13 martie 1941: învestituri regale a unor înalți ierarhi

În ziua de joi, 13 martie 1941, În Sala Tronului de la Palatul Regal din București a
avut loc, la ora 11:30, învestitura regală a următorilor ierarhi:

-ÎPS Tit Simedrea, Mitropolit al Bucovinei.

-PS Grigore Leu, Episcop al Hușilor.
-PS Dr. Vasile Lăzărescu, Episcop al Timișoarei.

General Ion Antonescu, Conducătorul Statului, a fost prezent alături de Regele Mihai.

Înalții ierarhi au fost conduși de la Patriarhie cu trăsurile regale, escortate de un

escadron de cavalerie. În trăsura mitropolitului Bucovinei se afla patriarhul Nicodim
Munteanu, în trăsura episcopului Grigore Leu se afla mitropolitul Moldovei, Irineu
Mihălcescu, iar în trăsura episcopului Vasile Lăzărescu se afla mitropolitul Ardealului,
Nicolae Bălan. Ierarhii au fost primiți la Palatul Regal de maestrul Curții, Octav Ulea, și de
doi adjutanți regali.

La ceremonie au fost prezenți reprezentanți ai autorităților civile și militare, primari,

magistrați, președintele Academiei Române, rectorii și profesori ai instituțiilor de învățământ
superior din București, Timișoara și Cernăuți, guvernatorul Băncii Naționale a României,
directori ai unor companii și consilii de stat etc. (lista completă, în Anexa 1).

General Radu R. Rosetti, ministrul Instrucțiunii, Educației, Cultelor și Artelor, a citit,

pe rând, diploma de învestire pentru fiecare ierarh, după care Patriarhul a prezentat Regelui
cârja arhipăstorească, pe care Suveranul a înmânat-o fiecărui ierarh în parte, adresându-i
cuvintele: «Să păstorești cu frica lui Dumnezeu, cu dragoste de Țară, Neam și Rege».

După înmânarea cârjelor arhipăstorești, corul a intonat „Spre Stăpânul”, apoi fiecare
ierarh a rostit o cuvântare (Anexele 2-4), la care regele a oferit un mesaj de răspuns (Anexa
5). În mesajele ierarhilor și ale suveranului s-au făcut referiri la pierderile teritoriale din vara
anului 1940.

La finalul ceremoniei, Regele și Conducătorul Statului s-au întreținut cu ierarhii și

invitații, iar, la retragerea monarhului, corul a intonat „Trăiască Regele”.

***

În aceeași zi, la ora 12:30, a avut loc depunerea jurământului de credință al episcopului
Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, Wilhelm Staedel, în Sala
Tronului din Palatul Regal. Au luat parte Conducătorul Statului și generalul Radu Rosetti,
ministrul Instrucției, Educației, Cultelor și Artelor.

Episcopul a ținut un discurs (Anexa 6), la care Regele a răspuns.

Sursa: darea de seamă oficială din Monitorul Oficial, nr. 65 din 18 martie 1941, pp. 1346-
1348; corespondența Curții de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Fond Casa Regală-
Documente Oficiale, dosar 37/1941.
 Anexa 1

Lista invitaților la ceremonie

Casa Civilă și Militară a Majestății Sale Regelui.

Guvernul.
ÎPSS Membri ai Sf. Sinod.
Primul Președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Șeful Marelui Stat Major.
Comandantul Militar al Capitalei.
Președintele Academiei Române.
Procurorul General al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Primul Președinte al Înaltei Curți de Conturi.
Primul Președinte al Curții Superioare Administrative.
Președinții de Secții ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Primul Președinte al Consiliului Legislativ.
Primarul General al Municipiului București
Primarul orașului de reședință a Mitropoliei Bucovinei.
Primarul Municipiului Timișoara.
Primarul orașului Huși.
Guvernatorul Băncii Naționale a României.
Rectorul Universității din București.
Rectorul Universității din Cernăuți-Iași.
Rectorul Școlii Politehnice din București.
Rectorul Școlii Politehnice din Timișoara.
Rectorul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale.
Președinții de Secții ai Consiliului Legislativ.
Procurorul General al Înaltei Curți de Conturi.
Președinții de Secții ai Înaltei Curți de Conturi.
Primul Președinte al Curții de Apel din București.
Președintele Curții Administrative din București.
Secretarii Generali de Ministere.
Procurorul General al Curții de Apel.
Președintele Consiliului de Administrație al C.F.R.
Directorul General al C.F.R.
Directorul General al Polițiilor.
Prefectul Poliției Capitalei.
Directorul General al P.T.T.
Prefectul Județului Ilfov.
Prefectul județului unde are reședința Mitropolia Bucovinei.
Prefectul Județului Timiș-Torontal.
Prefectul Județului Fălciu.
Primul Președinte al Tribunalului Ilfov.
Primul Procuror al Tribunalului Ilfov.
Președintele Consiliului Superior Tehnic.
Președintele Consiliului Superior al Apelor.
Președintele Uniunii Barourilor din România.
Decanul Baroului Ilfov.
Președintele Camerei de Comerț și Industrie.
Decanii Facultăților din București.
Profesorii Facultăților de Teologie din București.
Generalii din Capitală.
Directorul General al Cultelor.
Directorul Cancelariei Sf. Sinod.
Consilierii Patriarhali.
Consilierii Mitropoliei Bucovinei.
Consilierii Episcopiei Hușilor.
Consilierii Episcopiei Timișoarei.
 Anexa 2

Discursul mitropolitului Tit Simedrea

SIRE,

Lucrarea duhovnicească ce am desfășurat timp de patru ani și jumătate ca episcop în

eparhia Hotinului m-a învățat să cunosc că slujba de episcop al Bisericii lui Hristos nu este
lucru ușor.

De aceeam adânca și respectuoasa recunoștință ce-mi stăpânește sufletul, primind din

augustele mâini ale Majestății Voastre toiagul arhipăstoresc al îndoliatei Mitropolii a
Bucovinei, se umbrește de o abia stăpânită sfială și grijă, la gândul că poate nu voi putea
răspunde cum se cuvinte chemării lui Dumnezeu și nădejdiilor nației și Majestății Voastre.

Că vrednicia de a porni iarăși misiunea de mântuire și propovăduire creștină într-o

eparhie pe jumătate robită, cu alt peisaj sufletesc și cu alte probleme pastorale, în Mitropolia
Bucovinei, îmi dau seama că, pe cât este de cinstită și de însemnată, este cel puțin tot pe atât
de grea și de plină de răspunderi.

Mai cu seamă în aceste vremuri cumplit de turburi și de nestatornice, când

răspunderilor obișnuite se adaugă nu numai greutatea necazurilor ce ne bântuie, nu numai
durerea robiei pustiitoare ce a cuprins o parte din această eparhie, nu numai greutatea relelor
ce amenință, ci și grija zilei de mâine, a povățui duhovnicește poporul, este o sarcină cum nu
se poate mai gingașă. Dar de nu ar fi încredere în chemarea ce vine de la mai marele
păstorilor, de la Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, a cărui binecuvântare s-a revărsat din
belșug peste păstorii duhovnicești ce ș-au cinstit vlădicia, au slujit bine bisericii și neamului; și
de nu ar fi nădejde în ajutorul ce vine de sus, de la Părintele luminilor, cine ar cuteza în aceste
vajnice timpuri să ia loc printre cârmuitorii de suflete fără să nu se cutremure.

Sprijinit pe o astfel de nădejde și însuflețtit de o asemenea încredere, apoi povățuit de

marea putere a predaniei străbune și însuflețintu-mă din gândurile și faptele marilor vlădici
înaintași, al căror nume umplu istoria bisericii bucovinene, cutez să primesc cu smerită
recunoștință această cârjă arhiepiscopală, pe care mi-o hărăzește bunăvoința Majestății
Voastre, cu nădejdea că voi putea face dovada recunoștinței mele, lucrând pentru mântuirea
credincioșilor lor din Bucovina, în așa fel încât să pot ajunge cu ajutorul lui Dumnezeu a fi un
păstor vrednic de nădejdea cu care biserica și neamul m-a ales în acest cinstit scaun
arhiepiscopal.

Să trăiți, Sire!

Trăiască Majestatea Sa Regina Mamă Elena!

Trăiască nația și patria română!

 Anexa 3

Discursul episcopului Grigore Leu

SIRE,

Rânduit-a Domnul ca, după vechile datini creștinești și românești, să fie unul dintre
cei dintâi episcopi care să mă prezint înaintea Prea Înălțatului și Noului nostru Rege, spre a
primi toiagul arhipăstoresc în vremuri cu grele răspunderi.

Ales fiind ca episcop al Hușilor, cu smerenie primesc din mâna Majestății Voastre
cârja arhipăstoriei, cu riscul de a fi straja de veche la Prut, întărind sufletele pentru refacerea
morală și reîntregirea teritorială a României.

Mă rog lui Dumnezeu să-mi dăruiască înțelepciunea de a înțelege că numai „Cel ce va

face și va învăța, acela mare se va chema”.

Pregătirea școlărească și îndeosebi slujirile ca preot la altar și ca învățător la catedră

îmi dau temeinicia de a înfrunta t oate valurile vieții. Luptând până la jertfă pentru întărirea
bisericii și izbăvirea neamului, am căutat să pătrund cât mai temeinic rosturile sociale prin
prisma înțelepciunii biblice. Icoana îndrumătoare și izbăvitoare mi-a fost Domnul Iisus
Hristos, ai cărui urmași pe pământ suntem.

SIRE,

Dumnezeu a rânduit să-mi plătesc tributul slujirii și în acele părți unde întâia dată am
văzut lumina zilei, fiind, de acum, strajă la Prutul ajuns momentan iarăși graniță. Iar
Majestatea Voastră, învestindu-mă cu puterea cârjei episcopale, îmi înoiți, ca pe alte
vulturului, tinerețile, însuflându-mă cu entuziasmul vârstei ce vă caracterizează. Plec întărit și
entuziastmat de tinerețea și binecuvântata Domnie a Majestății Voastre, să păstoresc
frumoasele și mănoasele coline unde m-am născut, întărind sufletele cu ruga și cântarea
potrivită vremurilor și împrejurărilor: „Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați,
căci cu noi este Dumnezeu”.

Figurile reprezentative ale marilor înaintași: Dosoftei stihuitorul de psalmi, Inochentie,

ctitorul catedralei de azi, greu încercată de cutremur, Mitrofan, tipograful bibliei lui Șerban,
Veniamin și Melchisedec, mari cărturari și organizatori etc., îmi vor fi lumină. Mă voi strădui,
după exemplul lor, să refac viața creștină. Îmi revine îndeosebi greaua sarcină de a insufla
pârghia izbăvitoare a nădejdii, restaurând bisericile și mânăstirile ruinate în acele părți, cum nu
s-a mai întâmplat în altă eparhie. Voi păstori cu aceeași dragoste și severitate părintească, întru
adevăr și dreptate, urmărind viitorul binecuvântat. Nu voi da odihnă genelor mele, cercetând,
alinând, îndrumând și povățuind pe cei bătrâni ca pe niște frați, pe cei tineri ca pe niște fii întru
Domnul Trebuie să fim cu privegherea de zi și noapte la sfintele Altare, acum mai mult ca
oricând. Trebuie, de asemenea, să pătrundem cu înțelepciune adâncul cuvintelor Sf. Apostol
Pavel: „Chiar când stai, ia aminte să nu cazi”. Trebuie să răscumpărăm vremea, căci zilele
grele sunt. Ruga de seară și de dimineață îmi este: „Doamne, mântuiește pe Rege și ne auzi pre
noi în orice zi te vom chema”.
 Binecuvântarea Domnului să se reverse asupra țării și neamului nostru. Dumnezeu să
vegheze asupra noastră în aceste vremuri și pline de primejdii, izbăvândi-ne de foc, de sabie,
de cutremur, de venire asupră-ne a altor neamuri și de războiul cel dintre noi.

Iar Majestatății Voastre, Dumnezeu să vă hărăzească o domnie pașnică și glorioasă

întru mulți ani, ca neamul românesc, unit în granițele lui firești, să petreacă viața liniștită întru
buna credință cu nădejdea și dragostea izbânditoare.

Să trăiți, Majestate, sănătos, încoronat de gloria străbună, cu Augusta Voastră Mamă,

M. S. Regina Elena.

Să trăiască dl. General Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român.

Să trăiască patria reîntregită cât soarele ceresc.

 Anexa 4

Discursul episcopului Vasile Lăzărescu

SIRE,

Conștient, pe deplin, de importanța bisericească: religios-culturală, socială și în același

timp și mai cu osebire națională a episcopiei, ctitorită pentru orașul Timișoara și pentru
această regiune de graniță a țării, care este Nord-Vestul Banatului. Vă făgăduiesc solemn că
îmi voi da toată silința și îmi voi pune în cumpănă tot ce am mai bun în sufletul meu, spre a
face din această episcopie ceea ce s-a intenționat să se dea Banatului prin înființarea ei.

Și nădăjduiesc, Sire, că, având ajutorul haric al Tatălui nostru din ceruri, sub
binecuvântata oblăduire a Majestății Voastre și prin împreună-lucrarea fraților mei întru
Domnul, episcopii din fruntea episcopiei de pe granița de Vest a țării, voi izbuti să facem din
episcopiile noastre tot atâtea fortărețe ale duhului creștin și românesc.

Copleșit de greutatea răspunderii și de sfințenia și măreția misiunii la care sunt

chemat, cu smerenie îmi ridic ochii inimii spre Tatăl nostru Cel din Ceruri, Dumnezeul
Milelor și al Îndurării și al Iubirii de oameni, rugându-L să întregească cu harul Său
insuficiența puterilor mele, ca să-mi pot face slujba deplin spre lauda și mărirea Lui, spre slava
sfintei noastre biserici, spre binele și prosperitatea neamului și a țării noastre scumpe, cu atâtea
jertfe întregită și azi atât de greu încercată, și spre a putea aduce, prin tot ceea ce voi izbuti să
fac și Majestății Voastre curat prinos de înaltă cinstire, de nesfărșită dragoste și neclintită
credincioșie.

Să trăiți, Sire!

Trăiască Majestatea Sa Regina Mamă Elena!

Trăiască scumpa noastră Românie și sfânta biserică a strămoșilor noștri!

 Anexa 5

Cuvântul Regelui Mihai

Înalt Prea Sfințite și Prea Sfințiți Părinți,

Țin să vă mulțumesc de la început pentru alesele cuvinte ce ne-ați adresat azi, când,
potrivit datinei strămoșești și legilor țării, Vă întăresc în scaunele arhierești, în care ați fost
aleși prin voința lui Dumnezeu exprimată de glasul poporului binecredincios. Vă mulțumesc
pentru făgăduințele cu care v-ați legat înaintea Tatălui Ceresc și a mea de a păstori eparhiile și
turma ce vi s-a încredințat cu adevărată frică de Dumnezeu și cu desăvârșită iubire de Patrie și
de Neam.

Ne dăm seama cu toții că niciodată ca azi, când lumea întreagă se cutremură de

freamătul urii și al patimilor, nu vom găsi un sprijin mai puternic pentru credința noastră în
pacea cea dreaptă și în iubirea izbăvitoare de suflete și de neamuri, decât în învățătura
Mânuitorului nostru Isus Cristos. Faceți ca această sfântă învățătură să fie apă vie,
tămăduitoare de dureri, întăritoare de speranțe drepte în mijlocul poporului păstorit.

Duceţi această sfântă apă vie, mânguitoare şi întăritoare de speranţe, pretutindeni unde
datoriile de păstori vă cheamă de azi înainte. Ea este mai necesară acolo unde trupul ţării
noastre a fost sfâşiat, în Arhiepiscopia Bucovinei, ca şi în Episcopia Huşilor, unde atâţia ochi
de fraţi înlăcrimaţi ne privesc de peste graniţă1.

Înalt Prea Sfințite și Prea Sfințiți Părinți,

Plecând de aici la eparhiile Prea Sfințiilor Voastre, gândul și inima mea și a celor din
jurul Mereu vă însoțesc cu toată încrederea și dragostea pentru marea operă creștinească și
românească ce aveți de îndeplinit. Vă fac deci cele mai călduroase urări de izbândă în această
operă și rog pe cel Atotputernic să vă ajute și să vă binecuvânteze atât pe Prea Sfințiile Voastre
cât și pe credincioșii eparhiilor ce vi s-au încredințat.

1
În programul original, cu mențiunea „Această frază se va rosti dar nu se va comunica Presei”. -Arhivele
Naționale Istorice Centrale, Fond Casa Regală-Documente Oficiale, dosar 37/1941, f. 11. S-a comunicat presei
astfel: „Ea este desigur mai necesară acolo unde credincioșii îndură mai grele suferințe morale; ea este tot atât de
necesară în noua ctitorie a Eparhiei Timișoarei, care își așteaptă cu atâta nerăbdare păstorul rânduit”.
 Anexa 6

Discursul episcopului Bisericii Evanghelice C.A. din București

SIRE,

Ați binevoit a mă confirma ca Episcop al Bisericii Regniculare Evanghelice din

România, prima mea îndatorire este deci de a exprima Majestății Voastre cele mai sincere
mulțumiri pentru înalta încredere documentată prin acest act de confirmare.

Noi, protestanții, în majoritatea covârșitoare de origine etnică Germană, punând în

concordanță fidelitatea față de Stat cu dragostea de Neam, până în ziua de azi vecinic am fost
stâlpi ai muncii pașnice și productive și ai culturii. Tot așa vum sprijini și pe viitor noile
tendințe ale statului Român, ajutând astfel în cadrele lui totodată puterile cu adevărat
constructive ale prezentului, pentru că găsim o concordanță desăvârșită între tendințele actuale
ale statului nostru, cu puterile inspirate de Adolf Hitler, în concepția lui de construcție a
viitoarei Europe.

De asemenea, în această oră solemnă, stăruiesc călduros pe lângă Majestatea Voastră să

binevoiți a ocroti și de acum înainte drepturile constituționale ale Bisericii noastre. Numai
atunci ea va fi în stare să-și îndeplinească nestingherită misiunea față de credincioși, față de
neam și față de stat.

În sensul acestei misiuni, Biserica noastră, bazându-se pe Evanghelie și pe reformatorul

Luther, va avea să se dedice azi cu preferință îndatoririlor religioase, să lucreze la propria ei
înoire și să creeze armonia spirituală cu puterile naționale de azi, date nouă de Dumnezeu
pentru asigurarea viitorului.

Dumnezeu să fie cu Majestatea Voastră și cu Guvernul Țării.

Dumnezeu să binecuvânteze România!