1

2
 UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
DEPARTAMENTUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

DANIELA ADUCOVSCHI

VARIETATEA GIMNASTICII PE MUZICĂ

MANUAL PENTRU STUDENŢI

BUCUREŞTI
2008

3
 CUPRINS

Cuvânt înainte....................................................................................................................6

I. GIMNASTICA – DISCIPLINĂ SPORTIVĂ ŞI ARTISTICĂ, COMPONENTĂ A

SISTEMULUI DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ ............................................7

1.1. Scurt istoric………………………………………………………………………...7

1.2. Ramurile gimnasticii……………………………………………………………….9
1.3. Gimnastica - disciplină sportivă………………………………………………….10
1.4. Gimnastica – disciplină artistic……………………………………………...........11
1.5. Locul gimnasticii în ansamblul activităţilor corporale...........................................11
1.6. Obiectivele gimnasticii în educaţia fizică universitară...........................................12
1.7. Conţinutul gimnasticii în structura lecţiilor de educaţie fizică...............................13

II. NOŢIUNI GENERALE DESPRE GIMNASTICA PE MUZICĂ………………..16

2.1. Principiile de bază ale gimnasticii și metodele de cercetare științifică..................16

2.2. Terminologia şi regulile de descriere a exerciţiilor în gimnastică.........................18
2.3. Poziţii fundamentale şi derivate ale corpului.........................................................19
2.4. Poziţii şi mişcări ale segmentelor corpului............................................................20
2.5. Mijloacele predării gimnasticii..............................................................................21
2.5.1. Exemple de exerciţii pentru educarea ţinutei şi esteticii motrice......................22
2.6. Metodele de predare ale gimnasticii......................................................................33
2.7. Noţiuni de bază despre muzica specifică...............................................................34
2.7.1. Genurile muzicale............................................................................................35
2.8. Noţiuni elementare de teorie muzicală…………………………………………...43
2.8.1. Mijloacele de expresivitate muzicală........................................................................43
2.8.1.1. Noţiuni de agogică..............................................................................43
2.8.1.2. Noţiuni de dinamică.............................................................................44
2.8.1.3. Forma sau fraza muzicală.....................................................................44
2.8.1.4. Melodia.................................................................................................45
2.8.1.5. Coloratura muzicală şi emoţională........................................................45
2.9. Alcătuirea exerciţiilor pe muzică – exemple..........................................................46
2.10. Alcătuirea complexelor de exerciţii pe muzică......................................................54

III. EXEMPLE DE COMPLEXE DE EXERCIŢII SIMPLE ŞI CU DIFERITE

OBIECTE PE MUZICĂ ADECVATĂ...............................................................................56

3.1. Complex de exerciţii libere pentru prelucrarea aparatului locomotor cu caracter de forţă,
întindere şi relaxare, pentru optimizarea dezvoltării fizice armonioase pe 2 tipuri de tempouri
şi stiluri muzicale......................................................................................................................56
3.2. Exerciţii pentru ţinuta şi execuţia artistică……………………………………………….81
3.3. Complexe de exerciții libere și cu obiecte pentru dezvoltarea forței musculare………...87
A.1. Brațe și partea superioară a trunchiului – exerciții libere…………………………...87
A.2. Coapse, fesieri și spate – exerciții la bara de perete…………………………………91
A.3. Abdomen, fesieri, coapse - exerciții libere………………………………………….95

4
 B.1. Complex de exerciții în 2 tempouri diferite pentru dezvoltarea musculaturii
brațelor, părții superioare a trunchiului, coapselor, fesierilor - cu gantere de 0,5 kg…..100
B.2. Complex de exerciții cu gantere de 0,5 kg pentru dezvoltarea forței musculaturii
corporale în 2 tempouri diferite…………………………………………………………106
B.3. Complex de exerciții cu mingea medicinală de 1 kg și mingea de cauciuc pentru
dezvoltarea forței musculaturii corporale pe 2 tempouri și stiluri muzicale.....................110

3.4. Complex de exerciţii libere pentru dezvoltarea supleţei corporale pe 2 tipuri de tempouri
şi stiluri muzicale....................................................................................................................129
3.5. Exerciţii pentru educarea coordonării, ritmicităţii şi muzicalităţii și dezvoltării rezistenței
generale a organismlui………………………………………………………………………137
A. Complex de exerciții libere…………………………………………………………..137
B. Complex de exerciții cu gantere de 0.5 kg………………………………………….155
C. Complex de exerciții cu coarda……………………………………………………...158

3.6. Complex de exerciții de întindere pentru revenirea organismului după efort –

Stretching…………………………………………………………………………………..161

Bibliografie .........................................................................................................................166

5
 CUVÂNT ÎNAINTE

Această carte se adresează tuturor specialiştilor, nespecialiştilor şi studenţilor care

practică într-o formă sau alta educaţia fizică.
Este un manual conceput pentru a introduce treptat în tainele acestei discipline
complexe pe oricine doreşte să citească şi să execute după exemplele date exerciţii de
încălzire, de dezvoltare fizică, de supleţe musculară, ligamentară şi articulară, de rezistenţă
generală a organismului, fiind date posibilităţile de tempo pentru acompaniamentul muzical
cât şi stilurile acestuia.
Prima parte cu caracter teoretic, face o trecere în revistă a termenului “gimnastica”, apoi
o amintire a ramurilor acesteia actualizată şi locul ei în contextul activităţilor corporale
educaţionale universitare.
Capitolul următor este conceput pentru a da lămuriri despre modul cum se descriu, se
citesc şi se urmăresc cu terminologia specifică gimnasticii, exemplele de exerciţii date mai
departe. Este o descriere teoretică a terminologiei poziţiilor şi mişcărilor corpului, precum şi o
introducere în noţiunile de bază ale teoriei muzicii, condiţie esenţială pentru înţelegerea şi
executarea elementelor gimnice pe un anumit tempo, cu o anumită eficienţă în parametrii pe
care îi urmărim de creştere a rezistenţei, forţei şi supleţei.
Abordarea din punctul de vedere muzical am considerat-o de un real folos, deoarece este
o disciplină care se realizează numai în prezenţa muzicii, care creează un confort psihic,
tempo de execuţie, influenţează marile funcţii ale organismului şi folosirea corectă a acestui
instrument metodic nu poate decât să ajute la îndeplinirea obiectivelor instructiv-educative
din lecţii.

Autoarea

6
 I. GIMNASTICA – DISCIPLINĂ SPORTIVĂ ŞI ARTISTICĂ, COMPONENTĂ A
SISTEMULUI DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORTIVĂ

1.1. Scurt istoric

Dacă ne gândim că viaţa înseamnă mişcare, nu putem decât să apreciem că lipsa de

mişcare e opusul vieţii. Poate sună drastic dar concluzia trasă este semnalul de alarmă pentru
omul din zilele noastre care se mişcă cu propriile forţe din ce în ce mai puţin. Maşina a
înlocuit mersul pe jos, computerul şi telefonul ne scutesc de mersul la magazine pentru
cumpărăturile zilnice, maşinile de uz casnic ne uşurează şi ele munca în gospodărie şi ne
trezim că nu mai trebuie să facem prea mult efort pentru toate acestea. Datorită acestor
facilităţi omul modern este sedentar şi suferă de obezitate într-un procent din ce în ce mai
mare. Cunoscându-se aceste probleme, se doreşte întoarcerea omului la un mod de viaţă mai
echilibrat în care mişcarea sub diferitele ei forme de manifestare să nu lipsească din
programul zilnic sau săptămânal.
„GIMNASTICA” are provenienţă greacă de la cuvântul „gymnos”şi mult timp a fost
confundată cu noţiunea de educaţie fizică, fiind foarte strâns legată de dezvoltarea societăţii
omeneşti. În Grecia antică, se practicau exerciţii de gimnastică cu scop medical, iar în Roma
cu scop militar.
Grecia antică a fost singura dintre popoarele antichităţii care a făcut un pas deosebit în
scopul pregătirii fizice. Ei au valorificat mişcarea şi exerciţiile fizice şi din punct de vedere
moral – estetic, „kalokagathia” – frumos şi bun.
Sec. V, î.e.n., reprezintă apogeul civilizaţiei greceşti, care îşi va lăsa amprenta pe
secolele următoare. În această perioadă gimnastica devine o adevărată ştiinţă, Platon o
numeşte „sophia” şi o alătură filosofiei în pregătirea cetăţenilor republicii sale.
Principiul măsurii şi al simetriei este tot mai întâlnit în arta educării corpului,
pentatlonul este considerat de Aristotel cel mai recomandat exerciţiu care îmbină şi dezvoltă
forţa, rezistenţa şi agilitatea. Această educaţie a fost convingătoare pentru simplu fapt că este
şi agonistică.
Antichitatea greco - romană se poate caracteriza prin superioritatea Greciei asupra
tuturor popoarelor antice. Meritul Greciei faţă de fenomenul sportiv este că a încadrat
activitatea fizică într-un sistem educaţional complex, supravegheat de stat, a imprimat acestei
activităţi semnificaţii culturale.
„Paideia (educaţie)
I. Principii educative (Aristotel, Politica, C.V. (VIII), cap. II., partea a 3-a.) Astăzi
educaţia se alcătuieşte, îndeobşte, din patru părţi deosebite: gramatica,
gimnastica, muzica şi câteodată desenul; cea dintâi şi cea din urmă, de un folos
pe cât de pozitiv, pe atât de variat, toată viaţa; a doua potrivită spre a forma
curajul”.
Galenus pune întrebarea: este igiena de domeniul medicinei sau al gimnasticii? Numele
de gimnastică a semnificat la început practicarea exerciţiilor cu corpul absolut gol (gymnos),
obicei iniţiat la câteva secole după Homer. Platon folosește foarte puţin cuvântul “gymnast”,
„gimnastică”, numind „pedotrib” pe cel ce se ocupă cu această artă. Arta gymnaștilor a
început cu puţin înainte de Platon, când s-a întemeiat şi sportul atleticii.
Hippocrates îşi susţine un punct de vedere personal arătând că trebuie să ştim despre
climă, locuri, ape, vânturi şi anotimpuri, alimente, băuturi şi ocupaţii, descriindu-le precis căci
în acestea constă dieta. Despre calitatea şi cantitatea nu numai a exerciţiului ci şi a masajului
şi a momentului oportun (întreaga artă a trupului), Platon a numit-o “gymnastică” în loc de
igienă.

7
 Platon, Gorgias, 464b. „Două fiind lucrurile, afirm că două vor fi şi artele ce se referă la
ele. Cea relativă la suflet o numesc politică, cea relativă la trup nu pot s-o numesc cu un
singur cuvânt, dar una fiind arta ce se ocupă cu îngrijirea trupului, ea se împarte în două: una
– gimnastica, cealaltă – medicina.”
Gimnastica face parte din igienă şi fără îndoială din medicină după cum susţinea
Galenius. Acum avem o gimnastică igienică, care se execută dimineaţa, denumită de
înviorare, cu scopul de a angrena marile funcţii ale organismului uman, pentru menţinerea
sănătăţii, menţinerea capacităţii de muncă fizică şi psihică. Conţinutul acestei gimnastici este
alcătuit din cele mai simple exerciţii din gimnastica de bază, executate individual sau în grup
de câte ori este nevoie pentru ca organismul să se împrospăteze cu energie pentru a da
randament la locul de muncă. Este cea mai accesibilă dintre ramurile care alcătuiesc
gimnastica, fiind practicată de toate vârstele. Exerciţiile analitice, permit concentrarea
subiectului pe o anumită regiune corporală (articulaţie, secţiune corporală, musculatură),
însoţite de o respiraţie adecvată, cu un grad mediu de solicitare fizică şi psihică.
Acompaniamentul muzical poate imprima tempoul şi gradul de amplitidine pentru unele
exerciţii, sau poate fi muzică de fond pentru tonifierea psihicului.
Educaţia fizică din toate ciclurile de învăţământ are ca obiective generale: menţinerea
unei stări optime de sănătate; favorizarea dezvoltării fizice armonioase; dezvoltarea capacităţii
motrice generale; formarea capacităţii de practicare sistematică şi independentă a exerciţiilor
fizice; dezvoltarea personalităţii.
Aceste obiective se realizează prin mijloacele pe care le pune la dispoziţie fiecare din
disciplinele sportive incluse în planul de învăţământ pe toată perioada studiului şcolar.
În această privinţă, gimnastica şcolară, care cuprinde gimnastica de bază şi elemente
din gimnastica ritmică și aerobică contribuie esenţial în realizarea obiectivelor generale ale
educaţiei fizice.
Gimnastica şcolară are obiective specifice: educarea esteticii corporale şi motrice;
educarea capacităţii de percepere şi redare prin mişcare a particularităţilor de formă şi
conţinut ale acompaniamentului muzical, respectiv ritmicitate şi muzicalitate motrică;
însuşirea unui repertoriu motric specific care să îmbogăţească capacitatea de mişcare a
executanţilor; dezvoltarea unor aptitudini psihomotrice (creativ-artistice).
După cum afirmă Adrian Dragnea şi colaboratorii (2000) în Teoria Educaţiei Fizice şi
Sportului „educaţia fizică reprezintă o componentă a educaţiei generale, exprimată printr-un
tip de activitate motrică, desfăşurată organizat sau independent, al cărei conţinut conceput
specific vizează optimizarea potenţialului biomotric al individului, precum şi a componentelor
sale cognitivă, afectivă şi social-relaţională şi deci obţinerea calităţii vieţii. Educaţia fizică ca
mod de viaţă îmbunătăţeşte fiinţa unei naţii, capabilă să se exprime, să exploreze şi să se
dezvolte într-o relaţie echilibrată cu mediul în care trăieşte. Educaţia fizică se adresează
corpului şi persoanei (în acelaşi timp), care se deplasează, gândeşte, exprimă. Educaţia fizică
este de fapt o educaţie prin mişcare.” Pe lângă educarea prin mişcare, gimnastica este singura
disciplină sportivă şcolară care foloseşte acompaniamentul muzical ca mijloc de orientare
temporală, educă urechea muzicală în armonie cu mişcarea corporală.
Gimnastica, prin conţinutul său educă corpul şi spiritul în acelaşi timp, contribuind la
formarea unei ţinute corecte şi a stăpânirii de sine. Ea reprezintă fundamentul activităţii
pentru toate celelalte ramuri, cuprinde exerciţii accesibile tuturor vârstelor, sexelor sau nivel
de pregătire. Mijloacele sale se regăsesc în orice activitate motrică, având ca scop principal
menţinerea unei stări optime de sănătate. Formăm viitori profesori care să predea cunoştinţele
elevilor lor pentru a continua ce noi şi generaţiile anterioare am asimilat în timp. Ceea ce
rămâne după finalizarea studiilor şcolare înseamnă de fapt esenţa succesului nostru ca
pedagogi. Obişnuinţa adultului de a practica independent exerciţiile de gimnastică înseamnă
încununarea muncii noastre. Dacă copiii şi tinerii sunt educaţi pentru a face faţă problemelor

8
de ordin fizic, psihic şi social, adultul, integrat într-un anumit loc în societate, nu mai este o
fiinţă în devenire, ci una realizată, el nu se pregăteşte ci împlineşte anumite sarcini cerute.
Din păcate nu există prea multă grijă pentru acest eşantion de populaţie. Desfăşurarea
exerciţiilor fizice de către adult înseamnă continuarea pe o treaptă superioară a rezultatelor
câştigate în prima etapă a educaţiei fizice, reprezintă realizarea independentă a cunoştinţelor
din procesul instructiv-educativ.
Gimnastica, acum este definită ca un „sistem de exerciţii fizice aplicate global sau
analitic, care influenţează selectiv şi cumulativ aparatul locomotor în vederea
armonizării mişcărilor, formării posturii corecte, dezvoltării armonioase, întărirea
sănătăţii, etc..” (Buiac, Suciu, 2007)
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Gymnasion – instituţie specific grecească în care educaţia este supravegheată de stat prin
intermediul magistraţilor care deţin conducerea administrativă. Frecventată de copii şi
adolescenţi (efebi) în scopuri didactice şi de oameni maturi pentru recreere. Înlesneşte
instrucţia fizică şi intelectuală.
Gymnast – profesor de exerciţii gimnice, în palestre; studia conformaţia, temperamentul,
aptitudinile atleţilor având cunoştinţe medicale, putea prescrie regimuri alimentare, tratamente
Pedotrib – antrenor, profesor, maestru de gimnastică, conducător de palestră
Palestră – toate marile gimnazii aveau o palestră închisă şi acoperită rezervată luptei şi dotată
cu vestiar, fântână, arenă, depozit de materiale pentru exerciţii şi jocuri (mingi, discuri, suliţe
etc.), conduse de pedotribi

1.2. Ramurile gimnasticii

Ne-am propus să prezentăm în cele ce urmează doar ramurile gimnasticii care prezintă
interesul acestui manual, fără a face o clasificare integrală a tuturor categoriilor care o
alcătuiesc.
Domeniile care se regăsesc în această clasificare sunt:
 Educaţie fizică şi sport
 Activitate de timp liber
 Activitate cultural-artistică

9
gimnastica de bază gimnastica profilactică gimnastica demonstrativă

şcolară universitară în programe culturale

de întreţinere momentul de gim.

de înviorare

Cu obiecte cu rol educativ şi de propagandă

La aparate cu obiecte
în programele artistice ale studenţilor

în comp. sportive în apă

gim. medicală, recuperatorie recuperatorie

în interiorul altor discipline sportive

1.3. Gimnastica - disciplină sportivă

Are ca scop perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor dobândite până la nivel de artă în

vederea obţinerilor unor performanţe în concursurile de gen. Tinde către progres şi
împrospătarea elementelor de conţinut determinând sportivii la autodepăşire permanentă.
Aceste ramuri ale gimnasticii sunt:
Gimnastica artistică - masculin şi feminin – are în compunerea sa aparate pe care se
realizează compoziţiile coregrafice. Acestea sunt: sol, paralele, inele, bârnă, cal cu mânere,
cal pentru sărituri, bară fixă. În total sunt 6 aparate pentru băieţi şi 4 pentru fete. Solul fetelor
este executat cu acompaniament muzical.
Gimnastica ritmică – specific feminină – este realizată cu acompaniament muzical la
toate reprezentaţiile din competiţii. Este realizată individual şi pe ansambluri, coregrafia fiind
însoţită de obiecte portative. Acestea sunt: coarda, mingea, cercul, măciucile şi panglica.
Fiecare exerciţiu este executat cu un obiect portativ. La proba de ansambluri sunt două

10
reprezentaţii dintre care una cu un obiect (ex. 5 corzi) şi cealaltă cu două obiecte diferite (ex.
3 cercuri şi 2 panglici).
Gimnastica aerobică – sport aerobic – după denumirea corectă a ramurii sportive –
masculin, feminin, mixt. Această disciplină foarte tânără se realizează la individual, duo, trio
şi ansambluri cu acompaniament muzical. Coregrafiile se caracterizează prin dinamism,
coordonare complexă, forţă, viteză, rezistenţă şi expresivitate. In duo, trio şi ansambluri se
formează şi construcţiile gen piramidă care dau un plus de dificultate, atractivitate şi
colaborare între coechipieri.
Gimnastica acrobatică – masculin, feminin, mixt. Se execută la individual, duo şi
ansambluri cu acompaniament muzical. Este o disciplină care acaparează publicul prin
elementele de spectacol incluse în coregrafii, prin construcţiile originale de corpuri umane şi
prin salturile din ce în ce mai dificile executate de concurenţi.

1.4. Gimnastica – disciplină artistică

Vorbind de ramurile sportive cât şi de cele cu caracter de masă orientate spre

propagandă, spectacole, demonstraţii, avem acelaşi scop comun de a încânta, acapara, motiva
populaţia spre a practica cât mai multă mişcare.
Gimnastica este artistică pentru că are următoarele caracteristici:
- este formată din mişcări diferite ca traiectorie, plan, amplitudine
- are posibilităţi multiple de a executa un exerciţiu în funcţie de acompaniamentul
muzical
- este estetică prin ţinuta şi execuţia artistică
- are o anumită tehnică de execuţie care trebuie respectată ca elementul sau exerciţiul
să fie realizat corect
- împrumută foarte multe mişcări din dansul clasic, jazz, modern, popular, modern,
latino, etc.
- este realizată cu acompaniament muzical
- are o construcţie coregrafică determinată de multe ori de un eveniment cultural
- costumaţia contribuie la accentuarea impresiei artistice

1.5. Locul gimnasticii în ansamblul activităţilor corporale

Gimnastica este o disciplină cu tradiţie fiind aşezată împreună cu atletismul şi jocurile

sportive la loc de cinste în cadrul cursurilor de formare a cadrelor didactice. Aceste concepte
sunt fundamentale în viziunea specialiştilor din domeniul educaţiei fizice şi sportului.
Programele din curricula şcolară cuprind gimnastica în lecţiile destinate anotimpului friguros
în care elevii sunt în sălile de sport unde au materialele necesare gimnasticii pe aparate şi
acrobatice.

Gimnastica se regăseşte în structura altor discipline sportive în diferite variante.

- In lecţia de antrenament ca suport al pregătirii organismului pentru efort
- Ca suport compensator în disciplinele sportive în care efortul este neechilibrat - ex.,
scrima, preponderent o singură parte – tenis, aruncări, sarituri
- Ca suport pentru atitudini deficitare ale posturii – automobilism, canotaj
- Dezvoltă suportul motric pentru învăţarea elementelor tehnice din ramurile sportive

11
 Gimnastica de înviorare sau gimnastica igienică este adresată tuturor oamenilor şi are
rol de stimulare, de angrenare a marilor funcţiuni pentru a face faţă efortului de zi cu zi şi de a
prelungi viaţa activă cât mai mult. În aceeaşi categorie se înscrie şi momentul de gimnastică.
Gimnastica de întreţinere are tot caracter profilactic ca şi celelalte două, dar timpul
acordat acesteia este ceva mai mare şi lucrează cu mai multe grupe de muşchi într-un timp
mai îndelungat.
In ansamblul activităţilor gimnasticii intră recuperarea după traume fizice, fracturi,
entorse, operaţii cu imobilizări ale segmentelor pe anumite perioade de timp. Gimnastica
medicală care se realizează pentru deficienţe ale coloanei sau articulaţiilor este realizată prin
programe individualizate pe afecţiunea cu pricina şi necesită un timp relativ de refacere.

1.6. Obiectivele gimnasticii în educaţia fizică universitară

Obiective de referinţă

I. Dezvoltarea capacităţii motrice generale a studenţilor necesare desfăşurării

activităţilor sportive. La sfârşitul anului I studentul va fi capabil:
- să adopte reflex postura corectă a corpului în orice împrejurare şi să acţioneze pentru
prevenirea instalării viciilor de postură,
- să acţioneze independent pentru menţinerea şi ameliorarea propriei dezvoltări fizice,
- să realizeze acţiuni motrice cu structuri şi eforturi variate.
II. Întreţinerea şi îmbunătăţirea stării de sănătate
La sfârşitul anului I studentul va fi capabil:
- să sesizeze relaţiile dintre indicii morfologici şi funcţionali,
- intensificarea cauzelor care măresc sau limitează capacitatea de efort,
- realizarea unor programe individuale de dezvoltare.
III. Extinderea fondului propriu de deprinderi motrice de bază, aplicativ-utilitare şi
sportive.
La sfârşitul anului I studentul va fi capabil:
- să-şi perfecţioneze deprinderile motrice de bază;
- să-şi perfecţioneze deprinderile aplicativ-utilitare, prin folosirea lor în activităţi
motrice complexe;
- să-şi perfecţioneze procedeele tehnice de bază pentru a le aplica în întreceri.
IV. Practicarea independentă a exerciţiilor fizice
La sfârşitul anului I studentul va fi capabil:
- să selecteze diferite activităţi pentru valorificarea calităţilor şi deprinderilor însuşite,
- să exerseze în regim de autoorganizare şi autoconducere.
V. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale
- să manifeste dorinţă de afirmare şi capacitate de apreciere obiectivă a rezultatelor
proprii în raport cu cele ale colegilor,
- să se integreze şi să acţioneze în echipe construite valoric conform regulilor şi
sarcinilor stabilite.

Obiective generale

1. Formarea fazelor generale ale tehnicii corporale;

2. Formarea fazelor generale ale mişcării artistice:
- formarea ţinutei corecte
- formarea esteticii corporale

12
 3. Dezvoltarea motricităţii generale şi a capacităţii de efort:
- dezvoltarea capacităţii motrice;
- dezvoltarea componenţilor coordinativi;
- creşterea rezistenţei la efort;
4. Formarea unui fond de cunoştinţe teoretice;
5. Educarea capacităţii de participare activă şi conştientă la procesul de pregătire;
6. Educarea aspectelor volitive şi creativ-artistice ale personalităţii:
- educarea voinţei;
- educarea capacităţii de exprimare motrică;
- dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii;
7. Educarea colaborării dintre studenţi.

Obiective speciale

1. Dezvoltarea funcţionalităţii marilor sisteme: antrenarea capacităţilor cardio-vasculare

şi respiratorii
2. Dezvoltarea capacităţilor motrice în condiţii de efort aerob respectiv antrenarea
rezistenţei aerobe la nivel muscular, forţei relative în regim de rezistenţă, vitezei de
repetiţie şi execuţie şi supleţei în regim de rezistenţă
3. Dezvoltarea componentelor de coordonare şi control motor
4. Coordonare intersegmentară şi intermusculară (relaţii între musculatura agonistă şi
antagonistă şi sinergismul muscular) orientarea spaţială şi temporală, controlul
amplitudinilor de mişcare şi al plasamentului segmentar, dezvoltarea simţului
kinestezic şi a capacităţii de conştientizare a mişcărilor
5. Educarea sau corectarea atitudinii corporale corecte în menţinerea poziţiilor sau în
efectuarea diferitelor mişcări
6. Antrenarea musculaturii de postură prelucrarea specială a unor lanţuri sau grupe
musculare

Obiective operaţionale

- Îmbunătăţirea compoziţiei corporale

- Corectarea liniei morfologice a corpului
- Creşterea indicilor motrici
- Creşterea elasticităţii
- Îmbunătăţirea capacităţii coordinative
- Îmbunătăţirea amplitudinii mişcării
- Îmbunătăţirea supleţei
- Educarea muzicalităţii şi ritmicităţii motrice
- Îmbunătăţirea orientării în spaţiu
- Execuţia corectă a elementelor specifice
- Monitorizarea frecvenţei cardiace.

1.7. Conţinutul gimnasticii în structura lecţiei de educaţie fizică

Lecţiile de educaţie fizică

Colectivul de studenţi este omogen în mare măsură, având aproximativ aceeaşi vârstă şi
acelaşi nivel de pregătire şi desfăşurarea lecţiei pe verigi este obligatorie pentru întreg
colectivul sub îndrumarea profesorului care are rolul de conducător în procesul instructiv-
educativ.

13
 În funcţie de scopurile didactice dominante, lecţia de educaţie fizică este:
- lecţie introductivă, de deschidere, cu scopul de informare asupra activităţii cuprinse
într-un an, semestru de lucru, obiectivele urmărite, informare asupra cerinţelor
disciplinei;
- lecţie de învăţare unde se însuşesc deprinderi noi;
- lecţie de consolidare şi perfecţionare a deprinderilor învăţate;
- lecţie mixtă, atât de învăţare cât şi de perfecţionare a cunoştinţelor;
- lecţie de verificare, în care se evaluează nivelul de dezvoltare a calităţilor motrice şi a
deprinderilor şi priceperilor perfecţionate;
- lecţie concurs, de verificare a cunoştinţelor sub formă de întrecere, apreciind pe lângă
cunoştinţele acumulate şi aplicarea lor în condiţii de stres.
Lecţiile cu structuri diferite obligă profesorul să folosească modalităţi variate în
stabilirea conţinutului lecţiei, în alegerea mijloacelor de exersare.
Conţinutul lecţiilor de gimnastică acoperă o gamă foarte mare de exerciţii din gimnastica de
bază, gimnastica artistică, gimnastica ritmică, gimnastica aerobică de întreţinere şi sport
aerobic, stretching, dans sportiv. Aceste elemente ne conferă varietate în alegerea exerciţiilor,
accesibilitate pentru a fi executate şi de studenţii care nu au mai avut contact cu astfel de
exerciţii şi nu în ultimul rând complexitate în posibilitatea combinării lor.

Conţinutul şi structura lecţiei monosport

Veriga I – de organizare şi disciplinare a colectivului, trebuie să asigure un început

organizat, să capteze atenţia studenţilor, să le trezească interesul pentru lecţie. Pentru aceste
obiective se utilizează ca mijloace de acţionare:
- exerciţii de front şi formaţii cu acompaniament muzical, bine ritmat şi cu caracter
vesel, teme ritmice de percuţie cu folosirea instrumentelor corespunzătoare care formează
mijloace de captare a atenţiei şi creştere a interesului (durata 3 – 5 minute).
Veriga a-II-a - de pregătire a organismului pentru efort are durata de 3-5 minute,
stimulează treptat marile funcţiuni şi asigură starea de excitabilitate optimă, educă percepţiile
temporale şi auditive legate de durata măsurilor muzicale, a timpilor cu valori diferite a
ritmurilor şi tempourilor muzicale.
Ca mijloace de acţionare se folosesc:
- mersul şi alergarea cu paşi specifici de gimnastică ritmică, gimnastica aerobică sub
forma combinaţiilor de paşi specifici (individual, pe perechi şi în diferite formaţii),
- combinaţii de dans,
- teme ritmice redate prin mişcare,
- jocuri muzicale cu încadrare în tempoul, intensitatea şi înalţimea notelor, în fraza
muzicală, melodia şi caracterul muzical, utilizând paşii însuşiţi sau diferite structuri simple.
Veriga a-III-a - influenţarea selectivă a aparatului locomotor (optimizarea dezvoltării
fizice armonioase), cu durata de 15 - 25 minute urmăreşte:
- educarea ţinutei şi execuţiei artistice (bazele mişcării artistice),
- asigurarea obţinerii elasticităţii musculare şi ligamentare a mobilităţii articulare,
- educarea muzicalităţii şi ritmicităţii în mişcare.
Ca mijloace de acţionare se folosesc exerciţii pentru:
- educarea reflexului neuro-psihic,
- ţinuta şi execuţia corectă şi artistică,
La bara de perete şi la centru se realizează:
- exerciţii pentru educarea repartizării judicioase a greutăţii corporale pe un picior, pe
ambele vârfuri cu corpul în diferite poziţii şi de pe un picior pe altul;

14
 - exerciţii pentru diferite părţi ale corpului cu caracter de forţă, întindere şi relaxare,
libere şi cu obiecte portative în scopul măririi gradului de contracţie musculară, a amplitudinii
şi de subliniere a ritmurilor de execuţie, toate executate cu acompaniament muzical.
Veriga a-IV-a de învăţare a actelor motrice noi, de consolidare a cunştinţelor şi
priceperilor, de formare a capacităţii de generalizare, de dezvoltare a calităţilor motrice şi
de verificare a nivelului de însuşire a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor motrice în
raport cu tipul lecţiei.
Obiectivele vor varia şi ele în raport cu tipul lecţiei după cum urmează:
- în lecţiile de însuşire (învăţare) a actelor motrice noi se urmăreşte formarea unor
reprezentări corecte structural, în strânsă legătură cu muzica, iniţierea în mecanismele de bază
a structurii respective, liberă şi cu mânuirea diferitelor obiecte portative. Se utilizează
exerciţii pregătitoare acelor calităţi motrice necesare realizării corecte a mişcării şi exerciţii
analitice şi globale, exerciţii stereotipe. Durata de 15-20 minute.
În cadrul lecţiilor pentru consolidarea şi perfecţionarea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor, se urmăreşte formarea stereotipului dinamic şi aplicarea lui în condiţii variate
ca legări libere, apoi cu adaptarea mânuirii unor obiecte portative cu acompaniament variat
din punct de vedere al măsurii, tempoului şi caracterului. Ca sistem de acţionare se folosesc
exersările globale şi analitice a legărilor complexe alcătuite din elemente ale aceleiaşi grupe
de mişcări şi apoi cu elemente din grupe de mişcări diferite şi sub forma întrecerilor (exerciţii
arbitrate) şi cu modificarea acompaniamentului.
În gimnastică formarea capacităţii de generalizare este prezentă cu o gradare în raport cu
vârsta şi nivelul de pregătire al elevelor atât sub forma capacităţii de a executa priceperile şi
deprinderile motrice libere şi cu obiecte portative însuşite în condiţii variate (create de legări
complexe şi modificarea acompaniamentului muzical) cât şi sub forma capacităţii creatoare, a
capacităţii de decizie, de selecţie optimă a structurilor însusite în vederea realizării
improvizaţiilor motrice cu muzica în prima audiţie.
Veriga – dezvoltarea calităţilor motrice în gimnastică, urmăreşte sporirea indicilor de
mobilitate la nivelul tuturor articulaţiilor, cu accent pe mobilitatea coloanei vertebrale pe toată
lungimea ei, ai indicilor de viteză şi îndemânare. În acest scop se folosesc procedeele
metodice de dezvoltare a mobilităţii active şi micşorarea diferenţei dintre mobilitatea pasivă şi
cea activă determinată în grade pe baza măsurării cu goniometrul. Se insistă pentru
dezvoltarea coordonării prin acţionarea asupra tuturor componentelor ei (durata 3-6 minute).
Toate aceste calităţi se dezvoltă imediat după obţinerea încălzirii optime.
Ca verigă importantă a lecţiei, verificarea nivelului de însuşire a cunoştintelor, a
esteticii mişcărilor, a priceperilor şi deprinderilor motrice specifice cât şi a calităţilor motrice,
urmăreşte aprecierea rezultatelor pe care studenţii le-au obţinut în lecţii şi educarea capacităţii
de autoapreciere obiectivă a acestor rezultate. Sistemul de acţionare se concretizează prin
verificările curente în lecţii, aprecierea prin note, prin calificative şi verificarea prin structuri
complexe care întrunesc mai multe aspecte ale rezultatelor obţinute, globale şi sub forma
întrecerilor.
Veriga – scăderea nivelului efortului, urmăreşte revenirea treptată a organismului din
punct de vedere al valorilor marilor funcţiuni şi al excitabilităţii nervoase. Ca sistem de
acţionare, exerciţii libere, chiar şi cu obiecte portative (eşarfa) cu caracter liniştitor (deplasări
cu mers uşor, suplu, pasul de vals în tempo moderat şi lent).
Ca ultimă verigă – aprecieri cu privire la rezultatele obţinute de studenţi şi
recomandări pentru activitatea independentă – urmăreşte pe o durată de 2-3 minute să formeze
capacitatea de autoapreciere şi realizarea bilanţului lecţiei, încheierea lecţiei cu influenţare
educativă. Sistemul de acţionare se conturează prin formularea temelor pentru acasă şi a
indicaţiilor privind activitatea independentă.

15
 II. NOŢIUNI GENERALE DESPRE GIMNASTICA PE MUZICĂ

2.1. Principiile de bază ale gimnasticii și metodele de cercetare științifică

Gimnastica având aceeaşi finalitate comună ştiinţelor educaţiei fizice şi sportului,
face parte din sistemul acestei ştiinţe având un domeniu propriu de cunoaştere, de cercetare
(perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice feminine), întruneşte condiţiile de
disciplină ştiinţifică.
Ea dispune de metode de cercetare proprii care deşi sunt întâlnite şi la alte ştiinte,
obţine particularităţi distincte, specificului activităţii sale.
Are legităţi specifice (principii, cerinţe, norme şi reguli), ipoteze de cercetare stabilite
independent pentru prospectarea şi optimizarea continuă a eficienţei activităţii de gimnastică
ritmică în concordanţă cu exigenţele sociale.
Gimnastica dispune de un ansamblu de date teoretice şi practice în continuă evoluţie,
care îi asigură baza proprie de autoperfecţionare şi de formare a unor noi cerinţe faţă de
disciplinele cu care se înrudeşte.
Ca disciplină metodică a educaţiei fizice, gimnastica este în strânsă legătură cu
pedagogia, legătură prin care se stabilesc particularităţile educative ale gimnasticii şi locul lor
în educaţia complexă a tinerilor ca cetăţeni, principiile şi metodele de predare şi însuşire,
formele de organizare a procesului istruirii în şcoală şi în performanţă.
Prin legăturile strânse cu psihologia, gimnastica descoperă particularităţile bazelor
psihologice ale instruirii şi educaţiei care condiţionează stabilirea conţinutului instruirii şi
educaţiei în raport cu vârsta, interesele şi înclinaţiile tinerilor..
Legătura strânsă cu psihologia sportului oferă posibilitatea cunoaşterii componentelor
personalităţii studentelor şi studenţilor şi stabileşte conţinutul atât al unor criterii psihologice
de selecţie cât şi al pregătirii psihice ca factor component în păstrarea şi obţinerea
rezultatelor.
Cunoaşterea structurii corpului, al legilor dezvoltării acestuia la diferite vârste, prin
legătura gimnasticii cu anatomia şi fiziologia determină atât conţinutul specific cât şi
organizarea procesului instructiv educativ.
Datele fiziologice sportive au un rol deosebit de valoros în gimnastică pentru
cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică a perfecţionării cunoştintelor, priceperilor şi deprinderilor
motrice şi a calităţilor motrice specific, cât şi a modalităţii folosirii unor eforturi raţionale în
raport cu potenţialul biologic.
Prin preocuparea sa de realizare a esteticii mişcării, a dezvoltării fizice armonioase şi
artistico-motrice ca atribute ale corpului şi gesticii, gimnastica este o disciplină de largă
incidenţă cu artele dansului.
Gimnastica preia şi adaptează unele elemente din conţinutul acestor arte ca:
Algoritmi şi operatori ai modelelor operaţionale pentru dezvoltarea ritmicităţii şi
muzicalităţii, educarea ţinutei şi execuţiei artistice, a concordanţei dintre mişcare şi muzică
cât şi armoniei dintre mişcare, muzică, culoare şi tematica unor programe demonstrative
sportive şi artistice.
Prin incidenţa arătată, cresc valenţele educative ale gimnasticii în direcţia
perfecţionării mişcării, a obţinerii gesticii estetice, eleganţei, graţiei şi expresivităţii
corporale, a dezvoltării spiritului creativ, vieţii interioare, afective şi volitive.
Gimnastica constituie un mijloc important al educaţiei fizice prin valenţele educative
multiple ale sale, dar şi prin capacitatea ei de a transmite prin conţinutul său puternice emoţii
estetice şi prin contribuţia substanţială în realizarea obiectivelor educative ale educaţiei
fizice universitare şi extrauniversitare, (activităţi cultural sportive şi sport de masă).

16
 Metodele de cercetare ştiinţifică ale gimnasticii

Ansamblul metodelor de cercetare ale teoriei şi metodicii îi oferă posibilitatea:

 generalizării experienţei curente şi de prospectare superioară a conţinutului
gimnasticii la realizarea obiectivelor instructiv-educative în educaţia fizică şi sportul
universitar,
 reflectării caracterului complex şi polivalent al activităţii gimnasticii cu dinamică
variată, cerinţe multiple ale efortului fizic şi psihic, de compoziţie, specificitate tehnică şi
organizatorică, cerinţe educative.
Datorită complexităţii fenomenelor activităţii de gimnastică, se utilizează metode cu
caracter general întâlnite şi la ştiinţele şi activităţile artelor cu care se înrudeşte (dans clasic,
jazz, etc.).
In domeniul gimnasticii ca ramură a educaţiei fizice se întreprind cercetări ştiinţifice
cu caracter fundamental (studierea conceptului, esenţei, al orientării ei) şi cu caracter
aplicativ (studierea fenomenelor specifice practico-metodice în vederea optimizării lor).
Prin metoda observaţiei frecvent utilizată în gimnastica, se urmăreşte evoluţia estetică a
motricităţii şi compoziţiilor studenţilor, trăsăturilor care nu pot fi obiectivate, cât şi urmărirea
activă din partea cercetătorului la studierea procesului instructiv-educativ al lecţiilor şi
antrenamentelor de gimnastică ale echipelor reprezentative, a influenţei existente asupra
studenţilor şi comportarea lor sub exercitarea acestei influenţe.
Observaţia ca metodă de corectare se desfăşoară sistematic după o tematică stabilită, cu
mijloace tehnice care să sesizeze fenomenele şi procesele urmărite pe bază de protocoale
(progresul realizat în estetica mişcărilor, a compoziţiilor, progresul realizat în corectitudinea
tehnică a unor structuri tehnice complexe, conţinutul tehnic al probelor de concurs,
ambidextria.
La această metodă se mai adaugă metodele de investigaţie, a anchetei, a studiului
documentar etc.
Forma superioară a metodei observaţiei care oferă posibilitatea studierii exacte a
procesului instructiv-educativ este experimentul pedagogic.

El constă din verificarea unor ipoteze cu intervenţia cercetătorului prin

modificarea condiţiilor de desfăşurare a procesului metodic şi a introducerii unor
elemente noi pentru dezvoltarea esenţei şi cunoaşterii lui aprofundate.
Experimentul pedagogic ca metodă de cercetare este constatabil (dacă nu se intervine cu
modificarea lui), de verificarea unor ipoteze şi creator (elaborarea, crearea unor structuri
complexe) care se desfăşoară în colectiv sau individual.
Pentru desfăşurarea experimentului este necesar ca anterior să se formuleze ipotezele, să
se stabilească sarcinile, subiecţii conţinutului, mijloacele de înregistrare, pentru desfăşurarea
şi pentru determinarea influenţelor exercitate, etapizarea lui (măsuri organizatorice),
prelucrarea şi analiza datelor înregistrate cu ajutorul calculelor statistico-matematice.
Pentru determinarea influenţelor fizice asupra subiecţilor se acţionează cu ajutorul unor
teste, măsuratori antropometrice, probe biochimice de laborator şi probe cardio-vasculare şi
respiratorii.
Din punct de vedere al capacităţii motrice se pot investiga o gamă variată de
predispoziţii motrice specifice, nivelul de dezvoltare al capacităţilor motrice, al pregătirii
fizice, al corectitudinii tehnice specifice, libere, cu parteneri şi de mânuire a diferitelor obiecte
portative.
Ancheta, o altă formă de cercetare orală (sub forma convorbirii) sau prin intermediul
chestionarului, dă posibilitatea culegerii unor informaţii importante asupra fenomenului
studiat.

17
 Metoda chestionarului, metoda de cercetare indirectă se poate folosi sub forma
întrebărilor scrise, accesibile, scurte şi nesugestive lăsându-se un spaţiu liber pentru răspuns
(tip blanchetă), cu răspunsuri prestabilite, cu chenar pentru răspuns, cu formulare codificate
etc.
Documentarea este metoda care presupune cercetarea şi consultarea unor surse
bibliografice, unor rezultate furnizate de cercetători în domeniul studiat, selecţionarea şi
prelucrarea informaţiilor, întocmirea fişelor de semnalare şi de conţinut.
Metoda statistică reprezintă metoda prin care se exprimă cantitativ raporturile calitative
prin procente, valoare medie, coeficient de corelaţie etc.
Prin această metodă se pot cunoaşte:
 nivelul dezvoltării fizice,
 nivelul calităţilor motrice şi dinamica lor,
 a gradului de corelare între indicatorii dezvoltării fizice şi ai calităţilor motrice care
pot fi reprezentate sub forma diagramelor, a curbelor etc.
Metoda comparativă oferă posibilitatea studierii comparative a diferitelor fenomene
prin rezultatele obţinute de eşantioanele experimentale şi de control.

2.2. Terminologia şi regulile de descriere a exerciţiilor în gimnastică

Terminologia cuprinde totalitatea descrierilor poziţiilor, mişcărilor, exerciţiilor tehnice

într-un limbaj specific, cu termeni cunoscuţi şi standardizaţi, astfel încât citirea acestora să fie
cât mai bine înţeleasă şi cunoscută pe plan mondial. Datorită progresului pe plan mondial se
fac modificări de natură metodologică şi terminologică pe care trebuie să le actualizăm
permanent într-un limbaj universal. Terminologia domeniului are caracter ştiinţific, adaptată
la ştiinţele conexe, psihologie, anatomie, biomecanică. Termenii folosiţi trebuie să întrunească
nişte caracteristici: trebuie să fie clari, dacă se poate internaţionali, limbaj mai bine folosit în
detrimentul termenilor traduşi în limba maternă.
Să fie folosiţi fără dubii, cât mai exact atunci când se comandă sau se descrie exerciţiul,
să fie accesibili şi cât mai concişi.

Regulile de descriere a exerciţiilor:

Terminologia realizată fără anumite reguli de prezentare a exerciţiilor ar fi incompletă şi
interpretările ar fi variate. Acelaşi exerciţiu ar putea fi înţeles diferit faţă de cel iniţial. Astfel
este necesar să se respecte o anumită ordine:
- Poziţia iniţială - PI –
- Tempoul şi numărul de măsuri sau fraze muzicale
- Denumirea mişcării care trebuie efectuată
- Denumirea segmentului care urmează să efectueze mişcarea
- Direcţia – anunţarea acesteia
- Anunţarea ritmului mişcării
- Poziţia finală - PF
- Dozarea în număr de repetări

Când se lucrează cu aparate se specifică poziţia faţă de aparat PI

- Succesiunea elementelor pe aparat
- Direcţia de execuţie a unor elemente acrobatice
- Poziţia finală - PF

Când se lucrează cu obiecte portative se specifică poziţia acestuia şi priza

- PI a corpului şi a obiectului

18
 - Mişcarea corpului şi deplasarea în planuri şi direcţii a obiectului
- PF a corpului şi a obiectului

Când se lucrează cu partener se specifică poziția fiecăruia și priza

- PI a corpurilor și orientarea unuia față de celălalt
- Mișcările fiecăruia cu deplasarea în spațiu în planuri și grade de întoarcere
- PF a fiecărui corp

2.3. Poziţii fundamentale şi derivate ale corpului

Poziţii Poziţii Poziţii Poziţii Poziţii Poziţii Poziţii

fundamentale derivate derivate derivate derivate derivate derivate
ale întregului
corp
Stând Pe ambele Talpă Apropiat Depărtat Încrucişat Ghemuit
vârfuri Apropiat frontal Cu dr înai Ghemuit
sagital Cu stg înai
Cu celălalt
Pe unul întins Înainte Lateral Înapoi
îndoit
Pe genunchi Pe ambii Apropiat Depărtat Pe călcâie
aşezat
Pe unul Celălalt Celălalt Celălalt Celălalt
întins îndoit întins îndoit
înai.,înap., înai.,înap., înai.,înap., înai.,înap.,
lat. cu lat. cu lat. lat.
sprijin sprijin menţinut menţinut
Aşezat Apropiat Depărtat
cu picioare picioare Pe o
Echer Încrucişat Grupat
întinse întinse coapsă
îndoite îndoite
Culcat Dorsal Depărtat Un gen
picioare îndoit
întinse celălalt
îndoite întins
Depărtat Un gen
Facial picioare îndoit
întinse celălalt
îndoite întins
Costal Depărtat Un gen
picioare îndoit
întinse celălalt
îndoite întins
Atârnat Simplu De mâini echer Răsturnat răsucit Planşă
Mixt Atârnat Atârnat pe Atârnat Atârnat
stând genunchi aşezat culcat
Sprijinit Simplu Echer Răsturnat Cumpăna Lateral Pe braţe
Mixt s. stând s. pe s. aşezat s. culcat Călare
genunchi lateral
transversal
19
 2.4. Poziţii şi mişcări ale segmentelor corpului

Poziţii Direcţii Mişcări

cap, gât Cap, gât
aplecat Înainte Ducere

răsucit Lateral Ducere

dr., stg., balans
extensie ducere

Poziţii Direcţii Direcţii Direcţii Mişcări

trunchi principale intermediare intermediare trunchi
aplecat Înainte extensie răsucit Ducere
balans
Îndoit Înainte răsucit extensie Ducere
Lateral Răsucire
Rotare
balans

Poziţii Direcţii Direcţii Direcţii Direcţii Direcţii Mişcări

braţe principale intermediare intermediare intermedia intermediare braţe
re
Întins Înainte Înainte sus Lateral sus Oblic înai. Diagonal Ridicare
Lateral Înainte jos Lateral jos sus frontal coborâre
Sus înai. jos sagital Îndoire
Jos înapoi jos întindere
Răsucire
Forfecare
Ducere
Balansare
Rotare
Îndoit Pe şold Ridicare
La piept Coborâre
Pe umăr Rotare
La ceafă
Pe cap

Poziţii Direcţii Direcţii Direcţii Direcţii Direcţii Mişcări

picioare principale intermediare intermediare intermedia intermediare picioare
re
Întins, Înainte Înainte sus Lateral sus Oblic înai. Diagonal Ridicare
ridicat Lateral Înainte jos Lateral jos sus faţă, spate coborâre
Sus Înapoi sus înai. jos Incrucişat Îndoire
Jos Înapoi jos înapoi jos înai., înap., întindere
Răsucire
Forfecare
Ducere
balans

20
Îndoit Înainte Înainte jos Lateral jos Oblic înai. Diagonal Ridicare
Lateral Înainte sus Lateral sus sus faţă, spate coborâre
înapoi Înapoi sus înai. jos Incrucişat Îndoire
Înapoi jos înapoi jos înai., înap., întindere
Răsucire
Forfecare
Ducere
balans

2.5. Mijloacele predării gimnasticii

Mijloace metodice

I. Mijloace de bază:
a) – pentru formarea capacităţii de percepere şi redare a particularităţilor
acompaniamentului muzical
b) – pentru educarea esteticii motrice
c) – pentru prelucrarea selectivă a aparatului locomotor şi dezvoltarea fizică armonioasă.

II. Mijloace tehnice:

- formează bazele generale ale tehnicii;
- proprii fiecărui tip de mişcare;

Mijloace pentru educarea esteticii motrice

Sunt reprezentate de exercițiile din dansul clasic cu sprijin la bara de perete și la centru:

a) - poziţii de bază la nivelul braţelor - 7 poziţii de braţe din care 4 sunt simetrice :
I-a, a II-a, a III-a, a IV-a
b) – poziţii de bază la nivelul trenului inferior
5 poziţii de bază
c) – mişcări la nivelul trenului superior
- executate izolat la nivelul braţelor, iar apoi cu angajarea trunchiului;
- mişcări conduse, angajarea în lucru a segmentelor făcându-se simultan simetric,
alternativ, succesiv, asimetric;
d) – mişcări la nivelul trenului inferior
“ studiu la bara de perete “
-
plie – poziţia a I-a şi a II-a
- battement : tendu, jette`, soutenu-plie`, frappe`, fondu, developpé
- rond de jambe – par terre
- relevé
- santilles

Ţinuta sau postura, reprezintă poziţia pe care o adoptăm într-un anumit moment, cât şi
acţiunile care modifică sau influenţează poziţia corpului. Poziţia capului şi gâtului, a
segmentelor inferioare şi superioare, a trunchiului, modul cum stăm sau cum ne mişcăm
exprimă o varietate de stări psihice şi influenţează în mod negativ sau pozitiv chiar relaţiile
interumane.
Gimnastica, în contextul procesului instructiv-educativ din lecţiile de educaţie fizică, are
ca obiectiv păstrarea unei bune capacităţi motrice. Pe lângă aceasta, tinerii trebuie să

21
dobândească: ţinută corporală deosebită, expresie motrică, învăţarea, perfecţionarea şi
consolidarea conţinutului motric specific gimnasticii, formarea bazelor generale ale tehnicii,
însuşirea unui repertoriu cât mai variat, cunoştinţe muzicale, legate de muzică în general şi de
genurile muzicale care acompaniază gimnastica în special, formarea schemei corporale,
plasamentul corpului şi a segmentelor corpului în diferite direcţii şi planuri cât mai corect,
integrarea în colectiv şi dezvoltarea capacităţii de comunicare prin intermediul acţiunilor şi
activităţilor motrice.
Ca orice disciplină sportivă compusă dintr-un conţinut tehnic cu caracter estetico-artistic
în concordanţă cu muzica, pentru practicarea gimnasticii este nevoie de educarea muzicalităţii
şi expresivităţii mişcărilor, condiţie obligatorie pentru a avea rezultatele scontate.
Mijloacele pentru educarea esteticii motrice sunt împrumutate din dansul clasic.
Pentru ţinuta corectă, maniera elegantă de aşezare a segmentelor corpului este realizată
cu vârfurile picioarelor uşor răsucite spre înafară, genunchii întinşi, bazinul drept,
musculatura fesieră încordată, coloana vertebrală dreaptă, cu umerii coborâţi, omoplaţii lipiţi,
abdomenul controlat cu musculatura în tonus, gâtul degajat, braţele pe lângă corp, bărbia la
orizontală.
Prin gimnastică, estetica mişcării corporale se dezvoltă datorită manierei de lucru pe care
trebuie să o însuşească practicanţii acestei discipline atât prin exerciţiile din dansul clasic, cât
și din mişcările gimnice specifice. Este un sport tehnic, cu caracteristici artistice pronunţate,
iar acestea au efect asupra întregii dezvoltări a tinerilor. Expresia motrică nu se rezumă
numai la demonstrarea tehnicii corecte şi estetice, ci ea cuprinde modul de interpretare a
caracterului muzical, precum în mod deosebit expresivitatea facială şi colaborarea dintre
coechipieri.

2.5.1. Exemple de exerciţii pentru educarea ţinutei şi esteticii motrice

La nivelul trenului inferior: măsura muzicală 2/4.

Exerciţiul I – poziţiile de picioare din dansul clasic
- cu faţa la bara de perete, trecere cu menţinerea fiecărei poziţii din dansul clasic, a I-
a, a II-a, a III-a, a IV-a, a V-a, cu o deschidere a labei piciorului mai mică de 90º, a
VI-a, 4x8 timpi.

exemplu, poziţia a I-a

22
La nivelul trenului superior: măsura muzicală 2/4
Exerciţiul II – port de bras cu menţinerea fiecărei poziţii de braţe
- cu faţa la centru, poziţia a-II-a, trecere prin poziţiile de braţe din dansul clasic, I, II,
III, VII, sunt poziţii simetrice, IV, V, VI, sunt asimetrice, 4x8 timpi.

Poziţii de braţe cu relevé-uri (ridicări pe vârfuri şi coborâri)

exemplu, poziţia a II-a

exemplu, poziţia a III-a

23
 exemplu, poziţia a IV-a

La nivelul întregului corp: măsura muzicală 2/4.

Exerciţiul III – relevé-uri şi plié-uri
Poziţia a I-a şi a VI-a, ridicări pe vârfuri şi coborâri cu flexii ale picioarelor din
genunchi, 2x8 timpi.

exemplu, cu faţa la bară, poziţia a I-a

exemplu, cu umărul drept la bară, poziţia a I-a; cu umărul stâng la bară, poziţia a VI-a,
relevé alternartiv

24
 Exerciţiul IV – battement tendu lateral
Poziţia a-I-a, măsura muzicală de 2/4, ducerea piciorului întins lateral cu finalizare în
sprijin pe vârf şi revenire
- se repetă exerciţiul de 2x8 timpi

Battement tendu lateral

Exerciţiul V – battement tendu înainte şi înapoi

Poziţia a-I-a, braţul drept lateral, măsura muzicală de 2/4, ducerea piciorului întins
înainte cu finalizare în sprijin pe vârf, închidere şi ducerea înapoi a aceluiaşi picior.
- se repetă exerciţiul de 4x8 timpi, apoi se întoarce colectivul cu umărul drept la bară şi
se repetă cu celălalt picior.
Notă: trecerea piciorului din battement tendu înainte în battement tandu înapoi se face
prin trecere cu genunchiul întins la apropierea picioarelor (poziţia a-I-a), sau cu flexia
genunchilor la apropierea picioarelor - plié.

Cu umărul stâng la bară, battement tendu înainte, trecere prin apropiat, poziţia a I-a în

25
 Battement tendu înapoi

Exerciţiul VI – battement tendu cu pointé

Poziţia a-III-a, braţul drept lateral, măsura muzicală 2/4, aceeaşi mişcare realizată
înainte, lateral, înapoi urmată de bătaie energică cu vârful piciorului în podea.
- se repetă exerciţiul de 8x8 timpi, apoi se întoarce colectivul cu umărul drept la bară şi
se execută cu celălalt picior acelaşi exerciţiu.

Exerciţiul VII – battement tendu jétté

Poziţia a-III-a, sau I-a, cu faţa la bară sau cu un umăr, măsura muzicală 2/4, ridicarea
energică a piciorului întins înainte, lateral şi înapoi la un unghi de 22 o .
- se repetă exerciţiul de 4x8 timpi, apoi se întoarce colectivul cu umărul drept la bară
şi se execută pe celălalt picior.

Exemplu:

Cu faţa la bara de perete, poziţia a I-a, battement tendu jétté lateral cu piciorul drept

26
 Cu faţa la bara de perete, poziţia a I-a, battement tendu jétté înapoi cu piciorul drept

Cu umărul drept la bară, battement tendu jétté înainte cu piciorul stâng

Acelaşi exerciţiu lateral și înapoi cu piciorul drept

Exerciţiul VIII – battement tendu frappé

Poziţia a-III-a, piciorul drept în battement tendu lateral, braţul drept lateral, măsura
muzicală 2/4, cu auftact, îndoirea piciorului cu genunchiul spre exterior urmată de întinderea
lui spre înainte, lateral şi înapoi. Se execută cu întindere biciuită şi fixată pe fiecare timp
muzical. Auftactul este folosit pentru pregătire.

27
 - se execută de 8x8 timpi, apoi se întoarce colectivul cu umărul drept la bară şi se
repetă pe celălalt picior.

Exerciţiul IX – battement tendu fondu

Poziţia a III-a, plecare din battement tendu lateral, braţul drept înainte, măsura muzicală
¾. Ducerea piciorului îndoit la nivelul gleznei cu genunchiul spre exterior şi deschiderea
acestuia prin întindere înainte, lateral, înapoi. Piciorul de bază realizează un demi plié
concomitent cu apropierea piciorului oscilant şi apoi se întinde.
- se execută de 8x8 timpi, apoi se întoarce colectivul cu umărul drept la bară şi se
repetă pe celălalt picior.
Exemplu:

Din poziţia battement tendu lateral

trecere în „sur le cou de pied” cu demi plié

28
 battement jeté înainte

Exerciţiul X – Battement tendu cu trecere prin poziţia passé

Poziţia a I-a, umărul stâng la bară, braţul drept lateral, măsura muzicală 4/4, tempo
moderat
Batement tendu înainte cu piciorul drept, ridicarea în passé înainte, coborâre în
battement tendu înainte şi închiderea poziţiei
- acelaşi exerciţiu se repetă lateral şi înapoi, poziţia passé se execută numai spre
înainte
- se execută de 8x8 timpi, apoi se întoarce colectivul cu umărul drept la bară şi se
repetă pe celălalt picior.

Exemplu:PI – a I-a, măsura muzicală ¾, tempo moderat

M1 – BT Î
M2 – Passé
M3 – BT Î
M4 – Î P – închiderea poziţiei
M5 – 8 - idem lateral
M 1x8 – înapoi şi lateral

Battement tendu înainte, passé

29
 Battement tendu lateral, passé

Battement tendu înapoi, passé

Exerciţiul XI – ronde de jambe par terre en dehors

Poziţia a-I-a, măsura muzicală ¾, piciorul drept în battement tandu lateral, braţul drept
lateral, ducerea piciorului întins pe sol în mişcare circulară spre înafară descriind un arc de
cerc.
- se repetă până la M8-2-3 de 2x8 măsuri muzicale, apoi se întoarce colectivul cu umărul
drept la bară şi se repetă exerciţiul pe celălalt picior.

Exerciţiul XII - săltări – sauté-uri

Poziţia a-VI-a, braţele jos coroană, măsura muzicală de 2/4 sau 4/4, săltări din apropiat
în depărtat lateral, faţă-spate, pe două picioare şi pe un picior.
- se repetă 4x8 timpi două reprize, respiraţie 1x8 timpi între ele.

30
 Apropiat – depărtat lateral

Apropiat – depărtat antero-posterior (sagital)

Săltări de pe un picior pe celălalt cu întinderea genunchiului spre înainte

31
 Săltări de pe un picior pe celălalt cu întinderea genunchiului spre lateral

Metodologie de aplicare

Aceste exerciţii din dansul clasic se realizează în veriga a III-a din lecţia de educaţie
fizică în care se face prelucrarea selectivă a aparatului locomotor. Trebuie să se pornească mai
întâi cu exerciţiile de început, acomodarea cu poziţiile de picioare şi de braţe, apoi cu
realizarea unor structuri foarte simple în care se lucrează partea inferioară a corpului,
respectiv picioarele şi se izolează partea superioară, deoarece coordonarea generală scăzută a
studenţilor poate să denatureze mişcarea în procesul de învăţare. Tempoul de lucru al fiecărei
mişcări trebuie să fie „slow”, durata execuţiei fiecărei mişcări este mai mare pentru o însuşire
cât mai corectă. Pe măsură ce se consolidează învăţarea, complexitatea structurilor va creşte,
astfel încât să devină un tot unitar toată coregrafia de 12 exerciţii, fără pauze între ele.
Timpul de lucru în fiecare lecţie nu trebuie să depăşească 15 minute pentru o coregrafie
de studiu din dansul clasic executată integral. Unele elemente se pot executa după aceea şi la
centru dacă considerăm că sunt importante pentru dezvoltarea unor aptitudini necesare
gimnasticii.
Elementele de gimnastică sunt realizate cu o mai mare uşurinţă, corectitudine tehnică şi
expresivitate corporală după învăţarea şi exersarea exerciţiilor din dansul clasic.
Adăugarea exerciţiilor de dans clasic în lecţiile de educaţie fizică cu teme din gimnastică
contribuie la formarea bazelor generale ale mişcării, la acomodarea mai rapidă a studenţilor
cu propriul corp şi cu segmentele sale şi la o mai bună coordonare generală.

Mijloace pentru prelucrarea selectivă a aparatului locomotor şi dezvoltarea fizică

armonioasă

- mişcări conduse realizate la nivelul membrelor superioare, trunchiului şi membrelor

inferioare executate izolat pe segmente sau în combinaţii;
- mişcări de balans, care se execută folosind inerţia de mişcare realizate în aceeaşi
manieră cu mişcările conduse ;
- întinderi efectuate prin diferite procedee de stretching;
- variante de deplasare : mers, alergare, paşi de dans;
Exerciţiile se organizează în ansambluri complexe de structuri executate, în succesiune
şi continuitate conform principiului “ poziţia finală a unei mişcări devine poziţie iniţială
pentru mişcarea care urmează”.
Structurile pot fi simple sau complexe, cu obiecte portative.
32
 2.6. Metodele de predare ale gimnasticii

Gimnastica beneficiază de câteva metode de predare pe care o să le descriem şi noi în

cele ce urmează.

Metoda globală este folosită în general atunci când exerciţiile au un grad scăzut de
dificultate. Exerciţiile la nivelul începătorilor, cei care iau primele lecţii de acest gen sunt
treptat introduşi în conţinutul tehnic al elementelor şi mai întâi se exersează noţiuni simple
care nu necesită o altfel de abordare.
Metoda globală se foloseşte şi atunci când s-au realizat paşii de învăţare a unui element
complex şi apoi se foloseşte execuţia totală a exerciţiului.
Un procedeu caracteristic al acestei metode o reprezintă trecerea prin mişcare în variantă
slow (lent) fără a denatura caracteristicile mişcării folosind o partitură muzicală adecvată.

Metoda fragmentară sau parţială se foloseşte la elemente mai dificile, cu grad de

coordonare foarte crescut, cu orientare în timp şi spaţiu concomitente cu execuţia elementului
tehnic.
Este bine de ştiut:
- fragmentarea mişcării să nu modifice structura ei
- fragmentarea trebuie să cuprindă toate fazele
- gradul de fragmentare depinde de complexitatea şi gradul de însuşire al exerciţiului
- mişcările fragmentate să nu conţină informaţii tehnice colaterale
- în cazul lucrului cu acompaniament muzical, atenţie la tempoul de execuţie a
mişcării, el trebuie să fie identic sau foarte aproape de cel al variantei finale

Metoda verbală este indispensabilă oricărei învăţări, cu ajutorul ei se clarifică, se

explică, se dau indicaţii pentru o scurtare cât mai mare a procesului de învăţare corectă.
Este nevoie ca aceste informaţii să fie scurte, precise, cât mai exacte şi mai pe înţelesul
colectivului.

Metoda demonstraţiei este bine să însoţească metoda verbală pentru o reprezentare cât
mai corectă a sarcinii motrice.
Prin demonstraţie se pot puncta detalii tehnice, accent pe anumite momente, anumite
greşeli care apar în procesul învăţării.
Procedeele metodei:
- Demonstrarea mişcării în întregime la viteza şi amplitudinea corectă
- Demonstraţia pe părţi sau a anumitor părţi
- Demonstrarea în tempo lent (slow) a unor părţi sau a mişcării în întregime

Metoda observaţiei
Se poate învăţa foarte bine şi după ce vizualizăm un coleg, un partener atât în lecţii cât şi
pe mijloace video. Este de foarte mare ajutor chiar observarea propriilor greşeli după ce au
fost înregistrate pe video ajutând la corectarea reprezentărilor mult mai rapid.

Metoda programării
Este metoda prin care profesorul poate analiza şi valorifica mai bine timpul prin
eliminarea greşelilor în însuşirea şi valorificarea timpului ce ar fi fost afectat corectării.
Pentru o programare cât mai corectă a structurilor propuse trebuie să cunoaştem:
- nivelul de pregătire al studenţilor cu care lucrăm

33
 - cunoaşterea particularităţilor de vârstă
- cunoaşterea posibilităţilor de exprimare nonverbală şi de învăţare a colectivului

Programarea algoritmică reprezintă împărţirea materialului de studiu pe care dorim să îl

predăm, însuşim şi valorificăm în programa anuală, structurată pe lecţii cu teme şi obiective
clare, în care avem în amănunt toate structurile eşalonate cu metodologia de învăţare. Acest
proces este foarte laborios şi este urmărit pe tot parcursul anului universitar cu corecturi din
mers atunci când este nevoie pentru a atinge obiectivele propuse.

2.7. Noţiuni de bază despre muzica specifică

Contribuţia complexă şi valoroasă pe care muzica o aduce mişcărilor, conferindu-le

precizie, expresivitate şi caracter, pe lângă aportul ei organizatoric, fiziologic şi estetic
recunoscut, justifică folosirea muzicii în mod frecvent nu numai în demonstraţiile scenice şi
de masă, cât şi în lecţiile de educaţie fizică.
Muzica, prin excitabilitatea optimă a sistemului nervos pe care o creează, prin creşterea
receptivităţii şi perceptibilităţii analizatorului auditiv, prin stimularea marilor funcţiuni ale
organismului (respiraţia şi circulaţia), constituie un procedeu metodic important de realizare şi
perfecţionare a unei motricităţi bazată pe o înaltă coordonare neuro-musculară.
Muzica uşurează formarea corectă şi rapidă a deprinderilor motrice complexe subliniind
explicaţia şi demonstraţia profesorului, permite crearea unei reprezentări vii asupra
caracterului mişcărilor, dictându-le, în acelaşi timp, gradul de încordare musculară, viteza,
ritmul, componentele de bază ale mişcării. În felul acesta muzica îşi aduce contribuţia sa
însemnată la perfecţionarea mişcărilor.
Executarea mişcărilor în deplină concordanţă cu muzica nu trebuie înţeleasă numai sub
aspectul încadrării mişcărilor într-o anumită măsură muzicală, ritm, elemente ale formei
muzicale. Muzica trebuie să corespundă şi prin conţinutul său emoţional exerciţiilor fizice în
general şi caracteristicilor structurale ale acestora. Astfel, pentru executarea mişcărilor cu
caracter elegant, liniştit şi curgător se vor alege valsuri cu acest caracter şi nicidecum valsuri
triste, muzică dramatică, ale căror imagini muzicale nu corespund mişcărilor amintite.
Înţelegerea unei astfel de concordanţe între mişcare şi muzică, în cadrul lecţiilor de
educaţie fizică duce la sublinierea rolului important pe care muzica îl are în uşurarea
procesului de instruire şi educare şi în perfecţionarea motrică, în formarea capacităţii de a
executa mişcarea degajat, amplu, expresiv, artistic.
Folosirea acompaniamentului muzical în lecţiile de educaţie fizică pretinde din partea
profesoarei temeinice cunoştinţe de teorie muzicală şi o amplă cultură muzicală, care să -i
permită alegerea acelor piese muzicale, care să corespundă nu numai sarcinilor şi caracterului
mijloacelor verigilor lecţiei, ci şi a valorii lor artistice de compoziţie.
Existenţa unui corepetitor de mişcare, a unui pianist, simplifică oarecum problema în
sensul alegerii muzicii pentru acompanierea lecţiilor şi stabilirea pieselor muzicale variate,
potrivit sarcinilor exerciţiilor. Corepetitorul trebuie însă la rândul său să cunoască problemele
legate de particularităţile formării şi perfecţionării multiplelor şi variatelor deprinderi motrice,
înţelegerea caracteristicilor generale ale acestora.
De foarte mult timp însă, nu mai există corepetitor în lecţiile de gimnastică, de aceea,
alegerea muzicii şi structurarea ei depinde numai de priceperea profesoarei.
În primele verigi din lecţie, muzica are un caracter vioi, de stimulare a studenţilor pentru
exersare. Partea de învăţare, consolidare, perfecţionare, capătă un conţinut deosebit, deoarece
trebuie să exprime particularităţile mişcărilor corporale.

34
 Pentru exerciţiile cu obiecte portative, cu parteneri, muzica va trebui stabilită în funcţie
de particularităţile de mânuire şi caracteristicile fiecărui obiect, și în mod special de
caracteristicile mișcărilor și de scopul urmărit.
În ultima verigă a lecţiei, care are ca sarcină liniştirea organismului, muzica va avea un
caracter liniştitor, curgător, încheiată cu ritm vioi de marş.
Alegerea muzicii pentru lecţia de educaţie fizică trebuie să corespundă nu numai
sarcinilor menţionate ci şi vârstei şi gradului de pregătire al studenţilor respectivi. Astfel,
pentru începători, se recomandă piese muzicale scurte, simple, cu mijloace de exprimare
muzicală clar conturate, fără o alternare frecventă a acestora, fără nuanţe ale dinamicii sau ale
caracterului greu sesizabil. Pentru începătorii, piesele muzicale vor fi vioaie, vesele cu
tematică şi din repertoriul cunoscut de aceştia.
Pentru avansaţi, muzica trebuie să fie deosebit de variată nu numai ca formă ci şi din
punct de vedere al conţinutului. Piesele muzicale să fie dintre cele mai valoroase din
repertoriul clasic, folcloric şi modern, prezentând studenților de fiecare dată autorul şi opera
muzicală din care face parte piesa de acompaniament. În acest fel se acţionează asupra
creşterii culturii muzicale, formării preocupării de a cunoaşte valorile artei muzicale.

2.7.1. Genurile muzicale

"In puritatea aeriana a muzicii, care atinge uneori o sublimă gravitate melancolică, nu
o dată te simți ușor, transparent și îngeresc. Ai atunci impresia că ție, ființa nemângâiată de a
trăi, îți cresc aripi ce te avântă într-un zbor senin, cu surâsuri discrete și voalate, cu eternități
de farmec eteric și de transparențe dulci și mângâietoare. Este ca și cum ai evolua într-o lume
de rezonanțe transcendente și paradisiace.
În orice om este ca potență ceva îngeresc, dacă n-ar fi decât regretul după o astfel de
puritate și aspirația după o veșnicie de seninătăți. Muzica ne trezește regretul de a nu fi ceea
ce ar fi trebuit să fim, iar magia ei ne încântă pentru o clipă transpunându-ne în lumea noastră
ideală, în lumea în care ar fi trebuit să trăim.
Extazul muzical este o revenire la identitate, la originar, la rădăcinile primare ale
existenței. În el rămâne numai ritmul pur al existenței, curentul imanent și organic al vieții.
Aud viața. De aici încep toate revelațiile" (Emil Cioran)

Vă prezentăm principalele genuri muzicale:

- Alternative
- Blues
- Clasică
- Country - muzică din folclorul american, devenită stil în muzica uşoară contemporană
- Dance
- Disco - stil specific anilor 1970, caracterizat de 110 și 136 de beat-uri pe minut;
Are influențe funk și soul și se bucură de o mare popularitate și audiență numeroasă.
Numele derivă din frantuzescul discotheque, club de noapte unde se ascultă muzică
înregistrată.

- Electronică
- Folk
- Hip hop
- Jazz
- Latino
- Pop
- Reggae

35
- Religioasă
- Populară
- Rock
- R&B & Soul
- Simfonică
- World
8
- 8bit - Un gen al muzicii electronice recent inventat, este muzică electronică cu sunete
provenite de la cipuri vechi de 8bit, care aparțineau computerelor și consolelor precum
Spectrum, C64, etc.
- Heavy metal
- Doom metal - Origini stilistice: heavy metal (în special primele albume Black Sabbath)
- Drum and bass
- Hard rock
- Illbient
- Industrial
- Krautrock
- NWOBHM
- Rave
- Speed metal
- Techno
- Funk
- Thrash metal
- Trip hop
- Viking metal

Rock

Muzica rock este un gen muzical specific celei de-a doua jumătăţi a secolului XX şi
secolului XXI. Instrumentele muzicale de bază pentru rock sunt chitarele electrice (varianta
standard cu 6 corzi, cea cu 12 corzi şi chitara bas) şi bateria, însă în multe subgenuri întâlnim
şi claviaturi (pian, orgă electronică, sintetizator) sau alte instrumente.
Îşi are rădăcinile în rock and roll-ul anilor '50. A apărut prima oară prin combinarea
muzicii country cu blues. Ulterior s-au adăugat şi elemente de rhythm and blues. De la
început au apărut subgenuri, însă începând cu anii '70 aceste subgenuri s-au înmulţit şi mai
ales s-au diferenţiat foarte mult. Astfel au apărut genurile punk, heavy metal, alternative rock
şi altele, care la rândul lor au dat naştere unor subgenuri.

Rock and roll

Primii artişti care au abordat stilul rock and roll (sau rock 'n' roll) au fost afro-
americani (Chuck Berry, Bo Diddley, Little Richard, Fats Domino). Imediat a apărut şi un val
de albi, care au fost acuzaţi că au "furat" un stil muzical al negrilor şi l-au făcut "alb" (Bill
Haley, Buddy Holly, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Johnny Cash). Spre sfârşitul anilor '50, la
concerte publicul a devenit mixt.
Dar Elvis a devenit regele rock'n rollului. Printre melodiile lui de succes, multe sunt
piese clasice ale rockului, ca de ex. : "Jailhouse Rock", "Hound Dog", "All Shook Up" dar
rămân memorabile și cântecele sentimentale ca "Love Me Tender" sau "Can'n Help Falling in
Love".

36
 Hip-hop

Acest curent îşi are originea în Bronxul anilor ’70, când cel supranumit “The Godfather
of HipHop”, Arika Bambaataa Asim, lider al minorităţii Zulu din Bronx, pune bazele unei
puternice organizaţii numită Universal Zulu Nation, organizaţie care a stat la baza
HipHopului. Membrii acestei organizaţii sunt unii dintre cei mai faimoşi şi legendari artişti ai
genului.
Aşadar afrika Bambaataa şi în mod special Lovebug Starski, sunt cei responsabili pentru
denumirea acestui curent care a cuprins lumea întreagă.

Originea B-boyingului, sau a breakdanceului cum mai este cunoscut, este legat de picioarele
lui James Brown cunoscut pentru paşii săi de dans foarte energici.
Nu peste mult timp, tinerii din NewYork au început să-l imite pe James Brown şi mişcările
sale până s-a ajuns la concursurile de dans de la “Harlem World”, un loc în care tinerii
dansatori se puteau aduna pentru a-şi perfecţiona dansul. Specialiştii în istoria HipHop-ului nu
sunt încă siguri de ceea ce vroia să spună Kool Herc prin “B-Boy”.Unii spun că “B” vine de
la “Boogie”, în timp ce alţii preferă să spună că vine de la “break”.
Popingul, despre care se spune că a fost inventat de un dansator pe nume Shabba -Doo,
este un dans care presupune implicarea braţelor mai mult decât a picioarelor. Dansatorii îşi
mişcau mâinile ţinându-le foarte rigide, într-o mişcare aproape mecanică. Mai târziu o formă a
acestui dans a fost numită The Robot. Acest stil şi-a câştigat o faimă foarte mare după ce
dansatorii au fost prezentaţi în “Soul Train”, un program al lui Don Cornelius, filmat în
California. Brekării din NewYork şi-au îmbunătăţit stilul sub influenţele WesCoat, adăugând
mişcări mai delicate şi valurile. Acest stil de poping este folosit şi astăzi de B-Boy.
Grupul din NewYork, Rock Steady Crew, este renumit ca fiind unul din cele mai bune
grupuri din lume dacă nu cel mai bun. Acesta a fost înfiinţat oficial de Jo-Jo un B-boy din
South Bronx. Breakdance-ul a rămas şi astăzi o parte componentă a HipHopului dar unii au
considerat că breakul s-a cam învechit şi astfel unii coregrafi au început să înlocuiască
anumite mişcări, dar împrumutând foarte multe elemente de la mişcările iniţiale.

Disco (hustle)

Una din surse ar susţine că Hustle este o variantă de salsa dansată pe muzică disco şi
ar fi apărut la începutul anilor ’70, odată cu sosirea în New York, via Florida, a emigranţilor
cubanezi.
În discotecile Latine ale momentului incluzând : “The Corso”, “Barney Goo Goo’s” şi
“The Ipanema”, muzica disco era folosită în pauzele din programele live ale formaţiilor. In
aceste cluburi dansul în pereche a fost întodeauna prezent sub formă de Mambo, Salsa, Cha -
Cha şi Bolero. Ca rezultat al fuziunii dintre muzica Disco şi cea Latino, figurile formate din 6
paşi folosite în dansurile mai sus menţionate, au început să fie folosite şi în Hustle.

37
 O a doua variantă susţine că Hustle a derivat din West Coast Swing. Această variantă
avea ca bază: “tap, step, coast-er step, step, step”, iar ca numărătoare “1-2-3 şi 4-5-6”. Cum
această variantă de dans avea toate mişcările interesante şi spectaculoase pe ultimii 2 paşi, s-a
hotărât de către dansatori în dorinţa de a-şi dinamiza evoluţiile, să renunţe la tap-step-ul de la
început, după care au renunţat şi la primul pas din “coaster”, care iniţial avea ca structură de
paşi “spate-lângă-faţă”. Renunţându-se la primul pas, structura acestuia a devenit “lângă –
faţă”. În consecinţă eliminarea primilor 3 paşi a făcut ca ritmul “1-2-3 şi 4-5-6” să se
transforme în “şi 4-5-6” sau “şi 1-2-3”. În urma acestor schimbări, Hustle a devenit un dans
în care deplasarea dansatorilor are un caracter liniar, iar matricea paşilor este “ lângă-faţă-pas-
pas”. Deşi în momentul de faţă, Hustle are foarte puţine elemente comune cu West Coast
Swing-ul, se poate vorbi de o legătură între cele două dansuri.
În perioada 1979-1981, mulţi dansatori au învăţat să danseze Hustle din emisiunea de
televiziune Dance Fever în care apărea celebrul dansator Eddie Vega. Acesta avea 17 ani când
a câştigat marele campionat Dance Fever. În 1982 a fost finalist în USBC (U.S. Ballroom
Championship), având-o ca parteneră pe Nellie Cotto şi a fost din nou finalist în 1983 la
USBC împreună cu Lourdes Jones.
Marie Torres, (1993, World Hustle Champion), a spus că în timpul “nebuniei” Disco
de la sfârşitul anilor ’70, în fiecare săptămână apărea o variantă nouă de Hustle. Când muzica
Disco s-a mai lentificat, dansatorii au avut ocazia să “jongleze” cu paşii, transformându -i în
4 paşi pe trei bătăi muzicale. La începutul anilor ’80, versiunea de 4 paşi pe trei timpi
muzicali a fost păstrată şi a devenit ceea ce noi azi numim “disco fox”.
Printre zecile de muzicieni celebri, care împreună cu melodiile lor au jucat un rol
determinant în istoria muzicii disco, sunt nume ca : Bee Gees cu "Stayin' alive" şi "Night
fever"; Donna Summer cu "Love to love you baby"; Electric Light Orchestra cu Last Train to
London & Shine a Little Love; Gloria Gaynor cu “I will survive”; Village People cu “
Y.M.C.A” etc.
O altă ramură a show biz-ului care a promovat moda disco a fost cinematografia, iar
cel mai important film a fost "Saturday Night Fever" din 1977 care la avut în rolul principal
pe John Travolta.
Deşi principalul centru de inovaţie a continuat să fie oraşul New York, dansul a
câştigat multă popularitate şi a început să se răspândească în întreaga lume. Hustle a trecut
prin multe schimbări în anii ’70 şi astfel au apărut variante ca: The Basic Hustle, Spanish
Hustle, Disco Swing, Rope Hustle, Sling Hustle, Street Hustle, Latin Hustle si Tango Hustle,
iar cel mai popular Street, Three-Count sau Swing Hustle, care a apărut în California.

Jazz

,,Jazzul este una dintre rarele forme de producție culturală care a făcut turul planetei și care
aparține unui popor precis, la un moment dat al evoluției sale.”
(Olivier Revault d’Allaines).
Jazzul perpetuează o definiție a artei ca acord între om și lumea în care trăiește. Jazzul
nu reprezintă altceva decât un amestec de Africa și America care este prezent în toată muzica
neagră. Nu este vorba despre o fugă în trecut, ci de o încercare reușită de sinteză a două
temporalități opuse: un trecut african și un viitor american. Negrii au exprimat astfel o dublă
necesitate indispensabilă supraviețuirii lor: să rămână oameni liberi și să devină americani. Ei
au reușit să impună lumii o muzică ieșită din aproape nimic, impură în esența sa și de a fi
făcut din ea simbolul modernității, afirmând-o în același timp, ca o critică în act a acestei
modernități.
Până în 1808, data la care printr-o lege federală a fost interzis negoțul cu negri, mulți
sclavi au fost vânduți, trecând de la un vânzător la altul. În acea vreme condiția sclavilor era

38
similară cu cea a animalelor de povară, asupra cărora stăpânul avea „drept de viață și de
moarte”. Pentru a se ajuta în muncă, ritmându-și mișcările sau spre a-și uita, pe cât era posibil,
condiția, în puținele momente de odihnă, sclavilor nu le rămânea decât cântecul. Dar cântecul
acestor oameni dezrădăcinați, umiliți și desconsiderați, din cântecul africanilor transmutați
forțat pe continentul nord-american, s-a născut o artă miraculoasă, numită mai târziu jazz.
Primele manifestări ale acestei arte la început vocale, din care mai târziu s-a născut
jazzul au fost worksongs (cântecele de muncă) și negro spirituals (o formă tipic neagră de
muzică religioasă, inspirată de la melodiile albilor). Cu trecerea timpului, nici Războiul de
secesiune, nici Declarația puterilor privind desființarea comerțului cu negrii, semnată la Viena
în 1815 și nici chiar Legea abolirii sclaviei, din 1865, nu au schimbat, în mod esențial,
condiția negrilor. Deși fusese consfințită libertatea și egalitatea tuturor cetățenilor, indiferent
de culoarea pielii, în realitate segregația s-a perpetuat sistematic, în societatea albilor, negrii
nu puteau spera decât în existența unor relații de la inferior la superior . Astfel nu a fost de
mirare faptul că nemaifiind sclavi ei au ajuns totuși umili servitori, oameni lipsiți de cele mai
elementare drepturi, persecutați, sau în cel mai fericit caz, ignorați de societate. În plan
muzical această stare a avut două consecințe. Prima a fost că arta neagră a continuat să se
dezvolte izolat de cea a albilor, cu care nu avea și nici nu se putea în condițiile date, decât
contacte întâmplătoare și superficiale. Cea de-a doua a fost că, alături de cântecele de muncă,
worksongs și cele religioase, negro spirituals, a apărut o altă formă de cânt, blues-ul (un
cântec liric, interpretat în tempo-uri diferite, nu doar în cel lent, cum se considera adesea, în
mod eronat, de unii amatori, mai puțin avizați). Împreună cu celelalte două, acesta s-a aflat la
originea apariției și evoluției, în sudul Statelor Unite, a unui limbaj nou în muzică, a unui mod
inedit de a cânta vocal și instrumental. Realizând o sinteză, această artă a oamenilor de
culoare, americani, a devenit în răstimp de două - trei decenii, un idiom muzical acceptat și
adoptat în lumea întreagă sub numele de jazz.

Reggae

Imediat după 1950 apare stilul reggae, gen muzical ce se răspândește cu rapiditate în
toată lumea.
Muzica reggae s-a format din unirea a trei elemente ce definesc acest gen și anume:
patriotismul, comercialitatea și rastafarianismul. Muzica reggae este influențată de cea
africană și uneori se pot simți influențe R&B și jazz, însă nimeni nu poate contesta
originalitatea stilului.
La început muzica reggae a luat forma stilului muzical "ska", însă era imposibil să nu
fie influențată de muzica europeană sau americană și astfel, primele piese au fost doar niște
remixuri ale unor hituri europene. Stilul "ska" a evoluat spre "rocksteady", iar în această
formă a fost răspândit în întreaga lume de către Bob Marley în 1960.
Acest stil este caracterizat de un ritm destul de lent, însoțit de versuri nu prea lungi. Ca
orice gen muzical care se respectă, reggae-ul nu a stat pe loc, fiind în continuă evoluție, fapt
ce a dus la dezvoltarea stilului Dub, stil care se caracterizează prin o linie melodică lentă, ca și
la rocksteady, însă de această dată versurile, fie lipsind în întregime, fie rezumându-se doar la
o propoziție se desprind din linia melodică și se pierd din ecouri, orferind ascultătorului un
mediu relaxant. Ca în toată lumea, și în Jamaica, au apărut din ce în ce mai multe așa numite
discoteci, și odată cu acestea a apărut și un nou stil în cadrul genului de muzica reggae, și
anume Dancehall. Acest stil este unul mult mai dinamic și cu versuri mai lungi decât cele din
urmă, fapt ce a dus la dezvoltarea varietății mesajului oferit de muzica, fapt ce a dus la
împărțirea artiștilor reggae în 2 tabere. Prima astfel de tabară este formată din acei artiști ce au
împrumutat rețeta succesului american, și anume mesaje ușoare, cu multă violență verbală.
Cea de-a doua tabară este formată din artiștii care au rămas la convingerile rastafariene, și

39
care folosesc muzica să răspândească în lume ideile rastafarianismului. După aproape jumăte
de secol de existență, muzica reggae a ajuns la nivelul actual.

Dance

Muzica dance, după cum sugerează și titlul, este o muzică de dansat. Am putea spune
că este similară muzicii house, muzicii electronice. Însă e posibil să se creeze confuzii. Nu tot
ce vedem la TV sau auzim la radio și în general ce are un caracter de mainstream este muzică
house ci mai degrabă muzică dance.
Ministry of Sound și-a lansat propria casă de discuri în 1993 și de atunci a oferit
periodic compilații de mare succes cu piese ce au ajuns pe primele poziții ale clasamentelor.
În timp, compania s-a dezvoltat, în prezent fiind cea mai mare casă de discuri de muzică
dance independentă din Marea Britanie. Ca marcă, Ministry of Sound are reputația de a fi o
autoritate în muzica dance, totul fiind început cu fenomenalul succes al clubului cu același
nume din sudul Londrei, acum fiind cea mai mare companie independentă britanică ce
produce compilații. Seriile The Annual, Clubbers Guide, Dance Nation și Trance Nation au
fost lansate cu succes de Ministry of Sound încă de la început, însă de curând au fost adaugate
noi serii precum The Chillout Session sau Back to the Old Skool. În total, Ministry of Sound a
vândut peste 30 milioane de albume..
Muzica dance este genul de muzică ce este primită oriunde: în cafenele, în cluburile și
discotecile unde publicul variază ca vârstă, în cofetării, în autobuze, peste tot. La radio și la
TV muzica dance reușește să ridice audiența prin versurile simple și liniile melodice puerile
care sunt reținute foarte ușor, dar la fel de ușor se șterg. Muzica dance nu este o cultură
anume, nu a reușit să realizeze foarte multe lucruri, însă a reușit să umple unele goluri ale
unor canale media spre exemplu, divertismentul.

Pop

Genul muzical “pop” este cea mai consistentă parte a muzicii corespunzătoare culturii
de masă de-a lungul secolului XX. În general, structura muzicii pop este una lejeră, pe ritmuri
agreabile, de foarte multe ori dansante. Cele mai dese subiecte ale acestui gen musical sunt:
dragostea, libertatea, reușita etc.

Cuvântul pop, preluat din limba engleză, servește ca abreviere pentru adjectivul popular
(celebru, faimos). Termenul englezesc a dat naștere mai multor concepte privitoare la cultura
produsă de populația de la oraș, prin abordări artistice cu un grad de utilitate semnificativ mai
ridicat decât în cazul creației culte (care mizează nu arareori pe „artă pentru artă”), prin
vehicularea unor mesaje de protest cauzate de viciile societății, de scena politică națională sau
mondială etc.
Cel mai mare impact l-a avut conceptul de popular culture (mai scurt, pop culture),
care introduce un concurent puternic pentru cultura savantă. Creațiile sale împrumută unele
trăsături ale folclorului, dar autorii sunt, cel mai adesea, orășeni; prin urmare, nivelul de
educație școlară este unul mai ridicat, cei mai mulți dintre reprezentanții noii culturi fiind cel
puțin semi-docți.

După probarea succesului noii mișcări, pop culture a scos la lumină și alte laturi decât pe
aceea dezinteresată, fiind o strategie excelentă atât pentru a influența publicului ca țintă a
deciziilor politice, cât și de exploatare a lui în scop comercial.
Muzica pop cuprinde o parte semnificativă din manifestările muzicale ale culturii maselor. În

40
zilele noastre, muzica pop a păstrat subiectele prin care se reflectă viața de zi cu zi, cel mai
des fiind descrise evenimentele lipsite de spectaculos.

House

Elementele care conturează stilul house sunt beat-ul 4/4 (cunoscut și sub denumirea de
four-on-the-floor) generat de un drum machine sau alte dispozitive electronice (sampler-ul, de
exemplu) și un bassline continuu. Peste acestea sunt adăugate sunete și ritmuri din diferite
genuri muzicale cum ar fi synthpop, blues sau jazz.
Nu am fi putut vorbi despre muzica house, electronică sau hip-hop dacă nu ar fi existat
creatorii sintetizatoarelor analoage care au făcut posibilă apariția unor noi sunete electronice.
Aceste dispozitive permit muzicienilor să dețină controlul asupra mai multor fațete ale unui
sunet cum ar fi agresivitatea, decăderea sau tonul. Toate acestea cresc numărul posibilităților
de modelare a unui sunet.
Track-urile electronice au fost cele care au precedat muzica house. Filmele americane
SF și coloana sonoră a celebrului serial BBC, "Doctor Who" au provocat apariția unei
veritabile generații de iubitori de muzică cum a fost cea "Space Rock" în anii 70, influențată
de stilul psychedelic specific anilor `60 și de trupe ca Pink Floyd, Amon Duul, Crazy World
of Arthur Brown. Asupra acelei generații și-a pus amprenta sunetul numit Krautrock, provenit
din scena electronică germană a anilor `60 și reprezentată prin Taangerine Dream și Klaus
Schulze. Space rock-ul se caracterizează printr-un backround cu sunete spațiale, loop-uri
mantra, secvențe electronice și efecte futuriste suprapuse peste structuri clasice de rock.
Printre cei care s-au dedicat acestui gen sunt Gong si Hawkind.
Sunetele electronice și-au spus cuvântul și asupra stilului disco, sfârșitul anilor `70 aducând în
scena sound-uri mult mai complexe. În 1977, coloana sonoră și popularitatea filmului
"Saturday night fever" a adus muzica disco în meniul principal al cluburilor. În 1978 în New
York se deschide clubul Paradise Garage, avându-l ca rezident pe legendarul Larry Levan.
"Studio 54" este un alt club New York-ez care se remarcă în aceeași perioadă. În lista acestor
cluburi au figurat Diana Ross, Chic, Glorya Gaynor, Donna Summer și Larry Levan cu
celebrul hit ”I got my mind made up”. În anii următori însă, bum-ul disco se stinge Dj
talentați și inspirați constituiau rețeta perfectă a noilor tendințe.
Dicționar:
Beat = o bataie, un sunet
Synthpop = stil de muzică pentru care sintetizatorul este instrumentul dominant;
curentul synthpop este specific perioadei cuprinse între 1970 și mijlocul anilor 1980 când
facilitățile instrumentului erau utilizate la maximum; este caracterizat de sunete artificiale și
ritmuri mecanice
Sample r = dispozitiv electronic folosit pentru a copia și remodela sunete din diferite
înregistrări în vederea obținerii de noi track-uri
Label (ling) = brand; creație a unui Dj care îi definește stilul, personalitatea
Drum machine = dispozitiv muzical care produce sunete asemănătoare celor emise de
o tobă
Psychedelia = mișcare specifică anilor 1960 identificată cu orașul San Francisco care a
cuprins arta, moda, muzica și cultura. Denumirea provine de la starea pe care ți-o induce
consumul de stupefiante: halucinații, percepții distorsionate.
Loops = număr finit de elemente sonore care se repetă mecanic;
MantraLoops = sunete specifice ritualurilor vrajitorești, incantații
Kroutrock = nume generic dat trupelor de rock progresiv din Germania apărute la
sfârșitul anilor 1960

41
 Muzica Electronică

Primii pași în generarea muzicii electronice s-au făcut pe la sfârșitul secolului XIX-lea.
Primul instrument electronic a fost un fel de telegraf muzical ("the musical telegraph"),
inventat de un anume american Elisha Gray în 1874-76. La scurt timp (1899), fizicianul
englez William Duddell a creeat un alt "instrument", destul de primitiv. Pe vremea respectivă,
cum încă nu erau becuri în Europa, iluminarea străzilor se făcea cu ajutorul unor lămpi pe
bază de carbon. Dar cum acestea scoteau un zumzăit/bâzâit continuu, Duddell a fost angajat
să rezolve problema. Experimentând, el a descoperit că alternând voltajul, "lampa" putea să
scoată chiar "note". Așa că a atașat niște clape pentru a controla sunetul și instrumentul
rezultat e cunoscut drept "the singing arc".
Cam în aceeași perioadă, Thaddeus Cahill (SUA) proiecta o mașinărie ce avea să fie
primul sintetizator, Telharmonium. Primul model (un prototip) a fost finalizat în 1901 și
cântărea 7 tone. După ce a obținut fonduri de la diverși investitori, Cahill a fondat o companie
de muzică electrică și a construit un al doilea Telharmonium pe care l-a botezat
Dynamophone. Acesta din urma avea aproximativ 18 metri lungime și 200 de tone greutate.
Această mașinărie imensă producea și bemolii și diezii și era folosită nu pentru muzica
experimentală ci pentru a reproduce opere "clasice" ale unor muzicieni prestigioși gen
Handel. Telharmonium-ul transmitea muzica prin intermediul liniilor telefonice celor care se
abonau. Astfel se asigura muzica de fundal pentru hoteluri și restaurante. Mai pe scurt, în
Decembrie 1914 compania lui Cahill a dat faliment și nu s-a păstrat nici o înregistrare a
Telharmonium-ului.
In 1913, futuristul Luigi Russolo a construit o mașinărie, sau mai degrabă un
mecanism numit "Intonorumori". Acesta, deși nu electronic, marchează începutul interesului
pentru arta zgomotului. Alături de Schonberg, creatorul muzicii dodecafonice, Russolo poate
fi considerat printre primele mari influențe asupra muzicii experimentale.
Odată cu evoluarea aparaturilor electronice din următoarele decenii, artiști precum
Varese au deschis o nouă zonă muzicală numită "electro-acoustic", explorată și azi de Gordon
Mumma, de exemplu. Prin anii 40, un stil cu principii asemănătoare futurismului sau poate
dadaismului, Muzica Concretă ("musique concrete") a marcat o altă etapă a muzicii
experimentale. Apoi prin anii 60, interesul pentru orient a influențat apariția muzicii
psihedelice și de "transă", cu precădere în contextul fenomenului "hippy". Pink Floyd aveau
să scoată înregistrări precum "ummagumma"(1969). Nu după mult timp a apărut și mișcarea
"Industrial".
Termenul de Industrial în muzică a pornit, se pare, de la fraza "industrial music for
industrial people", folosită de Monte Cazazza pentru a-i descrie pe Throbbing Gristle. Apoi în
1976, membrii T.G. au format casa de discuri Industrial Records, care s-a desființat pe la
mijlocul anilor '80, când formația s-a destrămat. Această casă de discuri a influențat o
adevarată revoluție muzicală, declanșând o masivă dezvoltare a muzicii electronice
experimentale.
Muzica industrială nu este cultă sau academică, nu implică virtuozitate sau mari
cunoștințe muzicale. Ea se bazează pe tehnică și o bună cunoaștere a aparaturii. Industrialul
este de natură urbană, decadentă, inițial produs în spirit D.I.Y., spre deosebire de muzica
experimentală de până atunci care era sofisticată, pretențioasă și academică.
Azi industrialul este în general ritmat. E greu de indexat toată istoria industrial și
noise, datorită diverselor colaborări între trupe de stil diferit și a discografiilor (voluminoase)
a unora.

42
 Latino

Muzica latino, denumită și muzica latino-americană, este un gen muzical întâlnit în

foarte multe țări. Acesta este o muzică vastă care ia forme diferite precum: stilil conjucto din
Nordul Mexicului, habanera din Cuba, tangoul argentinian din Brazilia și chiar simfoniile
compozitorului brazilian Heitor Villa Lobos.
Instrumentul reprezentativ muzicii latino este conga, de origine africană și este
reprezentat printr-o baterie care trebuie lovită cu mâinile sau cu niște bețișoare. Muzica latino
a fost influențată de muzica americană, englezească și mai ales cea africană.
La rândul ei muzica latino a avut un mare impact în muzica americană, în genuri
precum: jazzul, R&B-ul, rock-ul și chiar country-ul.
Originile acestui gen muzical stă în muzica rurală din nordul Mexicului și sofisticata cabanera
din Cuba.
Muzica latino este puternic legată de stilul salsa, un stil popular în America Latină și
celelalte țări latine. Salsa este un stil particular care a fost răspândit și dezvoltat de cubanezii
și puerto-americanii imigranți la New York în perioada 1960 – 1970.
Stilul salsa provine din Cuba, chiar dacă în esență este o combinație între Puerto Rico
și alte stiluri latino îmbinate cu pop, jazz, rock și R&B. În prezent, salsa este cântată și
dansată în toată America Latina, dar și peste hotare.

2.8. Noţiuni elementare de teorie muzicală

2.8.1. Mijloacele de expresivitate muzicală sunt:

1. agogica,
2. dinamica,
3. forma,
4. melodia,
5. caracterul (coloratura emoţională ce reiese de fapt din toate celelalte
mijloace de expresivitate la un loc).

2.8.1.1. Noţiuni de agogică

Măsura muzicală este diviziunea metrică a unei piese muzicale ce grupează sunetele inegale
în grupe de valori egale. Ea se distinge în scris prin barele verticale ce traversează portativul,
iar auditiv prin repetarea periodică, la intervale egale, a timpului forte.
Măsurile mai frecvent utilizate în acompanierea mişcărilor sunt 2/4, ¾, 4/4, 6/8.
Numărătorul acestor fracţii, prin care se reprezintă în scris măsurile muzicale, indică
numărul timpilor, ca cele mai mici componente ale piesei muzicale, iar numitorul reprezintă
durata, valoarea fiecărui timp.
Astfel, măsura 2/4 este compusă din doi timpi cu valoare de pătrime fiecare timp, primul
fiind accentuat, celălalt slab, neaccentuat.
Piesele muzicale scrise în măsura muzicală de 2/4 sunt utilizate frecvent în
acompanierea mişcărilor din polca, galop, gavote, dansuri româneşti, dansuri latino, mișcări
scurte gimnice.
Măsura muzicală de ¾ este compusă din trei timpi cu valoare muzicală de pătrime,
având primul timp accentuat, al doilea şi al treilea neaccentuaţi. Cele mai utilizate piese
muzicale pentru acompanierea mişcărilor, scrise în măsura de ¾ sunt: valsul lent, valsul
vienez, mazurca, poloneza, unele jocuri populare româneşti, toate genurile muzicale care pot
să cuprindă această măsură.

43
 Măsura 4/4 este alcătuită din 4 timpi cu valoare de pătrime fiecare, primul fiind forte,
accentuat, al doilea slab, al treilea semiaccentuat şi al patrulea slab. Acestea sunt cele mai
obişnuite bucăţi muzicale de acompaniament scrise în această măsură de 4 timpi.
Începutul partiturilor muzicale este marcat de primul timp al măsurii. Uneori însă ele
încep pe “auftact“, care reprezintă o măsură incompletă ce este completată la sfârşitul frazei
muzicale.
Piesele muzicale începute cu auftact sunt recomandabile în acompanierea mişcărilor,
deoarece ele oferă posibilitatea unei pregătiri, a unei respiraţii pentru începerea mişcării.
Ritmul în muzică, în strânsă legătură cu diversele înălţimi ale sunetelor, creează “baza
expresiei muzicale“ este rezultatul desfăşurării în timp a sunetelor cu o anumită periodicitate.
Ritmul în mişcare exprimă “raportul de accentuare între diferitele faze componente ale
unei mişcări complexe“ (A.Stroescu - Gimnastica). Frumuseţea, eleganţa, plasticitatea
mişcărilor reies şi din armonia existentă între corectitudinea formei structurale şi ritmului
mişcărilor.
Fiecare om are ritmul său de execuţie. Adaptarea cu uşurinţă, cu rapiditate, la ritmurile
impuse din afară (în cazul gimnasticii, ritmul impus de numărătoarea profesoarei, de
acompaniamentul muzical, de cerinţele realizării simultaneităţii în executarea ansamblurilor, a
însuşirii noilor structuri) este condiţionată de o mare varietate a deprinderilor motrice însuşite.
Solicitarea permanentă la adaptarea şi subordonarea mişcărilor unor ritmuri variate
contribuie la dezvoltarea uneia dintre calităţile motrice esenţiale, coordonarea, ritmul fiind o
componentă importantă a acesteia.
Perceperea auditivă a ritmului şi simţul chinestezic, capabil să asigure corecta
interpretare a acestuia, constituie elementele componente ale educării ritmului în mişcare.
Educarea ritmului în mişcare constituie un proces complex, cu o metodică proprie, în
ale cărei etape mişcările corpului se subordonează ritmurilor impuse de muzică, pe baza
indicaţiilor date de profesoară şi apoi pe baza propriilor perceperi muzicale de a încadra timpii
accentuaţi ai mişcărilor în ritmul şi accentele muzicale.

2.8.1.2. Noţiuni de dinamică

Printre calităţile sunetelor distingem şi intensitatea, care se referă la tăria, la nuanţele de

forţă ale sunetelor, ale notelor muzicale, cunoscute sub denumirea de “semne dinamice”.
Cele mai frecvent utilizate dintre aceste semne dinamice în practicarea executării
mişcărilor cu acompaniament muzical sunt:
- piano - intensitate mică, slabă,
- mezzoforte - intensitate mijlocie,
- forte - intensitate mare, puternică,
- crescendo - pentru trecerile treptate de la nuanţele slabe la cele puternice,
- descrescendo - pentru trecerile treptate de la nuantele de intensitate puternică la cele
slabe.
Concordanţa dintre mişcare şi nuanţele de intensitate sunt exprimate de gradul diferit al
contracţiei musculare în executarea mişcărilor, prin care se subliniază caracterul mişcării:
suplu, cursiv, energic, sacadat, accentuat, brusc. Pentru sunetele puternice corespund
contracţii musculare energice şi sunetelor slabe le corespund mişcările cu contracţie redusă.

2.8.1.3. Forma sau fraza muzicală

Compoziţiile muzicale sunt alcătuite dintr-un ansamblu de idei. Fraza muzicală este
expresia unităţii muzicale de dezvoltare şi încheiere a unei idei muzicale.

44
 O frază muzicală este compusă din două sau mai multe măsuri. Frazele muzicale
recomandabile pentru acompaniamentul mişcărilor sunt cele alcătuite din 8 măsuri muzicale
şi multiplul lui 8, adică 16 şi 32 de măsuri.
Fiecare frază muzicală cuprinde două părţi melodice “de întrebare“ antecedentă, în care
ideea nu s-a terminat şi de “răspuns“, consecentă sau consecventă, de încheiere a ideii
muzicale.
Încadrarea mişcărilor în fraza muzicală se va referi numai la alcătuirea timpilor de
mişcare în raport cu timpii frazei muzicale (una, două sau patru grupe de câte 8 timpi de
mişcare, în raport cu frazele alcătuite din 8,16 şi 32 de măsuri).
Este importantă începerea şi desfăşurarea mişcării, pe partea antecedentă a frazei
muzicale şi încheierea mişcării, schimbarea formaţiei de lucru pe partea consecventă, care
marchează terminarea ideii muzicale.
De remarcat că în măsurile muzicale de 2/4 şi 4/4, timpii de mişcare corespund timpilor
măsurii, iar în măsura de ¾ un timp de mişcare corespunde unei măsuri întregi.

2.8.1.4. Melodia

Ca unul din cele trei elemente esenţiale ale muzicii (ritmul, melodia şi armonia),
constituie baza expresiei muzicale şi este rezultatul modificării sunetelor ca înălţime, de la
cele mai înalte la cele mai joase.
Concordanţa dintre melodie şi mişcare se referă la modificările formelor de mişcare ca
înălţime.
Astfel în raport cu sunetele înalte se vor executa mişcări în poziţii înalte, iar pentru
sunete în registru grav, mişcări şi poziţii joase. Aceste modificări ale înălţimii sunetelor se
desfăşoară uneori în mod treptat, ascendent şi descendent. În acest caz, mişcarea va creşte şi
va descreşte în mod treptat, ca înălţime, fie prin folosirea trecerii din poziţii intermediare în
poziţiile înalte şi respectiv joase, fie printr-o înşurubare progresivă până la înălţimile dictate
de melodie.
Valoarea artistică a compoziţiilor, exprimate prin legările, combinaţiile şi exerciţiile
individuale sau de ansamblu pentru demonstraţiile scenice şi de masă, pentru probele de
concurs din cadrul competiţiilor şcolare sau ale marii performanţe în gimnastica ritmică, este
recunoscută numai în condiţiile concordanţei desăvârşite dintre conţinutul şi execuţia lor cu
mijloace de expresivitate muzicală. În competiţii, neconcordanţa dintre mişcare şi muzică a
compoziţiei se penalizează de fiecare dată, iar execuţia neconformă cu mijloacele de
expresivitate ale muzicii atrage după sine penalizări atât ca încadrare în ritm, în fraza
muzicală, în caracterul muzicii, cât şi în ceea ce priveşte expresivitatea, impresia generală.

2.8.1.5. Coloratura muzicală şi emoţională

Conturarea ideilor, a coloraturii emoţionale a unei piese muzicale, se realizează pe baza
sunetelor muzicale care se deosebesc unele de altele prin diferite proprietăţi ca:
- acuitate (sunete înalte şi joase),
- intensitate (puternice sau slabe),
- timbru (în raport cu sursa de emitere),
- durata (reprezentată în scris prin note muzicale).
Durata - valoarea relativă a sunetelor – este de 7 tipuri:
- nota întregă – are patru timpi,
- doime – are doi timpi,
- patrime – un timp,
- optime – o jumătate de timp,
- şaisprezecime – o jumătate de optime.

45
 - treizecidoime,
- şaizecipătrime.
Relaţia dintre aceste tipuri fiind aceeaşi întotdeauna (nota întregă are două doimi;
doimea are două pătrimi; pătrimea are două optimi; optimea are două saisprezecimi, etc.).
Tempoul, se referă în muzică la viteza de succesiune a notelor, a timpilor într-o piesă
muzicală, pentru a cărei precizie, la începutul pieselor muzicale, se folosesc termeni prin care
uneori se explică şi caracterul, atmosfera piesei respective.
Astfel :
 Pentru tempo lent – lento, adagio (foarte lent), gravo (grav), largo (larg).
 Pentru tempo moderat – andante (fără grabă), moderato (moderat), alegretto
(repejor).
 Pentru tempo rapid – allegro, vivo (vioi); vivace (animat), presto (foarte repede).
Pentru creşterea treptată a vitezei de succesiune a timpilor se foloseşte termenul de
“accelerando“ iar pentru rărirea treptată, termenul de “relentando” sau “ritartando”.
Tempoul, în mişcare, se referă la viteza de succesiune a timpilor, viteza de execuţie. În
practica executării mişcărilor cu acompaniament muzical, de multe ori nu se respectă aceşti
termeni, fiind necesară modificarea tempoului iniţial în funcţie de particularităţile mişcărilor
respective.
Caracterul muzicii, menţionat uneori în termenii pentru variaţiile de tempo, se referă la
coloratura emoţională ce se desprinde dintr-o piesă muzicală, care poate fi: vesel, vioi, liric,
eroic, solemn, cursiv, sacadat, etc.
Neconcordanţa dintre caracterul exerciţiilor şi al muzicii duce la scăderea totală a
valorii execuţiilor prin nerespectarea şi denaturarea completă a caracterului mişcărilor.

2.9. Alcătuirea exerciţiilor pe muzică

Mijloacele de bază ale gimnasticii cu caracter larg formativ cuprind:

1. Exerciţii de front şi formaţii, pentru disciplinarea şi organizarea colectivului în

vederea dezvoltării orientării în timp şi spaţiu.
2. Exerciţiile de prelucrare a aparatului locomotor cu caracter de forţă, întindere şi
relaxare, pentru optimizarea dezvoltării fizice armonioase.
3. Exerciţii pentru ţinuta şi execuţia artistică.
4. Exerciţii pentru educarea ritmicităţii şi muzicalităţii.

Exerciţiile de front şi formaţii au o largă utilizare în vederea disciplinării şi organizării

colectivului, a dezvoltării capacităţii de acţiune în colectiv, a orientării în spaţiu şi timp
precum şi a dezvoltării stăpânirii de sine.
Particularităţile exerciţiilor de front şi formaţii ale gimnasticii pe muzică se conturează
după cum urmează:
- fiind executate în strânsă legătură cu muzica, comanda executivă “şi” este urmată de
două accente muzicale pentru pornire, iar la oprire comanda de “stai” se dă pe timpul 6 al
frazei muzicale, se utilizează măsuri muzicale potrivite structurii paşilor prin care se execută
deplasările, executând pasul cu piciorul stâng pe timpul forte al măsurii de 2/4 şi 4/4;
- toate deplasările în formaţii de mers şi în “figuri” se execută utilizând fie paşi de
mers şi alergare, fie paşii de dans, fie paşi specifici din gimnastica aerobică sau ritmică;

46
 - întoarcerile din deplasare cu pas gimnic se execută la comanda “şi” pe un timp
anterior. Imediat pe timpul următor cu un pas înainte şi apropierea piciorului dinapoi simultan
cu ridicarea pe vârfuri se execută şi întoarcerea de 90, 180 sau 360 grade.
În procesul instruirii exerciţiile de front şi formaţii sunt întâlnite pe tot parcursul lecţiei
de gimnastică. Folosirea lor în primele verigi ale lecţiei, sub forma deplasării prin diferiţi paşi,
în figuri sau combinaţii de paşi în ritmuri variate de dans, realizează organizarea colectivului
şi introducerea cursanţilor în efort, cu o stare emoţională şi funcţională ridicată.
Sub forma trecerilor dintr-o formaţie în alta prin paşi sau prin elemente din diferite
grupe de mişcări specifice gimnasticii sunt utilizate în veriga a-IV-a a formării deprinderilor.
Ele formează capacitatea acţiunilor mai complexe în colectiv, fiind executate în strânsă
legătură cu un variat desen compoziţional al exerciţiilor care presupun simultaneitate în
execuţie, omogenitate din punct de vedere al amplitudinii, intensităţii contracţiei musculare şi
a vitezei de execuţie. Aceste exerciţii oferă posibilitatea însuşirii unui volum bogat motric,
necesar compoziţiei exerciţiilor de ansamblu pentru diferitele concursuri, serbări şi
demonstraţii scenice şi de masă.

Formaţii şi schimbări de formaţii

Diversitatea formelor geometrice cunoscute constituie un mijloc bogat de inspiraţie

pentru alcătuirea formaţiilor de lucru şi schimbările acestora.
În compoziţia ansamblurilor se folosesc astfel o serie de formaţii, de la cele mai simple
la cele mai complicate, cum ar fi: liniile paralele, încrucişate, zig-zagul cu executanţii dispuşi
unul în spatele celuilalt sau intercalaţi sub formă de şah în “V”, cu unghiul înainte sau cu
deschiderea înainte, pătrat pe contur sau plin, triunghi (cocor) cu numărul executanţilor pe
linie, par sau impar, romb, cercuri concentrice, semicercuri, chiar şi combinaţii de formaţii
(triunghi şi linie, pătrat şi stea, romb şi cerc, etc.) sau două romburi, două triunghiuri, etc.
Schimbările de formaţii sunt diferitele treceri dintr-o formaţie de lucru în alta, folosind
deplasarea cu diferiţi paşi sau alte elemente din grupele de mişcări ale gimnasticii, deplasare
în figuri, cu descrierea anumitor desene (buclă închisă, deschisă, “evantai”, zig-zag, semicerc,
cerc, etc.). După fantezia fiecărui specialist, se pot utiliza o diversitate de treceri dintr-o
formaţie în alta, treceri care se utilizează pe ultimele măsuri muzicale ale unei fraze, astfel
încât structurile executate în formaţia realizată să corespundă frazei muzicale noi.

Conţinutul şi metodica algoritmilor pentru optimizarea dezvoltării fizice armonioase

realizată pe muzică

Această grupa de exerciţii cuprinde o gamă de mişcări simple, cu şi fără obiecte

portative care se adresează întregului organism şi cu influenţă selectivă asupra întregului
organism.
Folosirea lor stimulează circulaţia sangvină şi măreşte fluxul de sânge în regiunile
cărora se adresează, asigurând o nutriţie mai bună a tesutului muscular, ligamentar şi osos.
Aceste exerciţii îşi aduc contribuţia în mod considerabil la creşterea şi dezvoltarea
ţesuturilor, prin intensificarea schimbului de materii. Ele contribuie la creşterea cantităţii de
glicogen prin micşorarea cantităţii de apă, la mărirea conductibilităţii impulsurilor nervoase şi
ameliorarea procesului de asimilare şi dezasimilare.
Exerciţiile de bază pentru optimizarea dezvoltării armonioase asigură o dezvoltare
multilaterală a organismului, reflectată în mărirea mobilităţii articulare, a vitezei, elasticităţii
musculare şi ligamentare, a forţei şi posibilităţii de relaxare, a capacităţii de a alterna

47
contracţia cu relaxarea musculară, pe baza unei fine coordonări musculare, dezvoltă simţul
chinestezic.
Influenţa multilaterală asupra organismului duce şi la formarea unei ţinute corecte, care
determină buna funcţionalitate a aparatului cardio-vascular, respirator şi a organelor interne.
Modul particular de execuţie a acestor exerciţii în strânsă legătură cu muzica şi cu
respectarea ţinutei artistice, formează o bogată şi variată motricitate şi ţinută estetică a
corpului în întregime, conferă mişcărilor frumuseţe, supleţe şi graţie.
În cadrul lecţiilor de educaţie fizică aceste exerciţii apar în veriga a-III-a, sub forma
complexelor de dezvoltare fizică armonioasă ce se adresează analitic şi selectiv tuturor
segmentelor corpului, angrenare gradată a musculaturii în mişcare, corespunzătoare naturii
efortului ce va urma în verigile IV şi V ale lecţiei, contribuind în felul acesta şi la introducerea
treptată în efort, la încălzirea organismului, sarcina metodică importantă a lecţiei.
Grupa acestora cuprinde exerciţiile de prelucrare a aparatului locomotor. Deoarece
acţiunea lor este selectivă le putem sistematiza în:
 Exerciţii cu caracter de forţă, întindere şi relaxare pentru musculatura gâtului, braţe
şi centura scapulo-humerală, trunchi şi membre inferioare.
 Exerciţii cu alternarea contracţiei şi relaxării musculare.
 Exerciţii de arcuire pentru trunchi, braţe şi picioare.
 Exerciţii de stretching – întindere.

Exerciţii cu caracter de forţă – dezvoltă capacitatea de a contracta musculatura cu

diferite grade de intensitate. Caracterul dinamic al forţei manifestată în majoritatea mişcărilor
din gimnastică, cu o alternare continuă a forţei, întinderii şi relaxării musculare, influenţează
deosebit de mult dezvoltarea fizică a studenţilor. Este de subliniat însă şi aportul deosebit al
exerciţiilor de forţă cu caracter static, în special la consolidarea poziţiei corecte şi menţinerii
segmentelor corpului în diferite poziţii.
Pentru gradarea exerciţiilor cu caracter de forţă se utilizează o serie de procedee ca:
- schimbarea poziţiei iniţiale;
- lungirea braţului de pârghie, libere şi cu obiecte portative: baston, cerc, minge;
- îngreunarea mişcării, folosind obiecte mai grele: cercuri de metal, mingi umplute,
gantere;
- îngreunarea prin greutatea partenerului/ei sau cu rezistenţa din partea acestuia/eia;
- alternarea contracţiei cu relaxarea musculară;
- mărirea amplitudinii mişcărilor, a numărului de repetări, a duratei (tempo lent).
Se recomandă ca exerciţiile de forţă să fie astfel selecţionate încât ele să respecte nu
numai particularităţile de vârstă, ci şi nivelul de pregătire. Ele se vor folosi în egală măsură şi
paralel cu cele care vizează dezvoltarea elasticităţii musculare şi mobilităţii articulare. În
metodica folosirii exerciţiilor de forţă se recomandă alternarea grupelor musculare active şi
executarea mişcărilor de relaxare în urma creşterii intensităţii efortului, prin mărirea
numărului de repetări sau a duratei de execuţie.
Tempoul muzical este mai lent, în măsuri de 4/4 şi ¾, în care se ţine cont foarte mult şi
de gradul de contracţie, amplitudinea mişcării, corectitudinea acesteia, respiraţie. Se aleg
piese vioaie pentru susţinere psihică şi pentru execuţie corectă.

Exemple de exerciţii cu caracter de forţă

Pentru gât
- îndoiri, aplecări şi răsuciri la nivelul coloanei cervicale din poziţia culcat facial, pe o
bancă sau ladă, din stând cu trunchiul aplecat înainte sau îndoit lateral etc.
Pentru braţe

48
 - îndoirea şi întinderea degetelor strângând o minge mică în mână sau cu ambele sau
fără obiect strângerea pumnului şi deschiderea lui explozivă, liberă, îndoire succesivă a
degetelor începând de la cel mic (evantai);
- îndoiri şi întinderi de braţe, pe direcţii diferite;
- ridicări şi coborâri de braţe libere şi cu obiecte portative în scopul măririi
amplitudinii a gradului de contracţie musculară, a preciziei planului şi cu rezistenţă din partea
partenerului (ei);
- rotări (circumducţii) active la nivelul tuturor articulaţiilor braţului – pumn, cot,
umăr;
- răsuciri lente şi explozive ale antebraţelor (pronaţie şi supinaţie);
- arcuiri de braţe, executate lent în diferite direcţii;
- cercuri la nivelul umărului în plan sagital cu braţele pe lângă corp sau menţinute
înainte şi în plan frontal cu braţele menţinute lateral;
Pentru trunchi
- pe genunchi sprijinit înainte, rotunjiri ale spatelui şi reveniri în extensie;
- menţineri ale trunchiului aplecat înainte sau îndoit lateral cu braţele sus;
- ridicări de trunchi din culcat;
- din culcat cu braţele lateral, fără ridicarea bazinului, extensie la nivelul colanei
toracale şi cervicale, până se ajunge cu creştetul pe sol şi revenire (tempo lent);
- ridicări ale bazinului din culcat;
- ghemuire şi revenire în extensie din culcat costal cu braţele sus;
- din culcat facial, ridicări lente ale trunchiului, cu braţele lateral, simultan cu
ridicarea lentă a picioarelor înapoi îndoite din genunchi;
Pentru picioare
- întinderi lente ale piciorului liber, pe diferite direcţii şi revenire;
- acceleaşi întinderi, simultan cu îndoirea piciorului de bază (battement tendu şi
battement soutenu, executate cu sprijin şi fără sprijin);
- întinderi explozive ale piciorului înainte cu ridicarea lui sub un unghi de 25 grade,
înapoi şi lateral (jette`);
- ridicări lente pe vârfuri, cu treceri în semighemuit, cu picioarele în poziţiile
convenţionale 1, 2 si 3 (plie` cu releve`);
- ridicări lente ale picioarelor din stând, pe diferite direcţii cu menţinere; aceeiaşi, cu
îndoirea şi întinderea genunchiului pe diferite direcţii (passe` developpe`);
- trecerea dintr-o poziţie înaltă într-o poziţie joasă şi invers, fără sprijin, pe diferite
direcţii;
- întinderi lente de vârf pe sol, în diferite direcţii, fără sprijin;
- descrierea unui arc de cerc pe sol cu vârful unui picior, rotându-l înafară sau
înăuntru (rond de jambes).

Exerciţii de întindere

Pentru obţinerea elasticităţii şi supleţei musculare, ligamentare şi articulare, se

recomandă în primul rând, ca exerciţiile să se execute cu amplitudine maximă. Aceasta va
avea un efect mărit şi asupra obţinerii unei mobilităţi crescute la nivelul articulaţiilor ce intră
în mişcare. Pentru ca să nu contravenim potenţialului anatomic de întindere musculară,
evitându-se accidentele, este necesară asigurarea în prealabil a încălzirii optime a musculaturii
asupra căreia se realizează o acţiune gradată a intensităţii întinderii.
De reţinut faptul că aceste exerciţii se vor folosi în mod proporţional cu exerciţiile de
forţă, pentru a preîntâmpina laxitatea articulară.

49
 Procedeele de gradare a exerciţiilor de întindere sunt următoarele:
1. Folosirea inerţiei de mişcare a diferitelor segmente şi a întregului corp (sistem de
exerciţii pentru obţinerea relaxării reflexe şi a transmiterii mişcării din centrul corpului către
extremităţi din inerie).
2. Acţionare pasivă asupra unui segment, cu sprijin, cu mărirea gradului de întindere
prin propria greutate sau cu ajutorul partenerului (ei) – de evitat la grupele de copii, unde
există pericolul depăşirii potenţialului anatomic.
Muzica pentru astfel de mişcări este de obicei avântată, cu accent pe momentul contracţiei, de
obicei pe timpul 1 al măsurii muzicale de ¾, 4/4.
Pentru exerciţiile pasive sau cu partener se folosesc melodii piano, mai liniştitoare.

Exemple
- îndoiri ale gâtului lateral cu apăsare proprie, îndoiri lente de braţe şi de picioare în
diferite direcţii;
- arcuiri şi răsuciri de trunchi, aplecări cu şi fără arcuiri, cu întârziere în poziţia finală;
- arcuiri din aşezat;
- balansări mari de braţe şi trunchi în arc şi cerc,
- balansări de picioare, cu maximum de amplitudine şi cu contracţie permanentă a
musculaturii;
- din aşezat, răsuciri de trunchi cu sprijin pe sol, ajungând cu braţele până în dreptul
şoldului opus;
- sprijin de perete cu trunchiul aplecat, întoarcerea trunchiului cu faţa în sus, fără
schimbarea picioarelor sau a braţelor;
- fandări ample cu răsuciri de trunchi;
- culcat dorsal, apucarea unui picior înainte;
- extensii pe un genunchi, pe ambii, din semisfoară, cu şi fără apucarea unui picior;
- aceeaşi din stând pe un picior, cu sprijin;
- flexia sau extensia labei piciorului din stând, aşezat, culcat, culcat cu picioarele în
sus;
- îndoiri lente ale genunchilor în lateral şi înainte, sprijinit cu ambele mâini cu faţa la
bara de perete (plie`);
- aceleaşi îndoiri de trunchi, în fandare cu partener, în diferite poziţii ale celui ce este
sprijinit.

Exerciţii de relaxare

Exerciţiile de relaxare se folosesc în vederea formării capacităţii de a executa mişcarea

cu eliminarea contracţiilor inutile, evitarea rigidităţii, a amplitudinii mici, provocate de
contracţiile musculare antagoniste. Ele au un efect mare asupra creşterii mobilităţii şi
elasticităţii musculare şi formează baza stăpânirii corpului în mişcare, baza executării
mişcărilor cu caracter suplu, estetic, degajat, cu uşurinţă.
Se folosesc tempouri diferite de 2/4, 4/4 şi ¾. Se folosesc părţile forte pentru contracţ ii
şi părţile piano pentru relaxare. Atenţia este îndreptată către caracerul muzicii pe care trebuie
să-l interpreteze corpul în gradele de contracţie şi relaxare.

Metodica obţinerii relaxării reflexe

- alternarea contracţiilor şi relaxărilor (din culcat, din stând cu trunchiul şi braţele în
poziţie orizontală);

50
 - legănări pasive ale segmentelor;
- legănări pasive ale segmentelor, cu impulsuri din trunchi şi bazin, cu transmiterea
lor din inerţie;
- contracţie puternică a unui braţ, urmată de relaxarea şi legănarea acestuia;
- exerciţii de mobilitate pasivă la nivelul braţelor cu gantere mici şi mijlocii.
Exerciţiile de relaxare au un efect important, atât în înlăturarea oboselii cât şi în
formarea capacităţii de relaxare reflexă.
Din punct de vedere metodic, mişcările se execută în tempou individual, fără
numărătoare şi muzică la început, apoi se măreşte gradul de încordare musculară şi al
relaxării, potrivit modificării tempoului (de la rapid spre moderat), al intensităţii notelor, apoi
se modifică caracterul relaxării, rapidă cu contracţie lentă, contracţie rapidă cu relaxare lentă.

Exerciţii de alternare a contracţiei cu relaxarea:

- executarea mişcării cu contracţie mare, urmată de relaxarea segmentului respectiv;
- trecerea greutăţii de pe un picior pe altul (înainte, înapoi, lateral) lent, cu ghemuire şi
relaxare;
- menţineri ale trunchiului în diferite poziţii (aplecat înainte, lateral) alternând cu
relaxarea lui;
- ghemuire lentă, cu strângerea pumnului şi îndoirea coatelor, relaxare în final, cu
cădere în aşezat pe o coapsă;
- treceri din aşezat pe un călcâi cu un picior întins, trunchiul îndoit înainte, cu braţele
sus, în fandare adâncă pe piciorul întins, cu trunchiul în extensie mare (cambre`).

Arcuiri
- exerciţii de învingere a rezistenţei întregului corp, pe perechi, mişcarea de ghemuire
şi revenire executate cu rezistenţă din partea partenerului (ei);
- exerciţii pentru părţi izolate ale corpului cu învingerea rezistenţei - la membrele
superioare şi inferioare – prin îndoirea şi întinderea lor - cu partener sau la perete;
- arcuiri ale membrelor inferioare, simultan cu diferite mişcări ale braţelor şi
trunchiului.

Algoritmi pentru educarea ritmicităţii și muzicalităţii

Dacă în practica exerciţiilor fizice, în general senzaţiile auditive contribuie în mare

măsură la orientarea în spaţiu (simţul gheţii pentru patinatori, al zborului în sărituri la
trambulină sau în cursele de coborâre la schiori, al apei pentru înotători, sărituri în apă, etc.) în
gimnastică senzaţiile auditive îi oferă posibilitatea gimnastei de a executa mişcarea cu un
anumit grad de contracţie musculară, cu o anumită amplitudine, viteză, ritm, dar şi cu un
caracter bine conturat (cursiv, sacadat, avântat, liric, eroic, vesel, etc.) în raport cu
acompaniamentul muzical, prezent permanent în pregătirea sportivă la aceasta disciplină, ca o
trăsătură definitorie a gimnasticii.
Muzica în gimnastică nu numai că conferă mişcărilor un colorit emoţional, dar
contribuie la însuşirea rapidă şi corectă a mişcărilor, prin crearea unor reprezentări mai vii,
mai clare, în ceea ce priveşte executarea structurilor specifice.
Aceasta însă în condiţiile educării unor senzaţii auditive specializate, pentru
diferenţierea tuturor elementelor de formă şi de conţinut ale muzicii.
Pentru gimnastică, percepţiile specializate sunt deosebit de importante:
- percepţiile spaţiale pentru aprecierea formei, greutăţii şi distanţei obiectelor
portative, coechipierilor;

51
 - percepţiile temporale, pentru aprecierea momentelor diferitelor acţiuni în realizarea
structurilor motrice, a coordonării mişcărilor corpului.
Ca parte componentă a percepţiilor temporale, reprezintă o formă specifică de
organizare şi percepere a fenomenelor.
Ritmicitatea constituie un fenomen fiziologic fundamental, expresie a unor proprietăţi
specifice celulei nervoase, datorită căreia chiar mişcările aritmice se pot transforma în mişcări
ritmice (M. Epuran – Psihologia educaţiei fizice).
Ritmul, prin capacitatea sa de organizare a proceselor de excitaţie şi inhibiţie din
scoarţă, de sistematizare a lor, prin formarea de reflexe proprioceptive la anumite intervale de
timp, are o influenţă deosebită în gimnastică pentru efectuarea cu economie de efort a
structurilor specifice, însuşirii lor rapide, executării lor coordonate şi cu efecte estetice.
Muzicalitatea reprezintă capacitatea de a imprima mişcărilor corpului un anumit caracter
şi o anumită desfăşurare în timp.
În raport cu calitatea percepţiilor auditive, prin care se sesizează nu numai elementele de
formă ale muzicii (ritm, măsură) ci şi elementele de conţinut (dinamică, melodie, caracter) în
gimnastică este nevoie şi o coordonare a mişcărilor corporale cu mânuirea obiectelor
portative, cu execuţiile coechipierilor.

Ritmicitatea şi muzicalitatea
Se dezvoltă cu următoarele mijloace:

1. Teme ritmice,
2. Jocuri muzicale,
3. Combinaţii de dans.

1. Temele ritmice – sunt grupări de note muzicale, de sunete muzicale cu valori

diferite, redate prin percuţie (loviri de palme) sau instrumente de percuţie (beţisoare,
tamburine, tamburinete, zurgălăi, trianglu, etc.), prin mişcări (sărituri mici, paşi variaţi,
mişcări ale segmentelor corpului), pentru sublinierea particularităţilor măsurilor muzicale
(numărul timpilor dintr-o masură, durata măsurii, intervalul de repetare al timpului forte,
durata notelor, a sunetelor muzicale într-o măsură – nota întreagă, doime, pătrime, optime,
şaisprezecime).
Pentru începătoare aceste teme ritmice au forme simple de redare prin percuţie:
- în măsura de 2/4 se repetă din 2 în 2 timpi timpul forte,
- în măsura muzicală de ¾ din 3 în 3 timpi,
- în măsura de 4/4, din 4 în 4 timpi.
Se trece la marcarea tuturor timpilor dintr-o măsură cu valori de pătrime, marcând
puternic timpul forte, astfel încât:
- în măsura de 2/4 se vor marca 2 timpi,
- în măsura de ¾ , 3 timpi,
- în măsura de 4/4, 4 timpi.
Această marcare se realizează pe o durată nelimitată de măsuri ale melodiilor alese
pentru acompaniament.
În acelaşi fel, pe durată nelimitată, se vor marca timpii măsurilor respective cu valori de
optime. Astfel în măsura 2/4 vor exesta 4 optimi, în ¾,6 optimi şi în 4/4, 8 optimi.
În etapa următoare, se trece la marcarea simultană, pe grupe de executante, a măsurii,
pătrimii şi optimii, intrând în acţiune în ordinea arătată după două măsuri, pentru a putea
încadra durata valorilor de note corect în măsurile de 2/4, ¾ şi 4/4, mai frecvent utilizate în
acompanierea exerciţiilor de gimnastică ritmică.

52
 După cunoaşterea particularităţilor respective ale măsurilor muzicale, se trece la redarea
alternativă a diferitelor măsuri muzicale, a pătrimilor şi a optimilor, din 8 în 8 măsuri, apoi se
scurtează treptat perioadele de alternare (4 și 2 măsuri) şi în final se alternează valorile de
note şi măsurile muzicale după perioade inegale.
De exemplu, 2 măsuri muzicale de 2/4 sunt redate prin: o pătrime, 4 optimi şi o pătrime,
pe o durată de o frază mazicală de 16 timpi.
Temele ritmice, faţă de efortul intens de atenţie solicitat, sunt deosebit de valoroase în
primele două verigi ale lecţiei de educaţie fizică, atât cu grupele de eleve, cât şi cu grupele de
elevi. Ele pot interveni chiar şi în veriga a-III-a în conţinutul exerciţiilor pentru optimizarea
dezvoltării fizice, marcând, prin bătaia palmelor, fie ritmul de execuţie al mişcărilor, fie
anumite momente mai importante în execuţie, legate de începutul şi sfârşitul frazei muzicale.

2. Jocurile muzicale – sunt structuri de mişcări alcătuite de profesoară, corespunzător

unui anumit tempo, unei anumite intensităţi, corespunzătoare unei malodii cu acuitate înaltă
sau joasă, corespunzătoare unui anumit caracter (curgător, liric, sacadat, avântat, eroic,
jucăuş), pe care elevele le vor executa la sesizarea modificării acompaniamentului muzical din
punct de vedere al mijloacelor de expresivitate amintite.
Se utilizează de obicei două variaţii, separat pentru tempou, intensitate şi acuitate.
Modificarea tempoului, intensităţii şi acuităţii se efectuează la început după perioade
mari şi egale de 8 măsuri muzicale, apoi pe perioade treptat scurtate şi egale de 4 şi 2 măsuri
muzicale, după care se trece la alternarea tempoului a intensităţii şi acuităţii pe perioade
inegale.
Pentru educarea capacităţii de a imprima mişcărilor corporale o anumită formă în raport
cu caracterul piesei mazicale de acompaniament, se utilizează la început combinaţii de dans
cu caracter variat şi apoi se trece la executarea aceleiaşi structuri de 8-16 timpi, adaptate
diferitelor caractere prin madificarea ritmului mişcărilor, a vitezei, prin înlocuirea mişcărilor
necorespunzătoare şi inadaptabile cu altele corespunzătoare.
Pentru jocurile muzicale, piesa muzicală trebuie bine aleasă, prelucrată sau în cazul cel
mai bun caz improvizată de corepetitor în raport cu scopul urmărit prin jocurile respecive.
Cea de-a doua etapă de folosire a jocurilor muzicale, mai dificilă şi potrivită grupelor
avansate, sunt jocurile de realizare a unor legări, a unor structuri de mişcări pe baza propriilor
perceperi muzicale, cu alte cuvinte este etapa realizării improvizaţiilor de mişcare pe muzică,
la prima audiţie.
Acest gen de improvizaţii se utilizează cu eficienţă crescută în scopul dezvoltării
creativităţii.
Pentru început, studenţii vor improviza finalul unei structuri dată de profesoară, în 2 şi 4
timpi la încheierea frazei muzicale.
După această etapă se trece la improvizaţii de combinaţii de paşi şi apoi de legări libere
de gimnastică după care acestea se adaptează la mânuirea diferitelor obiecte portative, la
lucrul în pereche, respectându-se particularităţilor piesei muzicale impuse.
Jocurile muzicale se utilizează în forma lor simplă în veriga a doua şi a treia a lecţiei de
educaţie fizică şi sub forma complexă în veriga a patra.

3. Combinaţii de dans – sunt legări pe diferite ritmuri de dans (polcă, galop, mazurcă,
vals lent, vals vienez, poloneză cu caracter eroic, dans spaniol modern) în care mişcarea
subliniază particularitatea caracterului atmosferei muzicale iar deplasările se efectuează pe
baza paşilor dansului corespunzător.
Aceste structuri complexe creează studenţilor posibilitatea de a distinge diferite
caractere de execuţie şi de a le reda pe baza propriilor mişcări corporale; le formează
capacitatea execuţiilor expresive, corespunzătoare muzicii.

53
 La însuşirea combinaţiilor de paşi, ele vor apărea în veriga a-IV-a a lecţiei, ca ulterior,
pentru perfecţionarea acestora să poată fi introduse fragmentat în primele verigi ale lecţiei, ele
creând buna dispoziţie şi acţionând prin dinamismul care le caracterizează şi asupra marilor
funcţiuni ale organismului.

2.10. Alcătuirea complexelor de exerciţii pe muzică

a) Exerciţii pentru formarea capacităţii de a executa mişcarea în tempouri variate –

sunt exerciţiile prin care executanţii îşi subordonează mişcările corpului variaţiilor de tempo
lent, mediu şi rapid;
- Deplasare prin diferiţi paşi cunoscuţi cu modificarea frecvenţei lor în raport cu
modificarea tempoului muzical. La început modificarea treptată de la tempoul moderat la
rapid, de la moderat la tempo lent şi în final, de la lent la rapid şi alternarea tempoului lent cu
rapid după perioade mari (8 măsuri) şi egale, în continuare scurtând treptat perioadele şi apoi
după perioade inegale, sub forma jocurilor muzicale de tempo;
- Executarea diferitelor structuri, de tipul structurilor pentru optimizarea dezvoltării
fizice armonioase, cu viteza (durată) variată în raport cu modificarea tempoului muzical, sub
forma jocurilor muzicale sau a structurilor complexe de gimnastică, libere şi cu obiecte
portative.
b) Exerciţii pentru formarea capacităţii de a executa mişcarea în ritmuri diferite – se
referă la acele teme ritmice şi jocuri muzicale de subordonare a propriilor mişcări, ritmurilor
variate ale muzicii reieşite din:
- Succesiunea egală a timpului forte în diferite măsuri muzicale, de accentuare a
valorilor notelor muzicale, din apariţia simetrică sau asimetrică a unor accente muzicale;
- Teme ritmice pe baza diferiţilor paşi cunoscuţi, sărituri şi alte mişcări ale căror
structuri corespund ca durată şi intensitate a efortului diferitelor valori de note şi timpului
forte al măsurii piesei muzicale folosite ca acompaniament;
- Temele ritmice vor fi redate prin percuţii şi apoi prin mişcare;
- Legări de elemente în ritmuri diferite ale aceleiaşi măsuri (ritm de galop, polcă
măsura 2/4, ritm de vals, mazurcă şi menuet în măsura ¾, ritm de mars, gavota, dans
românesc în măsura 4/4).
c) Exerciţii pentru educarea capacităţii de a executa cu diferite grade de încordare
musculară potrivit variaţiilor de intensitate ale muzicii, mare (forte), medie (mezo-forte) şi
mică (piano).
- Astfel pentru intensitatea mare (forte) sunt potrivite mişcările executate cu contracţie
musculară mare, mişcări mari de tipul pasului fandat, a săriturilor mari;
- Pentru intensitate mică (piano) sunt potrivite mişcări cu contracţie musculară mică,
de tipul paşilor uşori, a purtărilor de braţe rotunjite pe diferite direcţii, cu respectarea
trasăturilor de execuţie artistice, etc.;
- Pentru intensitate medie (mezo-forte) sunt potrivite mişcările executate cu alternare
a contracţiei cu relaxarea, de tipul valurilor a balansărilor pasive de braţe în arc, cerc şi opt, a
balansărilor de trunchi în arc şi cerc.
Aceste mişcări se execută în legări de tipul jocurilor muzicale, cu alternarea intensităţii
pe perioade mari şi egale, pe perioade mici şi egale, în final pe perioade inegale.
Se continuă cu legări de mişcări din diferite grupe, în executarea cărora contracţia
musculară creşte treptat la descrescendoul muzical, creşte brusc la apariţia unor accente de
mare intensitate.
d) Exerciţii pentru formarea capacităţii de a executa mişcările potrivit acuităţii
variate a sunetelor.

54
 Aceste exerciţii se referă la subordonarea mişcărilor ca înălţime în raport cu variaţiile
acuităţii;
- Jocuri muzicale cu alternarea pe perioade mari, egale, perioade mici egale şi perioade
inegale, a acuităţii înalte, corespunzătoare mişcărilor în poziţii înalte cu amplitudine mică şi
acuităţii joase, corespunzătoare mişcărilor din poziţii joase cu amplitudine mare.
- Legări de exerciţii în care se trece treptat dintr-o poziţie în alta în poziţii joase şi în
sens opus, corespunzătoare crescendoului şi descrescendoului muzical din punct de vedere al
acuităţii.
e) Exerciţii pentru formarea capacităţii de a începe şi sfârşi o legare din diferite
mişcări corespunzătoare celor două componente ale frazei muzicale, antecedentă şi
consecventă sau consecentă.
- Jocuri muzicale cu începerea şi desfăşurarea legărilor de diferite structuri potrivit
primei părţi antecedente, de “începere” în fraza muzicală şi încheierea, finalizarea legării
potrivit părţii consecvente sau de “răspuns” a frazei muzicale.
f) Improvizaţii, pe baza mişcărilor cunoscute, pe melodii la prima audiţie, în care se
modifică mai multe mijloace de expresivitate muzicală, componente ale muzicii.
- Pe fondul unei melodii din care se desprinde o atmosferă largă, liniştitoare,
schimbarea bruscă de scurtă durată a intensităţii, apariţia unui crescendo de acuitate şi
modificarea tempoului.
Executanta trebuie să modifice lin, neobservabil mişcarea, potrivit variaţiilor muzicale.

55
 III. EXEMPLE DE COMPLEXE DE EXERCIŢII LIBERE ŞI CU DIFERITE
OBIECTE PE MUZICĂ ADECVATĂ

3.1. Complex de exerciţii libere pentru prelucrarea aparatului locomotor cu caracter de

forţă, întindere şi relaxare, pentru optimizarea dezvoltării fizice armonioase pe 2 tipuri
de tempouri şi stiluri muzicale

ATENȚIE: exercițiile trebuie realizate corect, eficiența lor în condițiile unei execuții
deficitare este nulă sau chiar poate să dăuneze organismului
Respirația este controlată și este necesar un aport mai mare de oxigen în timpul execuțiilor
În condițiile în care la realizarea unui exercițiu avem o durere musculară, ligamentară sau
de orice fel provocată de acesta, întrerupeți activitatea fizică

A – muzică de jazz, măsura muzicală 4/4, tempo moderat

B – muzică dance, măsura muzicală 4/4, tempo rapid

A – muzică de jazz, măsura muzicală 4/4, tempo moderat

PI – stând depărtat lateral

56
M 1: 2t, ridicarea umerilor 2t, coborâre cu plie`

M 2 : 2t, ridicare umăr stâng 2t, coborâre cu plie`

M3 : 2t, ridicare umăr drept 2t, coborâre cu plie`

57
M4 : 2t, ducerea umerilor spre înainte, flexia capului și gâtului
2t, ducerea umerilor spre înapoi, extensia capului și gâtului

M5 : 2t, aplecarea capului spre dreapta 2t, aplecarea capului spre stânga

58
M6 : 2t, răsucirea capului spre dreapta 2t, răsucirea capului spre stânga

M7 : 2t, ducerea umerilor spre înainte, flexia capului și gâtului, plie`

2t, ducerea umerilor spre înapoi, flexia capului și gâtului, plie`

59
M8 : 4t, circumducția umerilor din înainte spre înapoi

M9 : 2t, răsucirea trunchiului spre dreapta cu plie`

2t, revenire în stând depărtat

60
M10: 2t, răsucirea trunchiului spre stânga cu plie`
2t, revenire în stând depărtat

M11: 2t, ridicarea brațelor cu întinderea lateralei stângi

2t, întinderea lateralei drepte
M12: 4t, idem cu M11

61
M13 : 2t, ducerea brațelor lateral cu plie`
2t, ridicare pe vârfuri cu întinderea genunchilor și răsucirea palmelor în sus

M14 : 2t, îndoirea brațele la unghi de 90º, antebrațele sus, coborâre pe toată talpa
2t, coborîrea antebrațelor, plié

62
M15 2t, plié, antebrațul drept sus, stângul jos cu
2t, idem cu partea opusă

M16 2t, stând cu mâinile la piept, coatele lateral, extensie cu arcuire

2t, plié, întinderea brațelor lateral cu arcuire

63
M17: 2t, plié, răsucirea trunchiului spre stânga cu arcuire
2t, revenire cu brațele îndoite la orizontală, arcuire

M18: 2t, răsucirea trunchiului spre dreapta cu arcuire

2t, revenire în stând depărtat

64
M19: 2t, îndoire laterală de trunchi spre stânga, brațele pe lângă corp
2t, îndoire laterală de trunchi spre dreapta, brațele pe lângă corp

M20: 2t, același exercițiu dar cu ducerea brațului sus, celălalt pe picior
2t, revenire în stând depărtat lateral

65
M 21 : se repetă și în partea opusă același exercițiu

M22 : 2t, semifandare cu răsucirea trunchiului și ducerea brațului înainte

2t, semifandare cu ducerea trunchiului lateral, brațul sus

66
M23 : același exercițiu și în partea opusă

M24 : 2t, semifandare cu ducerea brațului înapoi jos,

2t, în direcție opusă

67
M 25 : 2t, răsucire de trunchi cu brațele lateral
2t, răsucire de trunchi cu brațele lateral

M26 : 2t, plié cu brațele lateral, palmele răsucite spre tavan

2t, plié cu brațele lateral, palmele răsucite spre podea

68
M27 : 2t, plié cu brațele sus, palmele răsucite spre exterior, extensie cu arcuire
2t, plié cu brațele înapoi jos, palmele răsucite spre exterior, ridicare cu arcuire

M28: 2t, plié, palmele apucate, trunchiul aplecat înainte, ridicarea brațelor înapoi
2t, ridicarea brațelor sus cu trunchiul aplecat înainte

69
M29 : 2t, plié cu brațele lateral, trunchiul la 90º răsucit spre dreapta, palma stângă pe sol
2t, din depărtat lateral îndoirea genunchilor cu sprijinul palmelor pe sol, bazinul
proiectat spre înainte, trunchiul drept

M30 : 4t, același exercițiu și în partea opusă

70
M31: 2t, îndoire răsucită de trunchi spre dreapta cu palma stângă pe sol
2t, îndoirea genunchilor cu srijinul palmelor pe sol, bazinul proiectat spre înainte,
trunchiul drept

M32: 2t, îndoire răsucită de trunchi spre stânga, palma dreaptă pe sol
2t, îndoire înainte de trunchi cu palmele pe sol, trunchiul drept

71
M33 : 2t, îndoire înainte de trunchi cu brațele înainte
2t, îndoire înainte de trunchi cu palmele pe sol și ridicarea călcâielor concomitent cu
îndoirea genunchilor

M34 : 2t, întinderea genunchilor cu ridicarea vârfurilor (flexia gleznei)

2t, ridicare pe vârfuri din aceeași poziție

72
M35 : 2t, îndoire înainte de trunchi cu palmele înainte
2t, fandare laterală spre dreapta, tălpile pe sol, trunchiul aplecat la orizontală, palmele
pe genunchi, spatele drept

M36: 2t, fandare laterală spre stânga, trunchiul aplecat la orizontală, palmele pe genunchi
2t, fandare laterală pe piciorul dreapt cu aplecarea răsucită a trunchiului la orizontală
spre dreapta, brațul stâng înainte îndoit, dreptul întins spre înapoi

73
M37: 2t, fandare laterală pe piciorul stâng cu aplecarea răsucită a trunchiului la orizontală,
brațul drept înainte îndoit, stângul întins spre înapoi
2t, fandare laterală pe piciorul dreapt cu aplecarea răsucită a trunchiului la orizontală,
brațul stâng întins înainte, dreptul întins spre înapoi

M38 : 2t, fandare laterală pe piciorul stâng cu aplecarea răsucită a trunchiului la orizontală,
brațul drept întins înainte, stângul întins spre înapoi
2t, fandare laterală pe piciorul dreapt cu trunchiului la orizontală, palmele pe sol

74
M39 : 2t, fandare laterală pe piciorul drept cu trunchiului la orizontală, palmele pe sol
2t, fandare laterală pe piciorul drept, stângul răsucit în exterior, palmele înainte pe sol

M40 : 4t, fandare laterală pe piciorul stâng, palmele înainte pe sol

M41 : 4t, fandarelaterală pe piciorul drept, palmele înainte pe sol

75
M42 : 2t, îndoirea genunchilor cu srijinul palmelor pe sol, bazinul proiectat spre înainte,
trunchiul drept
2t, stând depărtat lateral, brațele îndoite la orizontală, mâinile la piept

M43 : 2t, semifandare înainte pe piciorul stâng, brațele întinse lateral cu extensie și arcuire
2t, ducerea brațelor prin lateral sus în extensie și arcuire

76
M44 : 4t, circumducție din înainte spre înapoi în plan sagital concomitent cu întinderea
genunchiului stâng și îndoire înainte de trunchi cu așezarea palmelor pe sol

M45 : 4t, fandare înainte pe piciorul stâng, palmele pe sol, trunchiul drept
M46 : 4t, așezarea genunchiului drept pe sol, palmele pe sol, strunchiul drept

77
M47 : 4t, întinderea genunchiului stâng și trecere în poziția pe un genunchi cu celălalt întins,
trunchiul îndoit înainte, palmele pe sol
M48 : 4t, fandare înainte pe piciorul stâng, palma dreaptă pe sol, trunchiul răsucit spre stânga,
brațul stâng la verticală

M49 : 4t, fandare înainte pe piciorul stâng, palma dreaptă pe sol, brațul stâng întins sus,
trunchiul drept
M50 : 4t, ridicarea bazinului, întinderea genunchilor, palmele pe sol

M51 – 58 : se repetă toate exercițiile de la M43 la M50 dar pe partea opusă, fandare cu
piciorul drept înainte

78
M59 : 4t, ridicare în stând cu piciorul drept înainte celălalt sprijinit pe vârf înapoi
M60 : 1t, ridicarea genunchiului stâng la piept, brațul drept înainte
1t, coborârea piciorului înapoi pe vârf, brațul stâng înainte
2t, idem primii 2t din măsura muzicală
M61, 62, 63, 64 : idem M60

M65, 66, 67, 68 : același exercițiu cu piciorul drept

79
M69, 70, 71, 72 : același exercițiu dar cu ridicarea piciorului prin îndoire întindere
M73, 74, 75, 76 : idem M69 - 72

PF : stând

M77, 78 : respirație
B – muzică dance, măsura muzicală 4/4, tempo rapid
Se reia complexul de exerciții pe muzica disco

80
3.2. Exerciţii pentru ţinuta şi execuţia artistică

Deoarece am dat exemple și mai devreme în capitolul 2.5. (Mijloacele predării gimnasticii), la
acest capitol vom completa exemplificarea cu structuri coregrafice mai complexe.

A – muzică electronică, măsura muzicală 4/4, tempo lent

B – muzică dance, măsura muzicală 4/4, tempo rapid

PI : stând cu umărul drept la bară, poziția a I-a brațul stâng în preparație

M1 : 2t, battement tandu înainte cu ducerea mâinii pe șold

1t, plié
1t, flexia labei piciorului

81
M2 : 4t, aplecarea trunchiului înainte cu port du bras și extensia labei piciorului
M3 : 4t, îndoire înainte de trunchi cu port de bras

M4, 5 : 8t, ridicarea trunchiului cu port de bras,

M6 : 4t, passé înainte, brațul lateral

82
M7 : 2t, battement tendu lateral, brațul stâng înainte
2t, passé lateral, brațul înainte

M8 : 2t, battement tendu înapoi, brațul înainte

2t, plié

83
M9 : 2t, battement tendu jetté, brațul stâng sus
2t, coborârea piciorului cu vârful pe sol
M10 : 4t, fandare înainte pe piciorul drept, spatele drept, brațul stâng înainte

M11 : 4t, ridicare în stând cu brațul lateral, poziția a I-a

M12 : coborârea brațului stâng și întoarcere cu fața pe la bară în cealaltă parte

Se repetă aceeași structură M1 – 12.

84
PI : stând cu umărul drept la bară, brațul stâng în preparație
M1 : 1t, battement tendu înainte, mâna stângă pe șold

1t, passé înainte

1t, developpé (întinderea genunchiului)

85
1t, plié cu battement tendu înainte
M2 – 8, idem M1
PF : stând în pozișia a I-a brațul stâng lateral, coborârea brațului și întoarcere cu ața pe la bară
în partea opusă. Se repetă și pe partea opusă

86
3.3. Complexe de exerciții libere și cu obiecte pentru dezvoltarea forței musculare

A.1. Brațe și partea superioară a trunchiului – exerciții libere

A – Muzică reggae, măsura muzicală 4/4

B – Muzică pop, măsura muzicală 4/4, tempo rapid
PI : stând depărtat cu genunchii ușor îndoiți, brațele pe lângă corp
M1 : 2t, aplecarea trunchiului înainte cu ridicarea brațelor prin înainte sus,
2t, ducerea brațelor înapoi jos și apucarea palmelor

M2 : 2t, ducerea brațelor îndoite lateral, antebrațele spre înainte

2t, ducerea brațelor întinse sus

87
M3 : 2t, ducerea brațelor îndoite lateral, antebrațele spre înainte
2t, ducerea brațelor încrucișat înainte

M4 : 2t, aplecarea trunchiului înainte aproape de orizontală, genunchii flexați, brațele îndoite
lateral cu antebrațele înainte
2t, brațele întinse înainte

88
M5 : 2t, brațele lateral îndoite cu antebrațele înainte
2t, ducerea brațelor întinse înapoi cu palmele orientate spre interior

M6 : 1t, ridicarea brațelor înapoi cu palmele spre tavan și coborâre

2,3,4, idem t1
M7 : 1,2,3,4, încrucișarea brațelor înapoi jos cu palmele spre tavan

89
M8 : 2t, îndoire înainte de trunchi cu genunchii întinși și palmele pe sol
2t, ridicare în stând depărtat cu genunchii ușor îndoiți, brațele pe lângă corp

Se repetă complexul de exerciții pe aceeași muzică de 4x8M

Apoi se trece la tempoul rapid pe muzică pop și se repetă de 4x8M

90
 A.2. Coapse, fesieri și spate – exerciții la bara de perete

A – Muzică reggae, măsura muzicală 4/4

B – Muzică pop, măsura muzicală 4/4, tempo rapid
PI : stând cu umărul drept la bară, mâna stângă pe șold
M1 : 4t, ridicarea piciorului stâng înainte la passé
M2 : 4t, întinderea piciorului înainte la orizontală (developpé)

M3 : 4t, plié cu ducerea piciorului înapoi îndoit la 90º cu flexia labei piciorului
M4 : 4t, menținerea poziție
M5 : 4t, ducerea piciorului lateral îndoit la 90º din genunchi, flexia labei piciorului

91
M6 : 4t, întinderea genunchiului cu menținerea piciorului ridicat
M7 : 4t, ducerea piciorului stâng înapoi cu așezarea tălpii pe sol, genunchiul întins

M8 : 2t, flexia genunchilor cu greutatea corpului repartizată pe ambele picioare

2t, întinderea piciorului stâng cu așezarea tălpii pe sol

92
M9 : 4t, același exercițiu ca la M8 cu îndoirea antebrațului pe braț, pumnul strâns și întindere
înapoi

M10 : 4t, idem M8,9, cu ducerea brațului stâng lateral întins și îndoire înainte a antebrațului,
pumnul strîns

93
M11 : 4t, idem M8, 9, 10, cu întinderea brațului stâng înainte și ducerea lui înapoi jos, pumnul
strâns

M12 : 2t, plié, ridicarea piciorului stâng înapoi, brațul stâng înainte întins
2t, coborârea piciorului cu sprijin pe vârf
M13, 14 : același exercițiu

94
M15, 16 : același exercițiu dar cu ducerea brațului sus la ridicarea piciorului și întinderea
genunchiului de bază la coborârea brațului înainte

Se repetă și pe parte opusă complexul de exerciții apoi se trece la tempoul rapid pe muzica
pop

A.3. Abdomen, fesieri, coapse - exerciții libere

A – Muzică electronică ritmată, măsura muzicală 4/4, tempo moderat

B –Muzică house , măsura muzicală 4/4, tempo rapid

PI : culcat dorsal, picioarele depărtate lateral cu tălpile pe sol, brațele sus

M1 : 2, ridicarea trunchiului la verticală cu ducerea brațelor întinse lateral

95
2t, revenire în culcat dorsal, brațele sus
M2, 3 : 2t, ridicarea trunchiului la verticală cu un picior îndoit la piept, brațele întinse lateral
2t, revenire în culcat dorsal

M4, 5 : 2t, ridicarea trunchiului la verticală cu ridicarea unui picior întins înainte, brațele
întinse lateral

2t, revenire în culcat dorsal cu genunchii îndoiți vârfurile pe sol

M6, 7 : 2t, ridicare în echer, brațele lateral
2t, revenire în culcat dorsal cu picioarele depărtate, genunchii îndoiți, tălpile pe sol
paralele

96
M8, 9 : 1t, ridicarea bazinului și contracția fesierilor și a coapselor
1t, revenire, coborârea bazinului dar să nu atingă solul
2t, se repetă

M10, 11: același exercițiu ca la M8, 9, dar cu sprijin pe un singur picior celălalt sprijinit cu
gamba pe coapsă, genunchiul spre tavan

M12, 13 : idem M10, 11, dar cu întinderea genunchiului la ridicarea bazinului și îndoire la
coborâre

97
M14, 15 : idem M8, 9 cu sprijin pe călcâie vârfurile ridicate

M16 : tragerea genunchilor la piept

M17, 18, 19, 20: 2t, ridicarea trunchiului cu răsucire spre stânga concomitent cu întinderea
piciorului drept la orizontală, brațul drept îndoit înainte, stângul lateral

2t, în partea opusă

M21: 1t, tragerea genunchilor la piept

98
1t, ridicarea picioarelor apropiate la verticală, flexia labei piciorului
1t, depărtare laterală

1t, apropiere
M22, 23, 24 : idem M21
M25, 26 : tragerea genunchilor la piept, respirație profundă

Se repetă de la început cu schimbarea piciorului de sprijin la ridicările de bazin

Varianta B rapidă se realizează după ce s-a învățat succesiunea exercițiilor foarte bine și se
repetă de 2x 26M pentru a lucra un complex în întregime

99
B.1. Complex de exerciții în 2 tempouri diferite pentru dezvoltarea musculaturii
brațelor, părții superioare a trunchiului, coapselor, fesierilor - cu gantere de 0,5 kg

A – Muzică latino, măsura muzicală 4/4, tempo moderat

B –Muzică rock and roll, măsura muzicală 4/4, tempo rapid

PI : stând cu picioarele depărtate, genunchii ușor îndoiți, brațele pe lângă corp cu ganterele în
mâini
M1, 2 : 1t, ridicarea brațelor îndoite la orizontală

1t, ducerea brațelor înainte cu antebrațele sus

1t, ducerea brațelor îndoite lateral cu antebrațele sus

100
1t, ducerea brațelor sus cu întindere
1t, îndoirea brațelor lateral cu flexia antebrațului pe braț

1t, întinderea brațelor lateral cu palmele orientate în sus

2t, revenirea brațelor înainte jos
M3, 4, idem M1, 2
PF : trunchiul ușor aplecat înainte

101
M5, 6 : 1t, ridicarea brațelor înainte întinse
1t, îndoirea brațelor lateral, antebrațele la orizontală

1t, ducerea brațelor înainte întinse

1t, revenire cu trunchiul la verticală, brațele înainte jos

102
M7, 8 : 1t, ducerea trunchiului în aplecare înainte concomitent cu ridicarea brațelor înapoi cu
palmele orientate înapoi
1t, revenirea brațelor la nivelul coapselor
2t, idem

PF : revenire cu trunchiul la verticală, brațele înainte jos

M9, 10 : 1t, apropierea picioarelor cu ușoară flexie la nivelul genunchilor, brațele îndoite la
piept, coatele pe lângă corp

103
1t, semifandare pe piciorul drept înainte prin ducerea piciorului stâng înapoi, brațele întinse
înapoi
2t, idem

M11, 12 : 1t, ducerea piciorului stâng înapoi pe vârf, brațele lateral, palmele orientate spre
podea
1t, îndoirea genunchilor cu greutatea repartizată pe ambele picioare, brațele
înainte, palmele orientate una spre cealaltă

104
1t, întinderea piciorului stâng înapoi pe vârf, brațele lateral, palmele orientate spre podea
1t, îndoirea genunchilor cu greutatea repartizată pe ambele picioare, brațele înainte, palmele
orientate una spre cealaltă
PF : stând depărtat cu genunchii flexați, brațele înainte jos

M13, 14 : 1t, ridicarea brațelor îndoite la rizontală

1t, revenire înainte jos
M15, 16, 17, 18 : se repetă exercițiile de la M9-12, pe piciorul stâng înainte

Se repetă complexul de exerciții de 4 x18M

105
B.2. Complex de exerciții cu gantere de 0,5 kg pentru dezvoltarea forței musculaturii
corporale în 2 tempouri diferite
A – Muzică de vals lent, măsura muzicală 3/4, tempo lent
B –Muzică de vals vienez, măsura muzicală 3/4, tempo rapid
PI : culcat dorsal cu genunchii la piept, brațele îndoite lateral, mâinile la piept
M1 : 1, 2, 3t, ridicarea părții superioare a trunchiului și a picioarelor la verticală cu ducerea
brațelor întinse spre coapse, palmele orientate spre podea

M2 : 1, 2, 3t, coborârea piciorului stâng la orizontală, trunchiul menținut ridicat cu brațele

întinse
M3 : 1, 2, 3t, revenirea piciorului la verticală

M4 : 1, 2, 3t, coborârea piciorului drept la orizontală

M5 : 1,2, 3t, revenirea lui la verticală și îndoirea genunchilor

106
M6 : 1, 2, 3t, întinderea picioarelor la verticală cu coborârea trunchiului pe sol și ducerea
brațelor înainte
M7 : 1, 2, 3t, tragerea genunchilor la piept și ducerea brațelor lateral

M8 : 1, 2, 3t, așezarea tălpilor pe sol, picioarele paralele, brațele înainte

M9 : 1, 2, 3t, ridicarea bazinului și a vârfurilor și ducerea brațelor lateral

M10 : 1, 2, 3t, coborârea bazinului fără să atingă podeaua și ducerea brațelor înainte
M11 : 1, 2, 3t, păstrarea poziției sus și ducerea brațelor sus

107
M12: 1,2,3t, păstrarea poziției sus și ducerea brațelor înainte jos
M13: 1,2,3t, coborârea bazinului și așezarea piciorului drept peste stângul, brațele îndoite la
piept

M14:1, 2, 3t, ridicarea bazinului și întinderea brațelor

M15: 1, 2, 3t, păstrarea poziției și întinderea piciorului drept la verticală

M16: 1, 2, 3t, coborârea bazinului și a iciorului drept și ridicarea brațelor înainte

M17: 1, 2, 3t, din poziția culcat cu brațele sus, întoarcere în culcat facial prin rostogolire
laterală

108
M18: 1, 2, 3t, ridicare în extensie, braț și picior opus
M19: idem M18
M20: 1, 2, 3t, extensia corpului cu brațele îndoite lateral, coatele trase spre spate

M21: 1, 2, 3t, coborârea picioarelor și întinderea brațelor sus cu extensia trunchiului

M22: idem M20
M23: idem M21
M24: revenire în culcat facial

Se repetă structura și în varianta rapidă a valsului vienez.

Recomandări: exercițiile trebuie acompaniate de o respirație corectă mai ales că pozițiile în

care se execută unele mișcări sunt în culcat. Pe orice contracție se expiră pe nas sau pe gură,
pe orice poziție care precede contracția se inspiră pe nas.
În exercițiile izometrice în care contracția este mai lungă se inspiră și expiră pe contracție. În
nici un caz nu se face apnee, deoarece, organismul rămâne în deficit de oxigen și obosește
mult mai repede.

109
B.3. Complex de exerciții cu mingea medicinală de 1 kg și mingea de cauciuc pentru
dezvoltarea forței musculaturii corporale pe 2 tempouri și stiluri muzicale

A – Muzică clasică, măsura muzicală 4/4, tempo lent

B –Muzică hip - hop , măsura muzicală 4/4, tempo moderat

Exemplul I : minge medicinală

PI: stând cu picioarele depărtate lateral, ușoară flexie a genunchilor, brațele lateral, mingea
sprijinită pe palma stângă
M1: 2t, plié cu ducerea brațelor sus, mingea în ambele mâini

2t, trecerea mingii în mâna dreaptă, brațele lateral

M2: 2t, plié cu ducerea brațelor sus, mingea în ambele mâini

2t, trecerea greutății pe piciorul stâng și a mingii în mâna stângă, cotul îndoit, mâna dreaptă
pe șold

110
M3: 2t, ridicarea brațului stâng sus cu mingea sprijinită pe palmă, concomitent cu trecerea
greutății corpului pe piciorul drept

2t, ridicarea genunchiului stâng înainte sus și ducerea brațelor cu mingea înainte
M4: 2t, ducerea piciorului întins înapoi pe vârf, greutatea corpului pe piciorul drept îndoit din
genunchi și ridicarea mingii cu brațele sus

111
2t, ridicarea piciorului stâng înapoi întins cu păstrarea poziției trunchiului și brațelor
M5: 2t, ridicarea genunchiului stâng înainte sus și ducerea brațelor cu mingea înainte

2t, coborârea piciorului stâng lateral întins și ducerea brațelor cu mingea spre dreapta înainte
jos
M6: 2t, trecerea greutății pe piciorul stâng și ridicarea brațelor cu mingea prin înainte sus

112
2t, păstrarea poziției picioarelor și coborârea brațelor cu mingea spre piciorul stâng înainte jos
M7: 2t, trecerea greutății pe piciorul drept cu ducerea brațelor cu mingea sus

2t, trecerea în poziția stând lateral cu ușoară flexie a genunchilor, brațele lateral, mingea în
sprijin pe palma dreaptă
M8: 2t, trecerea greutății pe piciorul drept mingea sprijinită pe palma dreaptă, brațul îndoit

2t, trecere pe piciorul stâng și ridicarea brațului întins sus

M9: 2t, trecere pe piciorul drept și îndoirea brațului cu mâna deasupra umărului

113
2t, stând depărtat cu genunchii ușor flexați brațele lateral, mingea sprijinită pe mâna dreaptă
M10-18: se repetă pe partea opusă toate exercițiile M1-9

114
M19, 20: 2t, ridicarea unui picior înainte îndoit și trecerea mingii dintr-o mână în cealaltă pe
sub picior, brațele lateral
2t, aceeași mișcare în sens invers

La ultima trecere pe sub picior a mingii ne așezăm pe genunchi cu brațele îndoite, mingea
ținută la piept, palmele răsucite cu degetele spre piept
M21: 1t, întinderea brațelor spre dreapta, bazinul proiectat spre stânga cu ușoară coborâre

115
1t, revenire cu mingea la piept, bazinul ridicat
2t, idem

M22: 1, 2, 3t, idem M21

1t, finalizare cu mingea ținută sus cu ambele mâini
M23, 24: 1t, coborârea bazinului cu ducerea brațelor întinse cu mingea înainte

116
1t, aplcarea trunchiului înainte și ridicarea brațelor cu mingea prin înainte sus
2t, idem
M25: 4t, pe un genunchi celălalt picior întins lateral, brațele lateral, mingea în mâna dreaptă

M26: 2t, îndoire laterală de trunchi spre stânga, brațele sus cu mingea în ambele mâini
2t, revenire pe genunchi cu brațele îndoite, palmele spre piept

117
M27: 2t, pe genunchi cu piciorul drept înainte în sprijin pe sol, răsucirea trunchiului spre
dreapta mingea ținută cu ambele mâini la piept
2t, întinderea piciorului drept și îndoirea trunchiului înainte cu mingea la gleznă

M28: 2t, ridicarea trunchiului cu mingea la piept

2t, revenirea pe genunchi și răsucirea palmelor spre piept

118
M30: pe genunchi pe călcâie asezat, trunchiul la orizontală, brațele sus și palmele în sprijin pe
mingea așezată pe sol

M31, 32: așearea în culcat dorsal cu genunchii la piept, brațele sus cu mingea ținută în ambele
mâini
M33: 4t, ridicarea trunchiului și întinderea picioarelor la verticală cu trecerea mingii pe sub
picioare dintr-o mână în cealaltă

119
PF: idem poziție inițială
M34: 2t, ridicarea trunchiului cu ducerea mingii la piept, coatele lateral

2t, întinderea brațelor spre înainte odată cu întinderea picioarelor la verticală

M35, 36, 37: idem M34
M38: așezarea mingei la glezne, picioarele la verticală
M39: ridicarea trunchiului cu răsucire spre dreapta, brațele înainte întinse pe lângă coapse
M40: idem M39 spre sânga

M41: ridicarea trunchiului la verticală cu apucarea mingii și ducerea acesteia la piept,

trunchiul răsucit dreapta și piciorul drept îndoit și ridicat
M42, 43, 44: idem M41
M45, 46: 2t, ridicare piciorului drept întins și trecerea mingii dintr-o mână în cealaltă
2t, același exercițiu în sens invers

120
M47, 48
PF: culcat dorsal cu mingea ținută la genunchi, brațele jos sprijinite pe sol

M49, 50: 2t, ridicarea bazinului

2t, coborârea bazinului
M51, 52: întoarcere în culcat facial, mingea ținută sus cu ambele mâini

M53, 54: 2t, ridicarea corpului în extensie cu ținerea mingii la piept, coatele lateral
2t, coborârea picioarelor pe sol și întinderea brațelor sus cu mingea ținută în ambele
mâini

121
M55: așezarea mingii la glezne
M56, 57, 58: menținerea corpului în extensie cu brațele lateral

M59, 60: revenire și ridicare pe genunchi

Se repetă complexul de exerciții de la M25 pe partea cealaltă

122
Exemplul II: minge de cauciuc
PI: Stând cu picioarele depărtate lateral, mingea ținută la piept cu coatele la orizontală
M1: 2t, relevé cu ducerea brațelor cu mingea prin înainte sus

2t, semigenuflexiune, coborârea călcâielor și ducerea brațelor înainte cu mingea

M2: 2t, răsucirea trunchiului spre dreapta cu ușoară flexie a genunchilor, brațele cu mingea
spre dreapta

123
2t, semifandare pe piciorul stâng cu răsucirea trunchiului, a brațelor și a mingii spre stânga
M3: 2t, trecere în stând pe vârfuri cu mingea ținută deasupra capului, brațele întinse

2t, îndoirea trunchiului înainte cu flexia genunchilor și ducerea brațelor cu mingea înainte cu
așezare pe sol
M4: 4t, așezat pe minge, genunchii îndoiți, spatele drept, brațele sus

124
M5: 4t, întinderea picioarelor apropiate cu îndoirea trunchiului înainte
M6: 4t,fandare înainte pe piciorul drept cu sprijinul coapselor pe minge, ridicarea trunchiului
răsucire spre dreapta, brațul drept lateral, stângul cu palma pe genunchiul drept

M7: 4t, din poziția fandat înainte se coninuă întoarcerea pe minge în fandare laterală pe
piciorul drept, trunchiul îndoit lateral stânga, brațul drept sus
M8: 4t, îndoire răsucită a trunchiului pe piciorul stâng lateral, palmele la gleznă

125
M9: 4t, se continua întoarcerea până se ajunge în sprijin culcat dorsal pe minge la nivelul
capului, gâtului și umerilor, picioarele depărtate cu tălpile pe sol, palmele sprijinite pe coapse
M10: 4t, ridicarea bazinului la orizontală
M11: idem M9
M12: idem M10

M13, 14: 8t, întinderea picioarelor, extensia coloanei vertebrale și ducerea brațelor sus

126
M15: 4t, rularea spatelui pe minge spre bazin cu ridicarea trunchiului și ajungerea în șezând
pe minge
M16: 4t, ridicare cu apucarea mingii prin îndoire înainte de trunchi cu genunchii flexați

M 17: așezarea mingii înainte pe sol cu sprijin culcat facial, mingea la nivelul abdomenului
inferior și bazin, palmele pe sol, picioarele sprijinite pe vârfuri
M18: 4t, ridicarea în extensie braț și picior opus, brațul întins sus
M19: idem M18, dar pe partea opusă
M20, 21: idem M18, 19

127
M22: sprijin facial pe minge, brațele întinse sprijinite pe sol picioarele întinse la orizontală
M23, 24: menținere picioarelor depărtare lateral în extensie

M25: 4t, trecere în poziția pe un genunchi cu sprijin pe palme, piciorul stâng ridicat înapoi și
întins
M26: 4t, menținerea poziției
M27: 4t, coborârea piciorului îndoit fără sprijin pe sol

M28: 4t, ridicarea piciorului stâng lateral îndoit

M29: 4t, menținerea poziției

128
M30: 4t, întinderea piciorului lateral

M31, 32: îndoirea genunchiului și așezarea în poziția pe genunchi cu trunchiul aplecat înainte,
brațele sus întinse și sprijinite pe minge

Complexul se reia de la prima măsură muzicală și pentru partea cealaltă.

În tempoul de hip - hop, mișcările devin mult mai cursive, trecerea dintr-o poziție în
următoarea realizându-se ca o legare continuă fără micile opriri de la prima variantă.

129
3.4. Complex de exerciţii libere pentru dezvoltarea supleţei corporale pe 2 tipuri de
tempouri şi stiluri muzicale

A – Muzică latino, măsura muzicală 4/4, tempo lent

B –Muzică de jazz, măsura muzicală 4/4, tempo moderat
PI: pe genunchi
M1: 4t, pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul drept, și îndoit înainte

M2: 4t, pe genunchi cu sprijin pe palme

M3: 1t, tragerea genunchiului drept la piept cu flexia coloanei vertebrale

1t, balansul piciorului drept înapoi și extensia trunchiului

2t, pe genunchi pe călcâie așezat, trunchiul înainte cu palmele pe sol

130
M4: 2t, ridicare pe genunchi cu sprijin pe palme și balans înapoi cu piciorul stâng, trunchiul
în extensie
2t, revenire pe genunchi pe călcâie așezat, trunchiul îndoit înainte

M5: 4t, trecere în poziția culcat facial cu palmele sprijinite la piept

M6: 4t, ridicarea trunchiului în extensie prin întinderea brațelor

M7: idem M5
M8: 4t, extensia corpului cu brațele sus

131
M9: 4t, apucarea gleznelor prin exterior cu picioarele apropiate
M10: 4t, din culcat facial apucat de glezne, ridicare în extensie

M11: 4t, culcat facial cu brațele sus

M12: 2t, așezarea palmelor pe sol

2t, trecerea în poziția pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul îndoit înainte

M13:4t, pisică, flexia trunchiului

132
M14: 4t, extensia trunchiului
M15, 4t, trecere în semisfoară pe piciorul stâng cu trunchiul îndoit înainte

M16: 4t, ridicarea trunchiului la verticală cu brațele lateral

M17: 4t, răsucirea trunchiului spre stânga cu așezarea palmelor pe sol

M18: 4t, șezând cu picioarele încrucișate, dreptul tras la piept, trunchiul răsucit spre dreapta,
palma dreaptă pe sol
M19:4t, menținerea poziției
M20: 4t, revenire în șezând cu piciorul drept întins lateral, stângul îndoit, brațul drept întins
lateral, stângul cu palma pe sol

133
M21: 4t, extensia trunchiului cu ridicarea bazinului, brațul drept sus
M22: 4t, pe genunchi cu brațele sus

M23: 4t, coborârea în culcat costal pe partea dreaptă, genunchiul drept îndoit, stângul întins

M24: 1t, ridicarea piciorului drept la verticală cu flexia labei piciorului

1t, îndoirea lui cu tragerea coapsei spre laterala dreaptă

134
1t, ridicarea piciorului cu întinderea genunchiului (developpé)
1t, coborâre

M25: 2t, balansul piciorului drept îndoit înainte

2t, balansul piciorului drept întins înapoi

M26: revenire în poziția culcat costal cu piciorul drept întins

M27, 28: apucarea piciorului drept întins lateral cu mâna dreaptă, menținere 8t

135
M29: 2t, întors în culcat dorsal cu genunchii îndoiți brațele sus
2t, culcat dorsal cu brațele sus

M30, 31: apucarea genunchiului drept la piept cu menținerea poziției 8t

M32, 33: ridicarea gambei cu apucarea vârfului și menținere 8t

M34, 35: întinderea genunchiului și menținerea poziției 8t

M36: 4t, tragerea genunchilor la piept

136
M37: 4t, culcat dorsal cu brațele sus
M38: 2t, rostogolire laterală
2t, ridicare pe genunchi cu brațele sus

Se reia complexul de exerciții de la început și se execută și pe partea cealaltă

4x36M preferabil fără pauză.

Indicație generală : când apare durerea musculară trebuie redusă amplitudinea exercițiilor
până la dispariția disconfortului.

137
3.5. Exerciţii pentru educarea coordonării, ritmicităţii şi muzicalităţii și dezvoltării
rezistenței generale a organismlui

A. Complex de exerciții libere

A – Muzică disco, măsura muzicală 4/4, tempo moderat

B –Muzică dance, măsura muzicală 4/4, rapidă
PI : stând
M1 – 4, mers pe loc

M5 -8: deplasare spre înainte în „V”, 1t, dreptul oblic lateral, 1t, stângul lateral
1t, pas înapoi cu dreptul, 1t, stângul apropiat, brațele de la dreapta la stânga mișcare de balans
în plan frontal

138
M9: deplasare înainte
1t, pas cu dreptul, brațele sus

1t, pas cu stângul, brațele lateral

1t, pas cu dreptul, brațele îndoite, mâinile la piept, coatele lateral

139
1t, plié pe dreptul cu celălalt așezat înainte întins cu flexia labei piciorului, brațele înapoi jos
M10: 1t, piciorul stâng lateral pe vârf, brațele încrucișate înainte

1t, pas în spate cu piciorul stâng, brațele lateral

1t, piciorul stâng lateral pe călcâi, brațele încrucișate înainte

140
1t, stând cu brațele sus
M11: 1t, pas înapoi cu dreptul, brațele lateral

1t, pas cu piciorul stâng înapoi, brațele înainte

1t, pas cu piciorul drept înapoi, brațele înapoi jos

141
1t, ridicarea piciorului stând la piept (knee up) cu plié pe dreptul, brațele îndoite la piept
M12: 1t, ducerea piciorului stâng lateral pe vârf, brațul drept oblic sus, stângul oblic jos

1t, ridicarea piciorului stâng îndoit la piept, brațele îndoite, pumnii strânși
1t, coborâre piciorului lateral pe vârf, brațele sus

142
1t, revenire în stând
Se repetă M13 – 24 cu piciorul celălalt
M25: 1t, pas lateral cu piciorul drept (step touch)

1t, apropierea piciorului stâng

1t, pas înainte cu dreptul brațele lateral

143
1t, apropiat piciorul drept de stângul
M26: 1t, pas lateral cu piciorul drept, brațele lateral

1t, ridicarea bambei pe coapsă, brațele îndoite la piept, pumnii strânși

1t, pas lateral cu piciorul stâng, brațele întinse înapoi jos, pumnii strânși

144
1t, ridicarea gambei pe coapsă, brațele îndoite înainte, pumnii strânși (heel up side)
M27: (grapevine)1t, trecerea greutății pe piciorul drept cu brațele întinse sus

1t, pas încrucișat înapoi cu brațele spre dreapta la orizontală

1t, pas lateral cu dreptul, brațele prin rotație jos

145
1t, piciorul stâng apropiat, brațele în partea stângă în plan orizontal
M28: Se repetă și cu deplasare spre stânga
M29: (grapevine cu întoarcere) 1t, pas cu dreptul cu întoarcere spre dreapta, brațele se deschid
lateral

1t, pas cu stângul, întoarcere spre dreapta, brațele lateral

1t, pas cu dreptul, întoarcere spre dreapta, brațele lateral

146
1t, apropierea piciorului stâng în stând, genunchii flexați, bătaie din palme spre dreapta
M30: 1t, săltare în depărtat lateral, brațele lateral (jumping Jack)

1t, apropiat, brațele sus

1t, săltare în depărtat antero-posterior, brațele lateral (lunge)

147
1t, revenire în stând cu brațele spre dreapta

M31: Se repetă aceeași întoarcere cu deplasare spre stânga în 4 timpi

M32: 1, 2, 3, 4t, săltare laterală pe ambele picioare apropiate cu ridicări și coborâri alternative
ale umerilor

148
Umerii ridicați alternativ, genunchii ușor flexați, brațele ușor îndoite

M33, 34 : mers pe loc

M35 : săltări cu pendularea alternativă a picioarelor în plan antero-posterior (kick)
1t, îndoirea genunchiului cu gamba înapoi, braț, picior opus în față
1t, întinderea piciorului înainte la 45º, braț, picior opus în față

149
M36 : aceeași săltare spre lateral
1t, îndoirea genunchiului cu gamba înapoi, brațele îndoite cu mâinile la piept
1t, întinderea piciorului lateral la 45º, brațele lateral

M37 : 4t, săltare pe fiecare timp cu pendul lateral de pe un picior pe celălalt, mâinile pe șold
M38 : 4t, săltare pe fiecare timp cu forfecare antero-posterioară a picioarelor, mâinile pe șold

150
M39 : 1t, săltare în depărtat lateral, brațele lateral
1t, apropiat cu bătaie din palme

M40, 41 : mers pe loc

M42 :2t, pas ascuțit
2t, pas cu ridicarea piciorului în attitude înainte

151
M43 : 4t, pas arcuit
1t, ridicare pe vârfuri
1t, trecerea greutății pe piciorul din înainte urmată de flexia ambilor genunchi, brațele sunt
mișcate pe principiul mersului pe stradă (braț și picior opus)

M44 : 4t, împușcă cioara

2t, plié cu piciorul celălalt întins înainte, trunchiul aplecat înainte, brațele sus
2t, revenire la verticală pe piciorul din față, brațele în spate oblic jos

152
M45: 4t, săltări cu deplasare înainte
1t, săltare pe un picior, celălalt înapoi întins
1t, săltare cu piciorul la passé

1t, săltare cu întinderea piciorului prin developpé

1t, săltare cu trecerea greutății pe piciorul întins înainte
M46 : idem M45 pe celălalt picior

153
M47, 48 : mers pe loc și oprire în stând
Respirație amplă din stând depărtat ridicarea brațelor lateral și coborâre spre înainte jos

Se poate repeta pe o melodie de 2 – 3 minute de câteva ori.

154
B. Complex de exerciții cu gantere de 0.5 kg

A – Muzică electronică, măsura muzicală 4/4, tempo moderat

B –Muzică dance, măsura muzicală 4/4, rapidă
PI : stând, cu ganterele în mâini
M1 - 8 : mers pe loc cu ridicarea alternativă a brațelor

M9: 1t, ridicarea brațelor întinse sus

1t, ridicarea genunchiului stâng la piept cu ducerea brațelor înainte

155
1t, săltare pe ambele picioare în depărtat antero-posterior, brațele sus
1t, ridicarea unui genunchi la piept cu ducerea brațelor jos
M10 : idem M9

M11 : 1t, săltare pe ambele picioare, brațele lateral

1t, săltare pe un picior, celălalt în atittude față, brațele înainte jos pe sub picior

156
1t, săltare pe ambele picioare, brațele lateral
1t, balansul unui picior înainte întins cu ducerea brațele înainte jos
M12 : idem M11

T1-8 mers pe loc și apoi reluarea complexului de exerciții de la început cu celălalt picior

157
C. Complex de exerciții cu coarda
A – Muzică rock and roll, măsura muzicală 4/4, tempo rapid
B – Muzică house, măsura muzicală 4/4, tempo rapid
2 minute sărituri în coardă pe 2 picioare, pe un picior, de pe un picior pe celălalt

PI : stând pe piciorul drept celălalt sprijinit înapoi pe vârf, coarda ținută desfăcută cu ambele
mâini și încrucișată la mijloc pe laba piciorului stâng, brațele înainte jos
M1 : 2t, ridicarea piciorului înapoi întins cu ducerea brațelor cu coarda spre lateral spate
2t, revenire în PI

M2 – M16, idem M1
Se repetă și pe celălalt picior de M16

158
PI : stând pe piciorul stâng celălalt îndoit și încrucișat peste piciorul stâng, coarda desfăcută
cu priză în ambele mâini de capete și mijlocul de piciorul drept
2t, ridicarea piciorului drept lateral întins cu coarda pliată, piciorul stâng ușor flexat, trunchiul
ușor aplecat lateral stânga, brațele lateral sau sus
2t, revenire în PI
M2 – M16, idem M1

Se repetă și pe celălalt picior

159
PI : stând pe piciorul stâng, celălalt îndoit înainte cu coarda deschisă și priză triplă, mâini și
laba piciorului drept, brațele sus
M1 : 2t, întinderea piciorului la orizontală, la 90º
2t, revenire în PI
M2 – M16, idem M1
Se repetă și pe celălalt picior

Se repetă săltările în coardă dar cu deplasare. Spațiul este foarte important, deoarece
determină și cum va fi folosit în această deplasare în coardă.
Este bine să se alerge în coadă cel puțin 1 minut continuu fără pauze.
Respirația este controlată, se inspiră pe nas și se poate expira pe nas sau gură. Se fac 2 serii
de 1 minut fiecare.

160
3.6. Complex de exerciții de întindere pentru revenirea organismului după efort -
Stretching

Muzică clasică în tempo lent și foarte lent, muzică ambientală, muzică de relaxare, melodii
lente de orice gen muzical
PI : șezând cu picioarele încrucișate, apucarea palmelor la spate prin ducerea unui braț sus și a
celuilalt jos ; se menține 15 secunde sau se numără 2x8t lent
- se repetă în ambele părți de 2x
Respirația este lentă și profundă, iar mintea trebuie să fie canalizată la ideea de relaxare
psihică și deconectare

PI : șezând cu picioarele depărtate lateral și întinse, palmele sprijinite pe sol, spatele drept

161
Ridicarea brațelor prin lateral – sus și menținerea poziției 15 secunde sau 2x8t lent

Indoire înainte de trunchi cu brațele în prelungirea trunchiului, menținere 15 secunde sau 2x8t

Trecere pe un picior în îndoire răsucită de trunchi cu brațele la nivelul articulației gleznei – 15

secunde sau 2x8t lent
Se repetă și pe cealaltă parte acceași poziție prin trecerea trunchiului la verticală

162
PI : șezând cu picioarele depărtat lateral și un genunchi îndoit în exterior
Răsucirea trunchiului la verticală spre partea piciorului îndoit cu palmele în sprijin pe sol și
genunchi, spatele drept, capul răsucit spre direcția de răsucire a coloanei vertebrale,
menținerea poziției 15 secunde sau 2x8t lent
-se execută pe ambele părți

Din aceeași poziție ca la exercițiul precedent se realizează îndoirea trunchiului lateral pe

piciorul întins, cu brațele sus – se menține 15 secunde sau 2x8t lent
Indoirea trunchiului înainte pe picior cu flexia labei piciorului și celălalt genunchi îndoit
lateral, menținere 15 secunde sau 2x8t lent

163
PI : Sezând cu un picior întins înainte celălalt îndoit și încrucișat,
Răsucirea trunchiului la verticală cu apucarea gambei cu mâna opusă piciorului și tragerea
acestuia la piept, capul este răsucit către direcția de răsucire a coloanei vertebrale
-Se realizează în ambele sensuri și se menține 15 secunde sau 2x8t lent
Același exercițiu se poate executa și cu piciorul de jos îndoit ca în poza de mai jos

PI : culcat dorsal, brațele sus,

Indoirea unui genunchi spre înainte și apucarea lui cu mîna opusă, răsucirea piciorului cât
permite coloana vertebrală cu păstrarea acelei poziții 15 secunde sau 2x8t
Trunchiul se păstreză lipit de sol, capul se răsucește în direcția opusă piciorului îndoit și brațul
liber este lateral întins
-se execută în ambele sensuri

Se poate executa exercițiul și cu ambii genunchi îndoiți, trunchiul are aceeași poziție
Se ajunge tot în poziția culcat dorsal urmată de întinderea întregului corp, brațele sus

164
PI : lumânarea
Trecerea picioarelor peste cap cu sprijinirea vârfurilor pe sol, genunchii întinși
Se menține 15 secunde sau 2x8t lent

Coborârea spatelui și a bazinului pe sol cu apucarea gleznelor, picioarele întinse, apoi trecerea
în culcat dorsal treptat prin coborârea picioarelor lent

Intinderea corpului în culcat dorsal și relaxarea acestuia cu ochii închiși timp de 1 minut

165
Bibliografie

Bocu, T., Cercetări în educație fizică și sport, actualități și perspective, Casa cărții de știință,
Cluj-Napoca, 2008
Buiac, D., Suciu, A., Sănătatea şi activităţile fizice de-a lungul timpului, Ed. Afir, Bucureşti,
2007
Gheorghe, D., Sănătate prin sport pe înțelesul fiecăruia, FRST, București, 1997
Grigore, V.,Gimnastica artistică – Bazele teoretice ale antrenamentului sportiv, Ed. SemnE,
București, 2001
Hidi, I., Gimnastica, Gimnastica de bază, Gimnastica în ramurile sportive, Note de curs
pentru studenții cursului fără frecvență, colegiu antrenori, ANEFS, București, 1999
Macovei S., Vișan A., Gimnastica aerobică de întreținere, Ghidul specialistului, FRST,
București, 2003
Manos, M., Programme pentru optimizarea condiției fizice, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 2007
Popescu, G., Impact aerobic, Ed. Elisavaros, București, 2005
XXX Deprinderea abilităților fundamentale în gimnastică, Elemente de bază ale gimnasticii;
predarea efcientă și în siguranță, ANPS, Aperiodice, București, 2003

166