Moldova Europalibera Org A Dmitri Gubin Dintr Un Tip Nepl C4

Dmitri Gubin: Dintr-un tip neplăcut, Putin a început să se transforme într-o

întruchipare a răului
PUNCT ŞI DE LA CAPĂT
Dmitri Gubin: Dintr-un tip neplăcut, Putin a

început să se transforme într-o întruchipare a
răului
13 februarie, 2022
Ivan Sveatcenko
Create PDF in your applications with the Pdfcrowd HTML to PDF API PDFCROWD

Punct și de la capăt, Ivan Sveatcenko și jurnalistul Dmitri Gubin
  
 Vezi comentarii
Emisiunea Europei Libere „Punct și de la capăt”, în limba rusă. Astăzi vorbim cu
jurnalistul și editorialistul rus Dmitri Gubin, care s-a mutat cu traiul în Germania.
Discutăm despre „führererii” moderni, despre viitorul Europei și al Rusiei, despre pace,
despre război și despre civilizație.
Europa Liberă: Bună ziua, vă prezentăm emisiunea „Punct și de la capăt” în limba rusă.
Mă numesc Ivan Sveatcenko, suntem în studioul Europei Libere din Chișinău. Astăzi
vom discuta despre relațiile cu Federația Rusă, despre ceea ce își dorește Vladimir Putin
și încotro se îndreaptă lumea occidentală și, probabil, cea de Est. Suntem în legătură cu
jurnalistul, prezentatorul TV și editorialistul Dmitri Gubin, care locuiește acum în
Germania. Bună ziua!
Dmitri Gubin: Bună ziua!
Europa Liberă: Voi începe cu o întrebare... provincială. Știu că v-ați întors recent din
România. Cum vi s-a părut țara noastră vecină?
Dmitri Gubin: Mi-ați amintit, că veni vorba, de ideea României Mari. Mi-a fost
interesant să mă plimb printre vestigiile arhitecturale ale acestei istorii. În Rusia, totuși,
nimeni nu știe că, la fel ca Rusia, și România a încercat cândva să devină mare. Și,
bineînțeles, când ajungi în sala de concerte Ateneu din București, ești surprins de
splendoare. Te pomenești în interiorul cușmei lui Monomah, în varianta sa românească,
doar că acolo luxul barbar corespunde calității executării, acolo arhitectura corespunde
decorului. M-a impresionat destul de mult.

Dmitri Gubin
Pe de altă parte, mi-a fost interesant să călătoresc printr-o țară terfelită de Ceaușescu. Aș
vrea doar să vă reamintesc că, pe timpuri, România ocupa o poziție atât de joasă în
clasamentul țărilor socialiste, încât se considera resc să nu mai mergi acolo. Eu însă,
spre deosebire de cei care credeau că România este o țară neinteresantă, am trăit multe
emoții. În afară de București, cu amestecul său nebunesc de stiluri, unde, pe lângă
zgârie-norii în stilul Art Deco și constructivismul ruinat, coexistă barocul românesc etc.
Am vizitat și Brașovul, care, la fel, mi s-a părut foarte, foarte interesant. Și al doilea lucru
care, desigur, m-au impresionat foarte mult, era orașul care pe timpuri se numea
Hermannstadt. De fapt, din pură întâmplare, înainte de călătorie, am citit romanul
Hertei Müller „Leagănul respirației”. Herta Müller este o nemțoaică de origine română,
laureată a Premiului Nobel, însă ea este foarte puțin cunoscută în Rusia. Dar, indcă
citesc scriitori germani contemporani, m-am hotărât să citesc acest roman, care m-a
impresionat foarte mult.
Ivan Sveatcenko de vorbă cu jurnalistul Dmitri Gubi…

Gubi… 
 0:00 0:43:50   
 Link direct 
Acțiunea începe la Sibiu, adică la Hermannstadt, iar naratorul este un personaj istoric
adevărat – un poet german de origine română, un german de 17 ani care locuiește în
Hermannstadt și care este homosexual. În 1945, împreună cu toți nemții cu vârste
cuprinse între 17 și 45 de ani, acesta a fost deportat în URSS, unde ei au petrecut cinci
ani, până în 1950, în lagărele staliniste, la munci infernale. Fiecare a treia persoană care
a mers cu acest băiat în Uniunea Sovietică a murit. Cineva, de exemplu, a căzut în var –
în amestec de var. Totul se întâmplă în Gorlovka, într-un lagăr de muncă. Pentru mine,
combinația acestor două straturi – a Uniunii Sovietice staliniste în epoca ascensiunii sale
din perioada postbelică și a orașului Sibiu/Hermannstadt, prin care te plimbi pe paginile
romanului – toate împreună m-au impresionat foarte mult.
Am găsit acolo aproape toate detaliile despre care citisem în roman cu două săptămâni
înainte. Și în plus, am văzut deodată o uriașă complexitate balcanică – vai, pentru mine!
Eu, ca orice rus care suferă de aroganță națională, ceea ce mi s-a întâmplat la un
moment dat, consideram că istoria Balcanilor nu este câtuși de puțin interesantă. Și
dintr-o dată, de când călătoresc prin Balcani, când treci pe aici, începi să înțelegi ce fel
de amestec s-a produs aici, ce creuzet era aici și de ce Primul Război Mondial a pornit de
aici. Și astfel, călătoria mea în România a devenit încă o monedă de aur, un leu de aur în
pușculița acestei idei nu dintre cele mai so sticate.

Ivan Sveatcenko
Europa Liberă: Atunci, vă voi aduce înapoi în ziua de azi. Parașutiștii americani au ajuns
în România și în Polonia. In uența occidentală este importată în acest creuzet balcanic.
Ce părere aveți despre securitatea globală? Această prezență a trupelor americane o
consolidează?
Dmitri Gubin: Este o întrebare foarte bună. Pentru că viața în Europa m-a învățat să nu
privesc evenimentele printr-un singur ltru. Atunci când privim obiectele din jurul
nostru cu viziunea noastră obișnuită, nu le vedem nici în infraroșu, nici în ultraviolet.
Spre deosebire de unele animale sau dispozitive care vă permit să vedeți ceva în gama
altor unde optice. Prin urmare, Occidentul – pe care îl numesc astfel păstrând o anumită
convenție, pentru că la o examinare mai atentă, conceptul de „Vest” se fărâmițează și se
risipește – este un fel de lucru rezultat, care în acest caz se reduce la ceea ce face Rusia în
raport cu Ucraina. Iar ceea ce face ea este urât și, mai mult ca atât, periculos.
Însă apoi apar două puncte de vedere fundamental diferite. Vă rog, însă, să nu le luați
literalmente. În cazul acesta, voi recurge la o metaforă care explică, dar nu și arată
mecanismul actual. E doar un fel de tablou pentru o expoziție.
### VEZI ȘI... ###

Putin își salvează iahtul din Hamburg, iar
Macron lansează o disciplină olimpică:
«Putinajul artistic»
Deci, pe de o parte, există poziția Europei, convențional vorbind, a celor aproape treizeci
de state ale Uniunii Europene, în care intră și România menționată mai sus. Vorbind la
general și simpli când oarecum, poziția se rezumă la faptul că nu trebuie să declanșăm
Primul Război Mondial, chiar dacă, la Saraievo, Gavrilo Princip l-a împușcat pe
arhiducele Austriei. Nu trebuie! De îndată ce ne vom ciocni de această poveste, vom
sacri ca mai multe milioane de vieți în acest „prim război mondial” dezlănțuit.
Poziția Europei presupune că lumea de astăzi, convențional vorbind, se a ă în 1914, însă

nu trebuie să pornim o nouă mizerie mondială din cauza ciocnirii dintre Ucraina și
Rusia. Mai ales că Ucraina nu este membră a Uniunii Europene. Știți, în Ucraina mă
urăsc pentru această frază, dar: „Voi, băieți, în mare parte, sunteți singuri vinovați.
Sunteți vinovați, cel puțin, pentru faptul că economia și nivelul vostru de dezvoltare
sunt așa cum sunt. Îmi pare foarte rău să spun asta, dar încercați să contraziceți faptul
că nu puteți admiși în Uniunea Europeană. Bulgaria poate, România poate, ne ind
încă membri ai zonei Schengen. Dar voi nu sunteți încă în stare. Nu corespundeți
cerințelor UE”.
Iar din momentul în care am fost în Ucraina de mai multe ori înainte de anexarea
Crimeii, am văzut ce se întâmplă în Ucraina. Ultima dată am fost, apropo, în Crimeea cu
trei luni înainte de anexarea ei și chiar m-am întâlnit cu prim-ministrul acestei
peninsule. Mi-e teamă să greșesc acum, dar cred că numele lui era Moghiliov. De altfel,
această persoană, pur și simplu, a dispărut, fără ca cineva să știe unde. Deci, aceasta este
poziția Europei: „Da, noi, Macron, vom zbura. Da, noi, Scholz, vom zbura. Da,
altcineva...” Este, așadar, poziția Europei continentale.
Dar există și poziția lumii anglo-saxone.
### VEZI ȘI... ###

Boris Johnson: Nu se va reveni la sistemul de
securitate bazat pe „sfere de in uență”
Europa Liberă: Anglo-saxonii, despre care în ultima perioadă a vorbit Ministerul rus de
Externe?
Dmitri Gubin: Da, doar că acolo trebuia făcută o precizare: sunt anglo-saxonii insulari,
din care, după părerea mea, fac parte, în primul rând, Marea Britanie, apoi SUA și
Australia, despre care uităm. Toate acestea sunt părți ale unei uriașe lumi europene
insulare, non-continentale. Da, într-adevăr, aceasta există. Ea are principii diferite. Și ea
este Occidentul, dar unul altfel.
Există Europa continentală, unde ideea socială predomină asupra celei individualiste –
în Germania acest lucru este, pur și simplu, evident. În Germania, o persoană cu ambiții,
cel puțin în afaceri, sau cineva care vrea să câștige bani, nu va putea nici să cadă, nici să
se salte – există, deci, un astfel de coridor. Nu mai vorbesc despre țările scandinave. În
general, acest lucru poate urmărit în toată Europa continentală.
Ideea anglo-saxonă constă în altceva – într-un individualism uriaș, într-un liberalism

uriaș, aproape nelimitat. Și iată această lume, care este supusă unor astfel de idei –
Marea Britanie, Australia, SUA – privește altfel con ictul dintre Ucraina și Rusia. Ei cred
că suntem în 1939. Și pentru a preveni războiul, nu este nevoie de acordul de la
München. Pentru ei, pentru lumea anglo-saxonă, ceea ce face Europa astăzi, încercând
să promoveze o astfel de diplomație, este un eșec total.
Apare întrebarea: cine este, de exemplu, președintele francez Macron în această
situație? Cine este el? Un Poincaré sau nu? Ei cred că orice încercare de a negocia cu
Putin fără a recurge la ultimatumuri de forță este o încercare de a semna un alt acord de
la München, după care, așa cum știți, Chamberlain a venit în Marea Britanie și a strigat
celebra frază: „Am salvat lumea de război!”. Însă, de fapt, lumea nici pe de parte nu a fost
salvată de război după conspirația de la München! Dimpotrivă, momentul declanșării
războiului a survenit mai rapid, mâinile lui Hitler au fost dezlegate. Acesta s-a convins
de ceea ce putea face, după care a și început războiul.
Așa că, repet din nou: există o diferență între pozițiile lumii occidentale – lumea insulară
anglo-saxonă crede că lumea se a ă în 1939, că negocierile fără demonstrarea forței vor
duce la o altă conspirație de la München și, prin urmare, trebuie să ne arătăm mușchii,
să trimitem trupe militare în Polonia, să trimitem arme mortale în Ucraina etc.
Dar Europa continentală, UE, crede că suntem în 1914. Și, prin urmare, dimpotrivă, nu e
nevoie să ne arătăm mușchii. Trebuie să impunem un embargo asupra furnizării de
arme mortale către Ucraina și să furnizăm doar spitale, căști, misiuni... [Ministrul
german de externe] Annalena Baerbock poate veni la granița confruntării dintre estul
Ucrainei și restul Ucrainei și să vorbească acolo, să vadă ceva.
Sunt două poziții diferite, care sunt unite într-un singur punct comun: Rusia, în
versiunea ei de astăzi – un imperiu și o sursă de amenințare mondială și de rău mondial.
Aceasta este ceea ce le unește.
### VEZI ȘI... ###
„Este un moment de cotitură în relația
Germaniei cu Rusia” (Matei
Dobrovie/Adevărul)
Repet, acest tablou pe care încercam să-l pictez, simpli că și, prin urmare,
distorsionează, nu arată mecanismele de astăzi. Pentru că în Europa anului 1939,
majoritatea țărilor e erau deja fasciste, e se pregăteau să devină. În Croația erau
ustașii. Antonescu urma să preia puterea în România. În Spania era Franco, în Italia –
Mussolini, în Germania – Hitler, în Portugalia – Salazar. Toate acestea erau diverse
versiuni ale fascismului. De fapt, și Uniunea Sovietică era un stat fascist, dacă te uiți la
niște criterii, de exemplu, cele date în celebra carte a lui Michael Mann „Fasciștii”. Acolo
se descrie ce este fascismul. E o lucrare occidentală de foarte înaltă calitate. Atunci în
Europa a existat fascismul. Monarhiile europene au căzut recent, iar fascismul a fost,
din punctul meu de vedere, o boală a adolescenței – o trecere de la guvernarea
monarhică la cea democratică. Iată ce a fost atunci.
Acum situația este complet diferită. Majoritatea țărilor au depășit această boală cu mult
timp în urmă, dar fosta Uniune Sovietică, Rusia de acum, este înțepenită astăzi în
această boală. Aceasta vrea, în continuare, să e un imperiu. Probabil, știți că în Rusia
modernă, spre cel mai mare regret, cuvintele „Marele Imperiu Rus” sună pozitiv, deși
pentru mine acestea au un miros absolut insuportabil. Nu pentru că pe timpuri imperiul
era rău. Cândva imperiul era principala formă de existență a marilor state, cel puțin, în
Europa. Acum însă totul este putred. Această marfă este expirată și pute. Situația este
diferită, iar imaginea poate abordată în două moduri, dacă vorbim despre poziția
Occidentului, pe care tocmai am încercat să o creionez.
Europa Liberă: N-ar plăcut să a ăm în practică, în ce an suntem: în 1914 sau în 1939...
Dmitri Gubin: „Vom nevoiți să o facem!
Europa Liberă: Vom nevoiți? Dar dacă e să acceptăm această paradigmă, cine este
atunci Vladimir Putin: Kaiser sau Hitler?
Dmitri Gubin: Nu mă întrebați despre poziția mea personală. Cred că aceasta nu

interesează pe nimeni. Probabil, mai interesantă este poziția pe care o văd, după ce am
trăit cea mai mare parte a vieții mele în Rusia, dar nu numai: după ce am lucrat ceva
timp la Londra, iar acum locuind în Germania...
Pur și simplu, văd ce se întâmplă în Germania.

Da, Vladimir Putin dintr-un tip neplăcut pentru
Europa continentală, sau dintr-un tip ciudat,
sau dintr-un su et slav, sau „Estul este Est, iar
Vestul este Vest, iar înțelegerea între ele este
imposibilă”, a început într-adevăr să se
transforme într-o întruchipare a răului. Astăzi
### VEZI ȘI... ### el este principalul băiat rău din Europa. Și,
Putin știe ce vrea, însă bineînțeles, imagini cu Putin cu mustața lui
Occidentul nu: cum se ajunge Hitler sau imaginea unui gest german când nu
la o reductio ad Hitlerum e nevoie să apelezi la cuvinte, căci este indecent
să-l arăți: se ridică mâna și se pun două degete
în loc de mustăți pe buza de sus... Da, aceasta se
întâmplă în fața ochilor mei. Putin într-adevăr se transformă în principala sursă a răului
în lume.
Acest lucru s-a întâmplat într-o măsură mai mare în America, pentru că, repet, America
privește evenimentele puțin diferit – ca în 1939. Însă Germania, unde întotdeauna au
existat mulți oameni binevoitori față de Rusia, are mai multe legături de afaceri [cu
Rusia] decât toate țările din Europa de Vest.
Ce înseamnă Germania? Sunt trenuri de mare viteză „Sapsan” care nu sunt fabricate în
Rusia, ci de un „Siemens”. Cele mai mari rme germane vin de acolo – de la Mercedes la
BMW și MAN, – cele care produc unități de putere pentru navele rusești, care produc
motoare, care produc mașini. La urma urmei, Putin se deplasează cu un Mercedes
Pullman. Acest număr de conexiuni a creat involuntar o atitudine bună, încrederea că
da, Rusia este acum bolnavă, dar apoi totul va bine. Dar, repet pentru a treia sau a
patra oară – scuzați-mă, căci pare deja indecent, – această atitudine s-a schimbat vizibil
în rău. Și putem discuta mult timp care a fost ultima picătură: ultimatumul de astăzi,
care este complet inacceptabil pentru Germania, sau, de exemplu, Navalnîi.
Navalnîi a fost acceptat [în Germania] ca victimă, victimă a unui asasinat politic, care,
din fericire, a eșuat. A fost acceptat la Charité. Navalnîi este numele pe care îl știe
absolut orice german. Dacă trebuie să explic cine am fost în Rusia, pot spune: Alexei
Navalnîi a fost un bun prieten de-al meu. Este adevărat. Lumea începe să mă trateze
astfel: „E clar pe cine îl susții!”
Navalnîi și tot ce i s-a întâmplat la întoarcerea în Rusia este absolut de neimaginat

pentru nemți. „Este imposibil! Asta înseamnă că în Rusia se întâmplă aceleași lucruri
care se întâmplau în Germania începând cu 1933!”. Din ce în ce mai mulți oameni în
Germania, îmi pare rău că o repet pentru a cincea oară, ajung la concluzia asta extrem
de neplăcută pentru oricine.”
### VEZI ȘI... ###

Cererea lui Alexei Navalnîi de a i se anula
statutul de „terorist și extremist” a fost
respinsă
Europa Liberă: Gleb Pavlovski consideră că în viitorul previzibil/nedeterminat, un

război între Rusia și Ucraina este inevitabil. Chiar nu poate evitat? Sau, totuși, se poate
pune speranța în tânăra generație, care, mai devreme sau mai târziu, va schimba
puterea în Kremlin?
Dmitri Gubin: Gleb Pavlovski declară multe lucruri uimitoare în ultima vreme. El, de
exemplu, crede că spre război duc încercările Americii și ale lumii anglo-saxone de a
in uența cumva această situație. El susține asta în ultimele sale postări, de exemplu, pe
Facebook. Aici ne a ăm pe poziții cu totul diferite. Ce să-i faci? Gleb Pavlovski, în
memoria mea, și-a schimbat de multe ori și în mod diametral pozițiile politice, ceea ce
nu înseamnă că-l condamn, pentru că doar un prost nu își schimbă părerile.
Același punct de vedere îl împărtășește și Andrei Malghin, de exemplu, care îmi este
mult mai aproape în privința punctelor de vedere. Destul de mulți îl împărtășesc, până și
Dmitri Bîkov, deși mai voalat. Îmi place să vorbesc despre cărți, să recomand ceva... De
exemplu, romanul Hertei Müller „Leagănul respirației” care în engleză se numește „ e
Hunger Angel” – „Îngerul foamei”, căci îngerul acesta mereu reapare în roman.
O altă carte pe care vă recomand să o citiți este „Iunie” de Dmitri Bîkov. Este un roman în
care toată acțiunea are loc în Rusia stalinistă, în anii 1939-41, în ajun de război, care în
Rusia este numit Marele Război pentru Apărarea Patriei și care face parte din cel de-Al
Doilea Război Mondial. Romanul se rezumă la faptul că, atunci când gradul de josnicie
începe să treacă toată limitele, când fundul urâciunii este spart, doar războiul poate să
permită ieșirea din această situație. O altă soluție, pur și simplu, nu există!
Deși acest roman a fost scris, cred că, destul de mult timp în urmă, Bîkov a început să-l
scrie chiar înainte de anexarea Crimeii sau înainte de Anschluss-ul Crimeii – așa cum,
poate, cuiva îi este mai comod să o numească. Reamintesc că „Anschluss” înseamnă
alipirea, iar „anexarea” presupune sustragerea.
“
Volumul de scârnăvie în Mulți se gândesc la faptul că acea cantitate de
Rusia întotdeauna a fost scârnăvie care se observă astăzi în Rusia a

depășit atât de mult toate normele permise,
excesiv de mare
încât nu mai poate exista decât un război.
Personal, nu ader la acest punct de vedere,
pentru că volumul de scârnăvie în Rusia întotdeauna a fost excesiv de mare, în opinia
oamenilor care în același timp trăiesc în cadrul altor civilizații. Oare sub Brejnev nu era
scârnăvie? A fost foarte multă, extrem de multă, și toată lumea o consuma de dimineața
până seara cu linguri de ciorbă. Oare în URSS-ul stalinist nu era nimic? Iar în Uniunea
Sovietică leninistă nu era nimic? Da, atunci au fost războaie etc. Dar în Rusia țaristă
chiar nu era nu era nicio scârnăvie, cu zonele ei de reședință pentru evrei, cu josniciile
ei, când studenții erau înrolați în armată etc.? A existat întotdeauna o cantitate imensă
de rahat, dar războaiele nu izbucneau întotdeauna.
De fapt, scârnăvia are o astfel de proprietate – oricât de mult ar da peste margini, va

apărea și mai multă. Pentru a o stăvili, trebuie să te transformi, probabil, într-un om al
epocii de piatră și să intri din nou în relații cu neanderthalienii care însă nu erau
nimiciți. Acolo va capătul. E mult până atunci. Prin urmare, cultura umană poate
dezasamblată în direcția dezumanizării, deculturalizării, ceea ce, din păcate, din punctul
meu de vedere, se întâmplă acum în Rusia. Iar până la fund încă este departe.
Ideea că nu poate așa, că este imposibil să te prăbușești astfel într-un abis de rahat –
asta vrea să spună un om normal, mai mult sau mai puțin civilizat, atunci când ajunge la
gândul dulce că ar mai bine să e un război. Și cel mai oribil este că această idee,
aruncată în postări și declarații – mai bine războiul care va lămuri totul – o aud din ce în
ce mai des.
### VEZI ȘI... ###

„Dacă vin rușii, noi pur și simplu o să m iarăși
ca în '40”
Deși înțeleg ce se va întâmpla după aceea, știu ce sancțiuni vor luate. Toate acestea mă
îngrozesc. Pentru că în următoarea secundă cetățenii Rusiei vor trebui să arunce toate
cardurile de credit deservite prin sistemele globale de plată. Înțeleg că nu voi putea
zbura acolo. Înțeleg că va cădea imediat, cu duhoare și vuiet, cortina de er și se vor
introduce vizele de ieșire, că se vor închide niște posturi, ca „Ecoul Moscovei” sau „Ecoul
din Petersburg”. Să nu mai zic de nivelul de trai, Rusia este deja mai săracă decât
România. Mai sărace decât Rusia în Europa, dacă ne gândim că Rusia este în Europa,
sunt doar Albania, Ucraina și Moldova. Îmi pare rău, dar aceasta este coada listei. Toți
ceilalți sunt mai bogați, chiar și România este mai bogată, orice am spune. Pentru mine a
fost un mare șoc să a u în timpul călătoriei prin România că salariul mediu acolo, nu la
București, este de 690 de euro pe lună. Da, este salariul brut, dar în Rusia acesta este și
mai mic. Și că PIB-ul pe cap de locuitor, oricât de strict recalculat, la curs sau, să zicem,
la paritatea puterii de cumpărare, România este oricum mai bogată decât Rusia. Și după
toate astea, Rusia se va mai prăbuși o dată.
Am rude acolo, am prieteni acolo, mama mea e acolo. Înțeleg că îi va lovi. Nu vreau să
pierd ocazia de a merge acolo. De aceea, războiul este ceva monstruos, din punctul meu
de vedere. Da, mai bine duhoarea. Te obișnuiești la un moment dat cu duhoarea: sau îți
astupi nasul, sau mergi undeva unde nu miroase.

Europa Liberă: În opinia Dvs., are sens ca periferia imperiului, în special trio-ul asociat,
să tindă atât de mult spre Europa? Pentru că și la noi, dacă e să m sinceri, este destulă
mizerie...
Dmitri Gubin: Dacă are sens? Desigur. Ce puteți opune astăzi civilizației occidentale?
Civilizația Occidentului are două argumente forte, deși, repet, cuvântul „Occident”
trebuie folosit foarte, foarte atent.
Primul argument forte este cel material. Cel mai înalt nivel de viață este astăzi în
Occident. Și China, chiar dacă va încerca, niciodată nu va putea să-l ajungă din urmă.
Acesta este primul argument forte. Și nici măcar nu e vorba de bani, ci de calitatea vieții.
Am visat dintotdeauna să merg cu bicicleta la serviciu, cu treburile mele, inclusiv iarna.

În Rusia, acest lucru este imposibil – trebuie să uiți de haine, să uiți de toate riscurile.
Mersul cu bicicletă iarna este ispravă de sinucigaș. În Germania, tocmai m-am dus la
magazin cu bicicleta, m-am întors acasă și acum vorbesc cu dumneavoastră.
Aerul de aici este absolut curat. Aici practic nu există mașini în orașe – toate sunt scoase
la periferia orașului. Natura aici este îngrijită. Așa cum spune Seva Novgorodțev, natura
în Occident este tunsă, iar în Rusia e pletoasă. Și are perfectă dreptate! Aici, natura este
bine îngrijită, apa mea de la robinet curge atât de bună, încât este mai ușor să mă
otrăvesc cu apă minerală dintr-o sticlă cumpărată la magazin, decât cu apă de la robinet.
E, pur și simplu, grozavă. Din punctul de vedere al aspectului material, totul aici este
mai bun.
Dar mai este ceva. Occidentul și Europa au so power. Pentru că atunci când citesc
scriitori germani contemporani, înțeleg cât de sus stau ei în materie de literatură, în
ceea ce privește ideile, decât ceea ce publică scriitorii respectați în Rusia. Nu vorbesc
acum despre Bîkov, Ulițkaia, Sorokin, care sunt niște scriitori remarcabili. Dar nivelul
mediu este complet diferit.
Când văd nivelul de artă și atitudinea față de aceasta din partea autorităților. Când văd
diferența de nivel al cinematogra ei... Pentru că în Rusia, cel mai bun, la acest moment,
regizor, Zveaghințev, este tratat prost, nu i se dau bani. El a devenit aproape un dușman
al poporului. Când scriitorii sunt forțați să aleagă între a fugi din Rusia sau a nu fugi.
Akunin a plecat, pur și simplu. El este destul de asigurat, cărțile sale se publică în
Occident, sunt traduse, la Hollywood se fac lme după scenariile lui. Dar îi este mai bine
să locuiască acolo, îl înțeleg foarte bine. Înțeleg de ce el trăiește în trei țări.
### VEZI ȘI... ###

Je Gedmin* în dialog cu Boris Akunin despre
„isteria post-imperială din Rusia”
Da, totul în jur este cultură occidentală. Ce altceva?! Trăiești în cultura chineză? Mulți
oameni admiră China pentru realizările ei economice, dar, din anumite motive, nimeni
nu vrea să trăiască așa ca în China. Este su cient să te uiți la acele „mușuroaie umane”
construite acolo. Dar puteți veni la mine în Augsburg, un oraș în care este practic
imposibil să construiești o casă modernă mai înaltă de șase etaje. În medie, se
construiesc case noi, cartiere noi de 3-4 etaje. De ce? L-am întrebat pe un prieten
arhitect, care mi-a răspuns că „am experimentat destul cu construcțiile înalte”. Dacă o
casă depășește 5 etaje, atunci persoanele care închiriază locuințe în ea sau au acolo
propria lor locuință, încetează să o identi ce ca ind ceva a lor. Începe alienarea socială,
încep să apară problemele sociale. Astfel de experimente au fost în Germania prin anii
’70-’80. În anii 1990 acestea au fost, pur și simplu, abandonate. Oricum, lumea vrea să
trăiască aici, în Occident, să existe în cadrul civilizației occidentale.
Dar cum altfel? Ea poate foarte diferită, deoarece modul în care funcționează viața în
Norvegia și modul în care funcționează viața în Portugalia se dovedește, în general, a
ca două țări cu civilizații diferite. Dar nu, este aceeași civilizație. Pentru că principiile
sunt comune – respectul in nit pentru personalitatea umană. Iar în acest sens Rusia mă
sperie nici măcar nu din cauza lui Putin. Rusia mă sperie prin poveștile recente, când
adversarii lui Putin se comportă la fel ca Putin. De exemplu, ei din timp, după ce au citit
un scurt tweet, știu deja cine are dreptate și cine este vinovat. Toți se apucă să judece. Ei
nici nu ascultă partea cealaltă, nu dau acuzatului șansa să vorbească. Ei cred că este un
ticălos și nu ar trebui să existe niciun litigiu concurențial împotriva lui, ceea ce
reprezintă fundamentul sistemului occidental. Asta mă sperie enorm.
Iar civilizația Occidentului, nu întotdeauna, dar în majoritatea cazurilor oferă aceste

garanții atunci când se comit greșeli, pentru că mulți oameni le fac. Le-a săvârșit și
Germania, care, în timpul terorismului din anii 1970 și a acțiunilor „brigăzilor roșii”,
rescria retroactiv legislația și se comporta cu suspecții în așa fel de neimaginat. Dar
Occidentul învață mereu din asta. Occidentul nu înseamnă absența greșelilor, ci lucru
asupra lor. Spre deosebire de Rusia.
Este o țară, cum a spus odată Kiril Nabutov, care de 500 de ani aleargă în cerc călcând pe
greble și se bucură sălbatic că acestea nu au fost încă furate.
Europa Liberă: Dmitri Pavlovici, spune-mi, în ce constă frica atât de irațională a

Federației Ruse, a Kremlinului în fața țărilor NATO? La urma urmei, Rusia deja se
învecinează cu NATO, iar crearea unei alte zone tampon prin Donbass, prin in uența
asupra Transnistriei, nu are sens din punct de vedere militar...
Dmitri Gubin: Eu nu sunt specialist la acest capitol. Intervievați-l pe Pavel Felghengauer

sau pe Alexei Arbatov. Ei vă vor spune totul din punct de vedere militar. Ei sunt experți
militari.
În plus, nu sunt gerontolog. Știu că creierul
nostru începe să se micșoreze de la vârsta de
aproximativ 50 de ani. Adică al meu deja s-a
cam secat și va continua să se micșoreze. Nu
știu ce se întâmplă în creierul persoanelor în
vârstă, pentru care procesul de îmbătrânire
este inevitabil din punct de vedere zic, ceea ce
### VEZI ȘI... ### provoacă compătimire și ar trebui să provoace
S. Gherasimciuk: dacă și o atitudine pioasă. Ei bine, poate că procesul
din Transnistria vin decurge repede.
provocări, neutralitatea
R.Moldova va anulată Nu știu de unde vin fricile de bătrânețe. Știu că
într-unul din volumele „Istoria statului rus” de
Boris Akunin, cred că în volumul dedicat lui
Ivan cel Groaznic, putem găsi un argument foarte interesant că paranoia care îi
cuprinde pe dictatori, pe conducători autoritari, de fapt, nu se distinge de paranoia
medicală. Nu este clar dacă aceasta este o consecință a acelei puteri nemărginite, când
peste tot se văd amenințări, conspirații etc. sau este ceva speci c bătrâneții.
Vedem modele de comportament complet diferite. Vedem acea masă între Putin și
Macron, care are o lungime ca dintre Franța, civilizația Occidentului și civilizația Rusiei
moderne. Este într-adevăr o diferență uriașă. Iar când începi să povestești că Merkel
locuiește în centrul Berlinului într-un apartament închiriat, într-o casă obișnuită, și
acolo, cred, stă un singur polițist la intrare, poate doi sunt de serviciu, nu mai mult...
Am fost la festivalul de muzică a lui Wagner din Bayreuth în această vară. Merkel stătea
la vreo zece metri de mine și, să u sincer, nu am observat niciun bodyguard, nici o
persoană cu tubul acela ondulat al căștii sau cu arme. Ea stătea într-o rochie verde și
vorbea cu cineva. Și acum toate ziarele germane îi publică sarcastic poza – ea aleargă pe
schiuri de câmpie, iar comentariul sună astfel: „Tot la Beijing?”. Adică „la Jocurile
Olimpice de iarnă?”
### VEZI ȘI... ###

Poziția Beijinului la o eventuală invazie rusă în
Ucraina
Am un prieten la Berlin care o întâlnește permanent. Ei merg împreună la același

supermarket. Ea nu se teme, aici nu există astfel de temeri. Pentru că sistemul politic
este diferit. Sau poate că Merkel este mai tânără decât Putin...
Aceste temeri sunt iraționale, dar credeți-mă, nu este vorba despre o singură persoană.
Ele acoperă un număr imens de oameni care cred sincer că în jurul lor există dușmani.
Îmi place foarte mult întrebarea care mi se adresează des în Rusia: „Este adevărat că,
dacă în Europa un bărbat merge și ține de mână o femeie sau o sărută, acesta va
imediat bătut, târât la poliție și condamnat la închisoare?” Când am auzit-o pentru prima
dată, nici nu am înțeles despre ce este vorba. Dar li s-a spălat creierul într-atât de mult
încât există deja o „geyropa”, „părinte numărul 1” și „părintele numărul 2”, deși toate
astea sunt o prostie, așa cum știm bine. Oricine a fost în Europa chiar și în scop turistic
știe că asta este o prostie absolută. Dar le-a fost indusă frica. Ei se tem. Așa că ei cer cu
sinceritate uciderea homosexualilor. Dacă rușii ar avea astăzi posibilitate, ei ar
reintroduce pedeapsa penală pentru relațiile între persoane de același sex sau, eventual,
și pedeapsa cu moartea. Deși, de fapt, permisiunea căsătoriilor gay este doar o înlăturare
a stigmatizării. Din anumite motive, ei nu cred că și copii lor, că și icele lor se pot
dovedi a lesbiene pentru că se vor naște așa, că propriii lor i se vor naște gay. Dar
aceasta îi sperie, îi înfricoșează. Există mereu o amenințare externă.
Ei se sperie ca niște copii care știu că nu trebuie să pună picioarele sub pat, în întuneric,
pentru că ceva va sări de acolo noaptea și te va înhăța. Sunt niște frici iraționale care îi
fac să se unească, care îi fac pe copii să doarmă noaptea sub aceeași pătură, tremurând
de frică, îmbrățișându-se unul cu celălalt sau, folosind această frică, să se urce în patul
părinților ca aceștia să îi protejeze. În acest caz, o astfel de „mamă” este Rusia
primordială, ancestrală, care nu a fost niciodată prea bună pentru viață. Și, de fapt, nu a
fost niciodată cu adevărat o mamă, ci mai degrabă o mamă vitregă.
Este ceva irațional.

Europa Liberă: Judecând după cuvintele dumneavoastră, Kipling avea dreptate: Vestul
nu se va întâlni niciodată cu Estul.
Dmitri Gubin: Niciodată să nu spui niciodată! Pentru că Finlanda a fost mereu o țară
dependentă de cineva. Ea a fost e sub Suedia, e sub Rusia. Finlanda nu a fost niciodată
o țară cu o cultură serioasă. Ea a fost o țară cu o cultură casnică destul de avansată.
Credeți-mă, am călătorit mult prin Finlanda în timp ce locuiam la Sankt Petersburg. Și,
într-o zi, am dat peste un album apărut în Finlanda după război, în perioada
reconstrucției postbelice. Credeți-mă, până la sfârșitul anilor 1960, chiar și expresia
ochilor și a fețelor din pozele nlandezilor a fost una de animal hăituit. Erau niște copii
cu tunsoare castor, speriați, cu o profesoară de clasă autoritară. Dar ceva a început să se
schimbe și astăzi Finlanda este, cu siguranță, unul dintre centrele mondiale de design!
Desigur, toată lumea știe ce este designul scandinav. Acest lucru, pur și simplu, nu s-ar
putut întâmpla înainte, iar Suedia destul de mult timp, până la începutul secolului al
XVIII-lea, a fost o amenințare pentru lume. Iar apoi a încetat să mai e, abandonând
visele de dominație mondială.
### VEZI ȘI... ###

Punct și de la capăt: „După 75 de ani - tot între
mituri și realități” (VIDEO)
Dar Japonia, uitați-vă! Iată Asia întruchipată! Da, au rămas o mulțime de lucruri
uimitoare acolo pe care le-am văzut în timpul călătoriei în Japonia. Dar Japonia este
astăzi o țară occidentală prin mentalitate. Și nu este vorba de faptul că acolo nu mai stă
nimeni pe tatami. Pe tatami sunt culcați turiștii care vor să încerce să petreacă o noapte
într-un hotel tradițional japonez. Toată lumea de acolo are haine occidentale, mobilier
occidental etc. Dar Japonia nu a fost așa, ea a devenit așa.
Și luați exemplul Germaniei care este una dintre cele mai tinere țări din lume. Ea s-a
născut abia în 1872 și timp de jumătate din scurta ei viață a reprezentat o mare
amenințare pentru lume. Însă a doua jumătate a vieții sale este un exemplu de pace și
liniște, un exemplu de respect pentru drepturile omului. Nu demult, la începutul anilor
1950, o femeie nu putea obține un loc de muncă fără acordul scris al propriului soț. Iată,
vă rog! Deci, cunoaștem exemple în care țările s-au reformatat foarte, foarte mult. De
aceea, niciodată nu spuneți niciodată!
Live Blog: Criza din Ucraina

Citiți blog-ul
de Dan Alexe (Bruxelles)
Europa Liberă: Sunt niște schimbări globale, tectonice. Dar avem iată Republica
Moldova, în care, pe de o parte, există un guvern pro-european, un președinte pro-
european, iar pe de altă parte, Vladimir Putin este cel mai popular politician străin.
Societatea moldovenească, privită din afară, poate cumva unită, după părerea
dumneavoastră?
Dmitri Gubin: Știți, cred că ar frumos să vizitez Moldova, cel puțin Chișinăul.
Călătoriile mele balcanice mă duc la acest gând. Poate, o voi combina cu o altă călătorie.
Dar gândul la Moldova nu mă părăsește.
“ Deputații ruși – Am fost cândva prezentator la postul de
lustruiți, bine hrăniți, niște televiziune „Mir” – un canal TV care există pe

banii CSI, așa că acolo erau permise multe
lachei grași pe o canapea
lucruri care nu mai erau permise la
slinoasă televiziunea rusă. Și acolo veneau, de exemplu,
deputații moldoveni, care, voi încerca acum să
găsesc cuvântul... Deci, imaginați-vă: comunicați tot timpul cu deputații ruși – lustruiți,
bine hrăniți, niște lachei grași pe o canapea slinoasă, care mergeau peste tot, beau Veuve
Clicquot, mâncau foie gras. După aceea, vin deputații moldoveni. Primul lucru de care
mi-am amintit au fost anii ’90 după prăbușirea URSS. Primii politicieni ruși arătau la fel.
Și apropo, în Ucraina am observat asta. Când Zurabov era încă ambasador în Ucraina, el
ne-a rugat odată pe Venediktov și pe mine să organizăm o seară lozo că. Ambasadorul
Rusiei în Ucraina Zurabov se distra, ținând astfel de seri lozo ce: închiria o sală la
Hotelul Intercontinental, unde lumea era tratată, hrănită, servită, unde venea toată elita
ucraineană. Apropo, acolo l-am cunoscut pe Poroșenko – o cunoștință absolut formală,
dar l-am văzut pentru prima dată la o astfel de seară. Și diferența era vizibilă – rușii
spilcuiți care erau acolo și ucrainenii, extrem de asemănători cu rușii din anii ’90. La
momentul respectiv, lucru acesta mi-a sărit în ochi.
Știți, dragostea pentru Putin este iubirea săracilor. Credeți că oamenilor din Africa nu le
place Putin? Cu cât țara este mai bogată, cu atât o persoană este mai bogată și mai
inteligentă, cu atât îl iubește mai puțin pe Putin. Poate că este o credință într-un basm –
este una dintre posibilele explicații. Nu folosesc niciodată un singur ltru [optic].
Poate că acea credință în putere, speranța în putere este apanajul săracilor. Ei au trecut
prin asta, au fost bătuți în copilărie și știu că trebuie să bată. Amintiți-vă, lui Putin îi
place să spună: „cei slabi sunt bătuți”, ceea ce înseamnă că trebuie să i puternic pentru
a-i bate tu însuți pe cei slabi. Poate, de aceea. Dar dragostea pentru Putin este condiția
săracilor. Vă mulțumesc foarte mult că m-ați împins spre această, nu cine știe ce,
profunzime de gândire, dar totuși nu am putut să o formulez până acum. Și iată, cu cât
persoana este mai săracă, cu cât grupul social sau etnic este mai sărac, cu atât mai multă
dragoste pentru Putin.

La fel și în Germania. Cea mai mare dragoste pentru Putin se atestă printre ruși, acei
aproximativ două milioane și jumătate care au plecat în timpul migrației în masă de pe
ruinele Uniunii Sovietice în Germania. Sunt Spätaussiedler, coloniști târzii, etnicii
germani care, de regulă, au părăsit Kazahstanul sau regiunea Volga.
Am trăit ieri o situație ciudată, care nu are nimic de-a face cu politica, dar care
ilustrează politica. Am zburat cu WizzAir discounter, un discounter maghiar, care
zboară inclusiv din Germania în România. Când am ajuns înapoi, la aeroportul din
Memmingen, nu foarte departe de München, de unde zboară anume discounterii și nu
companiile mari, au aterizat cinci avioane în același timp. S-a format o mulțime,
autobuzele circulau groaznic acolo și nici măcar nu era un taxi. Și așa am stat mult timp
la coadă, așteptând să vină un taxi. A sosit un microbuz – un taxi cu inscripția:
„Înțelegem limba rusă”. Și am intrat în el.
Și iată tipul care conducea a pornit foarte tare e „Russkoie radio”, e „Dorojnoie radio”.
Răsunau cântece vulgare: „Sărută-mă peste tot, am deja 18 ani” sau „ Două bucăți de
cârnați zăceau în fața mea pe masă”. De neimaginat! Șoferul în mod demonstrativ nu și-a
xat centura de siguranță. Și când pe șosea a apărut o patrulă de autostradă, el și-a tras
cureaua peste el și apoi din nou a dat-o la o parte.
Vorbea la telefon, ținându-l la ureche, pentru că a încercat cu difuzorul, dar era greu de
auzit. A trecut la roșu, ceea ce m-a uluit. Frâna în fața altor mașini, astfel încât tot
autobuzul sărea în sus. Adică inscripția acolo nu ar trebuit să e „Înțelegem rusește”, ci
„Aici se comportă rusește”.
Persoana locuiește în Germania și, desigur, nu a emis niciun cec. A încasat cu totul altă
sumă, pentru că contorul i-a fost oprit. Și asta în Germania, unde acest lucru este
imposibil! Din cauza acestor factori, a unui astfel de comportament la volan, persoana
este lipsită de permisul de conducere pe care îl poate returna abia după un an, după ce a
trecut așa-numitul „test al idiotului”, Idiotentest, care, de altfel, este destul de di cil. În
plus, trebuie să achiți o mulțime de amenzi.
Dar el se purta așa, locuind în Germania! Era evident, judecând după aspectul său
exterior că e un bădăran. Sunt aproape sigur, pentru 98%: dacă l-ai întrebat ce
atitudine are față de Putin, el ar spune: „E un bărbat adevărat!”
### VEZI ȘI... ###
Cuba, Putin și un Tinder islamic
Europa Liberă: Mai avem un minut și jumătate, Dmitri Pavlovici. Am o ultimă întrebare.
Știu că sunteți un ateu convins. Dar în ce măsură sunteți și un optimist convins? Totul va
bine sau nimic nu va clar?
Dmitri Gubin: Cât timp spuneați că mai avem până la nal?
Europa Liberă: Puteți vorbi!..
Dmitri Gubin: E o întrebare foarte bună. Știți că se întâmplă lucruri incredibile. O știu
din viața personală, o știu din cariera mea. Și dacă mie, unui băiat care studia
jurnalistică la Universitatea de Stat din Moscova în anii 1980, care l-a îngropat mai întâi
pe Brejnev, apoi l-a îngropat pe Andropov, iar apoi pe Cernenko, dacă cineva ar spus:
băiete, vei călători în 50 de țări, vei locui în Germania, vei merge doar cu mașini străine,
pentru că altele nu vor mai , Uniunea Sovietică se va sfârși, vei vorbi pentru toată
lumea la postul de radio Europa [Liberă] și vei primi apeluri video de la Chișinău, iar
Moldova va un stat independent!.. Aș zis: du-te, dragă, la un spital de psihiatrie. Așa
ceva nu se va întâmpla! Nici nu se poate imagina. Îți voi da acum un milion de
argumente de ce acest lucru nu este posibil.
“
“ Apoi totul oricum se va Și totuși, toate astea există! Imposibilul este
prăbuși și Rusia se va reduce posibil. Chiar dacă înțeleg cât de încet se

schimbă umanitatea, ceea ce, în general, este
la dimensiunea Moscovei
foarte important. Este imposibil ca o persoană
să se schimbe rapid, este imposibil ca
formațiunile sociale să se schimbe rapid. Aceste schimbări sunt foarte lente, ele decurg
aproape cu viteza evoluției biologice. În ciuda faptului că schimbările sunt lente, în
ciuda faptului că am o prognoză foarte tristă pentru viitorul Rusiei și deocamdată acesta
se rezumă la faptul că Putin va rămâne până la nouăzeci de ani ai săi, adică încă mai
mult de 20 de ani. Și că Rusia se va transforma în cea mai săracă țară, poate, chiar a
Eurasiei, nu doar a Europei, și că, în general, va groaznic. Și că apoi totul oricum se va
prăbuși și Rusia se va reduce la dimensiunea Moscovei. Iar proiectul său imperial, de
care ea se agață atât de mult, se va epuiza complet, o va readuce la starea inițială. Și ceea
ce, poate, nu ne imaginăm, este că Rusia va împărțită în protectorate de in uență:
până la munții Ural – China; Sahalin și Insulele Kurile – Japonia. Moldova, poate, va lua
sub protecție regiunea Belgorod, pentru că Moldova până atunci va adera la UE. Și doar
Finlanda se va gândi: „Ar trebuie să luăm înapoi orașul Vîborg, adică Viipuri, pe care
rușii l-au poluat atât de mult încât nu este clar dacă îl vom spăla vreodată?” Această
variantă tot este posibilă.
Dar, în ciuda pesimismului meu legat de prognoza actuală în raport cu Rusia,

pesimismul meu în general, să mă scuzați, în ceea ce privește Moldova, Georgia și
Ucraina, nu înseamnă că acest lucru este imposibil, dar progresul nu va la fel de rapid
ca în țările baltice, – știu că se întâmplă și lucruri imposibile. Să mă consider optimist pe
acest temei? Sincer să u, nu știu.
Știu doar că imposibilul este posibil, ceea ce nu există se întâmplă, așa cum Petru I a
ordonat să e scris pe una dintre medaliile sale militare, o persoană care este de obicei
asociată cu calea europeană a dezvoltării Rusiei, ceea ce este absolut greșit. Însă el a fost
acea persoană care într-adevăr a fardat cumva Rusia, a construit printre mlaștinile din
nord un oraș atât de sudic italo-grec încât rămâi stupe at. Da, ceea ce nu există se poate
întâmpla!
Europa Liberă: Mulțumesc mult! Astăzi am vorbit cu Dmitri Gubin. A fost emisiunea
„Punct și de la capăt”. Mă numesc Ivan Sveatcenko. Toate cele bune! Pe curând.
Vezi comentarii (1) Ultimul comentariu 

Numele dvs
Comentariul dvs.
Polilogu 14,02,2022 00:09
Demult nu am mai citit ceva atît de interesant ! Dom Sveatcenko, fa ceva si vino mai des cu astfel de
ruși in fața noastră . Eu ,unul , chiar ca astept .
Pe aceeași temă
Ucraina cheamă la calm, după Antony Blinken îi cere lui
ce SUA a ordonat evacuarea Serghei Lavrov ca Rusia „să se
personalului neesențial al angajeze în discuții de bună-
ambasadei din Kiev credință”
Vladimir Putin va avea

convorbiri cu Joe Biden și
Emmanuel Macron

Moldova Europalibera Org A Dmitri Gubin Dintr Un Tip Nepl C4

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Moldova Europalibera Org A Dmitri Gubin Dintr Un Tip Nepl C4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dmitri Gubin: Dintr-un tip neplăcut, Putin a început să se transforme într-o

Dmitri Gubin: Dintr-un tip neplăcut, Putin a

Punct și de la capăt, Ivan Sveatcenko și jurnalistul Dmitri Gubin

Dmitri Gubin: Bună ziua!

Ivan Sveatcenko de vorbă cu jurnalistul Dmitri Gubi…

### VEZI ȘI... ###

Poziția Europei presupune că lumea de astăzi, convențional vorbind, se a ă în 1914, însă

Dar există și poziția lumii anglo-saxone.

### VEZI ȘI... ###

Ideea anglo-saxonă constă în altceva – într-un individualism uriaș, într-un liberalism

### VEZI ȘI... ###

Dmitri Gubin: „Vom nevoiți să o facem!

Dmitri Gubin: Nu mă întrebați despre poziția mea personală. Cred că aceasta nu

Pur și simplu, văd ce se întâmplă în Germania.

Navalnîi și tot ce i s-a întâmplat la întoarcerea în Rusia este absolut de neimaginat

### VEZI ȘI... ###

Europa Liberă: Gleb Pavlovski consideră că în viitorul previzibil/nedeterminat, un

Rusia întotdeauna a fost scârnăvie care se observă astăzi în Rusia a

De fapt, scârnăvia are o astfel de proprietate – oricât de mult ar da peste margini, va

### VEZI ȘI... ###

Am visat dintotdeauna să merg cu bicicleta la serviciu, cu treburile mele, inclusiv iarna.

### VEZI ȘI... ###

Iar civilizația Occidentului, nu întotdeauna, dar în majoritatea cazurilor oferă aceste

Europa Liberă: Dmitri Pavlovici, spune-mi, în ce constă frica atât de irațională a

Dmitri Gubin: Eu nu sunt specialist la acest capitol. Intervievați-l pe Pavel Felghengauer

### VEZI ȘI... ###

Am un prieten la Berlin care o întâlnește permanent. Ei merg împreună la același

Este ceva irațional.

### VEZI ȘI... ###

Live Blog: Criza din Ucraina

“ Deputații ruși – Am fost cândva prezentator la postul de

lustruiți, bine hrăniți, niște televiziune „Mir” – un canal TV care există pe

Dmitri Gubin: Cât timp spuneați că mai avem până la nal?

Europa Liberă: Puteți vorbi!..

prăbuși și Rusia se va reduce posibil. Chiar dacă înțeleg cât de încet se

Dar, în ciuda pesimismului meu legat de prognoza actuală în raport cu Rusia,

Vezi comentarii (1) Ultimul comentariu 

Polilogu 14,02,2022 00:09

Vladimir Putin va avea

S-ar putea să vă placă și