Completiva conjunctivală

Are rol de complement în raport cu verbul din regentă.

Se construiește doar cu modul conjunctiv.

Relatori:

Ut = să (urmează o completivă afirmativă)

Ut ne = ca să nu (urmează o completivă negativă)
Ne = să nu
Quin/quominus = să nu
Ne non = ca nu cumva

1. După verba voluntatum folosim completiva infinitivală dacă exprimăm un act de

gândire. Dacă accentul cade pe îndeplinirea acțiunii, se folosește completiva
conjunctivală legată de regentă cu UT /UTI (să, ca să) sau NE (să nu, ca să nu) dacă
completiva este negativă. Această regulă admite și excepții: Dacă verbul din
completivă este deponent sau la diateza pasivă, se preferă construcția acuzativ +
infinitiv: Dux imperat legionem proficisci. // Caesar imperat naves fieri.

Illa arma, milites, ut magno animo simus hortantur.

Acele arme, soldaților, ne îndeamnă să fim cu tărie mare.
Persuadent (+D) Rauracis et Tulingis ut cum iis proficiscantur.
Îi conving pe Rauraci și Tulingi ca să se retragă cu ei.
Caesar suis imperavit ne quod omnino telum in hostes reicerent.
Caesar a poruncit a lor săi ca nu cumva să arunce vreo suliță în dușmani.
Rex petit a Pausania ne cui rei parcat ad ea efficienda, quae pollicetur.
Regele cere de la Pausania să nu cruțe vreun lucru pentru îndeplinirea acelor lucruri,
pe care le promite.1
Rogat Rubrium ut quos ei commodum sit invitet.
Îl roagă pe Rubrius să îi invite pe cei care îi sunt pe plac.
Senex Verres rogat eos atque orat ne oppugnent filium suum.
Bătrânul Verres îi roagă pe ei și le cere să nu îl atace pe fiul său
Hortatur ut communis libertatis causa arma capiant.
El îi îndeamnă să ia armele pentru libertatea comună.

Permitto ut de tribus Antoniis eligas quem velis.

1
ad efficienda - pentru
Permit ca să alegi din cei trei Antonius, pe care vrei.
Allobrogibus imperavit ut iis frumenti copiam facerent.
Le-a poruncit Allobrugilor să facă provizii de grâu pentru ei.
Ut in perpetua pace esse possitis providebo.
Voi avea grijă ca să puteți să fiți în perpetuă pace.

Mihi persuades hoc esse verum. - Mă convingi că acest lucru este adevărul. (act de
gândire general) - Ac. + Inf. - completivă infinitivală
Mihi persuades ut hoc faciam. - Mă convingi să fac aceasta. (urmărește îndeplinirea
unei acțiuni). - Completivă conjunctivală.
Mihi persuades ne id faciam. - Mă convingi să nu fac aceasta.

Este cerută de verbe care exprimă:

- Rugăminte, îndemn: rogare, orare, petere, postulare, hortari, monere
- Constrângere: suadere, impellere, cogere, incitare etc
- Ordin: imperare, mandare, mittere
- Voință: velle, malle, optare
- Îngăduință: sinere, concedere, permittere

2. După verba declarandi și verba sentiendi: dacă aceste verbe exprimă sau pun
accent pe îndeplinirea unui act de voință, se folosește completiva conjunctivală. Dacă
verba declarandi și sentiendi exprimă un act de gândire, se folosește completiva
infinitivală.

Navem idoneam ut habeas diligenter videbis. =( îndemn)

Vei vedea/ te vei îngriji cu grijă să ai o navă potrivită.
Video te felicem esse. (constatare)
Văd că tu ești fericit.

Clamavit ut ipsius reditum expectaremus.

Ne-a cerut să așteptăm întoarcerea lui.
Clamavit deos immortales esse.
A strigat că zeii sunt nemuritori.

Censebat ut Pompeius proficisceretur.

Socotea ca Pompeius să plece.
Censebat Pompeium profectus esse.
Socotea că Pompeius a plecat.
3. După verbe unipersonale cu sens impersonal sau după expresii impersonale:
dacă acestea exprimă un act de voință sau un îndemn, se folosește și completiva
conjunctivală introdusă cel mai adesea de UT. Conjuncția însă poate lipsi uneori.
Completiva conjunctivală apare frecvent după: accidit, evenit, fit, contingit, fieri potest,
fieri non potest, efficitur, reliquum est, satis est, mos est, consuetudo est

Eadem nocte accidit ut esset luna plena.

În aceeași noapte se întâmpla să fie lună plină.
Ex quo efficitur ut humana sapientia imitetur divina(m).
Din acest lucru se face că înțelepciunea umană imită cele divine / înțelepciunea
divină.
Est rectum et verum ut eos, qui nobis carissimi esse debeant, aeque ac nosmet ipsos amemus.
Este drept și adevărat ca pe ei, care trebuie să ne fie foarte dragi, să îi iubim egal ca
pe noi înșine.
Mos est hominum ut nolint eundem pluribus rebus excellere.
Este un obicei al oamenilor să nu vrea ca cineva să exceleze în mai multe lucruri
Tamen hoc evenit, ut in vulgus insipientium opinio valeat honestatis
Totuși se întâmplă aceasta ca în mulțimea celor neînțelepți
Me ipsum ames oportet, non mea.
Pe mine trebuie să mă iubești, nu pe ale mele.
Oportet uxorem amari a viro//(Oportet virum uxorem amare).
Trebuia ca soția să fie iubită de soț.//

Oratio stulta ab omnibus irrideatur necesse est.

Cuvântarea proastă trebuie luată în derâdere de către toți.
Rogo vos auxilio mihi quam celerrime veniatis.
Vă rog să veniți cât mai grabnic în ajutor.

Est – cu valoare impersonală = ”se poate ca/să”, ”este cu putință/e posibil”

Est ut id maxime deceat.

Se poate ca acest lucru să se cuvină cel mai mult./ să fie cel mai cuvenit.
Sed vos, quos fallere non est, hanc mihi fertis opem.
Dar voi, pe care nu este posibil să fiți înșelați, să îmi aduceți acest ajutor.
4. După verba timendi, completiva conjunctivală se leagă de regentă prin:
- UT, NE NON – dacă vrem ca obiectul temerii să se realizeze (timeo: ut veniat!)
- NE – dacă vrem ca obiectul temerii să nu se realizeze. (timeo: ne veniat!)
Dacă regenta este negativă, folosim ca relator NE NON, sau NE
Verba timendi: timeo, vereor, metuo, periculum est, metus est etc.

Vereor ut pater convalescat.

Timeo ne non hoc a te impetrem.
Non vereor ne quid timide, ne quid stulte facias.
Non periculum est ne hostium impetum non possimus sustinere.
Cato timebat ne non Pompeius, sed alius quis, qui tantis rebus non par esset, bello
Mithridatico proficisceretur.

5. După verba impediendi sau verba recusandi

Verba impediendi/recusandi: impedio, prohibeo, interdico, deterreo, teneo// obsto, recuso,

resisti

Relatori:

NE sau QUOMINUS – dacă regenta este pozitivă

QUOMINUS sau QUIN – dacă regenta este negativă sau interogativă cu sens
negativ.

Impedio ne id facias.
Multa me deterrent ne aperte dicam quid de ea re sentiam.
Non obsto quominus id facias.
Non recuso quin/quominus omnes quae dicturus sim audiant.
Quid impediid quominus venires?
Nec tellus obstat quin omnia dispiciantur.
Nec vero recusabo quominus omnes mea legant.
Tuae me lacrimae impediunt plura ne dicam.
Naves vento tenebantur quominus in eundem portum venire possent.
Pridie eius diei Germani retineri non potuerant quin tela in nostros coicerent.
Cetera letu reprimor ne scribam.
6. După verba dubitandi în context negativ:

Nemo dubitat; non dubito; quis dubitat?; qui potest dubitare?; dubium non est; num est
dubium?

Completiva conjunctivală este introdusă de QUIN

Nemo in Sicilia dubitat quin Quintus Lollius sit occisus.
Haud dubia res est quin ad nos quamprimum litteras scripturus sis.
Non dubito quin ofensionem neglegentiae vitare non possim

De bello Gallico

I, 50.

Proximo die, instituto suo, Caesar e castris utrisque copias suas eduxit paulumque a
maioribus castris progressus aciem instruxit, hostibusque pugnandi potestatem fecit. Ubi
ne tum quidem eos prodire intellexit, circiter meridiem exercitum in castra reduxit. Tum
demum Ariovistus partem suarum copiarum, quae castra minora oppugnaret, misit. Acriter
utrimque usque ad vesperum pugnatum est. Solis occasu suas copias Ariovistus multis et
inlatis et acceptis vulneribus in castra reduxit. Cum ex captivis quaereret Caesar quam ob
rem Ariovistus proelio non decertaret, hanc reperiebat causam, quod apud Germanos ea
consuetudo esset ut matres familiae eorum sortibus vaticinationibusque declararent utrum
proelium committi ex usu esset necne; eas ita dicere: non esse fas Germanos superare, si ante
novam lunam proelio contendissent.

În ziua următoare, cu hotărârea sa, Cezar a scos din ambele tabere militare trupele
sale și înaintând de la tabăra mai mare și-a organizat linia de bătaie, și a dat
posibilitatea dușmanilor să lupte. Când a înțeles că nici chiar atunci aceia nu
avansează, a condus trupele în tabără în jurul amiezii. Atunci în cele din urmă
Ariovistus a trimis o parte din trupele sale, care să atace tabăra mai mică. S-a dat o
luptă aprigă de ambele părți încontinuu până seara.

I, 30

Petierunt uti sibi concilium totius Galliae in diem certam indicere idque Caesaris voluntate
facere liceret: sese habere quasdam res quas ex communi consensu ab eo petere vellent. Ea re
permissa diem concilio constituerunt et iure iurando ne quis enuntiaret, nisi quibus
communi consilio mandatum esset, inter se sanxerunt.

Au cerut să li se permită să stabilească într-o zi concretă un sfat al întregii Galii, și să

se facă aceasta în voința Cezarului: că ei au ceva lucruri, pe care doreau să ceară de
la el cu un consens comunitar. După ce s-a permis acest lucru, s-a constituit ziua
pentru conciliu, și prin jurământ au consfințit ca cineva să nu divulge în afară acea
zi, decât acelora care au fost însărcinați acest lucru prin voința consiliului,

*Cum horum auctoritate finitimi adducti essent... - după ce vecinii fuseseră aduși sub
autoritatea acestora... - substituție (finitimis adductis - ablativ absolut)