pentru planşeele din betonarmat
monolit, respectiv:
- planşee sub formă de plăci plane;
- plansee cu plăci şi grinzi dispuse pe o singură direcţie;
- planşee cu nervuri dese;
- planşee cu plăci, grinzi principale şi grinzi secundare (nervuri );
- planşee pe retele de grinzi (planşee casetate);
- planşee ciuperci;
- planşee – dală ;

PLANŞEE SUB FORMĂ DE PLĂCI PLANE

Planşeele cu plăci plane reazemă pe elementele structurale verticale aleclădirii

(pereţi portanţi) sau pe riglele cadrului, situate la distanţe relativ mici
demaximum 5 .. 6 m.
Sub acţiunea încărcărilor, placa lucrează la încovoiere cu forţe
tăietoare,respectiv planul median al plăcii se deformează sub forma unei
suprafete curbe înspaţiu. Aceasta poate fi o suprafaţă cilindrică, respectiv cu o
singură curburăsau poate fi o suprafaţă cu dublă curbură.

PLĂCI PLANE CU O SINGURĂ CURBURĂ

Avem o suprafaţă cu o singură curbură, deci încovoiere cilindrică, în situaţia în
care placa, încărcată cu o sarcină uniform distribuită pe suprafaţa ei, este
rezemată doar pe două laturi opuse, celelalte două laturi fiind libere. În acest
caz, placa se curbează pe deschiderea l, egală cu distanţa dintre cele două
reazeme opuse şi rămâne nedeformată pe direcţia paralelă cu reazemele.

Datorită acestei particularităţi a deformării plăcii, se poate admite

descompunerea ei în făşii elementare de lăţime unitară (un metru). Deoarece
toate făşiile se deformează la fel, este suficient să se calculeze doar una dintre
ele, ca o grindă de secţiune dreptunghiulară având latura b egală cu 100 cm
şiînălţimea egală cu grosimea plăcii (hf).
Există următoarele situaţii:
1. Placă simplu rezemată pe două laturi opuse
a- înainte de deformare; b- după deformare; c- fâşie unitară;d- scheme de
calcul.
a b c

2. Placă încastrată pe două laturi opuse (dublu încastrată)

a- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema de calcul.
3.Placă încastrată pe o latură şi simplu rezemată pe latura opusă
a- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema de calcul.
4.Placă în consolă
a- înainte de deformare; b- după deformare; c- schema de calcul.

De menţionat că în toate aceste situaţii, deschiderea de calcul este întotdeauna

cea în lungul căreia se produce curbarea plăcii, adică direcţia perpendiculară pe
laturile legate (simplu rezemate sau încastrate după caz – a se vedea cele patru
cazuri prezentate mai sus).
Armătura de rezistenţă se dispune perpendicular pe laturile rezemate.

Raportul dintre laturile plăcii nu influenţează în nici un fel fenomenul de

încovoiere cilindrică şi în consecinţă valoarea lui nu interesează şi
nuintervine în calcul.

PLĂCI PLANE CU ÎNCOVOIERE PE DOUĂ DIRECŢII (DUBLĂ

CURBURĂ )

Este cazul frecvent întălnit în practică respectiv, plăcilor rezemate pe două

laturi adiacente, pe trei laturi sau pe toate laturile.
În acest caz planul median se curbează pe ambele direcţii, încovoierea numai
este cilindrică şi deci se vor produce momente încovoietoare pe ambele direcţii
paralele cu laturile plăcii – a se vedea figura de mai jos.

Deformarea plăcii dreptunghiulare pe două direcţii

În această situaţie prin analizarea pentru două fâşii unitare cu deschiderile lx

respectiv ly a modului de transmitere a solicitărilor la reazemele aferente s-
aconstatat că fâşiile de pe direcţia scurtă sunt mai încărcate decât cele de pe
direcţia lungă, adică incarcarea se transportă la reazeme, pe drumul cel mai
scurt, direct proportional cu rigiditatea,pe direcţia laturii celei mai mici.
Se poate deci concluziona că, pe măsură ce o placă este mai lungă, incarcarea ce
se repartizează pe direcţia laturii scurte creşte, iar cea care se transmite pe
direcţia lungă scade. Astfel, când raportul dintre cele două laturi este egal cu 2,
pe direcţia scurtă se repartizează circa 94% din incarcarea q, iar pe direcţia
lungă doarcirca 6%.
Rezultă aşadar că în cazul plăcile care sunt supuse la încovoiere pe două
direcţii raportul dintre cele două laturi are importanţă şi influenţează
calculul acestor plăci.
Avem astfel două situaţii :
a. Cazul plăcilor la care raportul dintre latura mare şi latura mică are valoare
mai mare decât 2 , respectiv : l2 / l1 >2.
Este cazul plăcilor calculate şi armate pe o direcţie . În această
situaţiedeschiderea de calcul este deschiderea mică.
Momentele încovoietoare ce apar totuşi pe cealaltă direcţie se vor preluaprin
călăreţi de capăt şi prin armătura de repartiţie ce se dispune constructiv.

b. Cazul plăcilor la care raportul dintre latura mare şi latura mică arevaloare
egală sau mai mică decât 2, respectiv: l2 / l1 ≤ 2 .
Este cazul plăcilor calculate şi armate pe două direcţii, transportul de
incarcari pe cele două direcţii fiind comparabil.
Plăcile care îndeplinesc condiţiile pentru armare pe două direcţii, cu solicitări
mici şi cu raportul laturilor apropiat de doi, se pot calcula ca plăci armate pe
osingură direcţie cu armături de repartiţie dispuse paralel cu laturile lungi.

Reguli generale de alcătuire

Determinarea grosimii plăcilor din beton armat
Dimensionarea grosimii plăcilor trebuie să asigure:
- realizarea unui procent mediu de armare atat la plăcile armate pe două direcţii
cat si la cele armate pe o direcţie;
- deformaţii (săgeţi) în limitele admise (condiţia de rigiditate);
- masa necesară pentru asigurarea izolării la foc şi la zgomotele din aer;
Grosimea minimă a plăcilor din condiţia de rigiditate (deformaţii-săgeţi) se
va lua după cum urmează:
a) La plăci armate pe o direcţie (l2 / l1 >2):
l1 /30 – când placa este simplu rezemată pe tot conturul;
l1 /35 – când placa este încastrată pe tot conturul;
l1 /25 – când placa este simplu rezemată pe două laturi paralele;
l1 /30 – când placa este încastrată elastic pe două laturi paralele;
l1 /12 – când placa este în consolă;
b) La plăci armate pe două direcţii (l2 / l1 <2 ):
l1 /40 – când placa este simplu rezemată pe tot conturul;
l1 /45 – când placa este încastrată elastic pe tot conturul;
Tot din condiţii de rigiditate grosimea plăcii (hf) se va considera conform
următoarei relaţii: hf = (P/180) + 20 mm , unde P este perimetrul plăcii în mm.
Aşa cum am precizat mai sus înafara condiţiei de rigiditate la determinarea
grosimii plăcilor se vor avea în vedere neapărat şi condiţiile privind rezistenţa
lafoc, respectiv limita de rezistenţă la foc a unui element, adică durata până la
care
acesta îşi epuizează capacitatea de rezistenţă la acţiunea unui incendiu.
Rezistenţa la foc (R) se exprimă în minute.
Rezistenţa la foc se obţine în funcţie de tipul elementului şi de gradul
derezistenţă la foc.
Gradul de rezistenţă la foc se determină de către arhitecţi în colaborare cu
specialişti în domeniu, în funcţie de destinaţia clădirii şi de riscul de incendiu.
O construcţie sau un compartiment de incendiu (porţiunile din clădire separate
prinpereţi antifoc) se încadrează în cinci grade de rezistenţă la foc (I ;II; III; IV
şi V).
Construcţiile înalte sau cu o înălţime medie, spitale sau săli aglomerate se pot
realiza cu gradul I şi II de rezistenţă la foc; la grădiniţe, biblioteci este nevoiede
un grad de rezistenţă la foc de cel puţin III. Dacă se utilizează materiale
incombustibile (CO) sau greu combustibile (C1, C2) gradul de rezistenţă la foc
alclădirii se consideră mai mare (I sau II); cu materiale combustibile (C3, C4)
numai clădiri cu gradul de rezistenţă IV sau V se pot executa.
Gradul de rezistenţă la foc se precizează obligatoriu în documentaţia de
arhitectură, de unde inginerul proiectant poate stabili în funcţie de
tipulelementului rezistenţa la foc.
Din condiţia de izolare fonică, grosimea plăcii trebuie să fie de cel puţin 13 cm
Pentru a îndeplini rolul de diafragmă orizontală pentru încărcările aplicate în
planul lor, plăcile de beton armat trebuie să aibă grosimi de cel puţin 80 mm.
Grosimea plăcilor monolite variază din 10 în 10 mm.
Pentru plăcile armate după două direcţii, suprafaţa acestora nu trebuie să
depăseasca 25 …30 m2, iar pentru plăcile armate după o direcţie, deschiderea
decalcul se limitează la 2,5 .. 3,0 m .
Alegerea materialului
Materiale
Calitatea betonului, respectiv clasa de rezistenţă se alege în funcţie declasele de
expunere a construcţiei în condiţiile de mediu.
În SR EN 1992-1-1:2004, sunt precizate clasele deexpunere si clasele de
rezistenţă abetonului în funcţie de clasele de expunere.
Armarea plăcilor se realizează cu armătură de rezistenţă şi armătură derepartiţie.
Oţelul folosit la armarea plăcilor este OB 37, PC52, PC60,STNB(sârmă trasă
netedă ), STBP (sârma trasă profilată pt. beton ), sau oţel dinimport.
PLANŞEE DIN BETON CU GRINZI DISPUSE PE O DIRECŢIE
Când suprafaţa plăcilor depăşeşte 25…30 m2 sau când deschiderile suntmai
mari de 5,0 …6,0 m se prevăd pe deschiderea scurtă grinzi din beton armatca
reazeme intermediare care, împreună cu pereţii portanţi, constituie
reazemeleplanşeelor.
Dispunerea în plan a grinzilor trebuie să ţină seama de diverse cerinţetehnico-
economice, estetice şi funcţionale.

Astfel la clădirile cu pereţii portanţi longitudinali din zidărie se

realizeazăplanşee cu plăci şi grinzi transversale dispuse la 3 …5 m, care
reazemă pe zidărieprin intermediul centurilor din beton armatpe stălpişori de
beton armat.
Această soluţie de planşeu poate fi utilizată şi la clădirile cu pereţi portanţidin
beton armat (diafragme tip celular), dispuşi la distanţe mari (8 ….10
m),delimitând conturul unei unităţi funcţionale (de exmplu o sală de clasă,
unapartament etc).
Soluţia de planşeu cu plăci şi grinzi dispuse după o singură direcţie se
poateutiliza şi în cazul construcţiilor având structura de rezistenţă cu schelet
(cadre) debeton armat.
În toate situaţiile , grinzile de beton armat împreună cu pereţii portanţi (cândeste
cazul) subîmpart planşeul în plăci armate pe una sau două direcţii,după
cumraportul laturilor este mai mare sau mai mic decât 2.
Distanţa dintre grinzi ( l ) se stabileşte în funcţie de mărimea încărcării,
astfelîncât sa rezulte o armare raţională a plăcii (cu procente optime de armare),
directia grinzilor fiind paralela cu latura scurta.
De regulă, secţiunea transversală a grinzilor de planşeu este în formă de
Tdeoarece prin încovoiere este antrenată de o parte sau de ambele părţi ale
grinziişi o anumită zonă din placă.
Grinzile sunt solicitate de încarcarea ce le revine de pe deschiderile învecinate:
P2 = p1 ( l/2 + l/2 ), unde p1 este încarcarea pe placa ( în daN/m2 ), P2fiind
incarcarea pe grinda ( în daN/m ).
Inaltimea grinzilor depinde de mărimea încărcării, distanţa dintre grinzi
sideschiderea lor, în mod obişnuit fiind de (1/10…1/15 )L, (L fiind
deschiderea), iarlatimea de cca ½ din inaltime.
Grinzile se execută din beton armat, de regulă de aceeşi clasă de beton caşi a
planşeului.
PLANŞEE CU GRINZI PRINCIPALE SI SECUNDARE

Planşeele cu grinzi principale şi secundare se utilizează pentru imbunatatirea

capacitatii portante a planseului la încărcări mari.
Sunt formate din următoarele elemente:
- grinzi principale dispuse pe direcţia scurtă a încăperii cu deschiderea de 6-12
m, ce reazemă pe pereţi portanţi sau stâlpi din beton armat; Distanţa l
dintregrinzile principale este curpinsă între 3,5…6,0 m.
- grinzile secundare (care se mai numesc nervuri), sunt dispuse în
senslongitudinal şi reazemă pe grinzile principale. Distanţa dintre nervuri ( l2 )
– carecorespunde cu deschiderile plăcii,este de 1,5 – 2,5 m.
- placa continuă reazemă pe grinzile secundare şi lucreaza după o
direcţie(paralelă cu grinzile principale).
Din condiţii de rigiditate se impune înălţimea grinzilor să fie h > 1/15
dindeschidere pentru grinzile principale şi h > 1/20 pentru grinzile secundare,
iarlălţimea lor b = (0,30 – 0,50) h.
PLANŞEE CU NERVURI DESE (figura de mai jos)
Se utilizează la acelaşi tip de încăperi ca şi planşeele cu grinzi pe o direcţie, cu
diferenţa ca în loc să se dispună grinzi rare şi cu secţiuni mari, se prevăd grinzi
dese (numite nervuri) cu secţiuni transversale mai mici .
Distanţa dintre nervuri, ( l - interax) este de max. 1,0 m.
Tavanul poate fi cu nervurile aparente sau neted, prin realizarea unui tavan
suspendat sau prin folosirea corpurilor de umplutură care se înglobează între
nervuri la turnarea betonului.
PLANŞEE PE REŢELE DE GRINZI ( PLANŞEE CASETATE )
Sunt planşee alcătuite din placă plană continuă de aceeaşi grosime şi oreţea de
grinzi de aceeaşi secţiune, dispuse după două direcţii, prin încrucişarealor
rezultând o reţea de casete.

Lumina casetelor l1 şi l2 se recomandă a fi de 1,5….3,0 m din

condiţiadimensionării economice a structurii planşeului (reţea de grinzi, plăci).
Dinconsiderente arhitecturale şi estetice, lumina casetelor se poate lua şi mai
micăde 1,5 m, respectiv la limită 0,70 m.
Sunt două soluţii de realizarea a acestor tipuri de planşee:
- cu dispunerea reţelei de grinzi paralel cu laturile de rezemare ( a );
- cu dispunerea reţelei de grinzi în diagonală (b).

Reaţeaua cu grinzile paralele cu reazemele planşeului lucrează dupăambele

direcţii numai când raportul laturilor
l1 / l2 este mai mic sau egal cu 1,5.
Raportul laturilor este cuprins între 1 ...1,5 ( l1 > l2 ) .
Deschiderea încăperii ( L2 ) poate fi de 6-12 m, iar lungimea ( L1 ) de max.1,5
L2 .
La un raport mai mare de 1,5 reţeaua lucrează nefavorabil, întrucât grinzilemai
scurte (dispuse după latura l2) având rigidităţi mult mai mari la încovoiere,
secomportă ca reazeme (rol de grinzi principale) pentru grinzile dispuse după
latural1 (rol de grinzi secundare), deci se pierde efectul de conlucrare pe două
direcţii şistructura devine neeconomică; în asemenea condiţii se recomandă
dispunerea
oblică a reţelei de grinzi, respectiv grinzile se dispun la 45 grade faţă de
laturileîncăperii (b), acestea lucreaza favorabil pentru raportull2/l1<=3.
Rezemarea planşeelor casetate pe pereţii portanţi se asigură prin centuri
dinbeton armat care monolitizează capetele grinzilor şi placa.
Aceste tipuri de planşee sunt utilizate în general la următoarele tipuri declădiri:
- clădiri cu cerinţe privind arhitectura tavanului;
- la încăperi cu suprafeţe şi înălţimi mari, condiţie care asigură
realizareaefectului estetic;
- în general, la clădiri social-culturale, la clădiri comerciale, holuri mari etc.
Avantajele planşeelor casetate sunt :
- aspectul architectural este superior celorlalte tipuri de planşee;
- poziţia pereţilor despărţitori autoportanţi şi a încărcărilor concentrate
estenecondiţionată ;
- se comportă ca diafragme orizontale rigide pe ambele direcţii;
- descărcarea este aproximativ uniformă pe elementele de susţinere
aleplanşeului;
Dezavantajele acestor tipuri de planşee sunt :
- au consum ridicat de beton ;
- greutate proprie mare ;
- manopera este mai ridicată şi consumul de cofraje este mai mare decât laalte
tipuri de planşee.
Consumul de cofraje se poate reduce prin utilizarea cofrajelor de inventar din
metal, materiale plastice armate etc., de forma unor cutii întoarse, cu
colţurirotunjite.
Acest sistem de cofrare conduce la economii de material lemnos şi totodată
obţinerea unor suprafeţe suficient de netede pentru execuţia unor lucrări de
finisaj
simple ( zugrăveli, vopsitorii etc. ).
Casetele pot avea formă pătrată (l1 = l2) sau dreptunghiulară (l1 ≠ l2).
Placa este continuă pe două direcţii, avînd grosimea minimă de 7 cm
pentruconstrucţii civile şi 8 cm pentru construcţii industriale.
PLANŞEE FARA GRINZI
Din această categorie fac parte planşeele-ciuperci şi planşeele dala .
a. Planseele –ciuperci sunt alcatuite din placi de beton
armat rezemate pestalpi fără intermediul grinzilor . Evazarea stălpilor la partea
superioară sub formăde capiteluri a condus la denumirea de planşee ciuperci
(fig.a. b,c,d).

Capitelurile asigură rezistenţa plăcii la străpungere şi măresc rigiditatealegăturii

stâlpului cu placa.
Pe contur plăcile reazemă pe pereti portanti sau grinzi marginale,iar placapoate
fi scoasă în consolă.
Planseele-ciuperci se folosesc mai mult la clădiri industriale cu încărcări utilepe
planşee foarte mari ( peste 500 daN/m2), iar la clădiri civile numai atunci
cândforma capitelurilor şi reţeaua de stâlpi nu ridică probleme de ordin estetic şi
funcţional. Grosimea plăcii rezultă în funcţie de încărcare şi distanţa dintre
stălpi,
grosimea minima din condiţii de rigiditate fiind 1/30 din deschiderea maximă,
darcel puţin 15 cm, iar secţiunea stâlpilor minim 30 x 30 cm
Trama maximă obişnuită 6,0 m x 6,0 m .
Pentru încărcări mari pe planşeu cuprinse între 1000 – 3000 daN/m2,grosimea
plăcii este de 15 – 18 cm.
Sistemul de armare folosit la planseele ciuperci este dupa doua directii .
Inpanoul din campul placii, armaturile dupa cele doua directii sunt asezate la
parteainferioara, iar in panourile situate deasupra stalpilor, armatura se aseaza la
parteasuperioara.
b. Planseele – dala sunt folosite la clădiri de locuit, administrative, precumşi la
construcţii industriale cu încărcari mari. Planseele sunt alcatuite din placi
debeton armat monolit avand grosimea de 15 .. 22 cm care reazema direct pe
stalpi( fig. e ). Armarea planşeelor –dala se execută cu bare independente sau
cuplase sudate. In zonele de rezemare ale plăcilor pe stălpi, pentru a
preveniforfecarea (străpungerea) plăcilor, armătura se execută sub forma unei
reţeleduble, evitarea îngroşării plăcilor, necesară numai din aceste condiţii se
obţineprin fixarea unor piese metalice (juguri) din profile laminate în zonele de
rezemarea plăcilor pe stălpi.
PLANŞEE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT

Planşeele prefabricate au următoarele avantaje:

prin utilizarea lorse reduce manopera pe şantier, se scurtează durata de execuţie,
se eliminăcofrajele şi sunt necesare lucrări reduse de finisaj pe şantier.
Au însă şi uneledezavantaje cum sunt :
- se pierde parţial avantajul monolitismului şi al rigidităţii orizontale şi
deansamblu a clădirii, comparativ cu planşeele din beton armat monolit.
- necesită lucrări de volum mic pe şantier, dar mai pretenţioase ca precizieşi
calitate privind pozarea, fixarea, monolitizarea etc;
- uneori ridică dificultăţi la transport şi montaj ;
- necesită spaţiu de manipulare şi depozitare pe şantier ;
- domeniul de utilizare este condiţionat de producţia prefabricatelor,
deciplanşeele prefabricate se pot utiliza numai la clădiri modulate ca deschideri;
- necesită măsuri speciale de monolitizare a planşeelor prin
suprabetonări,centuri etc, în cazul construcţiilor amplasate în zone seismice;

Din punct de vedere constructiv, planşeele prefabricate pot fi din fâşii

prefabricate, panouri mari, grinzi prefabricate, corpuri de umplutură,
grinzialăturate etc.
PLANŞEE DIN FÂŞII PREFABRICATE cu goluri rotunde
Sunt planşee integral prefabricate, alcătuite dintr-un singur tip de
elementeaşezate alăturat şi solidarizate între ele şi elementele pe care reazemă
(grinzi saupereţi). Până la deschideri de circa 2,0 m fâşiile pot fi plăci din beton
armat cusecţiunea plină. Pentru deschideri de aproximativ 2…6 m, fâşiile se
realizeazăcu goluri longitudinale de formă circulară.

Aceste planşee se realizează prin dispunerea alăturată a fâşiilor dupălatura

scurtă a încăperilor, acestea fiind simplu rezemate pe pereţii portanţi aiclădirii,
pe grinzi sau pe riglele cadrelor (fig.)
Făşiile prefabricate cu goluri longitudinale sunt tipizate în funcţie dedeschidere
şi încărcare astfel:
a. pentru clădirile civile cu încărcări până la 300 daN/m2 se utilizează
fâşiiînguste cu lăţimea nominală de 40 sau 60 cm (lăţimea de fabricaţie fiind
mai micăcu 0,5 cm) şi lungimi nominale de 2,10; 3,00; 3,60; 4,20 şi 5,10 m,
lungimile defabricaţie fiind mai scurte cu 8 cm.
Grosimea fâşiilor este de 14 cm pentru lungimi mai mici sau egale cu 3.90m,
respectiv de 19cm pentru celelalte lungimi
b. la clădiri social-administrative şi industriale cu încărcări mai mari de
300daN/m2 şi deschideri care depăşesc 5,00 m se utilizează făşii din
betonprecomprimat cu lăţimea de 1,00 m şi lungimea nominală de 6,00 m,
grosimeafiind de 22 cm pentru încărcări de 500-750 daN/m2, respectiv 26 cm,
pentru
încărcări de 1000-1500 daN/m2.
Pentru realizarea golurilor pentru instalaţii, precum şi în cazul când pe otramă
nu intră un număr întreg de faşii, se prevăd faşii monolite dispuse ,dupăcaz,
lângă pereţii structurali sau în câmpul tramei. Se admit goluri realizate
prinspargerea făşiilor dar numai dacă acestea nu depăşesc diametrul unui
gollongitudinal din făşie (care este mai mic cu 5 cm faţă de grosimea făşiei) .
Spargerea şi în acest caz se realizează numai în zona golurilor din făşii.
Pereţii de compartimentare din cărămidă plină pe cant (muchie) de 7,5 cmsau pe
lat (de 12,5 cm), precum şi alte tipuri de pereţi cu grosimi şi greutăţisimilare,
reazemă direct pe făşii, cu precizarea că în cazul pereţilor de 12,5 cm din
cărămidă plină sau alte materiale dar similari ca şi greutate, dispuşi paraleli
cufăşiile, se prevăd făşii monolite sub pereţi.
Pentru clădiri de locuit, din considerente economice, pentru aceleaşidimensiuni
geometrice fâşiile sunt tipizate în tipul F- fasii intarite şi FU- fasii usoare.
Făşiile uşoare FU se utilizează când pe planşeu nu intervin încărcări dinpereţi
despărţitori purtaţi.
PLANŞEE DIN GRINZI ŞI CORPURI DE UMPLUTURĂ
Grinzile se realizează din beton armat, beton precomprimat sau
corpuriceramice speciale asamblate prin precomprimare.
Grinzile se montează paralel cu latura scurtă a încăperilor la distanţe de
40 -60 cm, putând ajunge până la 1,20 m în cazul folosirii unor corpuri speciale
deumplutură. Deschiderea grinzilor poate ajunge până la 12 m, dar la
deschiderimari grinzile trebuie rigidizate între ele prin turnarea unor nervuri
monolite dispuseîn planul grinzilor şi perpendiculare pe acestea la treimile
deschiderii.
Elementele de umplutură sunt corpuri ceramice sau din beton uşor, realizatecu
goluri şi înălţimea egală cu a grinzilor. Reazemă la partea inferioară a grinzilor,
care au secţiunea în formă de T întors.
În regiuni seismice, pentru a crea efectul de şaibă orizontală rigidă aplanşeului,
se realizează suprabetonări cu grosimea de cel puţin 6 cm armate cuplasă de oţel
beton cu aria ≥ 250 mm2/m (de exemplu, ≥ 5Ø 8/m);
Pe lângă grinzile cu secţiunea în formă de T, se folosesc şi cele în formă deU,
jgheab etc.).
PLANŞEE DIN PANOURI MARI
Panourile mari prefabricate au dimensiunile unei trame obişnuite(pentru clădiri
de locuit), fiind destinate pentru a înlocui planşeele monolite de tipulplăcilor
plane. Dimensiunile nominale coincid cu cele modulare, iar dimensiunilede
fabricaţie rezultă în funcţie de elementele pe care reazemă (pereţi de zidărie,din
beton armat, panouri mari sau rigle de cadre).
Îmbinările care se realizează pe şantier între panourile de pereţi şi
planşeeasigură realizarea continuităţii aproape de monolit a întregii structuri, în
cadrulcărora planşeele se comportă ca diafragme orizontale rigide.

Panourile mari care alcătuiesc planşeele clădirilor de locuit se realizează,

deobicei din plăci pline de 10 ...14 cm grosime şi mai rar sub formă de
plăcichesonate, casetate sau cu goluri care ridică o serie de probleme la
prefabricare,
la realizarea îmbinărilor pe şantier şi la finisarea tavanelor. În general
panourilemari se utlizează la trame obişnuite cu suprafaţa până la 25 m2.
In cazul în care încăperea este mai mare sau nu se dispune de utilaje deridicat
corespunzatoare, se utilizează doua panouri pentru aceeaşi tramă, care senumesc
semipanouri. Pe contur panourile sunt prevăzute cu praguri, precum şi
cuarmături sub forma de mustăţi sau bucle necesare pentru realizarea
îmbinărilor şirigidităţii palnşeului, pentru a asigura efectul de şaibă rigidă şi
conlucrareaelementelor portante verticale sub acţiunea încărcărilor orizontale
(fig.).
Planşeele din panouri mari se utilizează la clădiri de locuit, la
clădiriadministrative (birouri) etc., în general la clădiri civile cu structura
integral realizatădin panouri mari cu o dezvoltare pe înălţime de până la 8...10
etaje.
Planşeele din panouri mari se pot utiliza şi la clădiri cu structura derezistenţă
din pereţi din zidărie sau cadre din beton armat, cu condiţia adaptăriiformei
geometrice de contur a panourilor la condiţiile de rezemare şi montaj
respective.

Eficienţa tehnico-economică a panourilor mari de planşeu se obţine

numaipentru un raport între laturi mai mic de 2, panoul în acest caz lucrează şi
searmează pe ambele direcţii.
Avantajele panourilor mari prefabricate de planşeu sunt următoarele:
- se elimină cofrajele şi susţinerile;
- lucrările pe şantier sunt minime datorită gradului de prefinisare a tavanelorşi
prin montarea instalaţiilor în panouri la prefabricare ;
- productivitatea lucrărilor pe şantier este bună şi darea în exploatare aclădirii se
face rapid ;
- planşeele din panouri mari asigură o bună comportare la preluarea
şitransmiterea încărcărilor verticale de pe planşeu, fiind plăci armate pe
douădirecţii şi, în general, încastrate pe contur, respectiv elemente continue
pereazemele intermediare ;
Dezavantaje :
- utilizarea panourilor mari de planşeu reclamă tipizarea partiurilor
clădiriilor,care este posibilă mai uşor la cele de locuit, dar mai dificilă la cele de
altecategorii de clădiri;
- necesită utilaje şi dispozitive mai pretenţioase pentru transport şi montaj ;
- comportarea mecanică a planşeelor ca şaibe orizontale rigide estecondiţionată
de calitatea şi precizia execuţiei lucrărilor de pozare şi a îmbinărilorpe contur a
panourilor de planşeu, respectiv de gradul de monolitism, rezistenţă şi
rigiditate a conlucrării cu panourile verticale de rezistenţă ale clădirii .
PLANŞEE DE TIP PREDALĂ CU SUPRABETONARE
PLANŞEE METALICE
Sunt utilizate pentru clădiri cu numar mare de etaje, la clădiri cu
deschiderisauîncarcari mari, de regulă la clădiri cu structura metalica,
(deschideripână la 10-12 m ).
Ca avantaje putem menţiona:
- capacitate portantă ridicată şi comportare bună ca diafragme orizontale;
- permit alcătuiri constructive variate, cu înăltime de construcţie mică;
- asigură o prefabricare largă şi posibilităţi de reutilizare;
- sunt mai uşoare decât planşeele din beton armat;

Dezavantajele planşeelor metalice sunt următoarele:

- au consum ridicat de oţel;
- necesită măsuri pentru asigurarea durabilităţii (la foc, agenţi corozivi,umiditate
etc), confortului fonic şi termic, precum şi de rigidizare şi contravantuire;
- dau eforturi suplimentare din variaţii de temperatură;

PLANŞEE DIN GRINZI METALICE SI ELEMENTE DEUMPLUTURĂ

Grinzile metalice se dispun paralel cu latura scurtă a încăperilor la un interaxde
1 -3 m în funcţie de încarcare şi tipul elementelor de umplutură putând
rezemape pereţi portanţi sau grinzi. Elementele de umplutură preiau încărcarea
peporţiunea dintre grinzi şi o transmit grinzilor pe care reazemă.

Aceste elemente deumplutură se pot realiza din bolţişoare de zidărie sau din
beton simplu, din plăcide beton armat, plăci prefabricate cu sau fără material de
umplutură cu rol deizolare fonică şi termică sau din corpuri ceramice.
Bolţişoarele din zidărie reazemă pe talpa inferioară a profilelor, care sedispun la
distanţe de 1,5 – 2,0 m(fig.a);
Bolţişoarele din beton simplu monolit reazemă pe talpa inferioară a
grinzilor,care se dispun la distanţe de 2,0 – 2,5 m, grosimea bolţişoarelor este de
10-15 cm
(fig.d);

Plăcile din beton simplu sau armat se pot realiza la partea inferioară
sausuperioară a grinzilor, care se dispun la distanţe de 1- 1,5 m în cazul plăcilor
dinbeton simplu (nearmat, a caror grosime este de 10- 15 cm), respectiv de 2-
2,5 m(fig.b şi c);
In cazul plăcilor turnate la partea inferioară a grinzilor se poate prevedea
oizolare fonică şi termică cu materiale de umplutură (zgură, moloz, deşeuri
debetoane uşoare)- fig.c.

Plăcile prefabricate dintre grinzi se pot realiza din beton simplu, betonarmat,
ipsos sau materiale ceramice, distanţa dintre grinzi fiind în funcţie deîncărcare,
tipul şi rezistenţa plăcilor fig.e şi f.
Corpurile prefabricate de umplutură (fig.h) se pot realiza sub diferiteforme
tipizate (blocuri ,plăci, fâşii din beton uşor de diverse forme, semipanouri),în
funcţie de încărcare, distanţa dintre grinzi şi alcătuirea planşeului.
Soluţiile de grinzi din profile laminate sau compuse sunt neeconomicedatorită
consumului mare de metal şi manoperă,de aceea se recomandă soluţiimai
eficiente, cum sunt:

Profile laminate
- grinzi expandate (cu goluri in inima), care se realizează prin tăierea desliţuri în
inima profilului (fig.a) sau prin tăierea inimii după un anumit profil şisudarea ei
în poziţie decalată (fig.b);
- grinzi cu zăbrele sudate realizate din profile laminate şi oţel beton (fig.c), care
conduc la o reducere a consumului de oţel cu cca 45% încomparaţie cu profilele
laminate de aceeaşi capacitate portantă.

Planşee din panouri de tablă

Panourile se realizează din tablă de 1-3 mm grosime prin ambutisare. Sepot
utiliza la construcţii civile înalte (cu peste 15 - 20 niveluri), având structura
derezistenţă din cadre metalice sau beton armat.
Soluţia este avantajoasă deoarece panourile de tablă pot avea rol de
cofrajpierdut şi armături de rezistenţă, fiind necesare măsuri constructive de
asigurare aconlucrării dintre panou şi beton. Conlucrarea tablei cu betonul se
realizează cu
piese metalice (plăcuţe din tablă) sudate pe tabla striată sau ondulată sau
princute locale (mai mici) ale tablei ondulate.
Înălţimea panourilor (h) este în funcţie de deschidere şi mărimeaîncărcărilor,
putând depăşi 20 cm.
 TIPURI DE PLANSEE MODERNE (utilizand betonul
autocompactant)

In situatia actuala, cand ideea de flexibilitate functionala a cladirilor a

condus la utilizarea pe scara din ce in ce mai larga unor anumitor tipuri de
sisteme structurale, cu deschideri mari si inaltimi considerabile de nivel a
aparut stringenta rezolvarea solutiilor pentru plansee la astfel de cladiri.
Primul pas a fost utilizarea planseelor dala in proportie mult mai mare
decat se uzita, in detrimentul celorlate tipuri de plansee, cu retele de grinzi
dispuse pe una sau doua directii si placa cu grosime mica.
In momentul de fata se pune problema micsorarii greutatii proprii a unor
astfel de elemente, ideea de baza fiind de eliminare a betonului din zona
mediana a placii si introducerea unor corpuri de umplutura.
In acest scop se cauta utilizarea unor corpuri de umplutura cat mai usoare
care pot fi cofraje pierdute sau reutilizabile, de diverse forme, cautandu-se sa se
obtina o structura casetata la care elementele componente sa aiba grosimi a
ordinul a cativa centimetri.
Betonul utilizat in aceste elemente trebuie sa ofere o lucrabilitate ridicata
si sa curga sub greutate proprie proprietati ale unui material special: Betonul
Autocompactant.
Betonul autocompactant (BAC), una dintre cele
mai revolutionare descoperiri in domeniul
betonului din ultimii 50 de ani, a fost produs
pentru prima dată in Japonia, in 1988, beneficiind
de rezultatele inregistrate in domeniul betonului
de inaltă rezistenţă (BIR). Dacă betonul
autocompactant intărit prez intă proprietăţisimilare cu cele ale BIR, calitatea
superioară a
elementelor de construcţii realizate din BAC se
datorează proprietăţilor deosebite ale betonului in
stare proaspătă:
-lucrabilitate,
-capacitate deumplere şi trecere,
-rezistenţă la segregare.

Betonul autocompactant (BAC) are proprietatea să

curgă sub greutatea proprie, să umple complet
cofrajul, inclusiv in cazul elementelor puternic armate
şi să rămană omogen, fără a necesita niciun fel de
operaţii de compactare. Precizări legate de betoanele
autocompactante, performanţele, producţia şi
conformitatea lor, sunt date de “Ghidul european
pentru beton autocompactant” (BIBM, CEMBUREAU,
ERMCO, EFCA, EFNARC, 2005).
Proprietăţile care conferă betonului calitatea de
autocompactant sunt:
- capacitatea de răspandire: aptitudinea de a
umple complet suprafeţele, colţurile şi volumele
cofrajului in care este turnat;
- capacitatea de trecere: aptitudinea de a trece
printre armături chia r şi in zonele de armare
congestionată fără a se produce separarea
constituenţilor sau bloca rea acestora;
- rezistenţa la segregare: aptitudinea de a reţine
componentele grosiere ale amestecului in
suspensie, pentru a se menţine caracterul omogen
al materialului.
Aceste proprietăţi trebuie satisfăcute impreună cu
alte cerinţe specifice betonului intărit. In general
proprietăţile betonului autocompactant in stare
intărită sunt similare sau superioare, in raport cu cele
ale unui beton convenţional echivalent. Se poate
spune că gradul de compactare al betonului şi in
consecinţă şi durabilitatea sa sunt asigurate in mai
mare măsură dacă se utilizează un beton
autocompactant, pentru că se reduce riscul potenţial
al erorilor umane ce apar in cazul unei vibrări
incorecte şi neuniforme.

Utilizarea acestui tip de beton dar si a tipurilor de plansee luate in discutie

necesita insa analizarea in detaliu a solutiilor structurale ce vor fi utilizate
pentru viitoarea cladire si adoptate decizii esentiale in ceea ce priveste preluarea
si transmiterea actiunilor exercitate in plan vertical si orizontal
Planseele BEEPLATE


Planseele COBIAX-BuBBLE DECK
Aceste plansee au in componenta sfere din material plastic dispuse conform
proiectului si montate intre plase de armatura.
Materialul din care sunt realizate sferele nu interactioneaza chimic cu betonul si
armatura, nu este poros si prezinta rigiditate si rezistenta suficienta pentru
preluarea incarcarilor atat la turnarea betonului cat si in fazele ulterioare acestui
proces. Grosimile pot varia intre20-28 cm sau 30-60 cm sau in sistem
prefabricat.