Casa de pariuri literare

prezintă
o revistă de l-i-t-e-r-a-t-u-r-ă de doi lei cincizeci
apare lunar sub egida miSterului culturii
http://pm.ablog.ro

nr.2, iunie 2007

vă urează... Foto: Dragoş Petrişor
Cosmin Ciotloş

Editură de piatră?! De veghe la adevăraţii

Arnoteni
paginile 11-14
pagina 15

Ioana Morpurgo

Scrisoare pentru Sorin

Stoica
pagina 17

Bogdan Creţu

Cronici
pagina 9

Alex Matei

Interviu cu Angela
Marinescu
pagina 6

Constantin Vică

I Blog te veselit
pagina 3

 http://moarteanecitesteziarul.blog.ro

Gelu Vlaşin - Ionuţ Sociu –

Ştefania Mihalache Poeme de Daniel Cristea-Enache Golul de aur

sau moartea subită
Publicitate Marius Ianuş,
hose pablo, Dan
Scriitori români pag 20
sub linie (1) Sociu, SGB, Claudiu la Corint
roman-foileton - pagina 8 Komartin -pagina 24
M. Vakulovski

Interviu inedit cu
Gheorghe Crăciun
pag 22-23

http://blogme.reea.net
luciat
Da’ cine e white noise, în fond?
C
înd mi-am înregistrat blogul
m-am gîndit preţ de un sfert
de oră cum să se cheme. Nu-
mi aduc aminte foarte clar de unde mi-a
venit „terorism de cititoare”. Nici de ce am
semnat„luciat” – cred că am apăsat aiurea
pe un buton înainte să scriu cum trebuie.
Acuma aud că am ajuns„enigmatică”, pen-
tru că blogul meu e destul de citit şi nime-
ni nu ştie cine sînt. Îmi amintesc perfect
că n-am vrut deloc să fiu enigmatică. În
fond, dacă-mi postam CNP-ul ştia cineva
ceva despre mine? Pot să asigur pe toată
lumea că nu sînt Patapievici, de exemplu,
deşi cred că asta se vede destul de bine şi
cu ochiul liber.
Să spun de ce-o fac? Uf. Nu ştiu, pe
bune că nu ştiu. Pentru că subiectul meu
preferat de discuţie e literatura. Mă rog, e
prea mult spus, nu literatura, ci o carte sau
alta. Habar n-aveam dacă o să pot ţine
constant un blog tematic, la început am
white noise (http://whitenoisever.blogspot.com/)
M
i-a zis odată o prietenă că-i foar-
te uşor să găteşti: iei o carte de
bucate, deschizi la ciorbă şi dacă
acolo scrie se ia o ceapă, mergi în cămară şi iei
o ceapă. Aşa că, într-o zi în care toţi plecaseră
la lucru, dar eu aveam liber, cum stăteam aşa
şi mă uitam la pereţi, m-am gândit să fac ceva
util, dar nu prin bucătărie, că n-aveam cămara
care trebuia. Şi mi-am zis hai să fie un blog. De
fapt, vroiam să văd dacă-s în stare să-l fac, nu de
alta, dar, am uitat să spun, chestia cu ciorba nu
mi-a ieşit. Am fost foarte mândră de mine când
am reuşit să scriu primul mesaj. Mi-era clar că
Top blog literar
[greu de stabilit ce înseamnă exact literar]:
 1. Terorism de cititoare http://
luciat.wordpress.com/
- un blog despre cărţi, un spectacol al
inteligenţei; simply the best!
 2. Masa pustie http://masa-
pustie.blogspot.com/
- broderii pornind de la o carte, amin-
tire, senzaţie; de câteva zile, a mai
apărut un autor; ce se va schimba? ce
va fi la fel?
 3. rainbow books http://
rainbowbooks.mostly-
harmless.ro/
- Ionuca şi cărţile ei, nonconformism
şi prospeţime.
 4. Bookblog http://www.
bookblog.ro/
- un foarte bun ghid prin jungla
editorială
 5. UnderWay http://underway.
wordpress.com/
- un blog cu mai mulţi autori, despre
subiecte interesante: cărţi, rock,
ecologie
 6. Vasile Gârneţ http://www.
De l
a lum
e adunate
Publicitate
fost prudentă şi am anunţat că o să scriu
şi despre obiecte mişto (am şi comis o
însemnare despre un săpun care mirosea
minunat!). Acum habar n-am cît o să mai
dureze. Pur şi simplu nu-mi bat capul. Mă
distrez foarte bine aşa.
Sincer, eu nu mă întreb cine e white
noise. E, ca şi mine, o femeie care ţine un
blog despre cărţile pe care le citeşte. Ştiu
că e din Timişoara şi că are amintiri clare
de dinainte de 1989, deci presupun că
nu e tocmai puştoaică. Îmi ajunge că-mi
place blogul ei. Mă bucur cînd descopăr că
avem aceeaşi părere despre o carte şi nu
mă întristez deloc cînd avem păreri diferite
– dar se întîmplă să renunţ să citesc ceva
tocmai pentru că zice ea că e prost sau
să mă duc la librărie şi să caut un roman
care pe ea a entuziasmat-o. Nu văd de ce
aş considera-o enigmatică! Blogurile sînt
(şi) pentru oameni normali care au timp şi
chef să posteze însemnări despre cărţi.
o să scriu despre mine, despre ce-mi trece mie
prin cap în timp ce/după ce citesc o carte, pen-
tru că citesc mult, de când mă ştiu. După ce am
scris primele mesaje, au apărut şi musafirii, iar
primul comentariu m-a făcut să uit de toate
necazurile din ziua aceea. Aşa că numai bucurii
mi-a adus blogul, mi-am făcut mulţi prieteni. Şi,
pe deasupra, am început să citesc într-un mod
oarecum mai organizat. Zicea Franko (în legea
lui despre locul de muncă): „dacă-ţi place ceea
ce faci, probabil că faci ceea ce nu trebuie.”Şi eu
mă gândesc uneori că ar trebui să mă concen-
trez mai mult asupra existenţei reale, pentru
că uite!, oamenii normali fac bani, în timp ce
eu îi dau pe cărţi. Dar deocamdată, îmi place
situaţia asta. Dar nu mi-ar strica încă un serviciu
(că am deja două); asta ar însemna mai mulţi
bani de dat pe cărţi.
contrafort.md/vasilegarnet/
- dacă vreodată o să vă pierdeţi în-
crederea în poezie, aici e locul unde o
puteţi recâştiga.
 7. Jurnalul Dumnezeului ales
al Nepalului http://www.
gavagai.ro/blog/
- gavagai şi Nepalul său, adică al no-
stru
 8. o’connors o’pinion http://
www.seahorse-design.com/
wordpress/
- mai mult decât un blog literar, un site
despre toate cele...
 9. Tritonic News http://
tritonicnews.blogspot.com/
- despre cărţi & promovarea lor
 10. citesc...scriu...uneori http://
spranceana.blogspot.com/
blogul lui Vitalie Sprînceană
Îmi dau seama că am lăsat pe dinafară
bloguri pe care le citesc zilnic: Colierul
de perle al bunicii http://michaelhau-
lica.wordpress.com/-
Poiana lui Mayuma http://mayuma-
blog.weblog.ro/ şi altele
 7 ani de acasă
Este aproape imposibil să
fragmentezi editorialul semnat de
Stelian Ţurlea, la şapte ani de la apariţia
Ziarului de duminică. Te furnică pielea să
laşi ceva la o parte. O asociere mai mult
decât inspirată cu un ziar financiar. Un
obiectiv clar al unei echipe care a ştiut
să structureze, în doar câteva pagini
intrate în conştiinţa cititorilor, o varietate
a informaţiilor şi criterii valorice diverse.
Pentru că „tot ce a scris a contat” şi
pentru că „a reuşit să atragă în paginile
sale aproape toate numele de prestigiu
din cultura română”, nu putem decât
să recunoaştem în Ziarul de duminică,
alături de Apostrof-ul Martei Petreu,
unul dintre modelele alese de redactorii
„pana mea”.
*
O formulă inedită găsiţi în Verso,
bilunar cultural, redactor şef Ion
Mureşan.„Lanţul poeţilor” prezintă un
poet titular (la acest număr 10, Cosmin
Perţa) şi un invitat (Dan Coman). De
urmărit!
 **
Considerată una dintre decepţiile
anului 2006, „debarcarea” (cam asta
am înţeles c-a fost) lui Mircea Martin
(ajuns la Art) de la Cuvântul părea să
scufunde în anonimat revista. După
câteva refuzuri de principiu, s-a mers pe
mâna unei echipe proaspete (cu Răzvan
Ţupa redactor şef). Dar iată că rezervele
iniţiale (tinereţea şi lipsa de experienţă)
se elimină treptat. Ajunsă la 48 de pa-
gini (color), revista de cultură şi de atitu-
dine este densă (actualitate, eseu, cro-
nici de carte, film, arte plastice, istorie,
antropologie, psihologie, comunicare,
afaceri, anchetă, atelier vizual, literar,
top, semnal editorial, poeme, interviu) şi
numără semnături dintre cele mai diver-
se (Alex Matei, Ruxandra Cesereanu, Al.
Cistelecan, Florina Pîrjol, Viviana Muşa,
Mihail VAKULOVSKI
Google me
T pe net - înseamnă că nu există, şi nu e
O te-ai afla. Înainte de a face revista web
P poată scrie jurnalele în direct, de la scrii-
B
L
O
G
Celebrul (pentru gafele sale verbale)
Claudiu Răducanu, fost mare fotbalist
la Steaua, acum prin Cipru, spunea că,
dacă e nevoie, el poate să locuiască şi în
blocnotes, fiind convins că „blocnotes” e
sinonim absolut cu „bloc”. Parafrazîndu-
l, eu locuiesc pe blog, aici: http://blogs.
mail.ru/mail/vakulovski/, dar şi pe site,
aici: http://vakulovski.boom.ru/ şi
aici: http://www.tiuk.reea.net/. Acum
internetul chiar că ţine loc de casă, de
acasă, de ce vrei tu. Dacă vrei să ştii
ceva despre cineva şi el/ea e de negăsit
Nora Iuga, Radu Aldulescu, C. Abăluţă),
lunară şi la un preţ foarte atractiv (2
lei), Cuvântul acoperă o largă zonă de
interes. Poate uneori prea largă, cel
puţin în varianta tipărită. Din numărul
5 (mai) vă recomand: ancheta („O
radiografie a fenomenului literar văzut
din afară”) şi savurosul interviu acordat
lui Cosmin Perţa de către Ruxandra
Cesereanu. Nu uitaţi, din prima zi a lunii
pe piaţă, luaţi Cuvântul.
 ***
Două amănunte din ultimul număr
(117) al Observatorului cultural. Mai în-
tâi campania 1 mai - 31 octombrie, cu
abonamentele Obs. la pachet cu cărţi
Polirom. Amănunte pe www.obser-
vatorcultural.ro. Mai apoi, o reclamă a
...editurii Art (fostul Grup Editorial Art,
cel cu manuale şi auxiliare şcolare), care
pregăteşte în stil mare viitorul Bookfest.
Stand 29, parter. Dar despre această
editură, vom avea ocazia să vorbim pe-
ste câtva timp. Şi nu oricum.
 ****
Cronicarul ne flatează şi alocă un
spaţiu generos de prezentare pri-
mului nostru număr în ultima pagină
din România literară (nr 20, 25 mai). Îl
asigurăm, în privinţa autoficţiunii, că
n-a fost decât un „subterfugiu” şi, iată,
deconspirăm identitatea lui un cristian.
(n. 1977, Buzău, absolvent Bibliologie-
Litere, Bucureşti, editor underground,
producător al unei aberaţii personale,
Biblioteca de poezie, redactor şef al vo-
lantei Micul Ftiriadi, manager şi impresar
depăşit de vremi şi de banii altora, care
încearcă să-şi tempereze frustrările prin
acest produs atipic numit pana mea.
Cât despre aşa zisul roman „Morţii mă-
tii”, respins la un concurs specializat, nu
reprezintă decât o istorie personală).
 În chestiunea
Colocviului de la Cluj
vorba doar de părerea mea, realitatea
e că asta e realitatea de acum, oriunde
Tiuk!, am avut mai multe proiecte, prin-
tre care - un site pe care oamenii să-şi
tori la fotbalişti, oricine ar fi avut kef – şi
curaj – să-şi expună viaţa în oglinda (fal-
sificatoare, ca alea de la Odesa) în care
se poate uita oricine (atunci încă nu
exista aşa ceva, aşa cum nu exista nici
o revistă de cultură pe net, Tiuk! fiind
prima revistă culturală românească de
pe internet). Am renunţat în favoarea
Tiuk-ului, dar cînd am avut posibilitatea
să încep un jurnal live n-am ezitat nici o
clipă, mai ales că mail.ru îmi dă mult mai
multă libertate decît un simplu jurnal
(de pe alte domenii), care, oricum, n-ar fi
fost puţin lucru. Jurnalul (meu) poate fi
comentat de oricine, oricînd şi de oriun-
de, ca şi fotografiile, aici – în aer - mă
întîlnesc cu (ori)cine vrea să(-mi) spună
ceva, bat şi eu, zilnic, la uşa mai multor
bloguri şi site-uri, practic sînt depen-
dent de internet: şi acasă, şi la serviciu.
Am la „Favorites” o mulţime de foldere
cu link-uri spre site-uri şi blog-uri intere-
sante: literare, ale prietenilor, de autor,
reviste de cultură, sport, oraşe, muzee,
utile ş.a. Intru pe ele aşa cum bunicii
noştri mergeau pe stradă, călătoreau,
circulau; de plăcere sau de nevoie. Şi mă
întorc mereu acasă, normal (e mult mai
mare probabilitatea să mă găseşti acasă
numărul 2, iunie 2007
pagina 
Ce-am căutat la Cluj? Am fost să
promovam revista şi să avem de ce-i da
premiu Irinei Petraş. Detalii şi răspunsuri
concrete pe blog (http://pm.ablog.ro)
 No longer poetry. New
Romanian poetry
sau Biletul câştigător
Ok. 14 mai, ora 19.
Ajung la Teatrul Desant cu Vivi şi
Sociu, eu alerg la cafea, ei nu ştiu
pe unde (probabil să socializeze).
După un timp mă găsesc cu Sociu şi ne
hotărâm să-l căutăm pe Urmanov care
este pe la subsol. Elena ne taie calea
că „nu e gata, mai aşteptaţi un pic”.
Sunt cu Vivi pe scaun şi sorb din cafea.
Domnul Mincu ţine un speech despre
generaţia douămii (căci tot despre
asta e vorba, de fapt despre moartea
ei) şi despre cum tot aşteaptă Operele.
În fine, coborâm la Muzeu 2000. Aici, unii
dintre autorii prezenţi în antologia „No
longer poetry. New Romanian poetry”
(coordonată şi tradusă de Leonard
Daniel – Aldea, adică adi urmanov,
şi David Morley, ed. The Heaventree
Press; poeţii antologaţi: Dumitru Crudu,
Adela Greceanu, Marius Ianuş, Elena
Vlădăreanu, Ruxandra Novac, adrian
urmanov, Andrei Peniuc, Ovia Herbert,
Răzvan Ţupa, Zvera Ion, Dan Sociu)
şi-au ales câte un colţişor unde şi-au
expus obiectele personale: de la haine,
medicamente, televizoare, caiete şi
fotografii, la oameni în carne, oase,
veştminte călugăreşti şi rochii frumoase
(colţul lui Andrei Peniuc a fost decorat
cu adi urmanov şi Adriana Gheorghe).
A mai fost un concurs de
lectură. Câştigător: Matei Florian.
Şi apoi, un concurs de
tombolă. Premiul, o antologie.
În articolul din Gândul din 16 mai, Iovănel
nu precizează numele câştigătorului,
dorind desigur să-i protejeze identitatea.
A fosta aşa: Elena a strigat „ numărul 73”,
iar eu m-am scotocit de bilet şi m-am
ridicat de pe scaun în stare de şoc.
Diana Geacăr
pe net decît acasă unde locuiesc, cu „str.”
şi „bl.” şi „nr.” şi „apartament”).
 Blognotes
Da, viaţa e mai frumoasă de cînd
s-au inventat blogurile. Intru zilnic pe
unele bloguri, pe care le-am adunat
la LINKURI TIUK! Topul meu e aici, no:
http://www.tiuk.reea.net/l.html
Dar – k să nu ziceţi că fug de răspuns,
iaca 10 bloguri pe care intru foarte des,
fără să le dau note, toate sînt pe locul
1, ok?: LUCIAT, terorista de cititoare
- http://luciat.wordpress.com/, HIPER-
LITEARTURA - http://hyperliteratura.
reea.net/, Florin Dumitrescu - http://
textier.blogspot.com/, Răzvan Ţupa
- http://www.corpuriromanesti.blo-
gspot.com/, Vladimir Bulat - http://
ochiuldeveghe.over-blog.com/, Va-
sile Ernu - http://www.nascutinurss.
ro/blog/, Lucian Dan Teodorovici
- http://www.supliment.polirom.ro/
teo/, Radu Pavel Gheo - http://www.
supliment.polirom.ro/gheoland/, Ma-
rius Ianuş - http://yanush.wordpress.
com/, Ruxandra Cesereanu - http://
blog.360.yahoo.com/blog-voNwP7Ij-
br5MnY1Xhgw-?cq=1&l=6&u=8&m
x=8&lmt=5, Dragoş Bucurenci. http://
www.bucurenci.blogspot.com/. Au
ieşit 11, da’ nu mai tai 1... Intru - zi de zi
- şi pe blogul meu, normal: http://blo-
gs.mail.ru/mail/vakulovski/, şi pe Tiuk!
(k-avem kef): www.tiuk.reea.net, şi pe
al lu’ frate-meu: http://blogs.mail.ru/
mail/vklvsk/, şi pe la Baştovoi: http://
bastovoi.blog.com/, dar ăştia 2 nu-s
chiar blogeri, cred că eu intru mai des
decît ei pe blogurile lor. Îmi plac şi alte
bloguri, pe care le citesc: al lui Flo
numărul 2, iunie 2007 Sist e
pagina 
Constantin Vică (copyleft.ro@gmail.com)
I Blog te veselit
prezentare:
locuiesc de cînd mă ştiu lîngă gări şi construiesc, recent, un blog:
http://www.supliment.polirom.ro/kostea/
plus un proiect de făcut pe www.copyleft.ro
email: copyleft.ro@gmail.com
O altă problemă cu blogurile dedi-
cate literaturii este că rămîn cantonate
în formatele tradiţionale (din mediul
tipărit) ale textului. Da, există şi excepţii:
hyperliteratura e hypertext şi multime-
dia, unii scriitori au obsesii cu emoticoa-
nele (Radu Pavel Gheo e campion), alţii
pun poze şi clipuri la greu (e.g. Eugen
Suman). Dar încă nu văd scriitorul sau
cititorul care să utilizeze deliberat, după
program, posibilităţile webului 2.0.
Blogurile acestea rămîn în continua-
N
u mă interesează blogu- re un mediu de scriere lineară, o lume
rile care au vreo legătură finită (pentru că aşa o vrea, inconştient,
cu literatura. Adică nu mă Autorul). Nu a dispărut Autorul de pe
interesează: 1. blogurile scriitorilor, 2. blog, condiţie fundamentală. Nu e
blogurile despre cărţi, 3. blogurile co- aşa deranjant cum ar fi probabil un G.
lective pe care se publică literatură. Călinescu blogabil, dar de exemplu
Asta nu înseamnă că nu le frecventez: Daniel Cristea-Enache nu îşi modifică
am cam două ore pe zi de citit numai cu nimic semnătura nedigitală trecînd
din ele (cum se face pluralul la blog? un în mediul numeric. E acelaşi oriunde ar
blog, două bloguri sau un blog doi blo- scrie. Iar Internetul nu ne poate primi
guri? e neutru sau masculin?). Şi citesc exact aşa cum suntem. Ne va margina-
toate comentariile. Pentru că a ajuns să liza cînd vrem să oferim opera, nu frag-
mă intereseze mai degrabă fenomenul mentul, definitivul, nu proiecţiile.
social, nu isteriile sau, nu de puţine ori, Şi dacă tot am ajuns la probleme,
observaţiile ok ale bloggerilor. Citesc scriitorul fără editor e un blogger pier-
Terorism de cititoare nu să aflu trenduri- dut. Trecînd în mediul digital, el uită
le în lectură, intru pe hyperliteratura nu să-şi „asigure” textul, intervenţiile. Da,
pentru poezie şi în corpurile româneşti despre proprietatea intelectuală e
nu mă interesează ce postează Răzvan vorba şi despre multiplele moduri de
Þupa, ci comentariile elevelor înnebu- a licenţia un blog. Mulţi nici nu-şi dau
nite J. seama că-şi asumă responsabilitatea
T 2.
http://blogs.mail.
ru/mail/vakulovski/
O blogul lui Mihai Vakulovski, pt
ca are toată platforma în rusă.
P şi nu se schimbă în funcţie de
ţara din care accesezi. şi mai
ales că arată jalnic grafic, se
B vede treaba că se joacă acolo.
3.
L
http://www.supliment.
polirom.ro/gheoland
O şi http://www.supliment.
polirom.ro/elena
G RPGheo şi EVlădăreanu că-s
colegi de Supliment şi că nu fac
literatură pe blog. sunt doar mişto.
Acum topul, după ce m-am
răcorit:
4. http://lazarescu.reea.
net/index.html
1. http://schimbdecarti.
wordpress.com/ cred că Florin Lăzărescu a avut
primul blog (sau protoblog) din lite-
primul blog de boo- ratura română. păcat că s-a lăsat.
kcrossing din RO.
Iulian Băicuş – Poiana lui Mayuma (http://mayumablog.weblog.ro/)
O aniversare ca oricare alta
P
este vreo cîteva zile blogul va împlini un an, am uitat găsit aici un aer de libertate, e un loc minunat, m-am simţit aşa, de
cînd l-am început, cred că pe la finele lunii iunie în 2006. parcă aş fi avut toate prăjiturile din lume şi aş fi fost Dolce, blogul mi
La început nu eram convins că trebuie să scriu în el, azi se potriveşte ca o mănuşă, pentru că sunt obişnuit să spun exact
cred că nu m-aş putea despărţi de această formă de comunicare. I- ce cred şi nu ce şi-ar dori un redactor şef de la o revistă literară.
am enervat pe mulţi, pe alţii i-am lăudat, unii şi-au extras informaţii Şi sunt hotărît să-mi apăr această libertate de expresie chiar cu
despre mine pe care le-au folosit pentru tot felul de kaballe, ei, nu preţul de a-i călca pe bătături pe cei puternici şi bine organizaţi.
poţi să-i fericeşti pe toţi, oricum mă simt bine în blogosferă, am Sunt un om liber, care gîndeşte, şi visează şi creează liber!
mu l d e j o c
pentru ce scriu, dar ceea ce scriu nu e în
proprietatea lor. Ci a celui care le oferă
spaţiul de exprimare. Sau pică automat
în domeniul public, de unde oricine
poate extrage orice şi îl poate trece în
proprietatea personală. Dacă mîine aş
edita un roman din ceea ce citesc pe
bloguri, m-aţi da în judecată? Poate da,
dar nu veţi cîştiga.
Oricum literatura română (cititori
plus scriitori, şi chiar editori) se mişcă
mai bine decît credeam. Dezastru e la
blogurile de filosofie, sociologie sau
critică de muzică, teatru etc. Ceva tot
mai trebuie făcut: romane scrise în mo-
dule wiki, algoritmi de scriere, mai mult
experiment în relaţia cu sunetele, vizua-
lul şi alte medii. Dar asta presupune
muncă, iar blogurile sunt oricum făcute
să te lenevească. Blogurile, ele singure,
nu fac decît prima parte din povestea
literaturii. Aş vrea să putem scrie un ma-
nual virtual pentru literatura română, o
wikipedie locală şi perfectibilă. Sau să
vindem cu fiecare volum de literatură
un sistem de operare open source. Sau
invers. Să scriem colaborativ mai mult,
să nu ducem competiţii aiurea într-o
lume în care redevenim prestatori de
servicii, trubaduri gen, iar nu fişe de
lectură pentru istoria literaturii.
5.
http://www.
nascutinurss.ro/blog/
că e blogul primei cărţi cu site
din RO. na, acum la cîte premii
a luat cartea, autorul şi-a cam
părăsit blogul. sper să nu fi fost
doar un instrument de marketing.
6. http://corpuriromanesti.
blogspot.com/
blogul lui ţupa, ăla nepro-
fesional. îmi place pentru că
el chiar face experimentele
de care vorbeam mai sus.
7. http://
aglomerarispontane.
weblog.ro/
un blog colectiv, care chiar dacă
nu se ocupă de cărţi, are intervenţii
minunate la moment. poate fi
model pentru blogul de scriitor.
[nu mai am semne, era limită de
4000, pe care am depăşit-o]
Oana Cătălina Ninu
La revedere
T
iparul a fost mizerabil
(Marius Ianuş, machetist
Pana mea), corectura
defectuoasă, iar fotografia de pe
copertă a rămas complet străină
celor din afara Bucureştiului. Ni
s-a reproşat că suntem o revistă
„de gaşcă”, pe alocuri „elitistă”,
şi că, din 24 de pagini, o treime
este scrisă de către redactori. De
ce facem noi (în continuare) o
revistă? Din pur entuziasm, ar fi
răspunsul cel mai la îndemână.
La Colocviul de la Cluj, la teatrul
Desant şi în Club A am avut, în speţă,
un public „avizat” (scriitori, editori,
critici literari). La Biblioteca Sado-
veanu şi în cele câteva licee în care
am fost prezenţi am aflat că ultimele
lecturi ale elevilor, în afara celor din
programa şcolară, au fost Dan Brown
şi M. Drumeş, dar şi Emil Cioran,
Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu,
Simona Popescu. Ce reviste literare
citesc liceenii? Dilemateca (pentru că
e colorată şi prietenoasă), Obser-
vator cultural (pentru că nu e doar
literară), România literară (pentru
că are tradiţie). Atunci de ce ar vrea
să cumpere Pana mea, din moment
ce nu se încadrează în nici unul din
tiparele devenite deja clasice?
Evident, aici intervine proble-
ma identităţii, deşi poate că este
un cristian
Pe curând
N
u ştiu dacă să mă bucur
sau să-mi afişez mor-
ga (studiată şi bine
întreţinută statistic). Dacă apariţia
revistei (frustrare, furie, frică)
să-mi genereze reacţii pozitive (în
sfârşit se repun în practică vechi
obsesii) sau extrem de pesimiste
(se va termina şi povestea asta).
Nu ştiu nici dacă să dau credit
optimiştilor (cool număr, trăznet,
chiar e bun) sau să mă consolez
cu gândul că nu cred că o revistă
de literatură poate fi din ce în
 http://pm.ablog.ro
 pana_mea2007@yahoo.com
 ISSN: 1843-1496
 Editor: SGB & Co
 Revista respectă şi garantează dreptul la opinie şi la exprimare liberă,
responsabilitatea pentru conţinut revenind autorilor materialelor.
 Tiraj 2000 de ex.
 Tipărit la: Cromoman, Casa Presei Libere
prematur să folosim acest ter-
men. Încercăm să avem semnături
şi articole valabile, nu ne este
teamă să refuzăm materiale care
nu sunt îndeajuns de bune, fără
să avem pretenţia de a scoate
pe piaţă o revistă „ideală”.
Al doilea număr din Pana mea
apare la cea de-a doua ediţie a
târgului de carte Bookfest, eveni-
ment esenţial pentru receptarea
revistei noastre şi, bineînţeles,
pentru vânzarea ei. De ce? Pentru
că, pe modelul receptării unui
autor aflat la debut, primul număr
nu poate fi primit fără un oarecare
scepticism (nu veţi face faţă dacă
nimeni nu vă acoperă spatele, nu
puteţi vinde 2000 de exemplare
etc.); în schimb, cel de al doilea
număr este întotdeauna raportat la
primul – calitativ vorbind – şi abia
apoi la contextul apariţiei sale.
Încercăm, de această dată,
un număr cu o triplă tematică: o
anchetă despre migraţia autorilor
de la o editură la alta (va urma),
o mini-anchetă despre blogurile
literare (şi culturale, prin exten-
sie) şi un subiect dintotdeauna
riscant: moartea în literatură.
Acesta este finalul pri-
mei serii, vă reîntâlniţi cu un
nou număr în septembrie.
ce mai bună mai mult de câte-
va numere (aceleaşi semnături
ca peste tot, subiecte puţine,
interes scăzut, public împărţit).
Dar, dincolo de minusurile
asumate şi plusurile evidente (nota
aparte, nu neapărat discordantă,
vânzarea la suprafaţă – librării, tur-
neu, distribuitori, blogul, toate pa-
riuri în sine), dincolo de prestanţă
şi formulă, cum să nu mă încrunt şi
să nu zâmbesc mai apoi, conştient
că, vorba lui Mazilescu, „despre
noi se va vorbi numai de bine”?

McScriitorii şi dinozaurii simpatici
E
xistă oameni care se
amuză copios de ceea
ce se-ntâmplă în lumea
scriitorilor. Sunt unul dintre ei, e
groaznic de hazliu cum se-mparte
totul în ideologii, curente, tehnici,
generaţii ş.a.m.d. Şi pentru că îmi
sunt tare dragi scriitorii, o să le fac
pe plac şi o să îi mai împart şi eu
în două mari şi ample categorii...
Dinozaurii simpatici şi McScriitorii.
Dar ce categorii or fi acestea?
De unde au apărut? Pe ce teorii
se bazează? Şi ce a fost mai întâi,
McPuişor sau Oul de dinozaur?
McScriitorii ştim cum au
apărut. Din nevoia de eficienţă,
calculabilitate, previzibilitate şi
control. Scriitura în sine a deve-
nit o instituţie care, nevoită fiind
să-şi justifice existenţa în faţa
unui public mult prea complex,
a devenit dependentă de ordine,
reguli, criterii, curente, antologii şi
topuri. Pentru că premiile trebuie
să existe şi mai apoi să fie conte-
state. Pentru că sunt întotdeauna
Miruna Vlada (miruna17vlada@yahoo.com)
Despre blogul cărţii mele
www.mirunavlada.wordpress.com
Blogul poartă titlul celei de-a
doua cărţi ale mele Pauza dintre
vene. Ce va apărea în curând la
editura Cartea Românească.
E un blog în care vreau să-mi
cunosc cititorii, să-i anunţ ce
evenimente pregătesc (de exemplu
să-i anunţ că la lansări câteva
poeme din volum vor fi cântate
de o trupă rock). E o formă de a
împărtăşi ce se ascunde în spatele
cărţii mele, lucruri pe care nu
le spui nici într-un interviu, nici
la lansare, nici pe forum-uri sau
pe mess. Aici e locul unde sper
să mă împritenesc cu iubitorii de
poezie. Şi să înţeleg eu însămi
ce am vrut cu această carte.
 1. http://luciat.
wordpress.com/
terorism de cititoare
 2. http://bookblog.ro/
super recenzii
 3. http://
hyperliteratura.reea.
Mc M
c Sc r i i t o
Iulia Balcanaş
alţii mai buni, dar în altă parte.
McScriitorii mor şi ei, dar nu
eroic. Moartea lor survine natural,
în spatele panoului de comandă, nu
în tranşee. Pe câmpul de lupta mai
zac doar iluştri anonimi, îngropaţi în
tomuri de strategii şi de argumente.
Altfel stau lucrurile în
cazul dinozaurilor simpatici. În
viaţa de zi cu zi invocă tot soiul de
cataclisme literare, organizează şi
participă la colocvii şi conferinţe,
culeg roadele potoapelor şi le
împart în coşuri, pe categorii
matematic definite. Instituţiile
literare în care vieţuiesc dinozau-
rii se dezvăluie în faţa aceluiaşi
public complex ca nişte asistente
medicale cu minijup şi stetoscopul
încovoiat în jurul nurilor discret
ascunşi în spatele ecusonului
la fel de matematic definit.
Ei mor eroic în grupuri organiza-
te, alături de comandant, niciodată
înaintea acestuia. Câmpul de luptă
e plin de cadavre masive, cimitirele
şi antologiile devin neîncăpătoare.
T
O
P  6. http://x.ablog.ro/
B
L
O
G metropotam.ro/ cu de
net/ site-ul lui Ianus
 4. http://www.
supliment.polirom.
ro/elena/ elena
vladareanu
numărul 2, iunie 2007
ri pagina 
 http://fata-mamii.blogspot.com/
Blog în construcţie!
Va rugăm nu treziţi muncitorii şi nu atentaţi la sticluţele de pe marginea şanţului!
Traficul va reveni la normal în funcţie de vreme, colegi şi chef de muncă!
hose pablo
Iulia Balcanaş – Socio-
log. Masterand în Cerceta-
re Sociologică Avansată la
Universitatea din Bucureşti
şi cercetător în cadrul In-
stitutului GfK România.
A debutat în 2005 cu volumul
de versuri “Filme america-
ne” (ed. Cartea Românească/
Colecţia “Ediţia a doua” – ed.
Vinea). În acelaşi 2005 apare
şi un scurt grupaj de povesti-
ri “Oameni şi străzi”, în cadrul
colecţiei No name - proiect
editorial underground.
20, republica moldova - sunt băiatul capriciu al acestei ţări
fac nişte studii în filologie - vai de capul meu
Dar nu vă grăbiţi spre sunt în afara literarităţii - m-am văzut pe hârtie acum doi ani
vreo categorie, ele nu se exclud
reciproc, iar cititori există pentru lucrez o dată la trei nopţi într-un garaj - în calitate de paznic
toţi. De cele mai multe ori, aceiaşi despre aceasta deja vorbesc mulţi în bucureşti - no ?
cititori. Şi tocmai din acest motiv,
dinozaurii nu mor niciodată; iar
McScriitorii, oricât de nesănătoşi ar
fi, se comercializează în continuare.
MaMa
1
când eram cu tine la bucătărie
şi tăiai ceapa atât de repede încât ai greşit
eu de ce nu mi-am smuls un deget
 5. www. să ne lipim sângele
corpuriromanesti. să ne facem fraţi de cruce pentru totdeauna
blogspot.com răzvan lumina din tine să-mi străbată
ţupa tot trupul
dan sociu
2
numele tău va supravieţui până în ’56
când cometa va distruge lumea
 7. http://belledenuit-
ro.blogspot.com/ Belle şi pe Cristos
de Nuit, cartea de la voi doi
Editura 3
în picioare în timpul exploziei
 8. http://www. 3
toate
acuma când eu mă plictisesc
de felul meu de a scrie
 9. http://underway. poezia e în mintea ta
wordpress.com/ carti si tu naşti la 42
impresii
când meteoritul vine să îmi turtească
 10. http://uvedenrode. burta mare şi sânii mari
blogspot.com/ carti si şi durerea mai mare decât orice piatră
impresii
numărul 2, iunie 2007 Te x t e
pagina  pe viu

Marius Ianuş (www.MaMa_lor.MM.ro) Dan Sociu (dansociu@yahoo.com)

Cîntec de leagăn pentru Preşedinte eu & maică-mea 1

- fragmente -
“Cra! Cra! Cra! - strigă ciorile deasupra Manhatanului”
Allen Ginsberg
 1 Tu querida presencia... (I)
Amintirea e în întunericul de sub pat, unde se
zvîrcoleşte şobolanul otrăvitor al minţii.
În cuibul meu paranoic de mitralieră.
Un pachet de ziare mucegăite în care e înfăşurat
capul luminos al Preşedintelui,
conştiinţa lui politică înaltă şi necruţătoare.
Şi diplomatul lui sublim cu proiectele antiextrate-
restre turbo-spaţiale
făcute să schimbe lumea într-o plasmă de bine.
Îmi aduc aminte de tine, Preşedinte,
dar şi de vacile alea de asistente porno
care mi-au luat sînge pînă am leşinat...
Îmi amintesc...
Toate orele în care ne-am tîrît cot la cot pe sub - în lumina comprehensivă a creierului idolatru -
paturi
ca să apărăm Patria Ta şi Diplomatul Tău
şi proiectele tale Turbo-Mirifice
şi să căutăm o ieşire luminoasă din viaţa asta
sau măcar Sala de Mese a Femeilor...
Preşedinte al inimilor!
Şi al celor care au băut mercur din termometre
şi au supravieţuit!
Şi al celor care au ros fosforul beţelor de chibrit
şi au supravieţuit!
Cu prezenţa ta sublimă care îndemna la sinucidere!
Cu zîmbetul tău schimonosit şi al Sindromului Pilaf şi pîrjoale moldoveneşti
Down!
Şi pijamaua ta ruptă!
Cu diplomatul tău slinos!
Şi cu dacia turbo-decapotabilă
care avea să salveze patria imaginaţiei tale în Ar cam trebui să intru în crîşmă,
veci...
şi să facă să duduie utilajele din halele de confecţii!
Eşti singurul preşedinte pe care îl recunosc în
România!
 4. Bat o minge roşie între şlapi
Eşti preşedintele inimilor, Preşedinte -
eroul uitării şi al injecţiilor ei
Eşti băiatul care a ajuns la apele curcubeului,
unde mintea ta a strălucit ca un fulger
şi a înţeles elucubraţiile apariţiilor extraterestre
şi foamea de minciună a Securităţii...
Ţi-am luat toţi banii de sub saltea cînd am fugit
dar astea sînt chestiile pe care le uit
prima dată.
 7 Axiomele preşedintelui
# Moartea a fost inventată de extratereştrii.
# Bunătatea e un sentiment inventat de Papi, ca
să poată să ucidă fără remuşcări
- în lumina comprehensivă a creierului idolatru -
# Dragostea e un sentiment inventat de golani, ca
să nu plătească
# Banii au fost inventaţi de bogaţi ca să aibă
pentru ce să trăiască
- în lumina comprehensivă a creierului idolatru -
# Bărbatul e o prelungire inutilă a p
- în lumina creierului hypermorfic absurd! -
# Femeia - ceva de care te ţii cînd f
- în lumina creierului negru, din Caucaz! -
# Doctorii ne dau medicamentele astea ca să
avem gust bun cînd ajungem
în Sala de Mese a Extratereştrilor
- în lumina creierului de cimpanzeu flatulat! -
# Ne frăgezesc, băi Sică
- în lumina comprehensivă a creierului idolatru -
# Pentru că tot ce e carne e hrană
- în lumina exhaustivă a creierului idolatru -
# Iar oamenii se vor mînca între ei ca să nu îi
mănînce extratereştrii!
- în lumina creierului paranoic trist -
Poem dedicat memoriei “Preşedintelui”,
bătrîn maistru militar cu care am fost coleg în
Secţia de Neuro-psihiatrie a Spitalului Militar
Central. Am trăit cîteva poveşti alături de acest
personaj extraordinar, pentru că noi eram cei doi
“injectabili” ai salonului... Am aflat că a murit :(
Mă apropii de Botoşani
şi privirile femeilor încep să se-adune
într-un soi de – Juriul concursului de atletism
dintr-a doua, tabăra Căprioara, Dîmboviţa:
opriţi-l pe băieţelul ăla slăbănog care gîfîie ca dracu
şi n-a făcut nici jumate de tură. Nu ne convine să crape aici
şi oricum o să ia toţi diplome.
Cîntărit, măsurat &
bun de nimic.
Chiar şi manevrele şoferului
au ceva de raclaj.
Maică-mea. Nu mai nebună decît celelalte
şi împărţind cu ele aceeaşi veche poveste:
o tînără blondă, frumoasă,
curtată în studenţie de fiul unui guvernator din Zimbabwe –
iar eu care i-am stricat viaţa.
Anul trecut, cînd ascundeam
unul de altul băutura
s-ar zice că jucam un fel de jocuri erotice.
Cu de toate: momiri, pitiri, dezvăluiri,
tensiune & negociere.
Şi dulcea împăcare, amorţiţi pe fotolii
în faţa televizorului.
Dar ăsta mi-a fost şi tutorialul:
cînd a murit tata
mi s-a spus că de-acum
eu voi fi bărbatul familiei.
Aşa că m-am apucat de fumat, de băut
şi de elegii.
Mă apropii de Botoşani, sînt acolo.
Femeile, chiar şi anorexicele, mută pe străzi
funduri uriaşe, oprimante.
şi nici un strop de dragoste.
E cald în Botoşani, e o zi frumoasă.
În desişul de raze clipeşte, ochioasă,
şi cîte o luminiţă letală.
să mă îmbăt înainte de-a merge acasă.
Chiar nu ştiu unde-am ajunge
dacă ar face toată lumea ca mine.
 A n ge l a Ma r in e sc u î
Tu crezi că sînt Ceauşescu, dar nu e adevărat
Al exandru
Matei: Alo, avem
de făcut un interviu.
Angela Marinescu: Nu te mai juca
aşa, Alexandru, şi în Vatra ai făcut un
dialog de căcat. Ai prezentat cu un text
puţin, apoi ai făcut un dialog băşcălios
care nu mi-a plăcut deloc.
Ui te, mi se spune că ai
interviuri peste tot. Îţi
place să dai interviuri, totuşi?
E o întrebare cu skepsis. Nu îmi pla-
ce să dau interviuri, dar în momentul
în care simt că nu sînt în stare să scriu
un articol sau un text despre ceva ce
mă interesează, probabil din como-
ditate, atunci mă agit şi încep să caut
posibilităţi să dau un interviu.
Da r tu ai ceva să le
spui oamenilor din
afara statutului de poetă?
Bineînţeles, şi din afară, şi dinăuntru.
Nu înseamnă că îmi provoc interviuri-
le, că fac tapaj ca să mi se ia interviuri.
În schimb, mă agit în camera în care
locuiesc cît pot de tare. Tocmai cînd
agitaţia mea ajunge la apogeu, şi îmi
vine de-a dreptul să mă urc pe pereţi,
sună telefonul. Sau vine o domnişoară
ca de pildă cg, care, şmecheră fiind, mă
aruncă într-o groapă intervievistică de
toată frumuseţea din care ies complet
jumulită şi cu poalele destul de ridicate.
În interviul din 22,
vorbeşti foarte mult
de politică. Eşti pro-Băsescu.
Tu crezi că ai competenţe în
aşa ceva sau pur şi simplu gura
poetului grăieşte adevărul?
Pe undeva pe la mijloc, mă aflu atun-
ci cînd am chef să mă pronunţ despre
chestiuni politice.
Tu crezi că în politică trebuie să ai
mari competenţe ca să vezi ce vrea şi ce
poate un om politic?
Nu , dar în politică
trebuie să fii
raţional, or tu eşti umorală.
Asta s-o crezi tu. Dacă ai fi citit şi croni-
ca lui Ciotloş despre mine, ai fi văzut că, de
pildă, un tînăr ambiţios, raţional şi cultivat
ca el scrie că eu sînt persoană foarte atentă
la propriul meu cod. Crezi că o persoană
atentă la cod poate fi iraţională?
M at e i
n dialog c u Al ex
Da , Becali
este un om
extrem de atent la
propriul lui cod. Şi
Ianuş, uite. A fi atent
la cod nu înseamnă
a fi raţional în
Dialog cu Angela Marinescu
probleme publice, ci
a-ţi controla foarte
bine imaginea.
A fi raţional în
probleme publice înseamnă
a fi dezinteresat personal.
Cunoşti vreo persoană mai
dezinteresată ca mine în ceea ce
priveşte politica?
Nu ai înţeles. Trebuie să
fii interesat în politică,
dar dezinteresat personal.
Crezi tu că mama ta nu poate fi o
persoană civică? Încearcă să te detaşezi
de faptul că eşti fiul meu şi că eşti cicălit
zilnic de mine. Imaginea mea posesivă
pe care tu o ai despre mine, de mamă,
nu înseamnă aproape nimic în fenoti-
pul meu. Asta e percepţia ta. Tu crezi că
sînt Ceauşescu, etc., dar nu e adevărat.
Pă i nu tu ai spus că
eşti comunistă?
Sînt comunistă în mod generic,
adică sînt de stînga. Sînt şi de stînga şi
de dreapta.
Du pă
ce?
Orice persoană este completă şi nu
există posibilitatea să fii doar de stînga
sau doar de dreapta. Numai teoriile pot
fi sau de stînga sau de dreapta.
Cu m vezi tu influenţa pe
care se spune că o ai
Angela Marinescu
pseudonim al Basarabei-An-
gela Marcovici, n. 8 iulie 1941,
Arad. Debut cu poeme în Tribu-
na (1965), editorial, în 1969,
cu volumul Sînge albastru. A
mai publicat volumele: Ceară
(1970), semnat Basaraba Ma-
tei, Poezii (1974), Poeme albe
(1978), Structura nopţii (1979),
Blindajul final (1981), Var (1989),
Parcul (1991), Cocoşul s-a ascuns
în tăietură (1996), Satul prin care
mă plimbam rasă în cap (1997),
Alexandru Matei (amatei25@yahoo.com)
asupra unora dintre douămiişti?
O văd bine. Adică, am observat un
lucru foarte ciudat. În momentul în care
este pronunţat în scris acest fenomen,
al faptului că aş putea influenţa poezia
tinerilor, atunci exact cei care sînt numiţi
ca influenţaţi, se dezic. Dacă nu ar scrie
nimeni chestiunea asta despre mine,
influenţaţii de mine ar fi cei mai fericiţi.
Dacă s-ar scrie că sînt influenţaţi de un
Gellu Naum, de un M. Ivănescu, de un
Leonid Dimov, de Virgil Mazilescu, Ion
Mureşan sau Ioan Es. Pop, nu ar mai cîrti
nici unul. Ceea ce înseamnă că statutul
meu de poetă oficială nu există, nu sînt
canonizată, sînt controversată, iar ceilalţi
sînt oficializaţi şi necontroversabili.
E nasol să fii
necontroversabil.
Optzeciştii sunt?
Da, ei sînt canonizaţi. Toţi pînă la
unul.
Da că nu ai fi scris poezie,
ce ai fi putut scrie­­?
N-aş fi scris nimic sau aş fi scris tot
poezie, dar n-aş fi ştiut ce e. Dar, pentru
mine, poezia nu este poezie. Este ceva
mult mai puţin sau mult mai mult.
Nu e poezia
o limită?
Evanghelia după Toma, o inter-
pretare posibilă (1997), Skander-
beg (antologie, 1998), Fugi po-
stmoderne (2000), Îmi mănânc
versurile (2003), Jurnal scris în a
treia parte a zilei (jurnal, 2004),
Limbajul dispariţiei (2006),
Întâmplări derizorii de sfârşit
(2006). Dintre premii litera-
re obţinute: Premiul Nichita
Stănescu (1990), Premiul USR
(1996, 2000 şi 2006), Premiul
Mihai Eminescu pentru opera
omnia (2003).
Pentru mine, totul este o limită. Ceea
ce mi s-a întîmplat de-a lungul vieţii, chiar
şi scrisul, pentru că pînă la urmă scrisul a
început dintr-o întîmplare, a fost un ob-
stacol, adică o limită. Tot ce am făcut,
am făcut cu un efort foarte mare. Numai
existenţa ta este o plăcere. Şi totul în ceea
ce te priveşte, a fost făcut fără efort. Cum
crezi că ar reacţiona o altă mamă cînd fiul
ei ar dovedi un grad destul de mare de
iresponsabilitate atunci cînd conversează
cu ea, aşa cum ai făcut tu adineaori?
Ma i întîi cred că ar fi o
mamă fericită pentru că
fiul ei iresponsabil nu e ameninţat
de nimic să-i iasă din umbră. Un
fiu iresponsabil are nevoie de
mamă permanent, pe cînd un fiu
responsabil, se descurcă şi singur.
Crezi că ai momente şi de responsa-
bilitate şi de iresponsabilitate în relaţia
noastră?
Da , din păcate cred că
cele de iresponsabilitate
Alexandru Matei
Născut la 11 aprilie 1975, la
Bucureşti.
Volume publicate
Tractir, volum de poeme pu-
blicat la editura Dacia în 2000
şi retras de pe piaţă imediat
din cauza unei lansări rebele
alături de poetul Marius Ianuş
Je voudrais être poète, volum de
poezie trilingv editat de Mi-
nisterul Culturii din Republica
Slovacia, 2006
Periodice
Redactor la revista Vatra,
Târgu-Mureş
Redactor asociat la Le Monde
diplomatique, ediţia română
Colaborator, în 2007, al
publicaţiilor:
Cuvântul, Dilema veche, Dilema-
teca, România liberă, România
literară, Time out Bucureşti, Viaţa
Românească
numărul 2, iunie 2007
pagina 
sînt mult mai decisive.
Nu crezi că poezia ta e
puternică şi pentru că
are o doză de iresponsanbilitate,
văzută ca libido, ca inconştient?
Poate, dar nu e acelaşi lucru ca la
tine. Pe tine te resimt ca fiind o plăcere
imensă, repet, pe cînd aşa-zisa mea
poezie o fac cu foarte mare efort şi cu o
plictiseală imensă.
Uneori chiar cu silă.
În seamnă că ai nevoie
să fii plictisită.
Recunosc, am nevoie de foooarte
mult timp liber.
În toate interviurile spui, şi
a devenit un leitmotiv,
că faci limbaj. Nu ştiu cît din
această facere a ta e o proiecţie –
îţi place să spui că faci limbaj – şi
ce înseamnă exact chestia asta.
Recunosc că nebunia mea se
proiectează şi în această afirmaţie
permanentă, şi oare nu-i destul pen-
tru ca să se accepte că totuşi fac mai
degrabă limbaj decît poezie meschină?
Ad ică există poezie
şi există limbaj.
Tu faci limbaj.
Eu fac poezie, cred că fac poezie de
limbaj. Schimb registre, aproape în fie-
care an, forţez limite şi mă introduc pe
mine într-o lume din ce în ce mai lipsită
de dimensiuni.
Te xtualiştii
nu fac limbaj?
Ba da. Ei fac din limbaj un obiect.
A, şi tu
eşti acolo.
Pe cînd eu port obiectul în spate şi
pe măsură ce merg înainte sau înapoi,
se modifică şi obiectul. Sînt un melc.
Aş a.
Şi bomba de final?
Îţi declar ţie, fiule, că ăsta este ultimul
interviu pe care-l mai dau. Destul m-am
bălăcărit. Pînă la 57 de ani nu am dat
nici un interviu. A ţinut 9 ani. Schimb,
din nou, registrul.
A colaborat, de-a lungul tim-
pului, cu :
Observator cultural (2000-2006, re-
dactor 2005-2006), Cultura (2004-
2005), Revista Deci, supliment al
Academiei Caţavencu (2003-2004),
Ziua literară, supliment cultural
al ziarului Ziua (2002-2004), Re-
vista Vineri, supliment al Dilemei
(1999), Idei în dialog (2006).
Traduceri
La Société de consommation, Jean
Baudrillard, editura comunicare.
ro, Bucureşti 2005, cu o prefaţă de
Ciprian Mihali
Aproximativ 10 prefeţe publicate
la editurile Pandora M, Trei,
Paralela 45, Leda-Corint şi Erc
Press pentru cărţi traduse din
limba franceză, în special proză
contemporană
Dupăcumseştiedinpozaprimului
număr din Pana mea, căsătorit.

numărul 2, iunie 2007
pagina 
Mircea Martin către Angela Marinescu: „Nu
mă interesează, te duci acasă şi scrii”
Când am auzit că interviul luat de Alex Matei ar fi ultimul acordat
de către Angela Marinescu, ne-am gândit să-i facem o vizită. Nu doar
pentru o scurtă continuare, ci şi pentru a-i propune realizarea unui blog.
Răspunzându-ne unor întrebări, A.M. ne-a făcut bucuria de a accepta
ideea noastră. Bloggame e un proiect de bloguri ale scriitorilor români,
pe care Pana mea îl va începe cu noua sa serie. (Redacţia)
De ce e
ultimul interviu?
Pentru că m-am săturat să dau
interviuri şi pentru că nu mai am
putere să mă duc să le corectez şi
pentru că mi-e teamă de surprizele
neplăcute care se pot întâmpla. Şi mă
plictisesc foarte repede de ceva.
De ce numai
la Vinea în ultimii ani?
Nicolae Ţone a fost pentru mine un
editor excelent, în sensul că a făcut tot
ceea ce i-am cerut, mi-a dat şi bani. A
acceptat să-mi tehnoredacteze toate
cărţile singur, mi-a făcut corecturile,
puteam să-l sun la orice oră din zi şi din
noapte. Am făcut două lansări mari de
tot, eu am făcut rost de bani dintr-o
sponsorizare, la Skanderbeg şi la Fugi
postmoderne. Ştiu că la una dintre ele
au venit toţi criticii literari din Bucureşti.
Vă consideraţi autoarea
unei singure edituri?
La ora asta nu am nicio carte
în cap. Am scris câte ceva, dar nu
am un proiect în sensul unei cărţi
întregi. Şi nu mă pot gândi. Mi-ar face
plăcere să am un editor care să-mi
facă toate treburile administrative.
Eu nu mai sunt în stare să lupt, să
mă duc, să propun, să fac referate,
să-mi corectez cartea. Nu mai sunt în
stare de nimic. Sunt plictisită, sunt
bolnavă, sunt obosită. Am nevoie
de un impresar cu adevărat. Aici la
mine nu mai e joacă. Ca să am un
editor la care să alerg toată ziua mi
se pare aberant. Cu Ţone a fost cu
totul altceva. Alerga el pentru mine.
Po vestea
continuă?
Nu pot să spun că s-a terminat cu
Ţone şi a început cu altcineva. Nu ştiu
nimic. Denisa Comănescu mi-a cerut o
carte pentru Humanitas. Şi cărţile astea
(Întâmplări derizorii de sfârşit, Limbajul
dispariţiei) a vrut să mi le publice. N-am
vrut eu. Ca să le scot la Ţone. Pentru
că-mi dăduse nişte bani şi nu puteam
face ca alţii. Eu n-am vrut să-l păcălesc.
De ce aţi vrut să
publicaţi două cărţi
în acelaşi timp? A fost opţiunea
dumneavoastră sau a editorului?
Am scris Limbajul dispariţiei
forţată de Mircea Martin. Când a
preluat seria nouă a Cuvântului, a
vrut să înceapă cu mine şi mi-a cerut
un poem inedit. I-am spus că nu pot
să scriu cu forţa. „Nu mă interesează,
te duci acasă şi scrii”. Şi am scris
prima parte din Limbaj. Cum mai
aveam două poeme mari (Structura
nopţii şi Parcul) şi cred în cifra trei,
am zis închid seria poemelor mari cu
acesta. În timp ce scriam Limbajul
dispariţiei, anumite texte cădeau din
el. Acestea, stilizate, reprezintă cartea
Întâmplări derizorii de sfârşit. A fost
opţiunea mea pentru două volume.
P o s t - I nt
ervi
u cu
Cu m ar trebui să arate
o revistă literară?
Să aibă multă critică, pentru
toate genurile literare. Pe mine nu
mă interesează o revistă fără critică.
Poate să publice traduceri, cel mai
mare poet din lume, proză cu carul,
fără critică degeaba. Aş vrea să
conţină date biografice, anecdote,
amănunte paraliterare despre autori.
Şi aş mai vrea ca o astfel de revistă să
dezvolte un caracter polemic faţă de
celelalte reviste (revista revistelor),
chiar să le desfiinţeze pe unele.
Ar putea să reziste o
revistă de literatură
mai mult de doi ani?
Trebuie să funcţioneze critica,
fără critică literară o revistă nici nu
merită scoasă. Dar doi ani e prea puţin,
numai în cinci ani poate căpăta un
profil distinct. Oricum, mi-a plăcut
foarte tare ideea voastră că revista
nu trebuie să existe à la longue.
Al ex Matei a publicat,
iată, în aproape toate
revistele literare... E bine, e rău?
Nu ştiu de ce simt că lui Alex, spre
deosebire de mine, nu-i place să aibă
opţiuni ferme în anumite privinţe. Şi asta
mă deranjează la el. În acelaşi timp, îmi
spune că nu sunt dezinteresată. Dar eu
sunt dezinteresată, nu el. Totuşi e prea
apropiat de mine ca să-l mai interese-
ze ce fac. Pentru el sunt mama lui.
Eu sunt mult mai comodă decât el
şi-mi place să am mult timp liber. Nu am
făcut niciodată nimic ca să-mi încurc
viaţa, în afara chestiilor sentimentale
care, slavă Domnului, au trecut. Am
înlăturat tot, nu am lăsat nimic să mă
asuprească. El n-a trăit ca mine din
stipendiile Fondului Literar. Plus că eu
am primit bani de la părinţii mei până
la 63 de ani, ceea ce lui nu i se poate
întâmpla. Recunosc, nu prea are de
ales. Totuşi ar fi bine ca, la un moment
dat, să-şi mai limiteze din colaborări.
În ultimul număr din Cuvântul,
Ioan Buduca face referire la
un curier, cel care a transmis spre
Europa liberă numele semnatarilor
Scrisorii celor 18, iniţiată de Stelian
Tănase şi Ioan Buduca. Ce rol a jucat
Angela Marinescu în această poveste?
Chiar am să-l întreb de ce nu m-a
nominalizat, eu am fost curierul. Am
plecat în Franţa pe 9 decembrie 1989.
M-au pus să ţin minte cele 18 nume,
nu puteam să le scriu. A doua zi m-am
întâlnit cu Monica Lovinescu şi Virgil
Ierunca şi le-am spus numele. Pe două
le-am uitat. Unul dintre ele era chiar
al lui Cristi Popescu. Când am reve-
nit în ţară, Cristi Popescu mi-a făcut
scandal, a crezut că special nu l-am
spus. Nici vorbă! Am uitat pur şi simplu.
Ex istă tot felul de discuţii
în ceea ce priveşte
relaţia dumneavoastră cu o
altă poetă reprezentativă, mai
s cu
A n g e l a Ma r i n e
tânăra Mariana Marin. Haideţi
să lămurim puţin lucrurile...
Angela Marinescu
În clipa în care am auzit că a murit,
Nu putem judeca cu bun simţ
am avut un şoc. M-a durut că nu am
reuşit, cât timp a trăit, să-i demonstrez
că nu sunt securistă. Îmi părea atât de
rău că nu am ajuns să avem clarifica-
rea asta, încât îmi venea să mă urc pe realitatea
pereţi de nemulţumire. Acum ştiu ce
a fost. Nu eram considerată o poetă
profesionistă, n-am făcut filologia, nu-mi cînd arzi o floare roşie între picioare se apropie moartea
puteam controla limbajul atât de bine,
am evoluat cam singură şi dintr-o foarte te sufoci şi vomezi
puternică motivaţie, care n-avea nimic peste grădini degradate.
de-a face cu textul. Nu prea ştiam să mă
port în lume, nici acum nu prea ştiu. Şi frica faţă de poezia bătrîneţii,
sunt oameni care nu mă suportă. Ea era - o reptilă rece ce-ţi taie răsuflarea -
unul dintre aceşti oameni. Şi atunci a
o surprind că mă epuizează cu o grosolănie
considerat că-şi poate exprima dispreţul
faţă de mine şi faţă de poezia mea.
Deşi sunt foarte orgolioasă, simţeam
de o feminitate masculină
bătrîneţea e o cîrpă pe care o foloseşti după consumarea
că-mi este superioară din punctul
de vedere al pregătirii intelectuale. unui act homosexual
Totdeauna a făcut parte din grupul o cîrpă contorsionată ca o rufă
cel mai bine cotat de critici. A fost
prietenă cu M. Cărtărescu, cu Ghiu, cu
Iaru, cu Stratan, cei mai bine cotaţi
o cîrpă pe care o arunci pe anusul
subminat de sînge al lesbienelor
poeţi ai generaţiei. Dar Mariana Marin
era foarte credincioasă textului ei blondele fixe cu ochii albaştri
şi pentru asta făcea orice. Am fost se sărută cu brunetele ameţitoare
odată împreună într-un cenaclu unde
citea Vinicius, care la prima carte era direct pe pubisuri tăiate cu lama
vizibil tributar lui Mazilescu. A simţit din aparatul de ras al bărbaţilor
asta, era o fată deşteaptă. La rândul
meu, am simţit într-o secundă. S-a
ridicat să vorbească. A început să spună
să nu credeţi că atunci cînd îi sărut mîinile
lui Alex sau mîinile lungi şi subţiri
exact lucrul ăsta. A văzut că Vinicius
se-nnegreşte la faţă, dar l-a jignit
de-a dreptul, deşi a simţit rumoare
ale prietenei mele de-o clipă
nu simt decăt plăcere
în jurul ei. Asta era Mariana Marin. colţul geometric al casei lui Antonioni
N-o interesa că dă în oameni. Era
credincioasă textului ei. Vorbim despre patul excesiv de vast ce atrage ca un magnet
un oportunism de substanţă. Cosmin al tăcerii sexuale
Ciotloş spune că sunt foarte atentă la
propriul cod. Mai atentă decât Madi, pe care se consumă gestul violent al autodistrugerii
n-ai văzut în viaţa ta pe cineva! În pe o suprafaţă din ce în ce mai mare
orice condiţii, ea ştia spre cine să
meargă, cu cine să ţină, în cine să dea. gestul smulgerii mîinii ce excită creierul
şi apoi scrie
În acest număr am alocat ceva
spaţiu... morţii. Cum vă
împăcaţi cu o asemena companie?
o singurătate umilă
şi definitivă
în întunericul nopţii
Când pui ceva lângă moar-
te merge tot. Moartea închide
cercul. Logica e perfectă.
Mă cheamă
http://corpuriromanesti.blogspot.com
Blogul meu este „corpuri romanesti”. blog îmi este foarte la îndemână să
Este blog-ul personal pentru că în
postură de jurnalist postez pe blogul
testez texte în lucru (în special teo-
retice) ca să aflu dacă sunt destul de
meu de la Cuvântul. Înapoi la „Corpu- clare. E adevărat că trebuie să mă limi-
ri”: tez la fragmente scurte (aşa cum cere
Îmi este ciudă că nu reuşesc să îl or- respiraţia cititorului de blog) dar trep-
donez cum mi-aş dori, aşa că, până o tat am început să îmi obişnuiesc citito-
să mă prind ce şi cum, mă văd nevoit rii de blog cu accentul pus pe concept.
să despart uşor uşor categoriile pe De la o vreme s-au înmulţit comentarii-
care mă interesează să le acopăr aco- le, întrebările şi discuţiile din subsolul
lo. Mai întâi lucruri personale despre postărilor mele. De multe ori întrebările
poezie, apoi poezie care apare în cele sunt personale despre Răzvan Ţupa
mai neaşteptate locuri (îmi amintesc că dar majoritatea celor pe care îi citesc
am postat la un moment dat un film cu acolo fără să îi cunosc sunt deja în joc:
un puşti care jongla cu o minge, mi se blogul este mai degrabă despre corpu-
păruse foarte poetic).
Punctul doi ar fi agenda poetică. Pe
ri româneşti şi mai puţin despre cineva
pe care îl cheamă Ţupa.

Ştefania Mihalache (stefi_miha@yahoo.com)
Publicitate sub linie (2)
O
ra prânzului, leneşă,
adormită. Accounţii plea­
că să „ia masa în oraş”,
târându-se fără chef.
Se aude o bătaie în uşă. O poştăriţă
mă umple de facturi. Cred că numai
pe strada asta mai există poştăriţe ca
pe vremuri, ca cele care-i aduceau bu-
nicii mele pensia, sau asta care a venit
la mine s-ar putea să fie chiar ultima:
grasă, cu o geantă uriaşă de piele plină
de hârtii, cu o şepcuţă pe cap, cu o faţă
veselă pe care sclipesc ochii fardaţi cu
un albastru tare. O poştăriţă care ştie să
te facă să te simţi bine. Semnez iau fac-
turile şi încep să le studiez într-o doară.
A, factura la gaz a doamnei Alexan-
drescu. Sun cu plăcere la uşa ei, o să-mi
deschidă şi părul ei alb o să strălucească
în lumina soarelui pe holul cel vechi.
- Bună ziua.
- Bună ziua, drăguţă.
Îi întind factura de parcă i-aş da un
buchet de flori.
- Pentru Dvs.
O ia şi acum o să-şi caute ochelarii în
buzunarul rochiei cu gestul acela sim-
patic de om uituc. Nu bătrân, uituc.
Îi găseşte şi-i pune la ochi.
- Aaaa, gazul, iar l-au lăsat la voi...
Mulţumesc drăguţă.
Presupun că acum ar trebui să plec.
Dar nu mă desprind încă.
Doamna Alexandrescu mă priveşte
în aşteptare. Ochii i se luminează şi
zâmbeşte.
- Nu vrei o cafea? Cred că aveţi pauză
de prânz...
- Ba da, mulţumesc frumos.
Îmi face loc să intru. Îmi doream
demult să intru în apartamentul d-nei
Alexandrescu, să văd mobilele vechi,
interbelice, pălării, pantofi şi mărgele
demodate, mirosul de viaţă stătută,
ca un fel de esenţă conservată pe care
n-ai cum s-o găseşti nicăieri în altă par-
te. Aburul cafelei merge bine împreună
cu frisonul acela al vieţii trecute care se
aşează, se ordonează singură şi aproape
că te dă afară din ea, te elimină încet, îi
elimină pe d-nul şi d-na Alexandrescu.
Şi rămân în urmă numai faptele lor,
transformate în abur. Se aşează în faţa
mea pe scaun. Mă priveşte zâmbitoa-
re, liniştită, ştie că am s-o întreb ceva
dar aşteaptă să încep: nu se grăbeşte
nicăieri.
- Frumoasă clădire...
Nu-şi ia ochii de la mine.
- Veche..., nu?
- A, da...de prin anii ’20.
- Îmi plac clădirile vechi. Au atâta per-
sonalitate...au...un trecut.
- E ceva să trăieşti o viaţă întreagă
intr-o casă. Aveam 19 ani când m-
am măritat şi m-am mutat aici cu dl.
Alexandrescu.
- Şi...părinţii lui Alex s-au mutat tot
atunci?
- Ei au venit ceva mai târziu, când a
murit dl. Saizescu cel bătrân.
- Şi-l aveau deja pe Alex?
Fixez cu privirea modelul sculptat în
marginea dulapului de lemn masiv
din faţa mea.
- Alex era mic de tot, l-au adus
într-o păturică albastră, parc-o văd
şi-acum...
Şi montura splendidă a inelului cu
safir de pe degetul d-nei Alexandrescu.
- Mama lui era o femeie tare frumoasă
şi educată.
- Şi Alex?
- Alex?
- Aaaa...cum era Alex când era mic?
- Era tare frumuşel şi deştept. Un copil
deosebit.
Ochii i se tulbură.
Fo i le
- Tare-mi pare rău că noi n-am avut
copii. De aia trăim aici, pe pământul
ăsta.
Tace. Pare să fi uitat de mine. Mă uit
discret la ceas. Ar cam trebui să mă în-
torc.
- Hm... v-aţi fi gândit că o să se
întoarcă?
Tresare.
- Cine, drăguţă?
- Alex..., spun încurcată, că o să vină...
înapoi...şi o să aibă o firmă...tot aici, în
casa asta.
Faţa i se întunecă. Se strâmbă puţin
de parcă ar durea-o ceva, undeva adânc
în corp.
- Nu, n-aş fi crezut că o să poată să se
întoarcă aici.
- De ce?
- Aici, continuă ea ignorându-mi între-
ruperea, de aici i-au luat, ştii...după ce
a fugit el. A fost cumplit...
- Pe cine?
- Pe ai lui... Au venit chiar a doua noap-
te, cu câini, nu ştiu de ce a trebuit să
aducă şi câinii ăia... A fost îngrozitor...
era spre dimineaţă, să fi fost 3-4, vara,
cocoşii începuseră să cânte, cerul
avea aşa o culoare bleumarin...şi câi-
nii ăia cu botniţe au sărit din maşină...
ţin minte ca acum, ea, săraca, n-a vrut
să plece, sau uitase ceva, şi a făcut un
pas în spate, şi atunci ăla cu ochelari
negri i-a trăsnit o palmă scurt, peste
gură. Da’ cocoşii, n-am văzut aşa ceva,
cocoşii, aproape că zbierau, mai ales
ăsta din spate de la doamna Damian,
ceva de groază...Am văzut din spatele
geamului cum şi-a dus mâna la gură
şi-apoi s-a uitat ce avea pe mână cred
că era plină de sânge...
Doamna Alexandrescu plânge cu
umerii zguduindu-se uşor. Îşi scoate
ochelarii şi îi şterge cu o bucăţică de
material.
- Şi... aţi mai aflat ceva de ei?
Cu voce liniştită, aproape seacă îmi
spune:
- El a murit la puşcărie...că era bolnav
cu inima, ea făcut un şoc şi au dus-o
la nebuni.
- Şi mai...
Chipul d-nei Alexandrescu s-a în-
chis.
Şi-a reluat zâmbetul.
- Ţi-a plăcut cafeaua, drăguţă?
- Da, mulţumesc. Şi-n aceeaşi clipă mă
ridic să plec.
Paşii ei mă urmează greoi, fâşâitori,
până la uşă.
- Acum, când s-o trezi dl. Alexandrescu
să-i dau medicamentele, zice ca pen-
tru sine.
 ***
Î
napoi în apartamentul nostru.
Accounţii s-au întors, fiecare e la
locul lui. Păşesc discret spre se-
cretariat rugându-mă să nu mă observe
nimeni, ştiind însă că asta nu se va în-
tâmpla ştiind că o privire, nişte vorbe
mă vor ajunge şi îmi vor încolăci gâtul.
- Vezi că a sunat telefonul în draci.
Georgi. O palmă peste gură. Un cer
bleumarin. Să te uiţi la mâna ta plină de
sângele tău.
Mă bufneşte plânsul. Trebuie să
ajung la bucătărie. Acolo ai voie să plângi
câteva minute.
Poate că ea se uită acum la copacii
ăştia abia înfrunziţi de la fereastra spi-
talului şi începutul ăsta nehotărât de
primăvară o nelinişteşte. Poate ar vrea
să se întoarcă.
Intră Dania. Tresar.
- Ce faci aici, Andra? Ai grijă să nu vină
Alex şi să nu fii la secretariat.
ton
Se întoarce cu spatele si cotrobăie
prin bufet.
Mi-o închipui pe ea, cu părul ei
auriu şi statura zveltă dar robustă,
căutând prin bufet, imposibil să nu fi
făcut asta cel puţin o dată în atâţia ani,
pe ea într-o rochie de casă, cu ibricele
fierbând pe aragaz, şi ea căutând ceva
în dulap pentru copilul ei înfăşurat în
păturica albastră, pus în pătuţ şi adus în
bucătătrie la căldură.
- Ai văzut cumva ceaiul ăla de afine?
Aşa, da, ceaiul de afine. Pentru fiul ei.
- Dania.
- Da? Ce e?
- Ce s-a întâmplat cu părinţii lui Alex?
- Ce să se-ntâmple? Sunt bine mersi.
- Nu, vreau să zic...după ce a plecat, a
fugit el...
- Tu eşti nebună?
- ?!?
Dania începe să râdă cu poftă. Faţa
ei obosită capătă lumină şi culoare.
- Doar n-ai crezut prostia aia cu arun-
catul în Dunăre? Doamne, mi-e rău...
Dania râde de nu mai poate.
- Adică nu-i adevărat?
- Măi fato, părinţii lui erau mari ştabi
comunişti. Dar nu erau proşti, s-au
prins ce urma să se întâmple aşa că ei
l-au trimis din ţară şi pe urmă, aproa-
pe de revoluţie au şters-o şi ei.
- Hai, măi, că n-avea cum...Nimeni nu
putea pleca...
- Ei, căcat. Acuma o să-mi spui şi că
revoluţia au făcut-o prostănacii ăia
care au ieşit în stradă...A, uite-l. Într-o
mână ţine cutia cu ceaiulde afine, în
alta ceaşca şi o linguriţă.
- Da’ de ce-mi răcesc eu gura cu tine...
se îndreaptă spre uşă preocupată.
Hai că parcă aud telefonu’.
 ***
S
unt înapoi în secretariat. Uşa
de la intrare se dă de perete.
- Bună. În juma’ de oră
vreau rapoarte de la toată lumea. An-
dra, la mine.
Mă ridic cu o mişcare bruscă, vărs
cafeaua peste nişte rapoarte.
Întorce spre mine un chip cu ochi
goi.
- Las-o dracu’, îi scapă printre dinţi.
Îl urmez în birou. Se întorce brusc,
cu aceiaşi ochi goi: vino şi cu rapoartele
despre campania lui Ling, că nu te chem
să mă uit la tine.
- O să dureze fiindcă...
Urletul mă acoperă ca un val uriaş,
ca un val de pământ până la cer.
- Căcat o să dureze! Ce dracu’ ai făcut
până acum?
- Păi am... răsturnat cafeaua pe ele.
- Alerg să le printez din nou!
- Aleargă, aleargă!
Georgiana se lasă sub birou şi se
scutură de râs. Ceilalţi stau muţi pe so-
clurile lor.
Inima îmi bate nebuneşte, mâinile
mi-au transpirat. Deschid de zece ori
acelaşi folder, aproape că-mi aud pulsul
în tâmple. Minute trec cu miile. Oricând
se poate deschide uşa şi Alex-monstrul
să mă ia de mână să mă arunce afară,
afară din şansa mea, afară din viitorul
meu. Şi să nu-l mai văd cercetându-mă
cu ochii lui rotunzi...
Mă uit cu bucurie cum creşte tean-
cul de foi. Imprimanta se învârte harnică
mai departe depunând generos un cu-
vânt după altul. Un cuvânt după altul ca
nişte săruturi în chenare negre.
Intru în sfârşit în birou. Aşezat în fo-
toliul său de piele, se învârte în stânga
şi-n dreapta cu mobilul la ureche.
- Pot să-ţi arăt rapoartele, Ling, o să
Ştefania Mihalache
M-am născut în Braşov, în 2001
am absolvit Facultatea de Fi-
lologie din acelaşi oraş după
care am petrecut un an la Bu-
dapesta făcându-mi studiile
de master la Central European
University. Există o legătură
strânsă între această perioadă
şi romanul meu de debut Est-
falia. Am publicat poezie,
vezi cifre.
Îi întind foile. Întinde mâna după ele,
dar şi-o retrage scurt, ca electrocutat.
- Tu nu înţelegi că n-am cum să jus­
tific...
- Da, îţi arăt pe hârtie.
Îi întind iarăşi foile. Întinde o mână,
apoi o retrage într-un gest, cu arătătorul
în aer:
- Ascultă-mă o secundă.
- Am aici hârtiile. În faţa mea. Dau să i
le aşez în faţă.
Face semn ca şi cum le-ar îndepărta.
Le trag iarăşi spre mine.
- Trebuie să ne întâlnim. Ling. O să
stăm de vorbă omule. Să-ţi citesc de
pe hârtie?
Îi dau iarăşi hârtiile, întinde mâna şi-o
lasă suspendată în aer la câţiva milimetri
de hârtiile mele. Suntem ca doi baletişti
care execută un dans, doi îndrăgostiţi
care suspendă gestul care i-ar uni pen-
tru totdeauna. Hârtiile tremură. Publicul
îşi ţine respiraţia.
Şi apoi Alex se întoarce cu spatele în
fotoliul lui rotativ.
- Nu, nu cred că e bine să ţi-l trimit pe
mail...Glumeşti.
Părul negru se continuă cu scaunul
negru, cu braţele care ies din sacoul
negru, braţele care au bătut apa şi
gheaţa...
- Tu ce cauţi aici? Mă întreabă mirat
întors din nou, nu ştiu când, cu faţa
spre birou.
- Păi...dau să-i întind hârtiile...
- Nu mai e nevoie. Poate ai treabă.
Mă îndrept spre uşă.
- Şi-o cafea, te rog.
- Alex, tu de când... de când nu te-ai
mai plimbat aşa...printr-o pădure, la
munte?
Se uită la mine cu toată uimirea
pământului adunată pe chip.
- Andra...tu eşti...eşti o mare figură...
Voi poetesele astea... sunteţi nişte fe-
mei tare nebune...
Tresare ca şi cum i-ar fi venit o idee:
- Adică, lasă...
- ?
- E ok. Poţi să pleci.
- Şi cafeaua?
- Şi cafeaua.
„Adică?”
Tot restul zilei are pereţi de sticlă.
Măcar în ei bate soarele. Urmăresc pisi-
ca din curtea vecină ieşită să se bucure
numărul 2, iunie 2007
pagina 
proză, eseuri în reviste ca
Vatra, Interval, Familia, Tiuk.
În 2004 m-am mutat în Bucureşti
unde, mai ales după debut,
am continuat cât am putut să
împletesc activitatea literară
(am colaborat cu recenzii la Ob-
servator Cultural) cu existenţa
cotidiană tradusă mai ales în
joburi 9 to 5.
În prezent am un job mult mai
bun şi lucrez la al doilea roman.
de o primăvară timpurie.
Scriu cu corp mare pe ecran:
Vreau să fiu blana pisicii
Sau o pisică cu gura de lalele roşii
Şi cu ghearele de smarald să-mi
pieptăn părul
Ca o amantă care are toată ziua nu-
mai pentru ea.
- Vrei ceva de jos?
- A?
- Ceva de jos, Andra! Strigă în urechea
mea Graţiela.
- Nu, spun cuprinsă brusc de umor, aş
vrea ceva de sus...
- ?!?
- Băi vorbiţi voi cu Andra că io nu mă
prind ce vrea.
„Vreau să fiu o pisică...”
Scriu! Nu pot să cred! Chiar scriam!
Poate o un poem bun...Ce zi minunată.
Multumesc lui Alex pentru pereţii de
sticlă, vecinilor pentru pisică, lui Dum-
nezeu...
Trebuie să ies să mă plimb, să
îmbrăţişez strada şi lumea... Cobor
scările în grabă, parcă ceva s-a dezno-
dat în mine, parcă cineva mi-a turnat
în cap o găleată cu aur topit, parcă din
mine se scurge acum sufletul direct
spre centrul pământului. Acum e mo-
mentul, îmi spun.
Limba mea ca o algă verde leagă
trupurilor bărbaţilor negri
Aşa ne ducem cu toţii acasă
Pe pământul crăpat lângă mamele
grase şi oalele cu fierturi...
Repede, repede în Cişmigiu, nu e
timp de pierdut, unde stau pensionarii
înşiraţi ca perlele vechi pe bănci şi copiii
nu ştiu că sunt atât de aproape de nişte
morţi frumoase, şi repede în super-
marketuri unde oamenii în siguranţă
la mijlocul vieţii îşi umplu coşurile,
şi repede în cluburi unde nici măcar
destrăbălarea nu e perfectă, şi repe-
de înapoi-înainte în sarabanda minţii
mele.
Vreau să dorm într-o noapte în
parc, să mă trezesc în miezul nopţii cu
va urma
obrazul pe căptuşeala lucioasă a unui
pardesiu străin, cu bluza mototolită,
ridicată, şi sânii presaţi în cutele
căptuşelii cu miros de naftalină veche.
numărul 2, iunie 2007
pagina 
BOGDAN CREŢU (bogdancretu@yahoo.com)
vă prezintă:
Martirii orgolioşi
R
adu Aldulescu este, cu
siguranţă, unul dintre prozato-
rii cei mai importanţi care au
apărut după 1990. El este, mai bine spus,
un produs al tranziţiei noastre lugubre,
de care literatura nu s-a putut nici ea izo-
la. Începând cu Sonata pentru acordeon,
volumul de debut din 1993, dar mai ales
prin Amantul colivăresei (1996), Istoria eroi-
lor unui ţinut de verdeaţă şi răcoare (1998)
şi Proorocii Ierusalimului (2004), autorul
a impus un stil întru totul distinct de al
colegilor de breaslă, situat într-un raport
de fidelitatea faţă de limbajul pitoresc al
străzii şi, în aceeaşi măsură, o lume apar-
te, „mizerabilistă”, după cum s-a tot spus,
plasată undeva către subsolurile României
postdecembriste.
Ultimul roman semnat de acest im-
portant scriitor nu dezminte succintele
etichetări de mai sus, deşi ar trebui să le
nuanţeze în mod hotărât. Ceea ce într-un
fel s-a şi întâmplat, de vreme ce unii dintre
nu foarte numeroşii comentatori de până
acum (Andrei Terian, Doris Mironescu)
aduc în discuţie şi palierul metafizic al
ficţiunii veriste, naturaliste ca metodă, pe
care Radu Aldulescu a brevetat-o în proza
ultimelor două decenii.
Ceea ce atrage atenţia înainte ca
iţele intrigii să se limpezească este stilul
alambicat, care conferă frazei un melos
de lamentaţie; naratorul pur şi simplu
amestecă voit planurile, mixând, în cadrul
aceleiaşi unităţi sintactice, diferite voci şi
adresându-se uneori, compătimitor, perso-
najelor. Această naraţiune ba la persoana a
II-a, ba la prima ori, mai rar, la a III-a, acest
amestec bine controlat al perspectivelor
conferă textului numai ritm şi imprimă
lectorului o anumită atitudine faţă de per-
sonaje. Mirela nu mai e o simplă curviştină,
căzută în păcat încă de tânără şi devenită
victimă a bărbaţilor laşi, care o părăsesc
după ce îi lasă în grijă plozi din flori, ci şi
o năpăstuită a sorţii, un om care merită
toată mizericordia datorită condiţiei sale
inevitabil precare. Sărăcia, compromisurile
pe care se vede nevoite să le facă pentru
Ioana Ristea
http://www.bookblog.ro/
Î
n afară, există o competiţie
acerbă între criticii tradiţionali
(cei ce tipăresc pe hârtie) şi blog-
gerii bibliofili. La noi, e încă prematură
discuţia despre aceste două tabere.
Punctul comun ar fi complementarita-
tea: un blogger care aduce în discuţie
una articol publicat de un ziar, nu face
decât să sporească popularitatea res-
a supravieţui nu mai sunt urmări fireşti ale
unui comportament nu întru
totul ortodox, ci date prescri-
se destinului ei de perdantă,
de pe urma căreia toţi profită,
pentru a o înjosi fără preget
cu proxima ocazie: „Nici n-ai fi
simţit osteneala, Mirelo, abia
sărită de douăj’ de ani, zveltă,
făcută, cu carnea tare pe tine, şi
tocmai scăpaseşi de Ticuţă, încât
tot ce ţi-ar fi lipsit ar fi fost un sol-
dat sau un ofiţer dintre şantieriştii
ăia care nu mai pridideau să
rânjească la ea şi s-o ciupească de
buci. Păi, nu doar din pricina asta
îţi era bine şi nu simţeai osteneala,
da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i
acum cu ce era atunci”. Ei bine, nici
nu deschizi bine cartea şi pricepi
că atât Mirela, cât şi Rafael, perso-
najele principale ale acestui eşec
unanim, „mirii nemuririi”, cei care
încearcă să-şi afle liman tocmai în înnobila-
rea suferinţei, sunt adevăraţi arhangheli ai
mizeriei, sfinţi martirizaţi permanent, faţă
de care atitudinea auctorială este una pe
cât de pioasă, pe atât de neconvenţională,
de vreme ce nu pierde prilejul de a dubla
mereu poezia înaltă, spirituală a suferinţei
autentice de latura sa grotescă, de a da în
vileag plăgile supurânde ale unor vieţi si-
tuate la limita de jos.
În afara acestui nivel simili-naturalist al
textului, totul capătă accente simbolice, de
vreme ce personajele par a se înscrie în ti-
pare cvasicunoscute: paznic într-un cămin
de copii, provenit tot de acolo, Rafael se
simte un prizonier pe viaţă al coşmarului
copilăriei, dar este surprins adesea
„aşteptând copiii să vină la el”. Acelaşi are
obiceiul de a ţine interminabile predici,
dintre care unele nu sunt deloc lipsite de
adâncimea lor; există ceva mesianic în
atitudinea acestui vagabond tragic, care-
şi înţelege condiţia, dar are şi orgoliul de
a îşi duce crucea până la capăt. „Împărăţia
nemuririi e departe; pentru ei, da, că el e
asigurat de viaţa veşnică şi n-ar mai avea
pectivei gazete. Bloggerul are avan-
tajul că singurul căruia trebuie să-i fie
fidel este el însuşi, putând astfel vorbi
cât se poate de deschis şi fără ocolişuri
despre punctele slabe sau forte ale
unei cărţi. Sinceritatea care-i este pro-
prie îl face mai simpatic consumatoru-
lui de cultură. Ne place să auzim: “mi-a
plăcut/nu mi-a plăcut pentru că…”.
C ro n i c i
Cartea Românească, 2007
la ce să- l frământe
soarta lor.
În definitiv,
fiecare se
salvează
s i n g u r,
deşi nu-i
mai puţin
adevărat
că nu te
poţi sal-
va decât
salvân-
du-i pe
ceilalţi”.
I a t ă
unul
d i n
săracii
lumii
care
face
din statutul său o monedă poate calpă, dar
verosimilă, care să îi asigure accesul la cele
sfinte. Cu alura sa de Raskolnicov, de preot
păcătos, cum îl percepe şi Mărgărit, cel
fascinat de el, Rafael exprimă însă şi mari
adevăruri, de coloratură dostoievskiană,
din care nu face însă decât un arsenal
tocmai bun pentru a-şi susţine martiriul
pauperităţii: „Crucea-i în om şi-i chiar omul
şi orice ar povesti omul despre el însuşi nu
se compară şi nu poate întrece greutatea
crucii”.
Pe scurt, Mirii nemuririi ridică la rang
de victime ale răutăţii lumii acest tip de
indivizi care se complac, nu fără orgoliu,
în condiţia lor, chiar dacă au răbufniri de
onoare (Rafael îl înfruntă pe zbirul cartie-
rului, riscând mult mai mult decât ar putea
duce, Mirela decide să mai nască un copil,
chiar dacă ştie perfect că nu va avea cu ce
să îl crească, chiar dacă îl va vinde şi va risipi
banii respectivi etc.). Una peste alta, avem
de a face cu unul dintre romanele cele
mai bune ale anului 2006, care ar putea
juca rolul unei răspântii în opera lui Radu
Aldulescu.
Aceasta nu înseamnă totuşi că ne de-
zicem de referinţele şi cuvintele alese
ale criticii tradiţionale dar, pe lângă
acestea, aportul personal al unui
blogger, pertinenţa expunerilor, acel
ceva ce transpare în cuvintele despre
o carte, ne convinge o dată în plus.
Blogurile despre cărţi vorbesc despre
cărţi. Pentru autorii lor, cititul este pasiune;
vorbesc despre ultimele cărţi pe care
le-au citit, sunt toţi la curent cu fenome-
nele/evenimentele/chestiunile arzătoare
din blogosfera românească şi străină,
promovează rar evenimente culturale
(vorbesc despre ele după ce acestea au
avut loc). Blogurile de autori (dintre care
“Voi fi o carte legată în
propria-mi piele”
Ioan Es Pop - “no exit”, editura Corint, 2007
Î
ntreaga poezie a lui Ioan Es. Pop
(de reluat musai în recenta antol-
gie apărută la editura Corint, no
exit) e de citit ca un scenariu, căci auten-
ticitatea s-a mutat la nivelul scriiturii, ea
echivalând cu un gest de consecvenţă
cu acest construct textual care este per-
soana I.
În pofida aparentului minimalism,
poezia lui Ioan Es. Pop nu cultivă pro-
zaismul, ci investeşte destul patos în
clonarea unei stări de anxietate care are
toate datele pentru a fi convingătoare şi
emoţionantă; iată debutul unui poem,
olteţului 14, camera 305, nu întâmplător
situat chiar în deschiderea Ieudului fără
ieşire, care are menirea de a contura un
ton şi o atmosferă pe care ulterior le
vom recunoaşte cu uşurinţă, căci auto-
rul scrie, cu rare excepţii, un unic, amplu,
text: “ca o amară, mare pasăre marină/
nenorocul pluteşte peste căminele de
nefamilişti/ din strada olteţului 15.//
aici nu stau decât cei ca noi. aici/ viaţa
se bea şi moartea se uită”. Aceasta fiind
formula, Zoli, Mircea Zubaşcu şi alte
instanţe care bântuie tragic prin poezie
nu sunt decât voci ale aceleiaşi litanii,
care numai din prostie pot fi identifica-
te cu prototipurile reale (ilustru rămâne
exemplul unui profesor de română din
Ieud, care citea în volumul autorului o
denigrare la adresa satului); ei devin al-
ter-ego-uri sau simple pretexte pentru o
anumită dramatizare a poemului. Avem
de face însă nu cu un joc de-a virtuozita-
tea, nu cu o pricepere de ventriloc, ci cu
o asumare existenţială a actului scrierii.
De altfel, un text exemplar, cu care se
deschide volumul Porcec, iov. iova. iona.
ion, readuce în discuţie, cu vizibilă lu-
ciditate, aceeaşi arzătoare problemă a
scrisului: textul nu este un facil artefact,
care, folosit corect, reproduce realul, ci
unul care îl creează sau, mai precis, îl
anulează şi se identifică prompt ca unică
sursă de trăire: poetul trăieşte prin inter-
mediul textului, îşi inventariază stările
cărora chiar discursul le dă naştere:
“scriu greu. vâr creionul în piele până
unde/ dau sub ea de mine. scriu cât de
adânc simt eu că trebuie să scriu./ zgârii
ţesuturile, scormonesc în vene, râcâi în
os pân-aud/ grafitul cum îi trece prin
sicriu”. Evident, “scrisul e dureros”, căci
presupune autolivrarea necondiţionată
în text (punerea gâtului “între poem şi
cauza sa”, cum sună un vers memorabil
al lui Ion Mureşan), astfel încât poetul
nu mai e decât “o carte legată în pro-
pria-i piele”.
În Pantelimon 113 bis anumite
scenarii lugubre, sumbre amintesc
cumva de Danilov, dar aduc în prim-
plan problema omului confruntat
cu propria moarte. “Numai moartea
naşte puterea”, constată pe propria-i
conştiinţă (că piele nu pot spune) poe-
tul, care a găsit calea către propria abi-
salitate înspăimântătoare şi de aceea
poate împărtăşi celorlalţi dramatica
se remarcă, printre alţii, cele ale lui Radu
Pavel Gheo- Gheoland, Vasile Ernu - Născut
în URSS, Jean Lorin Sterian- uBlog etc) sunt
mai ancorate în realităţile politice sau so-
ciale; unii dintre ei se autopromovează (pe
ei înşişi sau evenimentele la care iau parte),
sau pur şi simplu, notează idei care sunt în-
trucâtva legate şi de literatură. Unii dintre
aceşti autori par lipsiţi de o anume lejerita-
te a frazelor, blazarea omului provenit din
“sistem” transparând flagrant în remarcile
lor literare. Personal, prefer blogul lui J. L.
Sterian şi cărţile lui R.P. Gheo.
Credibilitatea blogurilor ia avânt,
pertinenţa spuselor celor care scriu despre
literatură fiind motivul esenţial. Bloggerii
înţelepciune: “dacă omul ar vedea
ce adâncime are,/ ar muri pe loc. dar
omul// locuieşte în afară şi bine face”.
Tocmai poezia este una din metodele
de a locui în sine însuşi, până la ulti-
mele consecinţe: poezia şi beţia, care
capătă, ca la Ion Mureşan, semnificaţia
de anticameră a morţii. “Cine scrie, scrie
din neputinţă”, la fel cum cine bea tot
din neputinţă bea. Dar cât de frumoasă
e această neputinţă, semn al înţelegerii,
căci, într-un astfel de scenariu, poezia,
etilismul, deşi apăsătoare, salvează
spiritul, chiar dacă pot pierde pe drum
liniştea. Ele împacă nu cu viaţa, ci mai
ales cu moartea.
În Petrecere de pietoni autorul nu îşi
mai ţine sub papuc flerul ludic, dar nici
nu îl lasă de capul lui, ci îl face chezaş
al aceleiaşi probleme, pe care are însă
rostul de a o relativiza sau măcar de a
o bagateliza, fără a-i răpi totuşi drama-
tismul subiacent, care reprezintă atitu-
dinea lirică a poetului în faţa unui real
din porii căruia moartea musteşte la
tot pasul (“nu-i nici o metafizică în asta”,
ne-ar avertiza autorul însuşi). Preluând
formula dedublării (undeva pop şi pop
se subminează reciproc), poetul se
joacă, grav, deşi tonul pare ghiduş, cu
propriu-i inconfort: el se autoproclamă
victimă a sa, totul ţinând însă de un
hazard ironic, discret susţinut retoric,
ca într-un şlagăr de concentrare: “înain-
te de execuţie, el şi călăul lui/ purtară
o discuţie de o nesfârşită tandreţe./ îi
spuse că era din nord,/ celălalt îi spuse
că avea şi el rude acolo./ unde anume?
păi în şomcuta mare. ei, şomcuta mare,
păi el făcuse acolo liceul./ în şomcuta?/
chiar în şomcuta.// bine, dar eu mă
trag din vărai./ şi tatăl meu se trage din
vărai./ din văraiul de lângă şomcuta?/
din singurul vărai care există,/ din
văraiul de lângă şomcuta.// ei, dar pe
tatăl dumitale nu l-o fi chemând chiar
pop./ ba da, pe tata îl cheamă chiar
pop/ şi s-a născut chiar în vărai/ şi are 73
de ani, deci s-a născut/ chiar în 1930.//
nu există doi să se fi născut în vărai/ în
1930 şi să se numească pop./ fireşte că
nu, singurul pop/ născut în vărai în 1930
e tatăl meu.// puţin probabil, zice ăla, e
tatăl meu/”. E limpede că similarităţile
cnduc la ipostaza identităţii celor doi
oponenţi. Textul aminteşte cumva de
scenariile puse la cale de poetul Matei
Vişniec în tinereţe lui şi pune în pagină,
cu mijloace simili-teatrale, acelaşi cla-
sic blestem al fiinţei umane, de a-şi fi
şi victimă şi călău. Acceptarea ţine de
legile firescului, astfel încât textul se
sfârşeşte într-un registru al banalului,
potenţând esenţa duală la care poe-
tul este complice, transformând-o în
spectacol – semn de împăcare.
Ioan Es. Pop este unul dintre marii
poeţi contemporani, unul din rasa rară
a acelor poétes maudits, care a găsit în
scris “acea unealtă mai potrivită pentru
sperat şi disperat”.
au ajuns ei înşişi să fie citaţi de marile re-
viste literare, reacţiile fiindu-le urmărite şi
punctate. Opiniile acestor “neavizaţi” ce
operează într-o nişă îngustă sunt respec-
tate şi aplaudate, atunci când este cazul.
Fenomenul blogurilor este încă tânăr. O
mulţime de alţi tineri, cu voci individuale şi
cu argumente forte vor fi descoperiţi. Deşi
nu suntem din aceia care deplâng statutul
cărţii şi al cititorului pe piaţa din România
(deplin convinşi că da, se citeşte!), dispute
între bloggeri şi literaţii tradiţionali nu
vor apărea. Ne vom bucura în continuare
de acest soi de complicitate călduţă şi
benefică dezvoltării ulterioare a literaturii
române.

Svetlana Cârstean (svetlanacarstean@yahoo.com)
Scriitorul român nu e
brand în ţara lui
N
u am o experienţă de
scriitor care să fi schimbat
la fiecare carte apărută
editura. Scriu mai degrabă ca om
de PR, care a învăţat să vorbească,
să comunice şi să vîndă, purtînd
mănuşi de catifea, diverse produ-
se, de la evenimente de fashion la
proiecte şi, mai nou, la real estate.
Nu am, cum spuneam, o
experienţă de client al diverselor
edituri. Observ însă cu mult interes
metamorfozele lente dar, din feri-
cire, ireversibile ale metabolismului
editorial. Observ cum editurile lasă
la o parte hainele scrobite, morga,
locaţiile culturale prin definiţie şi îşi
pun la bătaie vitalitatea reinventîn-
du-se prin lansări neconvenţionale,
prin strategii editoriale coerente.
Şi totusi cîţi dintre scriitorii români
reprezintă exclusivităţi ale unei
edituri sau ale alteia? Cîţi scriitori
români fac obiectul unor contracte
stabile şi îndelungate cu o anumită
“casă de producţie” literară?
Cîntăreţii sînt fiecare în curtea
unei case de producţii. Vedetele,
fie ele din carton sau din metale
nobile, sînt în grija diverselor pos-
turi de televiziune. Veţi observa cu
usurinţă că toţi cei care ajung la
un succes stabil şi consistent, toţi
cei care au o imagine credibilă, toţi
cei care reuşesc să se şlefuiască,
să capete stil şi, în ultimă instanţă,
să genereze un brand propriu,
au o vechime considerabilă la o
anumită casă de producţie sau la
o anumită televiziune. Cei care
zboară din floare în floare, cei
care sînt nestatornici nu apucă
să trăiască pe pielea lor miraco-
lul strategiei, nu apucă să vadă
cum se naşte propriul lor brand.
În lumea literară, oricît de scur-
te sau colorate ar fi fustiţele, oricît
de puternice ar fi vocile, oricît de
convingătoare improvizaţiile, oricît
de spectaculoase ar fi efectele de
scenă, brandurile totuşi lipsesc.
Cînd spui brand în lumea literară
actuală te gîndeşti negreşit la
Mircea Cărtărescu. El este brandul
literar românesc prin definiţie. Dar
dincolo de el, e veşnicul under-
ground literar, care poate să îi
pară neiniţiatului o masă amorfă,
nediferenţiată, deşi plină de nume
importante. “Cît de bine trebuie să
A t i tu numărul 2, iunie 2007
dini pagina 10
Iuliana Dumitru (voroncas@yahoo.com
Vechi maeştri,
noi provocări
A
m avut ocazia să-mi paragrafe, în stil indirect (foarte)
reconfirm părerea bună liber, şi au un caracter voit pole-
Am debutat în 1994 cu poemul Floarea de menghină, despre colecţia Ficţiune mic, chiar gratuit polemic până
fără frontiere coordonată de la pamflet, până la nejustificat,
aparută în cadrul volumului colectiv Tablou de familie, alături
Gheorghe Crăciun, Paralela 45, de unde şi umorul ingenios. E o
de T.O.Bobe, Mihai Ignat, Sorin Gherguţ, Cezar Paul-Bădescu şi
în urma uneia dintre cele mai acuitate verbală extraordinară,
Răzvan Rădulescu. savuroase lecturi cu care m-am construită preponderent pe
Am intrat în cîmpul muncii ca profesor de franceză şi de literatură delectat în ultima vreme; ar fi, – surprinzător – tehnica repetiţiei
universală, am făcut un masterat de teorie literară, dupa care să zicem, trei tipuri de cărţi cu obsesiv-naive: Tot încearcă
m-am axat pe jurnalism. Din acel moment, activitatea mea care mă înfrunt/confrunt: cele vienezii să-i convingă pe cei
profesională a devenit un permanent mix de lucruri “lejere” şi care zac latente în bibliogra- din Burgenland că ţinutul lor e
“lucruri serioase”. Erau zile în care dimineaţa făceam interviu cu fiile de facultate şi-mi încarcă frumos, fiindcă vienezilor le sunt
Emil Hurezeanu sau cu N.C. Munteanu, iar după-amiaza cu B.U.G. biroul, aşteptând momentul dragi murdăria din Burgenland
Mafia sau cu AB4. Acest exemplu mă defineşte. În acest fel, am (re)activării (căci toate sunt şi stupizenia din Burgenland,
cunoscut oameni de diverse feluri şi m-am întristat nu o dată că necesare şi nu puţine specta- fiindcă lor murdăria din Burgen-
mentalitatea elitist-culturală m-a făcut adesea să mă iluzionez că culoase), cele pe care le citesc land şi stupizenia din Burgenland
adevărul, binele şi fericirea sînt în proprietatea exclusivă a inte- „de bunăvoie şi nesilită de li se par romantice, fiincă în felul
lectualilor. nimeni” (dar cu un scop anume) lor vienez sunt nişte perverşi.
De mai bine de un an de zile, lucrez ca PR pentru diverse proiecte şi „experimentalele”, cu pură Pur demonstrativ, până la absurd,
de fashion, de retail şi, mai nou, de real estate. voie bună şi completă deschide- se desfăşoară şi polemica faţă
Cartea mea de debut, Floarea de menghină, e în curs de apariţie re sau neruşinată transparenţă, de Heidegger (printre alţi „vechi
la Cartea Românească şi am visat mult că acest lucru să se întîm- pregătită să mă aştept la im- maeştri”), urmărind aspecte
ple la o editură “corespunzătoare”. Scriu în acest moment la noua previzibil. În ultima categorie casnice de un grotesc irezistibil
mea carte, romanul 39 de mame. găsesc eu să încadrez cărţile şi nicidecum vreun argument al
colecţiei amintite - cărţi şi autori filosofiei germanului: Heidegger
nu de puţine ori obscuri, în faţa se dă jos din patul lui, se vâră
scrii oare în România ca să ai o casă necunoscători într-ale literaturii. cărora ai senzaţia (justificată) din nou în patul lui, Heidegger
ca asta”, spunea acum cîţiva ani Unii ca s-o facă cadou de Crăciun că eşti chiar primul venit; calci doarme, se scoală, îşi trage
Mircea Cărtărescu, în timpul unei sau, şi mai bine, de St. Valentine’s. pe cărări nebătute, dacă nu nădragii, îşi pune ciorapii [...].
plimbări pe străduţe care găzduiau Am vorbit aici despre un caz iniţiezi tu însuţi cărarea. Alt Căci totul la Heidegger m-a
unele dintre cele mai frumoase special, dar relevant. Există atîţia lucru demn de apreciat este indispus întotdeauna, nu numai
case din Bucureşti. Nu ştiu dacă scriitori români excepţionali care (încă) absenţa imaginii ostenta- scufia de noapte de pe cap şi
între timp acest scriitor are casa pe nu au în spate strategiile proprii- tiv comerciale a acestor cărţi, izmenele de iarnă ţesute în casă
care o visa şi pe care cu siguranţă lor edituri. Aceste edituri nu îşi de unde li se poate atribui o de pe soba încălzită chiar de el
o merită din plin. E foarte evident asumă încă să transforme diverşi anume discreţie – în prezenţă [...], totul la acest om tragicomic
că în toţi aceşti ani, imaginea scriitori români în branduri. Din şi în text (chiar şi atunci când mă dezgustase, mi-era de ajuns
lui Mircea Cărtărescu a ajuns să raţiuni comerciale, dar probabil e vorba de îndelung cenzuratul să citesc doar un rând din Hei-
depăşească condiţia unui scriitor şi dintr-o oarecare comoditate. William Burroughs, să zicem). degger, ca să fiu dezgustat etc.
de excepţie, a cărui griffe este Cred că nu numai scriitorii de geniu Revin la romanul (luat în sen- L-aş numi un roman-joc,
inconfundabilă. Imaginea sa a atins merită să fie branduri. Scriitorul sul cel mai larg) care mi-a uimit din care trebuie luată în serios
nivelul de graţie al brandului. Iar de geniu este un reziduu romantic dimineţile, Vechi maeştri („co- cel puţin „scriitura”; textul în
brandul vorbeşte de la sine. Iar asta care funcţionează încă, dar numai medie”) de austriacul Thomas sine vorbeşte de la sine, din-
şi datorită editurii la care publică în mentalitatea noastră. Piaţa Bernhard (1931–1989). Pove- colo de orice limite impuse de
Mircea Cărtărescu, editură care a românească este acum, la nivel ge- stea, în măsura în care se poate conţinutul ideatic – argumen-
fost îndelung blamată de exemplu neral, într-un proces de identificare considera că există, e simplă, tele lipsesc de cele mai multe
pentru geniala mişcare strategică şi de consacrare a nişelor. Revistele aparent închisă: Reger, muzicolog ori, explicaţiile sau legăturile
de marketing care a dus la lansarea au descoperit că pot fi de nişă, la erudit, vizitează de peste treizeci logice, ceea ce îţi asigură o
cărţii De ce iubim femeile. Oare de fel şi televiziunile, la fel şi editu- şi şase de ani, din două în două incursiune neconvenţională şi
ce lumea bună literară a strîmbat rile. Poţi lansa un scriitor de nişă, zile, Kunsthistorisches Museum, fără consecinţe „periculoase”
din nas cu atîta vehemenţă la care să alerge cu usurinţă în plu- pentru a privi, aşezat pe aceeaşi - dacă accepţi jocul - în lumea
apariţia acestei cărţi? Poate pentru tonul fruntaş pe pista lui specifică. bancă din sala Bordone, Bărbatul plină de monomanii socio-ar-
că în provincia românească marke- Da, editurile ştiu să facă deja cu barba albă al lui Tintoretto. tistice ale personajului. L-aş
tingul nu ar trebui să aibă legătură acest lucru, dar nu încă în ceea ce Desfăşurarea narativă se întinde mai numi drept unul dintre
cu marea cultură. E ruşinos. Şi pen- îi priveşte pe scriitorii români. pe aproximativ o oră şi cuprin- marile romane mărunte ale
tru că o carte care se transformă Cred că nu e scriitor care să de redarea, aproape complet „zilelor noastre” şi probabil îl
în bestseller e suspectă. Chiar dacă nu-şi dorescă să devină brand, adică digresivă, a unor concepţii şi voi uita nu peste multă vreme,
e incontestabil valoroasă. Poate să fie identificat de către segmentul păreri tranşante, generalizatoare însă îi intuiesc prospeţimea
mulţi îşi imaginează că De ce iubim lui de public, să fie citit, sa-i fie despre artă, societate şi „viaţă” verbală la re-lectură, întrucât
femeile ar fi fost mult mai puţin cumpărate cărţile. Dar scriitorul ale lui Reger, prin ochii unui na- nu mizează pe „poveste” (iar
suspectă dacă ar fi citit-o doar român încă nu e brand în ţara lui. rator-confident, Atzbacher. Ideile povestea e tocmai cea pe care
cîţiva iniţiaţi, doar o elită restrînsă sunt expuse într-un neobosit ai reţine-o în mod obişnuit).
şi nu ar fi cumpărat-o tot felul de flux discursiv, fără capitole sau
numărul 2, iunie 2007
pagina 11
De ce migrează autorii de la o
editură la alta?
N
e aflăm, risc acest
pronostic, în faţa unei
schimbări . Majoră,
esenţială, decisivă, m-aş încume-
ta s-o numesc. Ceva nu neapărat
revoluţionar, cât extrem de
benefic. Nu faptul că literatu-
ra celor tineri a fost lansată pe
piaţă şi promovată la adevărata
măsură (o paralelă poate fi făcută
cu Generaţia ‘80), nici măcar
apariţia, cu câţiva ani înainte, a
audiobook-urilor (vezi importanţa
dată de autorii Generaţiei ‘27
conferinţelor radiodifuzate)
nu reprezintă boom-ul necesar.
Acestea sunt/funcţionează ca acte,
gesturi logice de dezvoltare ale
unei edituri profesioniste în ceea
ce s-ar putea numi piaţă editorială
concurenţială. Tocmai de aceea nu
am putut fi de acord, nici la vremea
respectivă, nici acum, cu încadrarea
fără rezerve la capitolul „cinci ste-
le”. Au reprezentat, într-o formă
sau alta, logica sistemică. O nouă
branduire a mărcilor respective, de
departe cele mai galonate şi com-
petitive ale momentului. Dar atât.
Scriitorul român nu cunoaşte încă rigorile la care e
supus scriitorul occidental
A
ş răspunde, mai logic din
punctul meu de vede-
re, fix de la 3 spre 1.
3) De ce migrează autorii? În
primul rând trebuie să spunem
că foarte mulţi scriitori români
nu au încă experienţa juridică a
unui contract de editare, dar şi că
editorii înşişi, în general, nu iau în
foarte serios această chestiune.
La începutul anilor ’90 editarea se
realiza mai mult în baza unui acord
verbal, pe prietenie. A fost o explo-
zie a textelor tipărite, bune sau rele,
autorii, credeau că a venit în sfârşit
timpul să poată publica orice şi
oricând, editorii de asemenea că pot
tipări tot ce vor, în absenţa cenzurii
nenorocite şi a planurilor editoria-
le aprobate de Consiliul Culturii
Socialiste. O libertate fabuloasă şi de
o parte şi de alta. Cine mai pierdea
vremea să semneze contracte! Încet-
încet editorii au devenit selectivi:
cultura se întreţine cu valoare şi cu
bani câştigaţi prin editarea autorilor
valoroşi care se şi vând. Nu sunt foar-
te mulţi autori contempoarani care
se vând bine. Nu sunt pentru că, din
păcate, nu sunt multe cărţi valoroa-
se. A da exclusiv vina pe lipsa de in-
teres a cititorilor e o greşală. Nu ci-
titorii sunt vinovaţi că ficţiunea, dar
şi non-ficţiunea autohtonă actuală
se află într-o criză fără precedent.
Nu cititorii sunt vinovaţi pentru
politicile culturale guvernamentale
insuficiente şi dezlânate. Nu cititorii
sunt vinovaţi pentru că preferinţa
lor se îndreaptă mai mult spre
Strict, cele două campanii
vizau explicit implicarea editurii,
în jurul căreia – a câta oară
– scriitorul trebuia să graviteze.
Într-o societate tot mai sănătoasă,
în care se vorbeşte că am trăi
(şi-n care cartea pare să se fi
integrat mai repede decât autorul
ei), astfel de „acte de curaj”
nu sunt mai mult decât simple
„reprezentări” ale normalităţii,
nicidecum revoluţii. E drept, după
ani de me®cenariat editorial şi
indiferenţă, puteau părea, mai
ales celor care nu s-au gândit că
pot exista şi formule paralele,
singurele câştigătoare. Nu neg
importanţa strategiilor respective,
dar nici nu insist asupra lor. S-au
clasicizat. Important este că, la un
prim nivel, vizibilitatea scriitorului
a avut de câştigat. Totuşi, politica
respectivă implică, fără dubii, o
diluarea a colecţiilor, fapt deja
observat în ambele direcţii.
Asupra unei lovituri de imagine
m-aş hazarda să mă pronuţ:
blogurile de scriitor. Mai mult ca
oricând, scriitorul român (dator
Călin Vlasie
autori străini care au de spus ceva.
Şi eu am publicat, în jurul anilor
2000 mai ales, foarte mulţi scriitori
contemporani fără să iau foarte bine
în calcul ceea ce în limbaj literar
înseamnă valoare sau, din punct de
vedere economic, un raport corect
între cerere şi ofertă. Am făcut-o
pentru că nimeni nu o făcea serios,
cu un program estetic şi cultural coe-
rent, de recuparare şi de promovare
a ceea ce credeam a fi cu adevărat
valoros în literatura noastră. Cu tim-
pul am devenit selectiv, am început
să public doar anumiţi scriitori: pe
Matei Vişiniec, pe Ion Bogdan Lefter,
pe Magda Cârneci, pe Vasile Andru,
pe Mircea Săndulescu, pe Nichita
Danilov, pe Mihai Dragolea, pe Andrei
Bodiu, pe Ioan Moldovan, pe Luca
Piţu, pe Solomon Marcus, atâţia şi
atâţia. Am publicat ultimele cărţi
ale lui Mircea Nedelciu, Ioan Florea
şi Gheorghe Crăciun, unul dintre cei
mai vizionari scriitori ai sfârşitului şi
începutului de mileniu. Sunt zeci de
scriitori pe care i-aş putea aminti.
Au migrat ei spre alte edituri? Cu
câteva excepţii, nu. Eu am fost cel
care a spus nu la un moment dat,
unora dintre ei. Am spus nu şi multor
debutanţi care nu mă convingeu.
Ori a spune nu, provoacă o rană de
neşters. Scriitorul român nu cunoaşte
încă rigorile la care e supus scriitorul
occidental – în Franţa, de exemplu,
se semnează un contract de editare
numai dacă autorul se angajează că
într-un anumit interval va preda încă
2-3-4 texte. Asta se cheamă exclu-
A nch e t a
un cristian
în bună măsură partenerului
editorial, element benefic,
pozitiv, normativ, dar şi barometru
economic) are la îndemână
(la propriu şi la figurat) şansa
autopromovării. Nu cred că va
întârzia prea mult momentul când
la Târgurile de carte, percepute de
multe edituri ca reţete bianuale
de profit, să găsim o secţiune/un
festival de bloguri (ale scriitorilor,
de cărţi sau de reviste).
Am legat ancheta despre
migraţie de o succintă prezentare
a unora dintre blogurile cele mai
accesate pentru că vreau să cred
că, în sfârşit, scriitorul român
are capacitatea de a se orienta.
Între o casă de editură cu 300 de
exemplare tipărite şi un blog cu
400 de utilizatori zilnic, prefer
a doua variantă. E mai „ieftină”
şi mai „sigură”. E un mod de a
cerne din numărul editurilor,
unele rămânând să funcţioneze
doar pe net. (Aplicat, ce s-ar
întâmpla dacă, aud din sursă
demnă de încredere, autorii şi-ar
da ok-ul pentru a li se „edita”
sivitate. Ca editor ai nevoie de ceva
bani ca să poţi contracta această
exclusivitate. Au editorii români
atâtea resurse pentru aşa ceva? Nu.
Ei pot stabili raporturi de exclusivita-
te pentru un număr limitat de autori.
Ceea ce şi Paralela 45 face de 3-4
ani. Un autor plătit, susţinut, pro-
movat, care e încununat şi cu premii
naţionale, nu migrează. E vorba atât
de scriitori cât şi de traducători. În
altă ordine prestigiul unei edituri
depinde şi de gradul de selectivitate.
Iar, în o cu totul altă ordine, a migra
sau nu mai ţine şi de caracterul au-
torului, dar şi de cel al editorului. De
multe ori scriitorii vor ca editorul să
acţioneze ca o cafea instant, adică
să publice imediat şi necondiţionat
opul, genial bineînţeles, neţinând
cont de faptul că editorul are un
plan editorial şi economic bine
gândit şi aprobat cu cel puţin un
an înainte de anul în curs, că are
un număr limitat de redactori, de
corectori, de tehnoredactori.
2) Cum să-i păstrezi pe autori?
Sunt de părere că nu trebuie făcute
eforturi speciale câtă vreme există o
politică editorială şi contracte clare,
câtă vreme atât autorul cât şi edito-
rul îşi onorează promisiunile făcute
unul altuia, câtă vreme se stabilesc
raporturi de totală transparenţă. Şi
refuzul trebuie bazat pe argumen-
te. Am refuzat autori pe care orice
altă editură ar fi fost mândră să-i
publice, chiar şi dacă financiar ar
fi pierdut. I-am refuzat pentru că
textul propus nu era de calitate.
volumele fără contracte semnate
pe un blog sau pe un site? Şi nu
într-un cadru oficial, precum
liternetul.) Subversiv, se va şopti
pe la colţuri. Nu, cred că normal.
O posibilă lecţie pentru deficitul
de marketing cu care, ca şi multe
dintre revistele culturale, se
confruntă unele „edituri de top”.
„De ce migrează scriitorii de
la o editură la alta?” (motive,
experienţe, modele) Poate că aşa e
în firea lucrurilor, poate că această
întrebare nu ar trebui pusă unele
(răspunsuri sunt prea uşor de dat,
ca să fie şi consemnate). Dar poate
că acest episod (continuarea în
numărul 3) va juca şi el un rol cât
de mic în ideea (preconcepută) că,
indiferent de situaţie, scriitorul
trebuie respectat. De ce, naiv
vorbind, pe un viitor blog al lui
Mircea Cărtărescu să nu găsim
(contracost) reclame lunare de
la Humanitas sau Polirom? De
ce să nu lansăm de pe acum un
concurs de bloguri de autor? Trăim
într-o lume editorială normală,
de ce să ne mirăm, vorba aia!
Un editor şi un autor, în clipa în
care decid contractual, trebuie să
comunice unul cu altul, să reţină
anumite sugestii. Am refuzat autori
paranoici, mici sau mari, notorii sau
aproape necunoscuţi, care credeau
că textul lor este perfect şi că nu
mai poate suporta nicio sugestie.
Îi voi refuza mereu pe aceştia.
Autorii cu adevărat valoroşi nu prea
fac mofturi, înţeleg observaţiile
editorului, dacă sunt, ţin seamă de
ele, recunosc autoritatea culturală
a editorului – acestea sunt lucruri
normale în orice editură occidentală.
Sunt mulţi autori în România de
azi care se comportă provincial
– aceştia sunt cei mai predispuşi la
fenomenul migrării. O editură e o
construcţie culturală, de cele mai
multe ori invizibilă în structurile ei
profunde. Ceea ce se vede e cartea
şi spectacolul generat de apariţia
cărţii. Ceea ce nu se vede e anonim,
riguros şi amplu. O editură e un alt
fel de universitate. Genialitatea
celor implicaţi presupune reguli şi
standarde. Ceea ce e sub standard
se autoexclude. Nu de puţine ori un
autor refuzat devine criticul cel mai
acerb al instituţiei editoriale, rumo-
rile se revarsă peste tot, cu orice pri-
lej. Neputinţa şi lipsa de valoare se
transformă în invectivă şi minciună.
Editorul trebuie să se aştepte la aşa
ceva. Mai ales la neamprostia aşa-
zişilor autori „europenizaţi” la Paris
sau aiurea – care în ţara de împrumut
sunt mieluşei, iar în Ţara proastă, de
origine, vin cu aere de nobelisimi.
 Pentru editori:
1. Care sunt autorii români
pe care sunteţi sigur că
editura dumneavoastră îi va
păstra în următorii ani?
2. Ce veţi face ca să-i păstraţi?
3. Cum vă explicaţi migraţia
editorială a autorilor români?
 Pentru scriitori
( consacraţi şi
nedebutaţi, selectiv):
Cum vedeţi piaţa editorială
din perspectiva unui autor care
“urmează să intre în cărţi”? De ce
credeţi că există o fluctuaţie pe
piaţa de carte la nivelul apariţiilor
editoriale ale scriitorului român?
Ce model editorial vă propuneţi?
(autorul unei edituri sau un tur al
editurilor româneşti de calibru)
Unde aţi dori să debutaţi şi de
ce? Credeţi că blogurile perso-
nale ale scriitorilor români vor
“cerne” din editurile româneşti?
Atenţie mare la aceşti rataţi gălăgioşi
şi paranoici. Cazul Ţepeneag e no-
toriu, dar nu şi singurul din păcate.
1) Voi „păstra”, mă rog, se poate
spune şi aşa, doar acei autori care
au cu adevărat valoare şi care pot
reprezenta propria politică editorială
în baza unor contracte şi a unei
afinităţi culturale şi estetice. Chiar
dacă, numărându-i, vor fi 5 sau
10. Şi voi edita doar ceea ce sunt
sigur că se va şi vinde, chiar dacă
într-o perioadă de timp mai mare.
Dacă aş conduce o editură de stat
în care pierderile şi câştigurile nu
au prea mare importanţă, probabil
că aş fi mai generos cu ceea ce nu
s-ar vinde deloc sau prea puţin,
dar are totuşi valoare literară.

Ce te-a făcut
să alegi Vinea?
Ca orice tânăr din acele vremuri
aflat la început de drum şi mai ales
nefamiliarizat îndeajuns cu sistemul
editorial, nu mă gândeam atât
de departe. Vroiam doar să scriu
şi îmi era teamă de o publicare
ulterioară. Participam la concur-
suri, luam pulsul vremurilor, mă
întâlneam întâmplător cu ceilalţi
care scriau sau erau la fel de
“debusolaţi” ca şi mine. Editarea la
Vinea mi se părea în acele timpuri
un lucru de proporţii, poate şi din
cauza lipsei suficiente de contacte
care să mă facă să văd realitatea
la dimensiuni reale. Totul a început
cu tabăra organizată la Mănăstirea
Râşca unde s-a întâmplat să fiu
aleasă şi eu pentru publicare, dacă
după încheierea cursurilor de acolo
reuşeam ca până în toamna lui 2005
să scriu o carte. Aveam la dispoziţie
mai puţin de 3 luni şi nici un subiect
pe care să-l explorez… ştiam doar
că am nişte idei din care poate
ieşi ceva. Aşadar a urmat editarea
pentru că am reuşit atunci să scot
din mine cartea pe care nu mă
gândisem vreodată că o voi scrie,
aveam alte sute de ciorne şi idei de
carte pe care le-am abandonat.
Ce te-a nemulţumit în
relaţia cu editorul?
Nu m-a nemulţumit nimic,
tocmai pentru că nu a existat vreo
relaţionare cu acesta. Fiecare şi-a
văzut de ce avea prioritar atun-
ci: eu scriam, el edita, restul nu
m-a interesat la început, că tot
a fost pusă întrebarea la trecut.
Rita Chirian
Erorile îmi aparţin,
ca şi opţiunile
N
u am l’usage du monde,
nu mă pricep la lucruri
pe care alţii le fac cu
dezinvoltură. Aşa că şi debutul meu
a fost atipic. Fără gesturi largi, fără
retorisme emfatice. L-am reîntâlnit
pe Ţone la un festival semirural,
prin Gorj, după câţiva ani. Ştia ce
scriu şi propunerea a venit spon-
tan. Sevraj s-a depărtat de mine
după un an, rotofei-sănătos, ca un
prunc sămănătorist. Un telefon,
mecanismul s-a pus în funcţiune,
o viteză ameţitoare pentru provin-
ciala incurabilă care sunt. Comu-
nicarea cu editura a fost exclusiv
internautică, asta însemnând că nu
am avut, malheureusement, prilejul
să văd cartea înainte de definitiva-
rea ei (în ziua lansării, adicătelea).
Poate ăsta a fost motivul pentru
care nu am rezonat deloc cu coper-
ta kitsch şi cu formatul bizar. Cert
este că nu am cerut nimic explicit
editurii, în bunul meu simţ (sau
indolenţa), de-acum proverbial(ă).
Nu mi s-a impus nimic. Nu mi s-a ce-
rut părerea, însă. Asta am pus-o pe
seama grabei. Pseudonimul mi s-a
inoculat subtil, în alte circumstanţe
(am încercat, succesiv, o varietate).
A fost o decizie ad hoc, a mea, cu
câteva zile înainte de expedierea
manuscrisului. Se pare că nu poţi in-
tra în literatură, mai nou, cu un su-
fix diminutival în coadă. Asta e, che-
stiuni exterioare... Fiecare pagină
A n ch
Debutul nu-ţi garantează nimic
Ce astepţi
de la el?
De ce să aştept ceva de la un
editor? Poate aş aştepta ceva de la
o Editură, adică plan de marketing,
publicitate, tiraje, ediţii secunde şi
alte asemenea. Editorul ca om nici
nu ar trebui să existe, ar trebui să
existe numele editurii şi în spatele ei
o întreagă echipă de oameni în slujba
autorului. Pui bazele unei edituri,
plăteşti taxe, semnezi contracte,
consulţi avocaţi, totul pentru binele
literaturii. Dacă vrei să fii proslăvit
ca nume propriu, nu-ţi face editură.
Ce fel de contract
ai semnat?
Cum lucrurile astea ar trebui
să fie confidenţiale, nici eu nu
îmi pun problema câţi bani se
scot dintr-o revistă sau cu ce
ajutor sau cu cine semnează sau
nu contracte. Nu sunt intere-
sante problemele astea prag-
matice. Dacă vă interesează
tipuri de contract, sunt pagini
de net, al meu în particular nu
înseamnă decât un pai într-un
căruţ cu nenumărate alte paie
care au fost sau nu culese.
Ce ai de gând sa faci
în continuare?
Ce să fac? Să plec un pic din
ţară, să caut edituri care se
are calea ei. Deşi unii cred obstinat
că volumul a fost supralicitat, că a
fost vorba numai despre political
correctness (i-auzi, la noi?!), îmi
spun c-am fost norocoasă (a circulat
– dacă aş fi activat în Bucureşti, pro-
babil ar fi avut un impact ceva mai
puternic) şi nu m-am mirat aflând că
cine a avut de citit/cumpărat cartea
a făcut-o. Vinea contează, să nu
negăm, în impunerea unui titlu. Cel
puţin la nivel „elitist”. Nu printr-o
promovare acerbă, susţinută, din
nefericire, pentru că noi suferim
încă de premaiorescianism, ci prin
autoritatea ei. O autoritate, fireşte,
care nu este infailibilă. De când
se poartă best seller-ul în poezie?!
Pătrunderea în mase, lectura din
– să zicem – Coman a vânzătoarei
din colţ este utopică, să fim serioşi;
la fel, elongaţia asta financiară, ce
demon! Şi, nota bene, acesta nu e
un encomion pentru cel care m-a
editat. Pentru mine a fost pozitivă
solicitudinea lui Ţone, fiindcă pro-
vincia izolează, erodează. Te face, e
drept, flexibil. Eu nu am scos cartea
gândindu-mă că o să am un trai
decent post factum (pentru asta îmi
ard după-amiezele dând meditaţii
şi încercând să obţin un credit să-
mi iau o casă, una mică-mică), nu
m-am gândit că voi fi recunoscută
la butic c-am fost văzută la TV,
ci pentru liniştea asta din mine,
autodevorantă. În rest, fluctuaţia
eta
Andra Rotaru –
pot ridica la standardul care
mi se pare decent, care au
echipe profesioniste, să mai
experimentez, să mă joc cu
tot ceea ce am la îndemână.
Ce îi sfătuieşti pe cei
care vor debuta?
Dacă sunt pregătiţi pentru public,
dacă scriu nu din dorinţa de a fi la
modă sau de a fi în centrul atenţiei
pentru câteva luni, dacă asta le place
şi asta vor, să debuteze. Debutul e
mai mult formal ca titlu, şi foarte
personal ca finalitate. Se poate
întâmpla orice pe parcurs şi după.
Debutul nu-ţi garantează nimic, e
ca şi cum ai încerca din cal să faci
maimuţă. Nu se poate dacă nu eşti
făcut pentru literatură, să spunem.
Un de ai vrea
să publici ?
Oriunde. De exemplu în Argenti-
na, Mexic, Scoţia, Insulele Canare
De ce?
Din simpa dorinţă de a călători
şi de a avea acces la experienţe.
Din dorinţa de a întâlni oameni noi,
situaţii noi, de a mă rupe de toţi
cei cunoscuţi. Vreau să văd cât de
legată sunt de trecut, şi cât de mult
pot rezista făcând ce nu am mai
făcut până acum. Situaţiile comode
preţurilor de achiziţie, două cuvinte
modificate inutil (unul în textele
mele, altul în postfaţa lui Terian),
absenţa de pe piaţă..., astea-s aiu-
reli. Nu faci cursuri despre relaţia
editor-scriitor, nu ştii cum să-ţi ne-
gociezi clauzele. Cel puţin ca debu-
tant. Poate inapetenţa mea pentru
real, neputinţa de a descifra până
şi factura de energie, obtuzitatea
birocratică mă fac să spun asta. E
paradoxal că am aşteptat atâţia ani
debutul, am scos la Vinea (făcând
slalom printre propuneri de editare
ale unor nume obscure sau nu) şi nu
ridic obiecţii? Erorile îmi aparţin,
ca şi opţiunile. Nu vituperez şi nu
aştept gesturi providenţial-corec-
tive. Îmi lipseşte combativitatea
aridă, e un defect de construcţie.
Şi, până la urmă, am făcut com-
promisuri mult mai dureroase de-a
lungul anilor. Ăsta ar fi insignifiant,
chiar dacă s-ar numi aşa. Acum,
ceea ce primează este definitivarea
lui Kirke. Unde va apărea? Şi cartea
asta va avea propriul ei destin.
nu îmi sunt prielnice nici din punct
de vedere uman, nici literar. Poate
am nevoie de un plus de adrenalină,
sau de bucurie, nu ştiu. Dar mereu
mi-am dorit să o iau de la capăt
atunci când îmi era mai bine.
Ţi -ai păstra
primul editor?
Nu, de ce? Ca să mă îngrop
singură în limite, restricţii şi filme
de benzi desenate? Toate au un
început aşa cum au şi un sfârşit.
Continuarea e mereu provocarea
de a face şi altceva, nu mi-a plăcut
niciodată să mă întorc în acelaşi loc.
Ed iţia bilingvă (din
Mexic) ţi-a fost
facilitată de editorul român sau
a fost “din sursă proprie”?
“Sursa proprie” e întâmplarea că
în 2007 este centenarul Frida Kahlo
şi se serbează şi în Mexic. Asta nu
avea cum să o potrivească nimeni,
nici editorul, nici străbunicii, pur
şi simplu s-a întâmplat şi era păcat
să nu fac ceva în sensul ăsta. Am
cunoscut câţiva scriitori şi pictori
din Mexic care m-au încurajat şi,
din aproape în aproape, am făcut
un proiect, am căutat edituri şi alte
instituţii cărora să li se potrivească
genul meu de propunere. Din ţară îi
pot număra pe degete pe cei care
mi-au dat un sfat, probabil e foarte
adânc întipărită mentalitatea ca
Mihail VAKULOVSKI
A venit vremea ca editorii să alerge
după scriitori, şi nu invers
 un cristian mă întreabă
de ce schimb editurile:
„M. VKLVSK: eu n-am schimbat nici
o ed /
un cristian: Arc, Aula, Vinea, Ponti-
ca... /
M. VKLVSK: păi da, da n-am nici un
contract cu nici una, k s-o schimb”.
C
am asta e situaţia cu
editurile. Nu le pot schim-
ba. Am debutat la „Arc”
datorită acelei colecţii de debut,
după un concurs foarte dur, unde
au mai debutat şi Baştovoi, şi Iulian
Ciocan, şi alţi tineri scriitori basara-
beni foarte buni. Public la editurile
care-mi solicită cărţile, ei, nu chiar
la oricare, totuşi, recunosc că am
avut mult mai multe oferte decît
cărţi publicate. Pe unele încă nu
le-am editat, deşi am avut oferte
pentru ele (uneori prefer să rămînă
numărul 2, iunie 2007
pagina 12
cel din curtea vecină să nu cumva
să-ţi sară gardul (http://www.
letralia.com/161/caracol01.htm).
Tot discutând cu oameni de la mii
de km depărtare am ajuns la Editura
Praxis din capitala Mexicului, şi mai
sunt două propuneri din Uruguay şi din
Spania. Mi se pare mult mai simplu
şi curat cum se lucrează în afară,
oamenii sunt foarte deschişi, te ajută
fără să te ştie, fără să li se pară că te
milogeşti (aşa cum se întâmplă în ţară
când vii cu vreun proiect), sunt foarte
flexibili şi nu cer nimic în schimb. Îţi
citesc cartea, scriu cronici, te caută,
îţi dau sfaturi, te redirecţionează
către alţii mai apţi atunci când nu au
suficiente modalităţi de a îţi respecta
proprietatea intelectuală. De exemplu
o cronică dintr-o revistă din Venezuela
care deschide poarta editurilor,
mai ales că acolo pari nebun dacă
vii fără vreun agent literar.
Cartea va apărea în ediţie bilingvă
pentru că am dorit ca ultimul
exemplar din tirajul scos pe piaţă în
ţară să nu însemne şi dispariţia acestei
cărţi pe care nu aveţi cum să o găsiţi
în vreo bibliotecă din România.
manuscrise). Pe altele le-am propus
eu la mai multe edituri şi au fost re-
spinse. Acum, cînd există internetul
şi avem atîtea posibilităţi de publi-
care pe net editorii au mai pierdut
din puterea ursului, chiar dacă se
pare că ei încă nu şi-au dat seama,
dar las-că ajunge şi la ei informaţia.
Apropo, mai am manuscrise
destule: roman („Biblidioteca” +
„Tovarăşi de cameră”, „Footoapa-
ratul” şi „Totul, aproape tot despre
tati”, dar pe ultimele 3 nu le dau
deocamdată nici unei edituri),
dramaturgie („nEUROCHIRURGIE”),
poezie (un volum ilustrat şi „car
mine”), 3logia „optzecistă” (critică,
antologie, interviuri), o carte de
interviuri cu tinerii dintre milenii, o
super-antologie de proză Tiuk!, mai
e ceva la ghiozdan, da’ depăşesc
spaţiul, aşa că deocamdată îi
las pe editori să sară la ce le-
am propus deja. Da’ pe rînd.
numărul 2, iunie 2007
pagina 13
Underground… forever
A
m debutat cu două vo-
lume, în 1995: Tablou de
familie, volum colectiv,
respectiv Klein, volum individual.
Primul a apărut la o editură complet
necunoscută pe-atunci, inexistentă
de-atunci încoace - Leka-Brîncuş.
Evident că pentru mine n-a contat
editura, pentru că era vorba de
împlinirea dorinţei oricărui autor
şi pentru că apariţia a fost girată
de Mircea Cărtărescu. În schimb,
am avut rezerve legate de editura
la care mi-a apărut primul volum
individual. E vorba de editura Timpul
din Iaşi, o editură necunoscută pe
atunci – nu că astăzi ar fi cine ştie
ce editură, fără supărare. Chiar
dacă atunci am fost fericit, mai
ales că publicarea fusese însoţită
de satisfacţia că asta se întîmpla
în urma cîştigării unui concurs,
după aceea am avut ceva regrete
legate de felul în care mi-am făcut
intrarea editorială în lumea literară,
cumva pe uşa din dos a unei edituri
care nu mi-a dat şansa de-a atrage
atenţia – vezi debuturile cu adevărat
vizibile din ultimii ani, girate de
actuala, revitalizata C. R. sau
vezi concursul de debut al editurii
Univers de la sfîrşitul anilor 90.
În 1999 am publicat volumul Eu,
T retragi în celulă. În extensie. În
O jurnal emancipat. Sau o formă
P bine îl descriu. Seamănă cu un
B
L
O
G e o altă poveste. Sau nu? Rewind.
Cristina Ispas
 http://vinyl-displayof-
sakura.blogspot.com/
C
hiar zilele trecute mă gân-
deam (în timp ce rulam cu
scroll-ul pagina unuia din-
tre cele mai forjate site-uri literare
ro!) că micile comunităţi de pe In-
ternet seamănă bine de tot cu nişte
grupuri de suport. Cum imersiunea
în marea de pixeli presupune eva-
darea din real life şi direcţionarea
spre anumite centre (de interes)…
Numai că, având în vedere infide-
litatea congenitală a avatarului
nostru digital, ne dăm seama că e
vorba mai mult de clubbing, decât
de o înscriere afectivă într-un grup.
Cam aşa, ca în Fight Club. Şi tot ca
în Fight Club, avatarul simte până
la urmă agresivitatea agorei. E prea
expus, acumulează frustrări etc.
Şi aşa apare nevoia de intimitate:
blog-ul. Ca în real life. Rătăceşti
toată ziua prin reţea şi seara te
Mihai Ignat
pe care l-am considerat un re-debut,
pentru că, vanitos, am considerat
că volumul din 1995 n-a fost cu
adevărat luat în seamă. În plus,
nici Klein, nici Tablou de familie nu
avuseseră parte de difuzare şi nici
de promovare (mă rog, Tablou de
familie a avut norocul unui girant
cu cotă, Mircea Cărtărescu, aşa c-a
avut parte de o primire mai atentă).
Deci, în Eu am reluat integral
placheta de debut şi i-am adăugat
o secţiune cu poemele noi. Am avut
şi norocul propunerii lui Gheorghe
Crăciun de a-mi publica volumul la
Paralela 45. Problemele, însă, au
rămas, chiar dacă editura era, de
data asta, mult mai puternică: lipsa
promovării, lipsa difuzării – cartea
nu se găsea nici măcar în marile
librării din Bucureşti. Păi de ce să
fi fost interesată editura de aceste
aspecte, dacă volumul făcea parte
dintr-o colecţie subvenţionată
de Ministerul Culturii? Editura îşi
luase banii, scosese cartea, îşi
făcuse, chipurile, datoria...
Pe fondul acestor nemulţumiri,
pentru Klein spuse nu mi-am mai
făcut iluzii, ci am căutat pur şi
simplu o editură bucureşteană la
care să apar. Aşa, pur şi simplu,
fără nici o pretenţie decît aceea
chilie. Să-ţi mai tragi sufletul.
În principiu, blogul este un
de self-marketing. N-am să spun
ce vrea blog-ul meu să fie. Mai
teren de joacă. Pentru că am dus
acolo o grămadă de păpuşi. Şi, pe
lângă păpuşi, fetiţe cu ochii mari,
care să se joace cu ele. Nu scriu
niciodată pe blog despre mine.
Şi nu am fotografii cu mine. Am
fotografii cu păpuşi. Şi o fotografie
cu Viviana Muşa. Dar asta e o altă
poveste. Şi mai am un desen cu
Sakura, o prinţesă dintr-un serial
de desene animate japonez, care
şi-a pierdut memoria. Dar şi asta
 1. http://www.
mangablog.net
(pentru că e cerul ca în desene anima-
te)
 2. http://bookblog.net
(pentru că se scrie despre cărţi fără
plictis)
 3. http://socialrobots.
blogspot.com
(pentru că e despre new world)
 4. http://
dovegreyreader.
typepod.com
(pentru că e atipic)
 5. http://www.
animationarchive.org/
(pentru că e indispensabil)
A nch e t
a
de a nu-mi scoate cartea pe bani
proprii. Am ales prost şi am ajuns
să scot placheta într-o formulă
underground: editorul şi-a bătut joc
de banii sponsorului şi de munca
prietenului care a conceput coperta.
În textul de autopromovare de pe
manşeta volumului fără coperte, am
folosit termenul “samizdat”, al cărui
sens iniţial e acela de “autoeditare”.
Samizdatul lui Klein spuse l-am
văzut şi ca pe un gest de protest
faţă de lipsa de profesionalism a
multor editori români (e semnificativ
faptul că editorul în cauză a lucrat
prost pe banii altuia – e de presupus
că ar fi fost mult mai responsabil pe
banii proprii!), dar, zic eu, şi faţă de
condiţia clandestinitate a cărţilor de
poezie românească tînără, în situaţia
în care ele nu se găseau pe piaţă:
atît pentru că librarii nu acceptau să
vîndă decît ceea ce le aducea cîştig
aproape imediat, cît şi pentru că
editorii înşişi judeau după o logică
stranie – ei spuneau că poezia,
în special aceea a tinerilor, nu se
vinde, deci nici n-are rost să se agite
pentru a o pune în librării; concluzia
logică fiind că ai nevoie de renume
pentru a fi pus în vînzare. Dar – şi
aici acest cerc vicios se închide
- pentru a căpăta un renume trebuie
 6. http://blogs.mail.
ru/mail/vakulovski/
(pentru că e autohton şi nu e setat pe o
singură chestie)
 7. http://www.
corpuriromanesti.
blogspot.com/
(pentru că e un exemplu bun de self-
marketing şi şi jurnal)
 8. http://www.
nakedauthors.com/
(pur şi simplu)
 9. http://www.
intute.ac.uk/
artsandhumanities/
blog/
(pentru că perspectiva e diferită)
 10. http://www.
internetwritingjournal.
com/authorblogs/
(de ce nu?)
să îndeplineşti minimala condiţie de
a fi difuzat! Lansarea lui Klein spuse
în regim de samizdat – sprijinită
şi de fermentul numit un cristian
– a fost, pentru mine, o lansare
simbolică: pentru că poezia celor
fără renume era ca şi inexistentă,
chiar cînd avea ISBN, întrucît cartea
în sine nu se găsea, deşi fusese
editată; şi pentru că placheta mea
voia să atragă atenţia asupra tex-
tului însuşi, dincolo de mărcile sale
oficiale (ISBN, editură etc.). Pînă
la urmă ratarea editorială a avut
avantaje nebănuite, Klein spuse
fiind singura mea carte individuală
nominalizată la un premiu – e vorba
de premiul pentru poezie al ASPRO.
Prin urmare pentru volumul
următor am căutat altă editură
– apropo, editura care îmi făcuse
pocinogul a şi dispărut între timp – şi
am ajuns la Vinea. Generozitatea
lui Nicolae Ţone era – şi este – însă
subminată de aceleaşi hibe: difuzare
Marius Chivu
Singur cu propriul talent
M
ă bucur că atunci cînd voi
ieşi pe piaţă cu cartea/
cărţile mele voi găsi o
piaţă editorială stabilizată, normală,
aflată într-un proces constant de
profesionalizare şi diversificare. Iar
acest lucru e cu atît mai important
cu cît scriitorului nu-i mai rămîne
decît să se ţină de scris. Scriitorul
român nu mai are acum scuza că
nu e publicat şi promovat, că nu i
se acordă atenţie. În ciuda valo-
rii sale, fireşte. Scritorul a rămas
acum singur cu propriul talent.
De aici şi anumite fluctuaţii, cum
spuneţi, ale apariţiilor editoriale.
Adevărul e că nu mulţi sînt pregătiţi
pentru a fi scriitori profesionişti.
Nu ştiu dacă există un singur mo-
del editorial. Există scriitori care au
publicat la mai multe edituri, alţii
care au rămas fideli uneia singure.
Avantaje au ambele opţiuni. Mă tem
însă că la noi încă funcţionează o
păguboasă ideologizare a spaţiului
editorial. Cunosc editori care
zero, promovare 0,5. Am publicat
la Vinea două cărţi, Poeme în doi
şi Cangrena e un animal de casă,
pentru că era, alături de Pontica
– unde am vrut să scot la un moment
dat Cangrena… – una din puţinele
edituri care publica poezie en-gros,
debuta, reedita, republica poeţi
“la greu” şi avea un prestigiu dat
în primul rînd de interesul pentru
tinerii poeţi. Din păcate presti-
giul editurii compensează doar în
parte hibele pomenite mai sus.
Abia cu ultimul (şi al şaptelea)
meu volum de poezie am reuşit
în sfîrşit să ies din underground:
Klein spuse Klein a apărut la C.
R. şi e singura mea carte difuzată
în toată ţara, singura carte cît de
cît promovată şi singura carte de
pe urma căreia am cîştigat cîteva
milioane de lei vechi prin vînzarea,
în numai şase luni de la apariţie,
a 250 de exemplare! Ceea ce nu e
puţin, poeţii ştiu de ce... Explicaţia:
promovare şi difuzare. Sînt convins
că la acest mic succes personal au
contribuit toate editurile la care am
publicat anterior, în măsura în care
mica mea notorietate s-a construit în
timp şi tocmai cu contribuţia acestor
apariţii editoriale. Dar asta nu
umbreşte meritul Cărţii Româneşti,
o editură la care visam să debutez
la începutul anilor 90 şi la care
am apărut abia cu ultima carte de
poezie. Toate astea fiind spuse, e
de la sine înţeles că la Polirom/
Cartea Românească o să vreau să
mă întorc cu următoarea mea carte,
chiar dacă nu va fi una de poezie.
numără recenziile publicate în Dile-
mateca pentru a vedea cu ce editură
“ţinem” mai mult: cu Polirom sau
cu Humanitas. Scriitorul căruia îi
luăm interviu de cine este publicat:
de Polirom sau de Humanitas? Cine
plăteşte mai multă reclamă: Polirom
sau Humanitas? Iar acest fel de a
judeca lucrurile se vede, din păcate,
şi în revistele culturale unde scritorii
sînt trataţi în funcţie de editura
care îi publică. O mare porcărie! Aşa
că e posibil să-mi public cărţile la
mai multe edituri. Pentru că nu-mi
pasă de asemenea mize. De altfel,
cartea mea de debut va apărea
la o editură mică din provincie.
Cît despre bloguri, mi-e tot
mai clar că miza lor va rămîne,
totuşi, minoră şi, oricum, la un alt
nivel. Scriitorul adevărat nu scrie
pe blog, el scrie o carte. Blogul
e un ghişeu unde apare din cînd
în cînd să dea bună ziua fanilor şi
să-şi înjure duşmanii. Cum ar putea
un blog să “cearnă” editurile?

În domeniul editorial nu avem
bibliografie
M
i-ar fi plăcut să pot
răspunde la întrebări,
enumerând „autorii
Cartea Românească” şi mărturisind
eforturile făcute pentru a-i păstra.
De asemenea, mi-aş fi dorit să vă
explic migraţia editorială a autorilor
români, expunând nu doar motivele
pecuniare sau cele de difuzare.
Dar este greu să dai răspunsuri
riguroase într-un domeniu
editorial tânăr – literatura
română postdecembristă – care
încă face firave studii de piaţă
şi depinde de o literatură în
formare - tributară unui bagaj
(mai degrabă cutie a Pandorei)
genetic sărac şi unor modele
deseori inaccesibile - şi de un
public-cititor insensibil la eforturile
creatoare ale scriitorului român.
În domeniul editorial, nu
avem bibliografie. Poate doar una
Ioana Ristea, recenzent www.bookblog.ro
P
este o lună împlinesc un an
de bookblog. Când am intrat
eu, proiectul demarase de
câteva luni şi imediat ce am aflat de
el, mi-am spus că este ceva ce mi-ar
plăcea să fac. Aflasem de puţin timp de
fenomenul blogurilor, mulţumită unui
articol dintr-o revistă care mi-a rămas
dragă tocmai din acest motiv. Acum, la
un an de la început, am fost numită, pe
lângă comunul recenzent , şi critic lite-
rar  sau  cronicar .
Nu pot să-mi dau seama dacă scrii-
tura mea s-a ameliorat, cert este că-mi
place la fel de mult căutarea febrilă a
cuvintelor care să redea ce am simţit în
legătură cu cutare sau cutare tom citit
sau ivirea unui comentariu care zice:
da, m-ai convins, vreau să citesc cartea
asta . De fapt, dacă mă gândesc mai
bine, s-au întâmplat mult mai multe
lucruri minunate datorită acestui
proiect : am cunoscut oameni frumoşi
(cărora înainte le citeam doar blogu-
rile), pe câţiva dintre ei, îndrăznesc cu
fruntea sus, să-i numesc prieteni, am
iniţiat proiectul O carte pentru fiecare
copil (care ne-a mobilizat pe toţi), am
scris articole, iar în colaborare cu alte
bloguri, am pus bazele unei întâlniri
A n ch
Mădălina Ghiu
romanţată, care ţine de legendele
folclorului urban. Se spune că
marile edituri pretind de la autorii
lor exclusivitate. Se mai spune că,
pentru a nu-i pierde, investesc în
ei sume mari. Se spune că Gide l-a
refuzat pe Proust, că Houellebecq
are tiraje fabuloase, că Balzac scria
romane „noir”, că Jack London
îşi număra cuvintele, că J.K.
Rowling va fi nevoită să-l ucidă pe
Harry Potter, că Eminescu aştepta
telegramele Havas, ca să scrie
de meserie, că Mateiu Caragiale
aştepta moştenirea, că Marin Preda
îşi ridica drepturile de autor cu
valiza, că Radu Aldulescu e scriitor
profesionist… Se spune că editori
cu suflet mare acordă burse de
creaţie şi sunt alături de autorii
lor la nevoie. Că nu se poate trăi
din scris pe piaţa românească de
carte, opacă la valorile proprii.
între toţi iubitorii de lectură, Book-
crossing.
Vroiam, în acest fel, să subliniez
ceea ce spune Andrei (fondatorul blo-
gului) mereu, şi anume că oamenii
sunt bookblog. Ne dorim foarte mult
ca acest blog să fie un reper pentru
toţi iubitorii de carte, pentru cei care
doresc să-şi aleagă mai uşor lecturile.
Ne dorim să fim percepuţi mai mult ca
prieteni şi, în plan secund, în calitate
de critici. Am ales formatul de blog toc-
mai pentru a da posibilitatea cititorilor
noştri să-şi exprime criticile (de orice
fel ar fi acestea). Cred că tocmai această
libertate ne diferenţiază de revistele li-
terare, cărora vrem să le venim în com-
plementaritate. Francheţea cuvintelor
noastre nu este dictată de altceva în
afara propriului nostru gust. Citim ce
ne place, vă foarte mulţumim ! Suntem
serioşi dar nu ne sfiim să folosim analo-
gii ce ţin de structura noastră intimă, să
ne descoperim  în recenzii, să rămânem
fermi sau se ne adaptăm, după caz.
Cartea ne este viciu nepedepsit, igienă
spirituală, stimulare sufletească. Pen-
tru a-l parafraza pe Llosa : viaţa este o
tornadă cumplită, în care Cartea este
singura noastră umbrelă.
eta
Foto: Mihai Cucu
Nu ştiu mai nimic despre
vânătoarea de autori cu potenţial
succes de public sau de critică,
despre atragerea autorilor talentaţi,
„serioşi”, charismatici, capabili
să-şi promoveze Cartea. O carte cu
„miză”, cu „poveste”, accesibilă
şi publicului larg, impecabilă
stilistic pentru critică. O carte care
să conţină dozele necesare de:
sex, politic, social, „psihologic”,
dialog, început şi sfârşit.
Ştiu doar o poveste adevărată
despre o carte care nu va apărea,
pentru că, asupra unuia dintre
autori, o mare editură deţine
exclusivitatea, prin contract,
iar moştenitorul celuilalt autor
nu doreşte să publice sub sigla
respectivă. Fiind o carte de
interviuri, singura soluţie ar fi să
se publice întrebările la o editură,
iar răspunsurile - la cealaltă…
T
O
P - “Pe la 8-9 ani citeam, pe
B le împrumuta pentru ea”.
L cărţi
O cititului pe calculator, n-are
G
 1. Terorism de
cititoare
- terorizează „pe the
(un)happy few care fac parte
Emil Brumaru
Fluturii din pandişpan
A
m debutat editorial destul
de tîrziu, şi nu numai din
cauza mea. Eram deja la
ţară, la Dolhasca, medic la un spital
rural. Tocmai îmi cumpărasem o
maşină de scris portabilă, Consul. La
mine venea, din Iaşi, un vechi prie-
ten, Adi Cusin. I-am bătut la maşină
un volum pentru Ed. Tineretului, A
fi. El, entuziast, mi-a dus şi mie un
volumaş şi l-a lăsat la biroul de înregi-
strare a manuscriselor primite. Mapa
cu versuri a fost pusă într-un dulap.
Norocul meu a fost că s-a angajat un
nou redactor, Nicolae Oancea, care a
luat, pur şi simplu, ca proaspăt venit,
un teanc de manuscrise şi m-a dibuit
pe mine. Mi-a scris. Şi am început să
aştept să apară. Nu era vorba de nici
o modificare. Au trecut vreo 3 ani,
cartea nu mai apărea. Între timp am
facut cunoştinţă cu „Gupul Oniric”
(Dimov, Ţepeneag, Mazilescu, Vintilă
Ivănceanu etc.) Dimov a făcut un nou
aranjament al versurilor şi a început
să-i ameninţe cu bătaia pe cei de la
editura Albatros acum (se schimbase
numele editurii!). După 3 ani am
primit un telefon de la şeful editurii:
cartea apare, dar trebuie să-i schimb
titlul, altfel nu! Asta o dorea cineva
de foarte sus! Titlul meu era Fluturii
din pandişpan. Enervat, exasperat,
le-am spus că nu dau alt titlu, să-l
dea ei! Şi aşa mi-a apărut volumul
de debut, Versuri, în 1970. Pe urmă
lucrurile au curs oarecum lin. L-am
cunoscut pe Florin Mugur, lucra ca
editor la Cartea Românească. Au fost
doar două hopuri. Primul în 1980,
cînd am scos Dulapul îndăgostit.
din viaţa [ei] de huhurez”
 2. Poiana lui Mayuma
- “un om liber, care gîndeşte,
şi visează şi creează liber!”
 3. White Noise
furiş, toate cărţile pe care mama
 4. Devoratorul de
- “nu sunt un mare fan al
miros, ca o carte bună”,
 5. Blogurile
Suplimentului de
cultură
- Ruxandra Cesereanu
şi Radu Pavel Gheo!
http://hyperliteratura.reea.net
numărul 2, iunie 2007
pagina 14
Alex Ştefănescu, cel care mi-a făcut
postfaţa şi mi-a sugerat şi titlul, după
cel al unui poem din carte, speriat de
Florin Mugur, a îceput să mă convingă
să dau alt titlu. De data asta nu am
renunţat. Al doilea cu Ruina unui
samovar, în 1983. Aici Tamara Dobrin
a trebuit să fie convinsă că în poezia
unde spuneam „De dimineaţă pînă
seara/ Visez la şoldul tău Tama-
ra...” nu-i vorba despre ea... Şi că
„Avionul dă din bombă/ Însă nimeni
nu sucombă...” nu-i împotriva luptei
pentru pace... Volumul a fost cît pe
ce să fie interzis din cauza titlului!!!
Ruina unui samovar era scris iniţial,
pe copertă, cu cuvintele unul sub al-
tul, în acrostih ieşea RUS!!! S-a reluat
coperta şi au fost scrise cuvintele
în şir... Am trecut peste schimbarea
cuvintelor din mai toate cărţile.
Reparata cea cu trei sîni a rămas
doar cu doi! În loc de „latrină” mi s-a
pus „firidă” etc. etc. Chiar în loc de
Reparata a trebuit să pun Leopolda!
Şi cîte altele, pe care mă plictisesc să
le mai enumăr... După Versuri, toate
volumele au fost publicate la Cartea
Românească. Din 1983 pînă în 1998,
deci 15 ani, cînd am reapărut la Ne-
mira, nu am mai publicat în volum.
Nu mai aveam încredere în versurile
mele... Pe urmă, după 2003, cînd a
doua soţie a divorţat şi a plecat în
America, am reînceput... Am avut şi
după 89 destule aventuri editoriale...
În ultimul timp m-am fixat pe Polirom
şi Cartea Românească, antologiile
apărîndu-mi însă la Cartier... iar
Infernala comedie la Brumar...
 6. Bookaholics
- “un colţ de net numai al
nostru şi în care să batem câm-
pii liniştiţi despre cărţile pe
care le vom citi împreună”
 7. Lecturi de inginer
- “Nu ştiu ce trebuie să-
ţi placă la o carte. Sunt doar
un inginer care le vinde”.
 8. Schimb de cărţi
- “orgie virtuală cu
bloggeri şi cărţi”
 9. Bellettrixxx
- “Citim mult, iubim puţin”
 10. Cultura-vura
- …deşi nu prea mai scrie
Publicitate
numărul 2, iunie 2007
pagina 15
Cosmin Ciotloş (cosminciotlos@yahoo.com)
De veghe la adevăraţii
Arnoteni
 Scurtă istorie critică şi
la fel de scurtă critică a
istoriei
D
espre Mateiu Caragia-
le e imposibil să mai scrii,
astăzi, vreun rând interesant.
Nu e o preteriţiune sau un abandon
necondiţionat, ci o constatare critică
firească după orice lectură serioasă a bi-
bliografiilor sau interpretărilor de tot fe-
lul. Există, desigur, zone virgine în opera
mateină, neexplorate ori dificil certifica-
bile (e cazul jurnalului şi al „apocrifelor”
sale puse la cale de Ion Iovan), dar – în
foarte bună măsură – ceea ce a fost de
spus s-a cam spus deja. Iar aceasta, pen-
tru că discuţiile din jurul autorului lui Re-
member au acoperit, rând pe rând, toţi
algoritmii interpretativi. De la cultul tex-
tului până la cultivarea atitudinii, de la stil
până la exegeza riguroasă şi etimologică,
de la pragmatismul topurilor până la in-
transigentele cabalisme.
Bineînţeles, enormităţile – strecurate
în prefeţe sau postfeţe mai mult ori mai
puţin didactice – îşi sapă şi ele o firidă
îngustă în vraful acestor cărţi auxiliare,
însă în general observaţiile privitoare
la cazul Mateiu Caragiale în literatura
română sunt şi suple, şi – numaidecât
– consistente, şi – de fiecare dată – scân-
teietoare. Ciudată este însă o anumită ste-
reotipie a metodei, faptul că deşi remar-
cele punctuale se dovedesc încântătoare
pentru ochiul cititorului atent, algoritmii
raţionamentelor sunt extrem de uşor de
încadrat în câteva scheme mentalitare.
Adică inoperante într-o istorie relevantă
a literaturii române.
Să luăm, de pildă, situaţia-clişeu a to-
purilor alcătuite în anii din urmă de revista
Observator cultural. Surprinzător pentru
mulţi, romanul lui Mateiu Caragiale a ocu-
pat locul dintâi. De ce asta ? Se întreabă,
cu mimată inocenţă, criticii literari. Iar
răspunsurile variază şi ele într-o întreagă
pletoră justificatoare: un complex nere-
zolvat al aristocraţiei, un snobism fruc-
tuos al perioadei belle epoque, o recupe-
rare canonică absolut necesară. Un pic
mai rafinat formulată, problema ar trebui
pusă în următorii termeni: este votul ace-
sta unul axiologic sau mai degrabă unul
categorial ? S-a premiat deschis valoarea
sau numai – freatic şi tacit – stranietatea
? Deoarece acest rezultat electoral nu fu-
sese niciodată anticipat categoric de vreo
afirmare frontală a eminenţei Crailor...Una
peste alta şi lăsând interesul imediat al
actualităţii la o parte, ceea ce triumfă din
întreaga poveste jurnalistică nu e un ro-
man anume, ci o criză a receptării acestei
cărţi. Previzibilă sau nu – dacă urmărim
recenziile semnate în epocă de Mihail Se-
bastian, Pompiliu Constantinescu sau Per-
pessicius – dar în toate ale sale evidentă.
Există, apoi, şansa superbă şi singulară
la noi a unui grup de receptare, solid con-
stituit sub specia clubului şi însumând,
prin forţa lucrurilor, câteva generaţii.
Admiratorii lui Mateiu – de la Ion Barbu
la Taşcu Gheorghiu, Radu Albala, Alexan-
dru Paleologu, Matei Călinescu – par a-i
fi transformat opera într-un text ritualic,
memorizabil, cu infinite nuanţe şi tot
atâtea rădăcini. Dacă ne gândim la car-
tea lui Franck Budgen din 1922 (James
Joyce and the writing of Ulisses), în care
unul câte unul, toate paralelismele dintre
epopeea homerică şi remix-ul ei irlandez
sunt epuizate, putem afla un precedent
sau cel puţin un echivalent tipologic.
Sunt faimoase nuanţările operate la ni-
velul cuvântului sau al detaliului narativ
şi polemicile din jurul explicitărilor: care
e valsul invocat debutul romanului ma-
tein, ce înseamnă „poliţă cu maimuţă”,
cum stau lucrurile cu „avoir ses parties” şi
cu grobianismul lui Pirgu ş.a.m.d. Exerciţii
formidabile de filologie aplicată, ele evită
verdictele explicite şi conservă – la nive-
lul simţului comun – spiritul de enclavă
elitistă.
În sfârşit, venită şi ea să corecteze
acest neajuns, varianta impresionistă a
psihocriticii îl pune în centru pe întâiul
născut al lui I.L.Caragiale ca individ şi – la
un alt nivel – ca personaj. Ambiguităţile
biografice ale acestuia şi bizareriile com-
portamentale, goana după blazon şi
faima de „pontagiu” pe care Mateiu le
cultiva cu minuţie au condus aproape
natural la reţeaua complicată de legături
dintre existenţă şi scriitură. La polul plus
ai acestei tendinţe – deşi uneori cu fla-
grante insuficienţe – îi putem situa pe
G.Călinescu, Alexandru Paleologu, Ov.
S. Crohmălniceanu, Nicolae Manolescu
sau Ion Iovan. Fiecare cu grila lui de de-
scuamare documentară şi literară. La
capătul celălalt, o prefaţă resentimentar-
polemică şi survolantă semnată de Marin
Mincu se detaşează net.
Care e pasul înainte care ni se oferă
într-o bună logică formală şi de unde tre-
buie acesta făcut ?
 În genul tinerilor
S
e insistă, atunci când vine vor-
ba despre personajul Mateiu
Caragiale, pe o latură histrionic
construită a sa, pe vocaţia congenitală
şi pe cultura autoproclamată de „soita-
riu”. Autorul Crailor... pare – în această
Es e u
Foto: Cristina Vladu
perspectivă – a se fi născut pentru a scrie
Craii... Or, întreg eşafodajul unei aseme-
nea viziuni holiste şi univoce se sprijină,
în mod esenţial, pe corespondenţa lui
Mateiu cu prietenul său de tinereţe, N.
Boicescu. În puţine cuvinte, scrisorile pu-
blicate în 1978 sunt ridicate, îndeajuns
de abuziv şi de aluziv, la rangul celebre-
lor scrisori vertebrante ale lui Gustave
Flaubert. Diferenţa e majoră, ca între
orice producţie semiacneică de juneţe
(chiar sublimă fiind) şi o operă închegată,
paralelă şi decis conceptuală.
E interesant cum de critica literară, de
la Mihail Sebastian la Mihai Zamfir, atât
de exactă în a vedea mai curând poezie
decât naraţiune în Craii de Curtea Veche,
atât de neabătută în a schimba oportun
genurile, a citit corespondenţa lui Ma-
teiu Caragiale exact în forma în care ea a
fost livrată. Adică drept corespondenţă.
Fără nici un clivaj către proză sau – cu
şanse egale – poezie. Chiar şi Alexandru
Paleologu, altminteri gata să vorbească
despre „roman epistolar” la Ion Ghica şi
Mihail Kogălniceanu se arată imun la o
eventuală reambalare ca specie a acestui
redus corpus de texte.
Având un singur destinatar şi punân-
du-l în încurcături lingvistice cât pe o mie
de lectori nepreveniţi, cu un punct de ple-
care cert (Sinaia, 10 iulie 1901) şi cu un final
aproape circular (30 august 1931), pasio-
nal în naraţiune şi în priza directă la realita-
te, dotat cu personaje al căror număr care
întrece binişor degetele ambelor mâini,
microromanul Mateiu-Boicescu ar putea
deveni, editat ca atare, un şoc editorial. O
plachetă adolescentină ca tematică şi ca
grad de implicare, pe care am putea-o asi-
mila, reticular, acelora ale lui J.D. Salinger
(The Catcher in the Rye, Raise High the Roof
Beam, Carpenters, Seymour. An Introduc-
tion, Franny & Zooey), Constantin Fântâne-
ru (Interior) sau – aproape de noi şi tot atât
de aproape de Mateiu – Mircea Nedelciu
(Zodia scafandrului) şi Ionuţ Chiva (69).
Că această corespondenţă nu e un
jurnal de creaţie pe jumătate public, ci
un op întru totul independent, o dove-
desc referirile abia sesizabile la celelalte
scrieri mateine, precum şi voga uimi-
toare pe care a produs-o editarea de la
sfârşitul deceniului al optulea. Că e de-o
rară prospeţime – chiar şi la capitolul
micilor sau marilor tabuuri de cititor – o
arată abundenţa de pasaje de nerepro-
dus şi de netradus. Argoul franţuzesc îl
completează pe cel autohton într-o sumă
de delicii picante. Exploziile mustitoare
pun în lumină clară adevărata mână de
prozator pe care în Craii... sau în Remem-
ber o acoperă – vorba aceea – o elegantă
mănuşă de Suedia.
În câteva – neîntortocheate – vorbe,
cred că paginile adresate lui Boicescu
merită o reordonare compoziţională şi o
autonomie editorială (după modelul aceleia
realizate de Matei Călinescu în A citi, a reciti)
care să le transforme, vremelnic şi nuanţat,
într-o naraţiune pur şi simplu. Spuneţi-i – ca
medievalii - récit. Spuneţi-i – ca postmoder-
nii – autoficţiune. Ceea ce instituţia sobră a
criticii n-a putut încă stabiliza, va reuşi, poa-
te, aceea dictatorială a editării.
 Sunt cel mai mare
mincinos...
C
u toate aceste premise - puţin
infidele faţă de purismul struc-
turalist al genologiilor – în min-
te, putem trece la necesara relectură a
corespondenţei dintre Mateiu Caragiale
şi N. Boicescu. A romanului – de fapt – pe
care autorul Crailor... i-l trimite, fasciculat,
în plicuri, tovarăşului său de iluzii geron-
to-arghirofile.
Cum ficţionează, însă, şi – mai ales
– cum ficţionalizează Mateiu Caragiale
? În Cealaltă faţă a prozei, Mihai Zamfir
revelează limpede schema tehnică şi
stilistică de narativizare a unor pasaje
altminteri prin nimic epice. Însă cazul luat
acolo în discuţie are în vedere un proza-
tor matur, pe deplin format şi întrutotul
conştient de mizele cărţii sale. În situaţia
acestor scrisori adolescentine ar fi destul
de impropriu să folosim aceleaşi unităţi
de măsură doar pentru a obţine rezultate
confortabile şi similare.
Să luăm, nu neapărat la întâmplare,
un fragment datat şi parafat cum se cu-
vine: Bucureşti, Atelierului 10; luni, 16
noiembrie 1908. Nu pentru încărcătura
frust concupiscentă care ar face rapid va-
luri chiar şi printre impudicii cititori con-
temporani, nu pentru brevetarea – încă
o dată – a relaţiilor tată-fiu, nu pentru
vreo asemănare caracterologică ce se
reverberează în scrierile ulterioare. Sau
nu numai:
„În septembrie, am rămas sans le sou,
tata mi-a întrerupt renta, spunându-mi să
mai aştept 15 zile (după ce aşteptasem
două luni). Atunci, pentru a mă distra, am
găsit ceva rar. La şosea operează o bandă
de satiri necunoscută de nimeni, nişte
tipi de galeră, foarte decişi şi primejdioşi,
daca te prind cu o damă îţi fac şantaj şi
fiind totdeauna în grup, ţi-o violează. Eu
le-am spus, după ce am intrat în vorbă cu
ei, că nu sunt un tip prost şi că daca mă
aventurez noaptea cu o damă viu numai
cu 2-3 lei, însă cu un revolver cu care am
şi ucis un tip la Cernica (piroane) [subl.
mea] şi escortat de doi amici muşchiuloşi.
Atunci tipii mi-au spus că sunt un om
zdravăn şi că nu se pun cu asemenea tipi,
dar cer bacşiş numai ca să profite ceva.
M-am amuzat văzând cum enfilează
[subl. mea] prin boschete lăptărese şi alte
femei din popor. Dar erau infecte”
Prin urmare, aventura aceasta
plebeiană e determinată de amânarea
stipendiului patern. Nu ştim exact care e
interesul tânărului narator în momentul
când se alătură – în felul său – bandei
de „satiri”. Să câştige o distracţie rară ? Să
se amuze ? Să devină unul dintre ei ? Să
rămână în continuare la pragul fragil din-
tre goguenard şi voyeur ? Pentru că, dacă
e să facem o deducţie sumară, cam asta
se întâmplă: el îşi ia foarte în serios impro-
vizatul statut de arbitru al turpitudinii.
Totuşi, senzaţia mea e că rolul acestui
periplu nocturn e altul. Sigur că îl putem
pune pe seama tentaţiilor veniale juveni-
le, dar nici o altă boală a copilăriei nu se
exclude. Mateiu – să-i spunem aşa – intră
în jocurile răufăcătorilor ca să poată
minţi. Ca să poată să taie în voie„piroane”.
Bineînţeles, nu cu completă nonşalanţă,
nu fără motivaţii practice şi nu fără sabia
eficienţei deasupra capului. După cum
– teribilist – intră în jocul corespondenţei
cu Boicescu pentru a etala scene abjecte.
Mitomania lui atinge amănuntul, creează,
de una singură, naraţiune şi e, în subtext,
salingeriană avant la date:
„Eu le-am spus, după ce am intrat în
vorbă cu ei, că nu sunt un tip prost şi că
daca mă aventurez noaptea cu o damă
viu numai cu 2-3 lei, însă cu un revolver
cu care am şi ucis un tip la Cernica (piroa-
ne) şi escortat de doi amici muşchiuloşi.”
Să ne amintim – nu ca o comparaţie
de stil, ci ca o nuanţare antropologică de
atittudine – doar de începutul capitolului
al treilea din De veghe în lanul de secară:
„Sunt cel mai mare mincinos pe care
l-aţi cunoscut vreodată ! E groaznic. Uite,
de pildă, dacă mă duc la un magazin să
cumpăr o revistă şi în drum mă întâlnesc
cu cineva care mă întreabă unde mă duc,
ei bine, sunt în stare să spun că mă duc
la Operă.”
Iar ceremonialul expunerii acestor
poveşti e – aici şi aiurea – o adevărată gală
a cuvintelor„căftănite”. Ce alt sens ar fi avut
precizarea din paranteză – absolut de pri-
sos pentru un prieten intim, care cunoaşte
şi succesele, şi culpele lui Mateiu – decât
pe acela de a reitera un expresiv argoti-
sm Ştim de la Ov. S. Crohmălniceanu lista
aproape completă a acestora, de la cele-
brul şi levantinul „bugomil” la franţuzisme
trecute prin sită ca„encanaillat”.
Doar două din lungul şir de atare
expresii recurente ne vor interesa, în
prezentul eseu. La nici patru rânduri
distanţă, ele se fac simţite categoric şi nu
chiar independent.
 Cum se înfiletează un
piron
N
u e o noutate pentru nimeni
faptul în scrisul lui Mateiu Ca-
ragiale stilul – cu rădăcini eso-
terice sau exclusiv estetice – e aproape
totul. Şi totuşi – inexplicabil – până acum
nu s-a încercat vreo apropiere a acestuia
de un alt teribil stilist: Vladimir Nabokov.
Ştim pe de rost cum începe Lolita, mai
curând decât să ne lăsăm cuceriţi de po-
vestea de scandal domestic din cuprinsul
cărţii: „Light of my life, fire of my loins, my
soul, my sin”. Jocul cu semnificaţiile, intro-
ducerea unor adevărate păpuşi ruseşti în
aparent liniarele deducţii etimologice şi
– cu deosebire – punţile aruncate între
cuvinte le sunt, amândurora, specifice.
Argotic-familiarul „a tăia piroane”
– echivalent cu „a minţi”, „a trage bărbi”,
„a vrăji”, „a duce de nas”, „a tromboni” etc.
– e preferat tuturor acestora. După cum
distinsul galicism „enfiler” e permanent
cap de serie în competiţia cu orice alt
neaoşism buruienos. Probabil că sintagma
românească e oarecum metasemantică şi
metonimică, referrindu-se la minciună
tocmai printr-o imposibilitate (citeşte:
un neadevăr). Probabil că provenienţa
slavă a cuvântului (din pironǔ) a aduce un
accent suplimentar de expresivitate. Iar
în plus, Mateiu nu face altceva decât să
„taie” la rândul lui, să trunchieze formula
completă. Pe de altă parte, eufemisticul
„enfiler”, folosit cu cel de-al patrulea sens
al său (cf. Petit Robert), predominant în
secolul al XVII – lea, vine cu o arhaicitate
de etichetă cel puţin nobiliară.
Iată câteva argumente pentru ca ele să
intre – separat – în orizontul de opţiuni al lui
Mateiu Caragiale. Mă hazardez să mai văd
unul, din perspectiva mea precumpănitor,
şi care le face să funcţioneze într-un ine-
resant tandem. Acela că există o zonă a
imaginarului – nu tocmai aseptică moral
– de în care cele două „vorbe proaste”
se întâlnesc şi nu se suprapun. Cred că
brutalitatea infracţională a scenelor de-
scrise de prozatorul – exact ! – Mateiu
Caragiale e serios obturată de delicateţea
– etimologică şi semantică – a termenului
„enfiler”. Adaosul nu putea veni din inte-
rior, aşa că putem vedea fără temeri în fa-
miliarul „piroane” exact suplimentul stenic
şi traumatizant pe care necesităţile narati-
ve ale acestui roman compus din scrisori
le impun.
Şi atunci, de vreme ce un dublet ca
acesta – piroane / enfiler – nu e nici pe
departe opţional, mai putem vorbi oare
cu temei despre un simplu schimb de
epistole ?

Oana Cătălina Ninu (o_ana_cata@yahoo.com)
Jucăria lui
Constantin Acosmei
J
ucăria mortului, deşi alcătuită din
cinci părţi distincte, este un fel de
jurnal în versuri al întâmplărilor
mici şi cotidiene, dar care se prelun-
gesc aproape insesizabil în straniu şi în
absurd. Există oricând posibilitatea să
citim cartea lui Acosmei dintr-o suflare,
de la un capăt la celălalt, fără a avea im-
presia unei discontinuităţi în momentul
trecerii de la un poem la altul. Pentru că
aproape fiecare notaţie este situată tem-
poral, de regulă chiar la începutul poe-
mului, încă din titlu sau în primul vers,
dar nu neapărat: „(m-am spălat pe ochi
cu apă caldă/ într-o chiuvetă înfundată
cu zarzavat/ am pus reşoul în priză să
mai/ aprind o ţigară pînă una alta/ am
băut ceaiul care mai rămăsese/ de marţi
(s.m.) – rece şi cu mult zahăr/ am de-
schis radioul şi am aşteptat/ cu nădejde
să anunţe ora exactă)”(Taedium vitae).
Această contextualizare „temporală”,
nu în sensul unei acribii istorice, ci mai
degrabă în sensul unei precizii absolut
personale (care poate ţine cont sau nu
de ordinea cronologică a faptelor), se
traduce în volumul lui Constantin Aco-
smei la mai multe niveluri.
În primele trei cicluri, notaţiile sunt
încadrate de paranteze care, într-un
mod stilizat, ţin locul datării exacte:
„(viaţa omului atîrnă de un fir de păr/ îmi
aduc aminte aproape în fiecare seară/
scoţînd cu degetele un păr lung/ şi ne-
gru din farfuria cu mîncare)” (Trei studii
pentru: „Nud cu piciorul în groapă”).
Fiecare poem este construit folosind
aproape acelaşi chenar care aminteşte,
pe undeva, de schema tragediei clasi-
ce: o situare temporală aleatorie, o fo-
tografie detaliată a realului, urmată de
un gest sau de o acţiune semnificativă,
care deturnează simpla înregistrare
într-o altă zonă... Aici rămâne de discu-
tat dacă este vorba de tragic sau de ab-
surd, în definitiv cele două categorii nu
se exclud întotdeauna. Însă depăşind
anumite limite ale teoretizării pentru
a cădea, probabil, în altele, poezia lui
Acosmei este autentică, de o autenti-
Bi b
liote c
Foto: Cristina Vladu
citate pe care numai autismul o poate
avea. Nici o urmă de patetism, nici o
urmă de lamentaţie sau de lirism în
exces în Jucăria mortului. Cu o serio-
zitate aparent matură, pe care numai
copiii o pot avea, Constantin Acosmei
îşi asamblează şi îşi dezasamblează
jucăria, şi-o reconstruieşte o dată cu
fiecare poem, ca pe un joc lego – care
reprezintă ceva în parte, dar şi în tota-
litate.
În acelaşi sens, în ultimele două ci-
cluri (Relatări şi Ce s-a întîmplat), poemul
seamănă mult mai mult cu un jurnal,
având o formă preponderent narativă.
Chenarul se păstrează, autismul de ase-
menea, detaliile se acumulează progre-
siv. Acelaşi final brusc, puternic, nicide-
cum forţat, şi totuşi autentic. Aproape
fiecare relatare se deschide cu o notaţie
temporală ambiguă: „Într-o duminică
seara, eu mă jucam la poartă – legam
cu capetele de sfoară mai multe pietre
şi beţe între ele şi apoi le aruncam ca să
se agaţe pe sîrmele electrice” (Relatarea
unui copil). La lectură, paradoxul e ma-
xim. Pe de o parte uimirea, perplexitatea
(unde găseşte aceste gesturi şi notaţii
„extreme”? de ce (ne) „ating”?), pe de
altă parte recunoaşterea şi identificarea
acestora într-o realitate „atât de reală”,
încât şi-a pierdut aproape toate mărcile
plauzibilităţii: „(mai sânt ţigări pînă mîi-
ne/ poftă de mîncare avem/ talent şi
pastile/ hai să intrăm în bucătărie/ eu
îţi arăt sîngele meu/ tu îmi arăţi sîngele
tău)” (Seducătorul).
De ce Jucăria mortului? Pentru că
autismul se confundă cu moartea. În
poezia lui Acosmei nu există, în ciuda
aparenţelor, „acţiune” sau „naraţiune”,
există gesturi, priviri, notaţii, toate
semnificative, oarecum „închise” şi fără
posibilitatea unei replici. Definitive. La
fel cum autismului sau morţii nu le poţi
aduce completări sau rectificări. La fel
cum Jucăriei mortului, autorul nu-i poa-
te face o continuare. La fel cum acesta a
luat deja o pauză de doisprezece ani de
la volumul de debut...
a de poezi
e pagina 16
IRINA PETRAŞ (irinapetras@yahoo.co.uk)
Cuvinte despre moarte
 „Trestia gânditoare ştie
că moare. Să adăugăm
numaidecât: şi, cu toate astea,
moare.”
(Vl. Jankélèvitch, La mort)
 „… numa’ m-or vedea că
nu-s… ”
(Cântec popular)
 1.
S
unt muritoare, e „pro-
fesiunea” mea de bază.
Titlul cărţilor mele despre
moarte, „Ştiinţa morţii”, preia o
sintagmă din laboratorul emine-
scian. „Geniul morţii” fusese pre-
cedat de „ştiinţa morţii”. „Ştiinţa”
înseamnă deopotrivă a şti, a fi în
cunoştinţă de cauză, şi a şti să faci
ceva, a stăpâni o artă. E dublul sens
al morţii care poate fi învăţată.
Suntem, cred dimpreună cu
Lucretius, uniunea dintre gând şi
trup. Această uniune dintre materie
şi spirit este viaţa în accepţiunea
accesibilă omului. Deocamdată.
Nu exclud cu totul posibilitatea
supravieţuirii uneia sau alteia şi
chiar a capacităţii lor autonome de
expresie. Dar e ceva ce nu mă mai
priveşte, o dată ce eu, „uniunea”,
m-am spulberat, am încetat să fiu.
“Moartea ne citeşte ziarul”
F
iecare plecare e ca un vis
uitat. O memorie secretă,
personală, atroce. Dar vre-
mea furiei adolescentine (refuzul de
a susţine bac-ul, în semn de protest
faţă de dispariţia fizică a lui Cioran) a
trecut. Între timp, morţii apropiaţi şi
întâlnirile ratate cu scriitorii dispăruţi
îţi dau un aer de înţelepciune.
Fiecare are o listă neagră, în sensul
cel mai nefericit cu putinţă. S-ar părea
că, semn de decenţă, aceasta rămâne
nescrisă, cel mult testamentar (am să
fac o imprudenţă şi-am să spun că, fără
motiv aparent, în ceea ce mă priveşte
lista se deschide cu Iosif Sava).
Multe dintre relele societăţii
contemporane vin dinspre oame-
ni care se cred nemuritori; sau
trăiesc ca şi cum ar fi. Nu e nici o
contradicţie aici. Binele şi forţa
vin din rău şi slăbiciune. Cel puţin
în artă, în cultură, sunt puter-
nici doar cei slabi. Heracles nu
poate fi imaginat compunând un
rondel. Doar când nu eşti destul
şi ştii că nici nu vei fi vreodată
poţi lupta creator să fii.
Dacă reforma morţii a devenit
o realitate socială şi un subiect
sociologic abia de câteva decenii,
marea poezie/literatură a conţinut-
o dintotdeauna. Şi dacă putem fi de
acord, alături de Emmanuel Lévi-
nas, că „viaţa umană este deghiza-
rea mişcărilor fiziologice”, că este
„decenţă, ascundere, înveşmântare
şi totodată dezvelire” a sâmburelui
muritor prin asocierea inevitabilă
a contrariilor (vezi La Mort et
le Temps, 1992), atunci Poezia
(creaţia în general) este decenţa
sublimă, ultimă (stranie asemănare
între buna potrivire şi orânduială
– decenţa –, şi plecarea, decesul:
decedere geamăn cu decere şi cu
prăbuşirea şi învoirea, decidere).
Marile teme: dragoste, viaţă, moar-
te, sunt, în fond, una şi aceeaşi
temă eternă, moartea. Singura
un cristian
Momente delicate, comemorările
sau fulgerătoarele dispariţii fac parte
din viaţa literară: interesul resuscitat al
publicului, febra reeditărilor, reluările
critice, solidaritatea omenească a co-
legilor de generaţie.
Fiecare astfel de ultimă lecţie
simplă şi gravă îţi îngenunchează
orgoliile inutile, sugerând ideea de
apropiere. Trecut sau nu prin filtrul
(re)cunoaşterii fizice, scriitorii de-
vin eroici şi prietenoşi, iar amintirile
individuale – călcâie vulnerabile. E
semnul sigur că ei sunt deja vii. Spre
deosebire de cărţile lor, care se mai şi
casează.
numărul 2, iunie 2007
care nu se dă experienţei directe,
dar le impregnează implacabil pe
toate celelalte. Cântec spre moarte
este orice poem de dragoste, de
natură şi chiar patriotic. Inefabilul
poeziei vine tocmai din acest efort
de a închide în cuvinte ceea ce este
fără a fi. Dragostea, comuniunea
omului cu natura, apartenenţa la o
vatră sunt mituri necesare, dar şi, o
dată inventate, posibile experienţe
directe; nobile şi operante în
plan istoric fiindcă instaurează
apartenenţe spre uitarea finitudi-
nii şi a singurătăţii funciare. Prin
ele, omul plăsmuieşte armonii
care să-l consoleze de disarmonia
fundamentală – moartea. Aceasta îl
are în absolut fără a-i fi accesibilă
altfel decât prin relaţie. Marea
poezie se situează între cele două
extreme: limbajul ei spune despre
experienţele scornite într-o sintaxă
ambiguă care ar putea dezveli,
în clipe de graţie, o frântură din
Marea Noimă. În asemenea clipe se
nasc versuri precum: „Nu credeam
să învăţ a muri vreodată”. Din
nepătruns a sosit un zvon. Rostul
poeziei a fost mereu să-l primească
şi, printr-o subtilă reformă a
morţii, să-i pregătească omului
eliberarea de spaime, adică o
convieţuire creatoare cu moartea.

numărul 2, iunie 2007
pagina 17
Puzzle 2006
 C. Rogozanu –
Agresiuni. Digresiuni,
Ed. Polirom
Se întâmplă cu cronicile literare
ale lui C. Rogozanu – şi ale nimănui
altcuiva – cam ceea ce trebuie sa se fi
petrecut cu epigramele mereu tăioase
ale anticilor latini. Nu că şi-ar pierde
actualitatea, nu că s-ar dovedi cumva
inexacte, nu că ar fi altfel înţelese în-
tre două coperte faţă de trecătoarele
foi A 3. Doar că devin – prin forţa
lucrurilor şi prin forţa autorului
– fapte de stil. Fapte de atitudine,
fapte de personalitate. Nu vorbe...
 Ioana Nicolaie
– Cenotaf , Ed.
Paralela 45
Limbajul nu e o formă de a-ţi
regiza, la două mâini, propria viaţă.
Asta a înţeles, înaintea multora
dintre autointitulaţii biografişti,
minimalişti şi autenticişti, Ioana
Nicolaie. Şi mai bine decât aceştia
laolaltă. A reuşi, printr-un singur
cuvânt titular, să creezi o poveste
care să aibă pe post de personaje
credibile două volume de poezie,
reprezintă – în sine – o fermecătoare
performanţă. Şi o liniştitoare
coroană de flori la baza unui cenotaf.
Să vă divulg explicaţia ? E
ceva ce ne dorim cu toţii...
 Constanţa Vintilă-
Ghiţulescu – Evgheniţii,
Ed. Humanitas
Jumătatea distanţei dintre
secolul al XVIII– lea şi secolul
al XX –lea nu e, aşa cum ne
T ce citeam. Am ajuns pe la sfârşitul lui
O nişte bârfe care te-ar putea interesa,
P www.nascutinurss.ro (şi nu .ru).
B
L
O
G De exemplu fac prezentări unor
Vasile Ernu
C
înd am început docu-
mentarea pentru carte,
adică începusem să
vizitez diverse surse pentru a-mi
reactiva memoria, am descoperit
foarte mult material vizual legat
de URSS. Atunci am început să
lucrez paralel la o arhivă care să
conţină elemente vizuale (video,
imagini), muzică etc. Iniţial am vrut
să stochez totul pe un CD şi să-l
ataşez cărţii. Însă aveam probleme
cu copyrightul, cu toate că în URSS
aşa ceva nu exista. Atunci am decis
să-mi fac un site care să se cheme
Mo
arte
a ne
Cosmin Ciotloş
îndeamnă aritmetica elementară
să credem, plasată undeva în
vremea lui Bolintineanu sau
Maiorescu. Locul ei e în paginile
acestei cărţi, care oferă unui
secol aparent ofilit o infuzie de
Flower Power şi de Casablan-
ca. O ficţiune despre dragoste,
cum puţini trăiesc şi cum încă
şi mai puţini pot să scrie.
 Mircea Horia
Simionescu – Rătăcirile
unui caligraf , Ed.
Bibliotheca, Târgovişte
Când un scriitor ca Mircea Horia
Simionescu se proclamă pe sine
– fără false modestii – caligraf, cel
mai indicat lucru ar fi să luăm de
bun ceea ce spune. Pentru că numai
un asemenea autor de incunabule
şi inluminuri poate da – la o editură
mică, dintr-un oraş tot atât de
mic, într-o formulă minoră cum e
aceea a interviului – un volum cu
adevărat extraordinar. Din răbdarea
şi pasiunea detaliului, care ajunge
– aici – un etalon al eleganţei.
Restul e bibliografie.Generală.
 Cosana Nicolae
– Canon, canonic; Ed.
Univers Enciclopedic
Funcţionând, la noi, mai degrabă
ca obiect al butadelor universita-
re şi al polemicilor uşor atinse de
un anume semidoctism, problema
canonului a făcut în ultima vreme
vogă pe primele şi confuzele pagini
ale revistelor. Absolut necesar şi
(momentan) suficient pentru cei
Practic mai întîi a fost site-ul care
s-a lansat o dată cu cartea şi pe
care-l consider o extensie vizuală
şi audio a cărţii. Cred că e primul
proiect de asemenea factură. După
care în cadrul acestui site mi-
am creat un blog. Pe blog postez
textele pe care le public în aceată
perioadă în diverse reviste, dar şi
alte lucruri care mă interesează.
trupe de rock sovietice şi ruseşti.
Pentru mine chiar şi blogul e un
loc de arhivare a ceea ce lucrez.
În acest sens, blogul meu nu e un
spaţiu interactiv, aşa cum se vor
mai toate blogurile, ci e o arhivă.
Blogurile pe care le vizitez
destul de des (într-o ordine absolut
aleatorie) sînt următoarele:
 http://luciat.wordpress.
com/
(pentru că prezintă cărţi bune)
 http://textier.blogspot.
com/
(pentru că Florin Dumitrescu
e unul dintre cei mai ingenioşi
c i t e ş t e zi a r u l
interesaţi este acest riguros studiu al
Cosanei Nicolae. O dată cu apariţia
lui, îndrăznesc să sper că nu vom
mai auzi prea multe bârfe cu alură
teoretică pe acest subiect. Pentru
prima dată în – deja – 17 ani de la de-
turnarea româneacă & cazonă a sen-
sului, Cosana Nicolae oferă o lecţie
– inteligentă – de bun simţ analitic.
oameni pe care-i cunosc)
 http://www.supliment.
polirom.ro/george/
(pentru că e mereu în ac-
tualitatea informatică)
 http://blogs.mail.ru/
mail/vakulovski/
(pentru că deseori ceea
ce scrie mă reprezintă)
 http://bukresh.
blogspot.com/
(pentru că e un proiect bun)
 http://culturavura.
fourhooks.com/
(pentru că mai poţi afla
lucruri importante)
 http://membri.liternet.
ro/blog/ghiu
(pentru că e Ghiu)
Atît îmi aduc aminte
la prima strigare.
Ioana Morpurgo (Baetica)
Scrisoare pentru
Sorin Stoica
D
ragă Sorin,
Uite că-ţi scriu acum pe
adresa asta veche de e-mail,
ca să-ţi spun că te-am visat noaptea
trecută, într-un lan de păpădii, în care
căzuse din cer un fel de planetă de
fluturi. Şi se sfărâmase. Iar tu încercai
de zor să-i aduni pe
toţi, să le descurci
aripile de prin puful
de păpădii şi să-i
grupezi încet, cu
grijă, înapoi într-o
planetă. Aveai un
pulovăr în tablă
de şah pe sub care
transpirasei aşa că,
din când în când, îţi
făceai vânt cu nişte
manuscrise.
Îmi explicai că
e absolut esenţial
să reinstituim o or-
dine. Că aşa aiurea
în tramvai nu se mai
poate trăi. Că măcar
fluturii ăştia să fie
reabilitaţi. Eu eram
cu ale mele. Mă
simţeam frumoasă
şi frivolă, aşa că am
început să ţopăi
printre maci, ca să-
ţi abat atenţia de
la chestia cu pla-
neta de fluturi. Că
să vezi - meschinărie
feminină! Tu nici nu
mă băgai în seamă
şi bine făceai, că eram futilă.
Acum am venit în România şi
Mariusică Chivu mi-a dat ultima ta car-
te, ‘’Jurnalul’’, să o citesc. Şi azi noapte
am râs ca proasta singură în pat, în timp
august.
Vreau să-ţi mai spun despre lume
în caz că mai asculţi la lume. De pildă,
colegii noştri de masterat - Răzvan e
la Londra şi face chestii academice de
tot respectul academic. Cum şi eu sunt
pe-acolo, am vrut odată să ne vedem,
dar, fiindă oamenii cred că au tot tim-
pul din lume, am amânat. Am făcut şi
eu ceva academisme pe la o univer-
sitate din Anglia, după care m-a prins
dorul de literatură şi-am făcut un copil.
O cheamă Zaraza, deşi noi îi spunem
Zărzărica. Popa care mi-a botezat-o a
început să clămpăne în timpul slujbei,
că ce nume e ăsta, că e nume de curvă,
că el nu botează cu aşa nume, să-I spu-
nem şi Antoaneta, ca să aibă sfânt. I-
am spus şi Antoaneta, dar doar aşa, de
sfeclă. Nu chiar de sfeclă că şi pe naşă-sa
o cheamă tot la fel şi, întâmplător, e o
femeie mişto. Alde Iisus Hristos adică a
iertat-o pe Magdalena de curvă ce era,
iar popa ăsta din Bucureşti nu vrea să
boteze un copilaş de câteva luni, nevi-
novat, că are nume imoral. Auzi tu câtă
puţinătate de minte până şi la deştepţi...
Acum are un an jumate şi nu plânge
decât o dată pe lună, când se întâmplă
catastrofe în lume. În schimb se cacă de
compensează.
A plâns şi în ianuarie, când te-a pus
naiba să ne părăseşti. Şerban ne-a trimis
un e-mail scurt cu vestea. N-am crezut
la început că Şerban ăsta - doar îl ştii-
mai dădea el cu bâta-n baltă din când
în când.
Acum citesc ultima ta cartea, cum
îţi spuneam. Am ajuns la sfârşitul lunii
august şi trag de timp ca de-o gumă
de mestecat. Sau şi mai metaforic- las
timpul să se scoboare într-o fântână
adancă de tot, ca o ciutură. Nu vreau să
mai citesc. Sunt într-o dilemă de sens,
ca tine când voiai să citeşti nu ştiu ce în
spital, că te interesa, dar fiindcă te făcea
să râzi, nu puteai. Doctorul îţi interzisese
să râzi. Ei, aşa şi eu acuma cu cartea ta.
Vreau aşa de tare să o citesc, că îmi pla-
ce atât de mult, însă ştiu că la sfârşitul
Jurnalului vei muri. Şi fiecare pagină e
chestia aia cu mysterium tremendum
ed fascinans, care te îngrozeşte şi te
fascinează simultan. Îmi vine să mă duc
în satul tău, la Băneşti, să-i caut pe alde
Nae Stabiliment&co. Să-i cunosc şi eu,
să-mi zică şi mie despre lume, aşa cum
ţi-au zis ţie. Îmi vine să vin în Băneşti să-
ţi plantez nişte cireşi noi, puieţi de rasă
nobilă, că te plâgeai că ăia din copilăria
ta acuma fac nişte fructe găunoase şi
nasoale.
Şi povestea cu vulpea care şi-a iesit
din piele literalmente, pe care voiai tu s-
o zică oamenii la copiii lor, uite că i-am
spus-o lu’ Zărzărica aseară. Nu înţelege
ea, că e mică şi mai e şi bilingvă în cap,
de la ta-so, care e englez, şi de la mine,
care oricât m-aş da pe fiţe străine, tot
aiurea-n tramvai mă simt pe-acolo.
Ce să-ţi mai spun? Marta parcă
era prin Berlin, freacă şi ea o mentă
academică oarecare. Oare de ce-am
plecat cu toţii atât de departe de casă?
Care- ncotro ca nişte guguştiuci speriaţi
din cuib… Alde Bogdan Iancu s-a făcut
ziarist de anvergură, cică Cosminache
are şi el un copilaş - asta poate ştiai. Tu-
dor Vlădescu mi-a scris din Maccao acu’
ceva timp, unde s-a dus, ca un bărbat
adevărat ce e, după muiere. Mi-e dor şi
de Tudorelu’, dar nu-l visez, semn că mi-
e un dor mai superficial.
Alte noutăţi mai includ dezastruosul
sfârşit al războiului din Irak - am vazut
un film documentar făcut de un tânăr
irakian –‘’ The dream of Sparrows’’ - , care
pune, faţă în faţă, crimele lui Saddam cu
cele ale armatei americane. Şi raportul
Comisiei Internaţionale a oamenilor
de ştiinţă privind încălzirea globală.
Adevărul e că ne ducem de râpă. De
la Revoluţia Industrială încoace nu ne-
a interesat de nimic altceva decât de
confortul nostru material. Gata, s-a ter-
minat cu industrializarea masivă şi cu
consumismul - planeta se răzbuna pe
noi. Temperatura globală e în creştere
alarmantă. Dacă nu încetăm să mai
zburăm cu avionul după bunul plac, să
mai cumpărăm mere de la supermarket
aduse de peste Atlantic, copiii copiilor
noştri nu vor mai putea trăi în siguranţă,
iar copiii lor nu vor mai putea trăi deloc.
Mă lansez într-o direcţie care poate nu
ţi se pare relevantă aici. Dar pe mine,
ecologia, ca formă de moralitate, mă
interesează foarte tare.
Gata, te-am bătut destul la cap! Hai,
culcă-te la loc, că oi fii şi tu obosit din
toate prin câte-ai trecut. La tine la mor-
mânt nu vin, să ştii, orice mi-ai da. Eşti
imposibil altcumva decât viu. Fac pariu
pe ce vrei că dacă îţi scriu aici e- mail- uri
din astea, până la urmă, tu tot o să-mi
răspunzi măcar la unul.
Şi încă ceva: planeta de fluturi nu
poate sta la un loc, pentru că unul din-
tre ei şi-a luat lumea-n cap. Ghici care?
Cu drag, ioana
P.S. Şi să ştii că ai dreptate cu televi-
zorul- cine se uită- ăla e!
 S G B& K o
SGB (stoiangbogdan@yahoo.com) Fiţe literare
Am să mă-ntorc poet
D
e vreo 40 de ani,
cenaclul “Săgetătorul”
condus de Tudor Opriş
a “prelucrat” numeroase talente
june din toată ţara, dintre miile
de elevi remarcaţi şi cultivaţi cu
asiduitatea-i caracteristică de
către poetul-biolog, răsărind ici
şi colo câte unul care a reuşit să
îmi sorb cocktail-ul şi totul devine limpede şi confirme. Dar nu e de ignorat
nici aspectul de mic bâlci al
deşertăciunilor (aşa cum reiese
din istoriile multora dintre cei
dacă m-ai strânge-n braţe mi-ai impregna inima care l-au frecventat), de taberele
ta sub coaste faimoase de “creaţie literară”
organizate de profesorul-promotor
legându-se poveşti de pomină care
tu ştii să te fereşti
au traversat, iată, epocile. Nu e
de aia chiar nu intri singură greu să te măsori cu Tudor Opriş,
într-o măcelarie însă de la o vreme (mai exact din
nici în bmw-ul care te duce oricum 2006, când a pus pe picioare un
atelier de creative writing foarte
şi oricând acasă ambiţios) acesta are un rival demn
în de luat în seamă în persoana lui
Adrian Urmanov / Serafim Aldea,
poetul lansat în urmă cu câţiva ani
ultimul tip
în cenaclul Euridice şi călugărit
ultimul răcnet între timp la mănăstirea Râşca.
al meu În fiecare an, Ad. Urmanov
încă din pântece organizează o preselecţie la
care orice tânăr nedebutat în
mama înghiţea monede volum poate trimite texte, dintre
ca să am o naştere aspiranţi fiind aleşi câţiva care
oarecum fără complicaţii merg pentru câteva zile la Râşca,
unde, sub oblăduirea tânărului
dar maestru, participă la cursuri în
(în nouă luni cât poţi să faci?) care li se pompează tot soiul
dacă m-ai strânge în braţe de informaţii – într-un răstimp
destul de scurt – despre poezia
mi s-ar rupe recentă şi tot felul de tehnici
că pleci de construcţie şi “mecanisme
şi pleci de scriere” a textului poetic
(cu bătaie mai lungă în teoriile
călcând cu tocurile alea comunicării, advertising şi diverse
manii “utilitare”, cu care Urmanov
accelaraţia ne-a obişnuit în ultimii ani). Apoi,
de-a lungul câtorva nopţi, tinerii
sunt cravaşaţi să scrie câteva zeci
de poeme în care încearcă să pună
Claudiu Komartin (ckomartin@yahoo.com) în practică tot ceea ce Urmanov
(secondat anul acesta de Octavian
Soviany, Elena Vlădăreanu şi Mihai
Iovănel – dacă şi Iovănel a ajuns,
vai, “profesor”...) le-a “predat”.
http://rainbowbooks.mostly-harmless.ro/
Black Butterfly R
eţetă: se umple timpul liber
cu statul în pat şi citit cărţi,
se adaugă o memorie nu
tare bună, se presară frustrări şi nervi
nu vreau să mă gândesc la oameni (datorită memoriei proaste, evident), se
lasă la copt câţiva ani buni, iar rezultatul
este un blog unde scrii despre cărţile pe
iubirea lor e un fluture negru care le citeşti, despre autorii care îţi plac
cu aripile întinse şi despre alte mici nimicuri legate de
care se aşază pe fruntea unui gimnast paralizat literatură. Cel puţin asta a fost „reţeta”
blogului meu, început anul trecut în
stă zile întregi acolo august.
De atunci am avut parte doar de
îl priveşte în ochi cu tandreţe minunăţii. În noiembrie ne-am adunat
îşi înfige trompa în ţesuturile cele mai moi câţiva bloggeri cititori şi am dat drumul
se amuză ca un copil clubului de carte Bookaholics (www.
bookaholics.jubjub.ro), unde o dată pe
îşi înfige trompa şi râde lună votăm, citim şi discutăm cartea
aleasă. Apoi, în februarie a.c., cei de la
îşi înfige trompa şi râde editura Tritonic mi-au propus să lucrez
pentru ei pe post de redactor. Visasem
în soarele năucitor. de mică să stau acasă, să citesc cărţi şi
Claudiu Komartin
Rezultatul acestui atelier l-a
reprezentat, ca şi anul trecut, un
volum colectiv intitulat Literatură
potenţială 02, publicat la Editura
Vinea cu o copertă demnă de
un “Magazin istoric” din 1972.
Pentru cei care încă mai cred
în şansele ca un scriitor foarte bun
să apară şi să crească semnificativ
într-un curs de creative writing,
Literatură potenţială e contra-
argumentul suficient. E incredibil
cum reuşeşte Urmanov să facă
atâţia oameni tineri să arate ca
nişte caraghioşi, ca nişte nulităţi
lipsite de talent. E cu adevărat
o performanţă să iei nişte poeţi
care încă nu s-au găsit, dar care
(în câteva cazuri) chiar promit
mult, şi care au început să scrie
versuri originale, unde nu seamănă
cu nimeni şi par că sunt pe cale
să-şi descopere vocea, şi să-i
transformi, în numai câteva zile,
în nişte clone plicticoase, repetând
maniacal aceleaşi emisii de text
fără nici o scânteie, fără forţă şi
fără subtilitate, fără adevărata
tensiune care face dintr-o înşiruire
de versuri mai mult sau mai
puţin “calde” un poem viu, unul
dintre acele lucruri rare care
te pot ajuta să treci peste o zi
plină de incertitudini sau peste o
noapte de insomnie chinuitoare.
Cei zece poeţi din Literatură
potenţială 02 nu arată, cu o
singură excepţie (Gabi Eftimie)
deloc bine. Gabi Eftimie era
deja prea personală în textele
cu care a mers la Râşca, pentru
ca ceva esenţial să se schimbe
în principalele linii de forţă ale
poeziei ei (cu care a şi debutat,
în calitate de câştigătoare a
atelierului, în 2006, la Vinea).
Însă ceilalţi, deşi cel puţin trei
dintre ei cred că pot ajunge să
scrie poezie bună (mă refer la
Alex Cosmescu, Livia Marinescu
şi Cosmina Moroşan), nu se
evidenţiază decât – eventual
– prin felul în care reuşesc mereu
să rateze versuri bune şi poeme
Ionuca
să fiu plătită pentru asta. Uite, am ajuns
să-mi văd visul cu ochii! :) Iar un alt vis
mi s-a împlinit atunci când am primit
un comentariu de la Mircea Cărtărescu
– reuşisem să fac un autor să ştie de
existenţa mea, nu mai eram un simplu
cititor dintre cei mulţi :) Tot prin inter-
mediul blogului am ajuns să cunosc
oameni tare frumoşi! Datorită lor (echi-
pei Bookblog, Gramos, I-Dana şi tuturor
bookaholicilor) sunt posibile întâlnirile
de la Schimb de cărţi. Regulile „jocului”
propus de ei sunt simple: vii de acasă cu
o carte - două, petreci câteva ore foar-
te plăcute în compania celorlalţi, iar la
numărul 2, iunie 2007
pagina 18
relevante, prea preocupaţi cum
par de “construcţie”, de tehnică,
adică de tot felul de obsesii
inginereşti, asta pe lângă pozele
şi de fiţele de poezie cool care
ajung la un moment dat să fie
jenante de tot, prin banalitatea şi
platitudinea potrivite mai curând
pentru paginile ce-ncep cu “Dragă
jurnalule”: “nopţile lungi de pe
role şi energizantele / când dani
începe să aiureze cu steaua /
şi ultraşii graşi // în momente
dintr-astea / vrea să se lase de tot
// m-aş bucura / să-i crească un
gât lung / palmele să nu-l poată
cuprinde” (Alexandru Manta) sau
“mă aştepţi / în faţa universităţii
// uite ţi-am adus fornetti cu /
ciocolată / nu-ţi mai spun că nu-
mi / plac // în braţele tale / tac
tremurând // doi paşi mai încolo /
un cerşetor muşcă dintr-un / covrig
uscat” (Cătălina Vieru). Alteori,
versuri în care îi recunoşti uşor pe
Urmanov şi Peniuc, şi în care stai
şi te-ntrebi ce a mai rămas din
talentul Cosminei Moroşan: “tone
de fericire / se preling în tine /
lent / ca un lichid dulce până când
/ imaginea lui se descarcă // şi
în jurul tău oamenii îşi mângâie
tenişii / hainele albe / bucuriile
lor personale // sari din unul într-
altul / îţi adânceşti degetele în
acest flux / care te arde / sub care
te vezi / ca într-un ecograf” (“în
dragoste / în afară din dragoste”)
Din toată cartea, rămâne un
singur poem reuşit (“peisaj”
al Gabriellei Eftimie, care se
încheie cu două versuri excelente:
“fascinating intruders / sper că
veţi găsi calea”) şi alte câteva din
care s-ar putea scoate câte ceva
(“scame” de Livia Marinescu şi
“fragmente” de Alex. Cosmescu).
În rest, impresia clară de rateu, de
deserviciu făcut unor prea tineri
autori, care mai au multe cărţi
de citit şi multe poeme de ratat
până să ajungă să scrie poezie.
sfârşit pleci cu alte cărţi. Frumos, nu?
Cred că aceste „jurnale despre cărţi”,
sau bloguri literare cum le spuneţi voi,
sunt o alternativă mai prietenoasă a re-
cenziilor. De multe ori găseşti pe bloguri
păreri mai sincere despre cărţi, pentru că
cel care a scris recenzia respectivă a facut-
o pentru că aşa a vrut, nu pentru că era
plătit să o facă. Nu aş putea să fac un top
cu cele mai bune 10 bloguri despre cărţi,
dar încerc să le citesc cu regularitate şi, evi-
dent, am preferaţii mei: Terorism de cititoa-
re şi Bookblog. Mai în glumă, mai în serios,
în ziua de azi este din ce în ce mai potrivită
vorba aceea cu „n-ai blog, nu exişti” :P
numărul 2, iunie 2007
pagina 19
Octavian Soviany (octavian_soviany@yahoo.com)
Top – proză
1979 – 2007
 Deceniul 1979 – 1989
(cronologic):
 Marin Preda, - Cel mai iubit dintre
pământeni, 1980.
 Mircea Horia Simionescu – Breviarul
(Historia calamitatum), 1980;
Toxicologia, 1983
 Eugen Barbu – Săptămâna nebunilor,
1981
 Nicolae Breban – Drumul la zid, 1984
 Marin Mincu – Intermezzo I, 1984
 Ştefan Agopian – Manualul
întâmplărilor, 1984
 Gellu Naum – Zenobia, 1985.
 Mircea Nedelciu – Tratament
fabulatoriu, 1986.
 Gheorghe Crăciun – Compunere cu
paralele inegale, 1988.
 Ion Groşan – Trenul de noapte, 1989.
 Deceniul 1990 – 1999
(cronologic):
 Mircea Nedelciu, Mircea Mihăieş,
Adriana Babeţi – Femeia în roşu, 1990.
 I. D. Sârbu - Adio, Europa!. 1992
 Radu Cosaşu – Mătuşile din Tel-Aviv,
1993.
 Gheorghe Crăciun – Frumoasa fără
corp, 1993
 Mircea Cărtărescu – Nostalgia, 1993
 Alexandru Ecovoiu - Saludos, 1993
 Stelian Tănase – Playback, 1995.
 Dumitru Ţepeneag – Hotel Europa,
1996.
 Radu Aldulescu – Istoria eroilor unui
ţinut de verdeaţă şi răcoare, 1998.
 Gheorghe Iova – De câţi oameni e
nevoie pentru sfârşitul lumii, 1999.
 Deceniul (incomplet) 2000
– 2007 (cronologic):
 Daniel Bănulescu - Cei şapte regi ai
oraşului Bucureşti, 2000.
 Mircea Daneliuc – Strigoi fără ţară, 2001
 Alexandru Ecovoiu – Sigma, 2002
 Elena Pasima – Curtea-de-ape, 2003.
 Mitoş Micleuşanu – Tuba Mirum, 2003
 Nora Iuga – Lebăda cu două intrări ,
2004
 Gheorghe Crăciun - Pupa russa, 2004.
 Florina Iliş – Cruciada copiilor, 2005
 Radu Aldulescu – Mirii nemuririi, 2006
 Petru Cimpoieşu – Christina Domestica
şi vânătorii de suflete, 2006.
 Debuturi 1979 – 2006
(cronologic):
 Ştefan Agopian – Ziua mâniei, 1979.
 Mircea Nedelciu - Aventuri într-o curte
t Op U R i
interioară, 1979.
 Ioan Groşan – Caravana
cinematografică, 1985.
 Radu Aldulescu – Sonată pentru
acordeon, 1993
 Dan Perşa – Vestitorul, 1997.
 Dan Lungu – Chetă la flegmă, 1999.
 Alexandru Vakulovski – Pizdeţ, 2002.
 Ioana Bradea – Băgău, 2004
 Ionuţ Chiva – 69, 2004.
 Adrian Schiop – pe bune/pe invers, 2004
 TOP FINAL (ÎN ORDINEA
PREFERINŢEI)
 1.Mircea Horia Simionescu - Breviarul
(Historia calamitatum), 1980;
Toxicologia, 1983.
Ultimele două volume ale tetralogiei Ingeniosul
bine temperat – un soi de Biblie a postmoderni-
smului românesc.
 2. Gellu Naum – Zenobia, 1985.
Probabil cel mai frumos roman de dragoste din
literatura română.
 3. Nicolae Breban – Drumul la zid,
1984.
Capodopera lui Breban.
 4. Nora Iuga – Lebăda cu două intrări,
2003.
Experiment de un radicalism neobişnuit,
admirabilă mostră de cvasiliteratură.
 4. Mircea Nedelciu, Mircea Mihăieş,
Adriana Babeţi – Femeia în roşu,
1990.
Punct de reper esenţial în evoluţia postmoder-
nismului autohton.
 5. Daniel Bănulescu – Cei şapte regi ai
oraşului Bucureşti, 2000.
Excelentă comedie fantastă în registru bul-
gakovian.
 6. Radu Aldulescu – Istoria eroilor
unui ţinut de verdeaţă şi răcoare,
1998.
Momentul de vârf al unui realist ”dur”.
 7. Gheorghe Crăciun – Frumoasa fără
corp, 1993.
O lecţie magistrală de scriitură.
 8.Mircea Cărtărescu – Nostalgia, 1993.
Ce carte superbă!
 9, Marin Mincu – Intermezzo I, 1984.
Reuşita superlativă a ”poligrafului” Mincu.
 10. Eugen Barbu – Săptămâna
nebunilor, 1981.
Capodoperă (alături de Princepele) a unei
personalităţi foarte controversate.
Radu Vancu (rvancu@yahoo.com)
Top 10 - poezie
 I. Cele mai bune zece volume
dintre 1979-1989
 Virgil Mazilescu, va fi linişte va fi seară (1979)
 Traian T. Coşovei, 1,2,3 sau... (1980)
 Mircea Cărtărescu, Faruri, vitrine, fotografii
(1981)
 Ion Mureşan, Cartea de iarnă (1981)
 Ion Stratan, Ieşirea din apă (1981)
 Aurel Dumitraşcu, Furtunile memoriei
(1984)
 Alexandru Muşina, strada castelului 104
(1984)
 Nichita Danilov, Arlechini la marginea
câmpului (1985)
 Mariana Marin, Aripa secretă (1986)
 Cristian Popescu, Cuvânt înainte (1988)
 II. Cele mai bune zece volume
dintre 1990-1999
 Mircea Cărtărescu, Levantul (1990)
 Iustin Panţa, Obiecte mişcate (1991)
 O. Nimigean, Scrieri alese (1992)
 Ion Mureşan, Poemul care nu poate fi înţeles
(1993)
 Cristian Popescu, Arta Popescu (1994)
 Ioan Es. Pop, Ieudul fără ieşire (1994)
 Dumitru Crudu, Falsul Dimitrie (1994)
 Judith Meszaros, Ingeriada (1995)
 Constantin Acosmei, Jucăria mortului
(1995)
 Ştefan Baştovoi, Elefantul promis (1996)
 III. Cele mai bune zece volume
dintre 2000-2007
 Dan Coman, Anul cârtiţei galbene (2003)
 Marius Ianuş, Ursul din containăr – un film
cu mine (2002)
 Claudiu Komartin, Păpuşarul şi alte
insomnii (2003)
 Ştefan Manasia, Amazon şi alte poeme
(2003)
 Ruxandra Novac, ecograffiti. poeme
pedagogice. steaguri pe turnuri (2003)
 Radu Andriescu, Punţile Stalinskaya (2004)
 Teodor Dună, Catafazii (2005)
 T.S. Khasis, Arta scalpării (2005)
 Dan Sociu, Cântece eXcesive (2005)
 O. Nimigean, Nicolina blues (2007)
 Debut 1979-2007
 Mircea Cărtărescu, Faruri, vitrine, fotografii
(1981)
 Ion Mureşan, Cartea de iarnă (1981)
 Ion Stratan, Ieşirea din apă (1981)
 Cristian Popescu, Cuvânt înainte (1988)
 Iustin Panţa, Obiecte mişcate (1991)
 O. Nimigean, Scrieri alese (1992)
 Ioan Es. Pop, Ieudul fără ieşire (1994)
 Ştefan Manasia, Amazon şi alte poeme
(2003)
 Claudiu Komartin, Păpuşarul şi alte
insomnii (2003)
 Ruxandra Novac, ecograffiti. poeme
pedagogice. steaguri pe turnuri (2003)
 Best of 1979-2007
 Virgil Mazilescu, va fi linişte va fi seară
(1979)
Nu ştiu dacă Mazilescu este un mare poet. Probabil că
da. Cu siguranţă este însă, şi asta poate că e chiar mai impor-
tant, un mare maestru de poezie: pentru că te învaţă cum,
sucind gâtul elocinţei, poţi să devii cu adevărat elocvent.
 Ion Mureşan, Cartea de iarnă (1981)
Născut gata echipat din mantaua lui Mazilescu, scrie
o poezie taman pe dos: retorică, aluvionară, oraculară,
seducătoare (la modul viril) cu bună ştiinţă. Şi, pe deauspra,
vizionară – cu menţiunea că vizionarismul lui Mureşan nu
te obligă să devii hresmolog. Aici, poate, e de găsit lecţia
lui Mazilescu: dacă acela comunica viziunea pe dedesu-
btul elocinţei, Mureşan o comunică pe deasupra ei.
 Mariana Marin, Aripa secretă (1986)
Pretinzând că vorbeşte în numele Annei Frank,
alegându-şi-o ca persona, Mariana Marin scrie unele din-
tre cele mai adevărate poeme despre libertate în cele mai
puţin libere vremuri. Chiar dacă „vremea poemului înalt,
ameţitor / a trecut”, cum declară, ea scrie poeme verti-
cally challenged prin care reuşeşte cele mai ameţitoare
exerciţii de verticalitate.
 Mircea Cărtărescu, Levantul (1990)
Un fel de Boii soarelui ai poeziei române. Nu o piatră
tombală a acesteia, cum spune nefericita expresie,
ci un fel de reconstituire a lanţului ei de ADN. Carte
seducătoare – la modul feminin, de data asta –, Levantul
e în acelaşi timp o carte de învăţătură a poeziei române.
 Cristian Popescu, Arta Popescu (1994)
Cine şi-ar fi putut imagina pe Caragiale tălmăcit pre
versuri şi infuzat în aceeaşi măsură cu Bacovia şi Urmuz?
Până în 1987, când Cristi Popescu îşi face apariţia, nimeni.
De la el încoace, aproape toată lumea. Semn decisiv al
capacităţii persuasive a poeziei lui.
 Ioan Es. Pop, Ieudul fără ieşire (1994)
În loc să alcătuiască mica antologie de poezie
europeană de la finalul celebrei lui cărţi, Hugo Friedrich
ar fi putut ilustra teza lui despre categoriile negative din
poezia modernă cu Ieudul fără ieşire. E de verificat dacă
vreuna dintre respectivele categorii lipseşte. Şi, cum citi-
torul de poezie e sado-maso, e de înţeles de ce Ieudul fără
ieşire a devenit un fel de carte-cult.
 Ştefan Manasia, Amazon şi alte poeme (2003)
Poezia lui Manasia e epică şi de atmosferă, un discurs simili-
cinematografic făcut consistent de meraviglia seriilor metaforice
mereu pregnante, mereu sesizante. O poezie atât de
 Claudiu Komartin, Păpuşarul şi alte insomnii
(2003)
Viziune după viziune după viziune – poemele lui Komar-
tin sunt „insomnii” pentru că ochiul nu-şi acordă răgazul să se
închidă, temându-se că ar pierde secvenţele revelării. De aceea
în textele lui e o febricitare continuă, se simte enorm şi se vede
monstruos. Poezia e epifanie sau nu e deloc.
 Ruxandra Novac, ecograffiti. poeme pedagogice.
steaguri pe turnuri (2003)
Aici, numai ce e insurgent e şi poetic; nu epatarea bur-
ghezului, ci linşarea lui e scopul poeziei. O bizară convertire a lui
Makarenko la punk, prezentată în poeme răvăşitoare şi dure.
 O. Nimigean, Nicolina blues (2007)
Cel mai complex (nu numai pentru că cel mai erudit) poet al
generaţiei sale, Nimigean ştie că poezia e şi pentru Deus, şi pen-
tru mundus, şi pentru ars, şi pentru ens. De unde şi aspectul atât
de variat, fără a fi compozit, al textelor sale. Una dintre puţinele
formule poetice de azi având curajul de ataca marele răspuns:
acela la întrebările din celebrul tablou al lui Gauguin.

Gelu Vlaşin (gelu_vlasin@yahoo.es)
Jurnal de bord(ură)
Stelian Muller, Cosmin Perţa, Gelu Vlaşin, Radu Vancu,
Ştefan Manasia, Rareş Moldovan
 Şuturi în fund şi
literatură la rotisor
„S
untem nişte decrepiţi
manipulabili, machia-
velici şi debusolanţi”
mârâiau literaţii furioşi din zona
nordistă (Cluj, Bistriţa, Maramureş,
Sibiu) la marcarea primului şi de
altfel unicului gol în poarta sudiştilor
amalgamaţi (Bucureşti, Botoşani,
Iaşi) la partida de fotbal susţinută
în Mănăştur şi încheiată la egalitate
(1-1) cu ocazia „Colocviului Tinerilor
Scriitori”, ediţia a doua, organi-
zat de către USR – filiala Cluj, în
perioada 3-4 mai 2007. O grămadă
organizată, cu nume sonore şi ati-
tudini revanşarde, cu „povara” bine
studiată a unor cărţi mai mult sau
mai puţin de succes, a dat năvală în
oraşul transilvan cu multă vervă şi cu
mare interes. În primul rând pentru
că nimeni nu prea ştia cum se vor
desfăşura evenimentele, chiar dacă
programul a fost anunţat cu multă
vreme înainte. În al doilea rând
pentru că numărul participanţilor a
fost impresionant – în jur de 90 de
tineri scriitori. Şi nu în ultimul rând
pentru că majoritatea tinerilor scrii-
tori s-au pronunţat aproape unanim
împotriva instituţionalizării literare.
Cu toate eforturile organizatori-
ce, Irina Petraş, preşedinta filialei
Uniunii Scriitorilor din Cluj, n-a
reuşit să facă faţă unei situaţii atât
de complicate, părăsind locaţia
încă din start, spre stuperfacţia
celor prezenţi care se vedeau
puşi în situaţia de abandon. De
fapt, declaraţia de intenţie a
fost respectată: „Am încercat să
pregătim oarecum locul, dar greul
Colocviului cade în seama tinerilor
înşişi. De ei depinde cât de serioase
vor fi dezbaterile şi în ce măsură
îi vor reprezenta.” Într-adevăr,
dezbaterile au fost mult mai active
şi atractive pe holurile Muzeului de
Artă din Cluj sau în timpul mese-
lor decât în sala pusă la dispoziţie
de amfitrioni, sală în care mode-
ratorii anunţaţi – Bogdan Creţu,
G o lul de au
r s au
Moarte a s ubită
Alexandru Matei şi Andrei Terian
s-au expozat în faţa unui auditoriu
care, pe masură ce trecea timpul,
devenea din ce în ce mai … diluat.
În cele din urmă s-au desemnat şi
premianţii acestei ediţii a colocviilor
prin votul solicitat fiecărui partici-
pant, prin mail, cu câteva săptămâni
înainte de deschiderea oficială. Cei
mai de notorietate scriitori au fost,
în ordinea voturilor obţinute: Dan
Sociu, Dan Coman, Marius Ianuş,
Andrei Terian, Dumitru Crudu.
Cum era de aşteptat, Marius Ianuş
a contestat imediat valabiliatea
votării susţinând că este convins
de manipularea tinerilor de către
USR şi de intruziunea unora care
nu ar fi avut ce să caute la aceste
colocvii pentru că nici măcar nu sunt
scriitori. Până una alta, cei de la Cluj
au editat deja Caietele Colocviului în
condiţii grafice foarte bune, cu poză,
cv şi text pentru fiecare partici-
pant, şi au în pregătire o antologie
intitulată “Literatura tânără 2007”,
care urmează să apară în iunie.
 Despre cenacluri şi alte
păsări călătoare
L
a Muzeul Literaturii Române
încă mai rezistă eroic un
cenaclu care altădată a fost
vârful de lance al zburdalnicelor ego-
uri din literatura tânără: Euridice,
condus de Marin Mincu. Din când
în când se mai întâmplă să resur-
citeze şi să galopeze proaspăt. S-a
întâmplat în luna lui mai. De două
poet, autorul manifestului
deprimist, fondator al revistei
Origini Româneşti din Madrid,
coordonator al proiectului
„Poetry Performance - Videopoe-
me”, preşedintele asociaţiei
hispano-române DIALOG EU-
ROPEAN. Debutează în Româ-
nia literară, nr. 16/ 1999 cu o
prezentare făcută de Nicolae
Manolescu. Autorul volumelor
ori. Prima dată prin apariţia poetului
V. Leac – omul spectacol şi recitalul
fulminant care îţi taie respiraţia.
Respiraţie n-a mai avut nici Marin
Mincu, supărat, evident, pe prestaţia
semi-bahică, salingeriană a lui V.
Leac şi pe dialogul virulent, provocat
în momentul în care a fost catalogat
drept…”avangardist” al generaţiei
douămiiste. Pus în situaţia de-a
rămâne fără bani de întoarcere în
urma refuzului pentru decontarea
cheltuielile de transport, V. Leac
a încercat să-şi argumenteze cât
mai plastic poziţia, gesticulând cu
evlavie spre deliciul asistenţei, dar
având un sprijin şi din partea lui
Dan Sociu care i-a luat apărarea
în public - primind şi el, la rândul
lui o “mustrare cu avertisment”
din partea lui Marin Mincu după un
schimb de replici foarte acide. Lu-
crurile s-au liniştit în cele din urmă,
iar V. Leac, după o incursiune “la
rogojini” în compania susţinătorilor
înflăcăraţi, s-a reîntors pe tărâmurile
arădene ca să vadă ce se mai
întâmplă cu “Celebrul Animal”.
Altfel s-au petrecut lucrurile în
ultima şedinţă a cenaclului din luna
mai, când şi-au făcut apariţia într-o
sală devenită neîncăpătoare poeţii
clujeni Ştefan Manasia şi Andrei
Doboş, căzuţi într-o “levitaţie”
poetică destul de generoasă. Ştefan
cu relatările discursive despre nişte
personaje deja de legendă: bujan,
felvinţi sau cadmos, iar Andrei cu
fragmente din volumul de debut
care-o să apară în curând la Editura
Vinea. Normal, cum se întâmplă
de obicei în lumea bună şi boemă,
comentariile cele mai pertinente
s-au făcut pe terasă la Muzeu, apoi
la Castel, ca să eşueze inevitabil în
zona hotelului Banat, unde Claudiu
Komartin s-a lansat în discuţii aprinse
cu Dan Sociu, SGB, Vasile Ernu, Diana
Geacăr, Alex Goldiş, Adina Zorzini şi...
alţii. A doua zi ne-am reîntâlnit în
formulă aproape intactă în Club A,
unde Vakulovski îşi lansa noul roman:
Bong, la aceeaşi oră în care pictorul
Vasile Anghelache îşi vernisa expoziţia
la Galeriile Simeza în compania scrii-
torului Liviu Ioan Stoiciu, iar Cosmin
Perţa îl sechestra pe Andrei Doboş
în redacţia revistei Cuvântul, ca să-l
corupă la o lectură în avanpremieră,
şi în timp ce Cristina Cornea deja se
gândea la concertul din 14 iunie la
Green Hours în duet cu Anca Parghel.
Ajuns acasă am revizuit fotografiile
de la Festivalul de literatură “Armonii
de primăvară” din Vişeu, cu premian-
tul Andrei Doboş în prim plan şi cu
Claudiu Komartin tăvălindu-se în iarba
de la Borcut în Valea Vinului, acasă la
Cosmin Perţa. Cam asta este povestea
primului videopoem komartinic
apărut după lupte seculare pe blogul
meu alături de ciclul videopoemelor
deprimiste. Pe bune, merită văzut:
http://geluvlasin.blogspot.com.
de versuri: Tratat la Psihiatrie,
Ed. Vinea - 1999, Poemul Turn,
ASB – Colecţia „Poeţii Oraşului
Bucureşti” – 2001, Atac de
panică, Edi tura MLR - 2002,
Ultima Suflare – ASB, Colecţia
„Biblioteca Bucureşti” – 2005.
Volumele de versuri „Tratat
la psihiatrie” şi „Poemul turn”
au fost publicate şi în format
electronic la Editura LITERNET.
Ionuţ Sociu (sociu_ion@yahoo.com)
Cum se moare la Cluj
D
acă în numărul trecut din
Pana mea, deviza era Se
citeşte, s-ar cuveni ca cea de
acum să fie Se moare. Se moare peste
tot, dar am aflat că la Cluj se moare
mai cu spor. Când mi-a zis un cristian
să trimit un articol despre moarte,
eram pregătit să-i trimit ceva despre
Tadeusz Kantor şi teatrul morţii.
Dar, după vreo trei ore de la discuţia
noastră am vizitat cimitirul din Cluj,
unde am intrat în vorbă cu unul dintre
angajaţii locului, unul dintre cei care
conduc dricurile cu cai ( e singurul ci-
mitir din ţară unde mai există aseme-
nea dricuri ) şi care ne-a povestit câte
ceva despre viaţa în cimitir. Suficient
cât să am ce să scriu pentru Pana mea.
Nea Vasile e dintr-o comună din
apropierea Clujului, a lucrat la Clujana
până când celebra fabrică de pantofi
s-a făcut praf, iar el s-a angajat dricar
la cimitir. Nu i-e ruşine cu meseria
lui, în prima săptămână i-a fost mai
greu ( a şi vomitat în primele zile )
dar după aia s-a obişnuit. Nu pune
mâna pe mort, uneori mai ajută
la ridicarea sicriului, dar în gene-
ral se ţine departe de cadavru. La
înmormântări se îmbracă frumos şi
lumea se poartă respectuos cu el.
Numai că vezi prea multă suferinţă
zice nea Vasile. Uitaţi-vă la părul
meu. Am albit mult în şapte ani de
când lucrez aici, şi io’ s născut în 68,
sunt tânăr. Aici ori te deştepţi, ori te
prosteşti rău de tot. Se moare mult,
să ştiţi. Şi mor mulţi tineri. Cinci am
avut azi. Era şi un băiat de 23 de ani.
S-a dat şmecher cu maşina lu’ tat’su şi
a intrat într-un copac. Multe accidente
de maşină. Dar mor şi altfel. Un băiat
de 27 de ani care a ridicat un sicriu,
era la înmormântarea unui coleg, i
s-a spart un vas pe creier şi a căzut
mort. Urâtă moarte. Luna trecută, de
exemplu, am avut 111. 111 morţi!!
Veneau unul după altul. Dacă ar fi
să învie toţi morţii din cimitir, le-ar
Claudiu Komartin, Bogdan Creţu, SGB, Dan Sociu,
George Vasilievici, Cosmin Ciotloş, Răzvan Ţupa.
numărul 2, iunie 2007
pagina 20
trebui 6 luni numai ca să iasă de aici,
şi încă încolonaţi ordonat. Sunt mulţi.
Vedeţi acolo, unde e statuia aia
albă, ei, acolo am îngropat anul trecut
o fată de 24 de ani. În mireasă era
îmbrăcată când au bagat-o în groapă.
Accident de maşină. Prietenul ei vine
în fiecare zi la mormântul ei, de un
an de zile, în fiecare zi l-am văzut
aici. Are băiatul o maşină bengoasă de
cazi jos. Acolo mai jos sunt îngropaţi
băieţii prefectului, anul trecut au
murit. 20 de ani aveau. Accident de
maşină. Necaz mare pentru familie. A,
uite aici sunt părinţii lui Florin Piersic.
De fiecare când vine la mormânt,
Piersic ne aduce şi nouă ţuică, ne zice
bancuri, ne distrăm tare. De revelion
am fost aici toată noaptea. Pe la 12-1
am văzut în dric o luminiţă. Era cineva
întins cu o lumânare aprinsă pe piept.
Vă daţi seama că m-am speriat. Am
ieşit şi am văzut că era un băieţaş,
un student ca voi cu două fete. Ele îi
făceau poze şi el făcea pe-a mortul.
Nu le-am făcut nimic. Am stat cu ei
de vorbă, am băut câteva beri, era
revelionul. Erau tineri, se distrau şi
ei. Asta e, unii mor peste noapte şi
alţii fac pe-a mortul. Ei, tot aici ne
ducem toţi! În pământ. Nimeni nu
scapă. Ce, dacă eşti prefect crezi că
scapi!?. Poa’ să-mi dea tot Clujul, da’
dacă nu ai zile de trăit, degeaba!
Nea Vasile ne-a condus până
la poartă: Voi plecaţi, ieşiţi pe
poartă, da’ mâine vin alţii,
şi nu mai pleacă deloc.
Am ieşit pe poarta cimitirului
încă tulburat. Era o seară frumoasă,
lumea se plimba, tinerii scriitori jucau
fotbal undeva prin apropiere iar noi ne
hotărâsem să mergem la o bere. Un
singur lucru mă frământa: imaginea
unui tânăr coborând dintr-o maşină
şi mergând spre mormântul iubitei
sale. Însă cu cât mai strălucitoare şi
mai bengoasă îmi imaginam maşina,
cu atât părea mai trist totul.
numărul 2, iunie 2007 www
. t i uk
pagina 21 . r e e a . net

Alexandru Vakulovski – BONG (roman), Traian T. Coşovei

Ed. Polirom (colectia Ego. Proza), 2007

AEROSTATE PLÂNGÂND
poetului Ioan Flora, in memoriam
Sub acoperişul din paie şi stuf, nici un foc

46. Atenţionări speciale

nu mai adună spaimele unei nopţi de iarnă.
 Liviu Antonesei: „Mărturisesc
să nu fi citit de ceva vreme un
“autor român (şi) în viaţă” cu atîta E multă singurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile de pe raft
(fragment de roman) plăcere, fără să las practic cartea
şi multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei.
din mînă”.  
 Mitoş Micleuşanu: „Vakulovski Nu sunt copiii viţei de vie la cules de flori de salcâm şi

C
înd m-am trezit azi,
brăţara pe care mi-ai
dat-o de vreo şase ani
şi ceva îmi intrase în carne.
Tot timpul cînd adorm îmi trag
brăţara mai înspre cot, aşa,
ca să se prindă în piele. Mi-am
desprins-o uşor din carne, dar voi
avea încă nişte zile semn de la
ea. Nu ştiu cum a ajuns aşa de
sus. Întoarce-te. Dă-mi mîinile.
Gata. Îţi place ? Era cel mai
frumos cadou. Promite-mi că o vei
purta-o întotdeauna, mi-ai zis. Îţi
promit. De atunci, cuţu meu mi-a
rupt-o o dată în lac, cînd încer-
cam să-l obişnuiesc cu apa. Am
căutat ca un nebun, credeam că o
să scot tot nămolul ca s-o găsesc.
Mi-a găsit-o Ski. O mai pierdusem
la un chef de basa, mi-a găsit-o
atunci Scrof. Mă făcusem pulbere.
La un moment dat a venit Scrof şi
m-a întrebat dacă nu-mi lipseşte
ceva. Nu. Mai gîndeşte-te. Auto-
mat mi-am dus mîna dreaptă la
stînga. Dă-mi-o. Lasă că ţi-o dau
dimineaţă. E o parte a corpului
meu. Uneori, cînd scot brăţara
de frică să n-o pierd, dup-aia mă
sperii cînd îmi ating mîinile şi n-o
găsesc. Pe ea e gravat chipul meu
de atunci, ea e gravată în mine.
Acum, cînd îmi lipseşti atît de
mult, ea mă ajută. Argintul ei îmi
intră în carne, mă hipnotizează.
Erai atît de sălbatică. Rock.
O făceai pe dura, pe fetiţa de
fier. Apoi începeai să plîngi cînd
mergeai acasă. Cred că nimeni
nu m-a iubit aşa ca tine. Fiecare a
văzut altceva în mine. Pentru tine
am devenit transparent. Anima-
lele mele se jucau cu animalele
tale. Eşti sora mea, dragoste.
Apoi totul s-a destrămat. Aşa
cum ai strica o piatră, cum ai tăia
capul la o găină, cum brusc se
face iarnă. Am îmbătrînit separat.
Tu te gîndeai la mine de la vreo
cîţiva kilometri, eu la tine de
sus de tot. Lacrimile tale care se
amestecau cu ale mele, senzaţia
că totul e prăbuşit, că niciodată
soarele nu va mai răsări şi că vom
muri de intoxicaţie sau supradoză
în vreun bar. Atunci am avut
şansa să scăpăm unul de altul.
Să ne trăim vieţile futute doar
la cîţiva kilometri sau la cîteva
mii. Să nu te mai văd niciodată,
să le văd doar pe prietenele tale
idioate hi-hi ha-ha, ce faci ? Bine,
servus. ş.a.m.d. ş.a.m.d. Dar
ne-am întîlnit şi normalitatea iar
a luat-o razna. Ne-am liniştit, ne-
am calmat. Niciodată nu voi scăpa
de tine, te-ai gîndit. Niciodată nu
voi scăpa de tine, m-am gîndit.
Acum avem şansa să scăpăm iar
unul de altul. Pentru totdeauna.
Cu distanţe de mii de kilometri,
cu gînduri care se dizolvă în aer,
cu cuvinte goale izbite de pereţi.
Nu, nu te mai iubesc. Te urăsc.
Nu te-am iubit niciodată, nu
te-am văzut niciodată, nu te-am
ştiut niciodată, nu m-am gîndit
niciodată la tine, nu mi-a fost
dor de tine, nu mi-ai lipsit, nu
ai fost niciodată a mea, să nu te
mai văd, să nu te mai aud. Gata.
este unul dintre puţinii autentici
nici căruţaşii însetându-şi caii la fântână.
din literatura noastră, el vine cu
biciul, haltera şi duşul rece, sper
doar să nu intre intelectualii în Bătrânul Aerostate îşi cheltuieşte tutunul pe rotocoale de amintiri
comă de la supraefort şi invidie
ermetică”.   în timp ce lemnul uşii scârţâie în vântul lui decembrie.
 Dumitru Crudu: „Prin grila furiei Acelaşi lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal…
poate fi justificat şi limbajul lui
Alexandru Vakulovski. Duritatea
lui este o expresie a furiei faţă de Trebuie să călătoreşti cu mult mărunţiş la tine în ziua de azi,
structurile sofisticate şi osificate ca să plăteşti duhurile care au băut din laptele subteran - îşi spuse
ale societăţii”.  
 Nicoleta Cliveţ: “Se pot pronunţa Aerostate, plângând.
tot felul de cuvinte pretenţioase Trebuie să-ţi aduni anii în pumni ca să poţi plăti, ca să poţi
despre Pizdeţ-ul lui Alexandru
Vakulovski (...) Dar se poate vorbi scrie pe perete:
despre acest roman şi mai simplu,
ca despre o carte a lehamitei şi a
Nici azi nu a nins.
disperării, a visurilor amputate
şi a gîndurilor de sinucidere: „O În prag,
poveste urmuziană. Povestea silei
şi a renunţării. Povestea atrofierii o femeie tăcută sporeşte onoarea casei.
simţurilor, a decepţiilor. O poveste
despre degradare şi presimţirea
morţii la numai un pas”.”. 
 Ovidiu Pecican: „Alexandru
Vakulovski crestează adânc şi
A apărut revista web Tiuk!
presară sare peste tot, cu grija să
nu scape ceva netratat. S-ar părea
nr. 15, de primăvară,
că poetul-prozator a învăţat
oroarea pe de rost, în ipostazele ei unde puteţi citi, printre altele : re, Baştovoi, Carţa, L. D. Teodorovici,
complementare”.  Traian T. Coşovei, un fragment din Boldijar (Semnal M), Nişte Băieţi,
noul roman al lui A. Vakulovski, Grimus, Survolaj... şi, evident, Vaku-
 Iulian Ciocan: “Nu întâmplător BONG, Kumm, Vl. Bulat, L.I. Stoiciu, lovski: Alexei, Alexandru şi Mihail...
titlul romanului lui A. Vakulovski
Crudu, Ernu, Ianuş, Esinencu, Ţupa, Grafica - Dan Perjovschi.
este Pizdeţ. Înainte de a Acosmei, Antonesei, Micleuşanu, L.F.
exprima conţinutul materiei Webmaster: Viorel Ciama.
Marcu, D. Lungu, D. Corcan, I. Ciocan, Corectura: Carmina Trâmbiţaş.
narative, acesta ne anunţă că Luciat, Vl. Bolocan, Vasilievici, F. Du-
autorul e pornit să răstoarne Realizator: Mihail Vakulovski.
mitrescu, G. Mureşan, M. Vieru, Tara,
toate clasamentele literare, să Tiuk! 16, de pe 12.VIII, va avea
Blidariu, despre Chuck Palahniuk, Vir-
“cnocauteze” nişte somităţi. Altfel
ginie Despentes, Pascal Bruckner, in- tema PAŞII MAMELOR NOA-
spus, e “pizdeţ” cu literatura din R. STRE, iar Tiuk! nr. 17, de pe
terviuri cu Nick (Luna Amară), Saddo
Moldova sau poate chiar şi cu cea 03.X: PAŞII TAŢILOR NOŞTRI
& Kiddiez (The Playground), Mariana
din România acum, după apariţia www.tiuk.reea.net
romanului lui Alexandru”. Tîrcă, Simona Popescu, Iaru, D. Iepu-

C Dumitru Crudu
e înseamnă valorile de vîrf ale litera- un răspuns. Limpede este doar faptul că nu există
turii române din Basarabia? Cine le o ierarhie comună pe care s-o recunoască toată

Ce înseamnă valorile de vîrf ale

legitimează? Critica literară? Publicul
cititor? Sunt întrebări la care nu se poate da un
răspuns univoc. Dar sunt întrebări necesare. În
Basarabia sunt atîtea valori de vîrf cîte păreri sunt
în această privinţă. Viaţa Basarabiei, să zicem,
promovează anumite valori de vîrf care nu coincid
neapărat cu ierarhiile pentru care luptă revista
Contrafort, de pildă. Dacă pentru Viaţa Basarabiei
Grigore Vieru este cel mai mare poet contempo-
ran din Basarabia atunci, probabil, pentru revista
Contrafort acest lucru nu este valabil, tot aşa cum
şi postmoderniştii ( aşa sunt numiţi literaţii care
s-au afirmat la sfîrşitul anilor 80 şi începutul ani-
lor 90 de către unii critici literari) nu sunt nişte
valori fundamentale pentru Viaţa Basarabiei sau
pentru Literatura şi Arta, dar sunt pentru revista
Contrafort şi pentru generaţia de tineri scriitori
care s-a afirmat în paginile publicaţiei. Opinii-
le în acest sens sunt foarte diferite. Cu atît mai
mult sunt incompatibile ierarhiile pe care le con-
struiesc revistele Nistru şi Semn. Pentru cei din
literaturii române din Basarabia?
(Un răspuns tîrziu la o anchetă literară)
jurul săptămînalului Nistru, Ion Druţă sau Nicolae
Savostin sunt nişte scriitori extrem de importanţi,
iar pentru membrii redacţiei Semn aceşti con-
deieri sunt de mîna a doua. Din punctul de vede-
re al celor de la Semn, Vasile Gîrneţ, de exemplu,
este un scriitor mai mult decît redutabil, dar nu
aşa gîndeşte şi Constantin Munteanu. În opinia
celui din urmă, Vasile Gîrneţ nu face parte din
valorile de vîrf ale literaturii din RM. Nu există o
percepţie comună asupra valorilor literare din
Basarabia nici în România. Dacă pentru România
Literară Vitalie Ciobanu poate fi un scriitor impor-
tant, atunci pentru revista Vatra, de exemplu, un
asemenea scriitor poate fi Ghenadie Postolache.
Din perspectiva băieţilor de la TIUK!, valorile de
vîrf din RM sunt complet altele decît cele pe care
le promovează Observatorul Cultural.
Şi atunci, cine are dreptate? Cei care susţin că
Grigore Vieru este cel mai de seamă poet din RM
sau cei care-l proclamă pe Emilian Galaicu-Păun
sau pe Ştefan Baştovoi un clasic în viaţă? Cei
care cred că adevărata literatură română din RM
începe odată cu postmodernismul sau cu frac-
turismul sau cei care afirmă că filonul patriotic
şi naţional este cea mai grozavă găselniţă a liricii
basarabene? Sunt întrebări care nici măcar nu cer
lumea. E bine sau e rău că se întîmplă aşa? E greu
de spus. Pe de o parte e rău, pentru că nici măcar
nu se poate pune problema unei promovări pe
cale instituţională a valorilor de vîrf din literatu-
ra română din Basarabia în Occident, pentru că
această întreprindere ar putea să fie, din start,
suspectată de părtinire şi subiectivism, mai ales
dacă mecanismele promovării le-ar deţine Mini-
sterul Culturii, Uniunea Scriitorilor, Uniunea de
alternativă „Nistru” sau revista Contrafort, nişte
instituţii atît de diferite între ele.
Dar există şi un lucru bun la mijloc. Există
şansa de-a fi un lup singuratic care nu este îm-
pins în Europa de prestigiul unor instituţii cultu-
rale. E o şansă foarte mare ca să ajungi cunoscut
undeva nu fiindcă Uniunea Scriitorilor sau Mini-
sterul Culturii te-au recomandat în acest sens, ci
pentru că tu singur ai reuşit aceasta bazîndu-te
doar pe propriile tale forţe şi exclusiv pe textele
pe care le scrii.
 In t e rvi u i n edit c n numărul 2, iunie 2007
u G h e o r g h e C r ăc iu
pagina 22

Mihai Vakulovski (vakulovski@gmail.com)

“Sunt un soi de mic

arhivar al generaţiei”
Fotografie din arhiva personală Paul Radu
sos - de la el am auzit pentru prima dată despre
DosPassos şi el a adus cartea în mână, ba chiar
şi Llosa, “Casa Verde”. Înţelegea foarte bine ce e
cu proza sau poate avea un simţ al noutăţii, al

MV : Domnule Gheorghe Crăciun,

sunteţi considerat unul dintre
capii teoretici ai generaţiei “optzeci”
şi de către scriitori şi cititori, şi,
ce e mai important, de către colegii
de generaţie. Cum v- aţi câştigat
această postură (sau calitate)?
schimbării. Pe de altă parte, Gheorghe Iova, care
era poet (şi eu eram poet în momentul în care
am ajuns în facultate, şi Ene era poet), avea o
apetenţă specială pentru lecturile de filozofie. El
este cel care mi l-a pus în mână pe Wittgenstein
cu “Tratatul Logico-filozofic”. [...] Ca să revin la re-
vista “Noii” şi la grupul nostru, aici cred că ar tre-
bui să mai amintesc faptul că, încă de la început,

GC
: E o postură care nu încetează
să mă surprindă încă şi în pre-
zent, pentru că părerea mea
este că prima mea vocaţie nu este aceea de teo-
retician, nici de eseist, nici de critic, ci de proza-
tor. Adevărul este că proza pe care o scriu nu este
o proză obişnuită în accepţia consacrată a terme-
nului, adică nu este, ca să ne întoarcem puţin la
etimologie, nu este o înaintare în linie dreaptă
a unei poveşti într-o pagină. Deci, nefiind un
prozator în sensul curent al termenului, ci un
prozator experimental, este o calitate pe care
mi-o revendic, am afirmat-o de multe ori, scrisul
meu s-a simţit obligat, încă de la început, să-şi
construiască o dimensiune teoretică, un spaţiu
de reflecţie asupra propriei sale naturi, asupra
propriilor sale condiţionări. Vreau imediat să
adaug că acest mod de a face proză, adăugând
substanţei narative şi o dimensiune teoretizantă,
nu mă caracterizează numai pe mine şi nu cred
că este expresia unui mod al meu inedit de a privi
lucrurile. Cred că este vorba de ceea ce fac eu. De-
mersul meu se înscrie într-o mişcare de idei mai
largă în câmpul literaturii noastre, care începe să
se contureze prin anii ‘70, în perioada studenţiei,
într-un grup de creaţie care publica şi o revistă, o
revistă deja cunoscută (am văzut în diferite con-
texte că se fac trimiteri la ea, deşi conţinutul revi-
stei încă nu este cunoscut, doar din amintiri, de
către colegii mei de generaţie care au văzut şi au
citit această revistă afişată pe un panou în cadrul
Facultăţii de Litere din Bucureşti), pînă prin ‘73. Ei
bine, din acest grup de creaţie fac parte Gheor-
ghe Iova, Gheorghe Ene, Mircea Nedelciu, Emil
Paraschivoiu, autori cu o marcantă conştiinţă
teoretică a literaturii lor. [...]
toţi am participat, săptămână de săptămână, la
şedinţele cenaclului Junimea, cenaclu condus de
Ov. S. Crohmălniceanu şi care, în anii ‘70- ‘73, nu
a avut un profil distinct, cum se va întâmpla ul-
terior. De prin ‘76, se va vorbi despre Junimea ca
despre un cenaclu de proză, dar era un cenaclu
în care venea o lume destul de amestecată, însă,
în scurtă vreme, grupul “Noii”, cum îl numea şi
Crohmălniceanu, a reuşit să se impună. Sigur că
eram destul de răi toţi pe vremea aceea, strâm-
bam din nas la tot ceea ce se citea, ne citeam pro-
priile producţii poetice, în general, şi ne miram de
lipsa de percepţie a celorlalţi, inclusiv profesorul
Crohmălniceanu nu a perceput foarte multă vre-
me programul nucleului restrâns al grupului Ene,
Iova, Crăciun. [...] Ce mai avea revista? Mai avea o
cronică de film, pe care o ţinea Mircea Nedelciu
şi care era de mare calitate, întrucât avea tradu-
ceri, apoi făceam numere tematice (de exemplu,
la noi abia a început să se vorbească despre
McLuhan cu “Galaxia Guttenberg”). Ţin minte că
am făcut un număr întreg de revistă cu opinii, cu
traduceri în premieră şi, dacă îmi aduc eu bine
aminte, chiar decupam din revistele vremii, dacă
exista vreun articol care ne incita. Ţin minte că,
odată, am decupat un astfel de articol al lui Ni-
colae Manolescu şi îl dictam acolo pentru că re-
vista era, de fapt, o revistă-afiş făcută pe hârtie
de diferite culori şi de diferite calităţi. Umblam
cu Ioan Flora pe la librăriile din jurul Universului
şi deja ne cunoşteau doamnele de acolo, că ce-
rem hârtie de ambalaj. Voiam noi o hârtie mai
cenuşie, mai gri, mai bej, ca să ne iasă jocul de
culori. Iar revista conţinea şi fotografii şi desene,
multe desene de Ioan Flora. [...] În sfârşit, era o
revistă vie, incitantă, ambiţioasă şi orgolioasă cu,
normal, o mulţime de tensiuni care apăreau în

MV : Dacă aţi putea să vă opriţi

un pic şi la revista “Noii”- cum
a apărut şi cine o făcea am înţeles, dar
la început erau cam toţi poeţi, totuşi,
şi dumneavoastră şi Gh. Iova şi Ioan
Flora - cum arăta această grupare?
cadrul grupului, în general Gh. Iova, care era lide-
rul informal al grupului, avea el faţă de noi nişte
exigenţe, care uneori ni se păreau peste măsura
de personalizate. [...]
MV : V-aş ruga să vorbiţi
puţin despre începuturile în momentul de faţă. Poezia română de până în primele noastre poeme, o carte care să se cheme

GC
: [...] Fiind student în anul I, textualismului „optzecist” la revista “Noii”, anii “optzeci” a fost o astfel de poezie a răsfăţului “Gheorghe”, pur şi simplu, Ene, Iova şi Crăciun şi
trăiam cu sentimentul unei te- adică până la urmă aici sunt începuturile. metaforic, a unui limbaj oracular, simbolizant, care să conţină poemele acestea de la 20-21 de
ribile libertăţi. Să nu uităm că, metafizicoid ş.a.m.d., cum să spun, şi asta pe o ani, rămasă, aproape în totalitate, inedită. Cred că

imediat după ‘65, la nivelul literaturii/culturii a în-
ceput o deschidere substanţială. Deci, accesul la
cărţi, chiar la publicaţii literare din străinătate, era
posibil în România. Puteai să cumperi “Les Lettres
Françaises” de la chioşcurile din Bucureşti. Revi-
sta “Secolul XX”, pe vremea aceea, era o revistă
foarte serioasă, avangardistă la nivelul numere-
lor tematice. Apoi, sigur că aveam la dispoziţie şi
biblioteca, dar mai era ceva, erau filmele acelor
ani, filmele teribile ale şcolii italiene, Antonioni,
în primul rând, dar şi filmele lui Vaida, filmele
ruseşti, filmele lui Tarkovski. În acea perioadă
am făcut parte şi dintr-un cineclub la Casa de
Cultură a Studenţilor, fireşte, împreună cu Mircea
Nedelciu. Ce voiam noi altceva să facem decât
filme experimentale? Deci, iată, e vorba de o
atmosferă foarte favorabilă unor proiecte neor-
todoxe. [...] Pe Mircea Nedelciu l-am cunoscut la
19 ani. Era, după părerea mea, un prozator gata
format, care avea teribile lecturi din prozatorii
americani. Cred că nu-i scăpase nimic din ce se
tradusese la noi: Salinger, Hemingway, DosPas-
GC
: Fireşte că începuturile sunt aici
şi sunt în anii ‘70 şi, chiar dacă
dl. Marin Mincu îşi revendică
priorităţile pe care nu are cum să le aibă, pentru
că domnia sa, am impresia, operează cu un con-
cept absolut personal de textualism, noi niciodată
n-am vorbit despre textualism şi ne deranjează pe
toţi faptul că suntem numiţi textualişti. Pentru că
textualismul, aşa cum a început el să fie prezentat
prin anii “optzeci” la noi, în câmpul limbajului critic,
din fericire, după ‘90, când am apărut, mulţi tineri
s-au dus la surse, la cărţi, la primele articole, iar lu-
crurile încep să fie puse la punct, dar textualismul,
conceptul critic de care şi astăzi se mai folosesc
unii autori, este un concept urechist, nu pot să-i
spun altfel, este un ism între altele care simplifică
îngrozitor de mult lucrurile. Practic, ceea ce am în-
cercat noi atunci, la începutul anilor ‘70, totul a luat
amploare, repet, aici poate că sunt câteva etape:
a fost, în primul rând, să ieşim dintr-un limbaj al
opulenţei semantice, care mie mi se pare că este
unul dintre marile defecte ale literaturii noastre şi
substanţă ontologică şi culturală foarte precară.
[...] Ei bine, despre ce puteai să scrii? Nu puteai să
scrii decât despre imediatul fiinţei tale, al corpului
tău, al mediului în care trăiai. Recunosc, această
poezie nu era o poezie curajoasă din punct de ve-
dere politic, nici n-ar fi avut cum să fie, pentru că,
repet, senzaţia de libertate era atunci o senzaţie
indiscutabilă. Practic, cred că noi trei - eu, Ene şi
Iova - încercam să ajungem la fiinţă printr-un lim-
baj care să nu mai fie unul metafizic, printr-un lim-
baj al persoanei, nu? Persoana este publică, fiinţa
este intimă. Deci, printr-un limbaj al persoanei în-
cercam să ajungem la fiinţă. Ene, de exemplu, are
şi acum un ciclu poetic, după părerea mea, de o
valoare excepţională, care se numeşte “Esendi”, în
care cred că el reuşeşte să vorbească cel mai bine
despre fiinţa interioară. Eu, la rândul meu, aveam
pe vremea aceea prin nişte mape 2-3 volume, unul
se chema “Legi de mişcare”, altul se chema “Legi
de supravieţuire”. Sunt nişte poeme pe care cred
că le vom publica cândva şi chiar vreau să spun
deja public că există un proiect al unei părţi cu
nici Iova n-a publicat din ele mare lucru; el s-a dus
mai înapoi cu propriile scrieri, deci şi-a recuperat şi
anii ‘70 într-un volum care, chiar aşa mi se pare că
se cheamă “1970. Ordinea în care el plânge”. [...] Şi
aici l-aş introduce şi pe Mircea Nedelciu în discuţie,
reflecţia lui teoretică asupra ideii de text este una
care vine dinspre proză. La noi a fost vorba despre
o reflecţie teoretică apărută în spaţiul poeziei.
Nedelciu, într-un fel, era şi el un nonconformist al
limbajului prozei noastre din anii ‘70, pentru că el
venea cu o proză de tip behaviorist, de tip ameri-
can, cum spuneam mai înainte, dar, ce se mai vede
în proza lui este o percepţie de tip fotografic şi ci-
nematografic care apare de la început. Am avut şi
eu o lungă perioadă în care m-am ocupat de foto-
grafie şi chiar am o experienţă bogată în domeniu
şi este ceva ce mă atrage în continuare, deşi eu
am descoperit aparatul de fotografiat prin Mircea
Nedelciu, el fiind cel care mi-a pus, pentru prima
dată, în mână aparatul de fotografiat. Când ne-am
cunoscut, în anul I, ţin minte, avea un aparat destul
de bun şi era un fotograf atipic, pe el nu-l interesau

numărul 2, iunie 2007
pagina 23
scene, portrete, el căuta obiecte, decupaje ciudate
şi, în felul acesta, şi pe mine m-a fascinat, la înce-
put, posibilitatea aceasta de a decupa lumea în ce
semnificaţie vrei, lume pe care ţi-o oferă aparatul
de fotografiat; de aceea, am şi ajuns apoi la un ci-
neclub, repet şi acum că m-am ţinut de film, sigur
că n-ar fi de ajuns acum să fac film artistic, dar nişte
filme de scurt metraj, experimentale, cred că aş fi
reuşit să fac şi aveam şi idei.
MV : Se vede în proza dumneavoastră
influenţa filmului.
GC
: Cred, eu cred că există, nu la
fel de tare ca la Mircea Nedelciu,
dar asta voiam să spun, Mircea
Nedelciu ajunge să transforme proza în text,
beneficiind de aceste mijloace exterioare ale
literaturii, de factură cinematografică; dincolo
de asta, lucrarea lui de licenţă din ‘73 se chema
“Literatura ca marfă”. El avea foarte solide lecturi
sociologice de pe atunci şi citise mult din socio-
logia franceză, din marxiştii progresişti ai Occi-
dentului de tip Walter Benjamin, cunoştea destul
de bine şi Şcoala de la Frankfurt. Deci, iată, există
şi această componentă sociologică eseistică în
formaţia lui Mircea Nedelciu şi, atunci, normal, el
are publicitate în revista “Echinox” prin ’80, câte-
va texte teoretice foarte bune şi astăzi, foarte
serioase despre ce înseamnă proza ca dialog cu
cititorul. [...]
MV : Un citat: “Generaţia s-a impus
cu dificultate, i-au trebuit ani
buni, aproape decenii pentru pregătirea
terenului”. Cum s-a pregătit terenul?
GC
: Pregătirea terenului n-a fost
una oficială, ca să zic aşa. Fireşte
că toţi scriitorii din generaţia
“optzeci”, care astăzi sunt recunoscuţi ca scriitori
importanţi, au vrut să publice, au vrut să devină
scriitori, au avut un program personal, nu atât de
impunere în spaţiul literar, cât al propriei lor lite-
raturi. Fireşte că a existat o construcţie personală
a destinului de scriitor, dar, dincolo de asta, a
existat o construcţie colectivă care nu a fost,
în toate cazurile, o construcţie conştientă. Ce-
naclurile prin care au trecut membrii generaţiei,
revistele studenţeşti, unele întâlniri - cum erau
întâlnirile de poezie de la Sighişoara -, chiar fe-
stivalurile artei studenţeşti, unde şi literatura era
prezentă, toate acestea erau forma de pregătire a
unui nou teren literar, însă pregătirea aceasta n-a
avut un caracter subversiv în raport cu literatura
zilei. Poate că a existat o anumită subversivitate
politică care a constat în inaderenţa la ideologia
propagată de partid şi, aşa cum mai spuneam, în
faptul că, din start, compromisurile tematice pe
care le propuneau instituţiile care se ocupau de
îndrumarea literaturii, compromisurile legate de
subiecte, de anumite adevăruri pe care partidul
voia să le spună în forme trunchiate, nu au existat.
Şi pregătirea aceasta a terenului, după părerea
mea, a însemnat inclusiv construcţia unui alt tip
de identitate scriitoricească. Noi n-am fost până
în 1980, cu foarte puţine excepţii, nici redactori
de editură, nici redactori de reviste literare; erai
fericit dacă reuşeai să prinzi vreun post de librar
sau vreun post de bibliotecar sau de conţopist
prin cine ştie ce instituţie culturală şi să nu mai
faci naveta la ţară ani de zile. Deci, neexistând
această condiţie socială pe care foarte mulţi din
scriitorii generaţiei anterioare au avut-o, nici po-
sibilitatea creării unor capete de pod pe bază de
înţelegeri, de alianţe pentru afirmarea generaţiei
n-au existat, ci această pregătire subterană a te-
renului prin antologii colective, prin numere de
revistă ca în “Echinox”, în “Forum studenţesc”, în
“Opinia studenţească”, în “Dialog”, numere tema-
tice care adunau la un loc nume care credeau
în aceleaşi valori. Deci, asta înseamnă, până la
urmă, pregătirea terenului. [...]
MV : Ziceaţi, tot în prefaţă, că
generaţia “optzeci” “mai are
şi această calitate de a fi o generaţie
independentă, lipsită de complexul
recunoştinţei”. Nu credeţi că acesta e unul
sau poate fi unul din punctele slabe care
mai mult au dăunat acestui grup decât
l-au făcut să se simtă mai în putere?
GC
: Da, sigur. E bine întotdeau-
na să ai protectori şi e bine
să ai protectori sus-puşi, pen-
tru că aceasta îţi asigură şi ţie deja un destin, o
Interv iu i
n edi
t cu G h e o c i un
r g he C r ă
Mircea Nedelciu
carieră, o devenire previzibilă. Da, n-a fost cazul
generaţiei “optzeci” şi vreau să spun încă o dată,
am amintit aici nişte nume pe care eu le respect
foarte mult şi la care ţin şi pe care le preţuiesc şi
prin opera lor. Am enumerat mai înainte câţiva
critici, repet, nu cred că generaţia “optzeci” tre-
buie să se simtă îndatorată faţă de aceşti critici.
Am remarcat la unii colegi de-ai mei o anumită
derută a situării în raport cu memoria şi perso-
nalitatea lui Crohmălniceanu, în raport cu Ma-
nolescu, în raport cu Mircea Martin. Nu cred
că generaţia are datorii faţă de aceşti oameni
la nivelul formării tiparului ei creator. Datorii-
le sunt mai mici, sunt în planul acesta al spriji-
nului pe care aceşti oameni, în măsura în care
au putut, l-au dat pentru afirmarea generaţiei,
nu cred însă că cu suficientă convingere. Am
putea să facem şi această analiză. Deci, practic,
în momentul în care Nicolae Manolescu scrie
două prefaţe la “Aer cu diamante” şi la “Cinci”, el
o face la rugămintea celor care au luat iniţiativa,
poeţilor cuprinşi în antologii. Iniţiativele nu sunt
ale lui Nicolae Manolescu. Şi am putea dezvolta
discuţia în sensul acesta. Deci, iată un spirit de
independenţă. Cu “Desantul” a fost ceva mai
complicat, pentru că se pare că ideea a fost totuşi
a lui Crohmălniceanu dar, dacă n-ar fi fost acolo
Mircea Nedelciu care, până la urmă, a adunat tex-
tele si chiar şi semnăturile pentru ultima copertă
a cărţii, nu ştiu dacă această carte s-ar fi făcut.
Dar generaţia - în cazul în care şi-ar fi acceptat la
modul declarat mentorii şi i-ar fi acceptat la mo-
dul declarat dacă i-ar fi avut, poate că mentorii
informali ai generaţiei sunt alţii decât cei pe care
i-am amintit. Poate că, pentru prozatori, pentru
o parte din prozatori cel puţin, foarte important
este Radu Petrescu, un om care a discutat cu o
parte dintre scriitorii aduşi astăzi în discuţie şi
s-a discutat pe probleme de creaţie, dar, dacă
generaţia ar fi avut aceşti mentori declaraţi, sigur
că ar fi fost mai uşor, impunerea ei ar fi fost mai
uşoară şi poate că acum şi nişte poziţii culturale,
sociale ar fi fost ocupate. Numai că aici mai in-
tervine un fenomen. Generaţia, ai spus bine, nu
este o generaţie puternică; deci, în plan public,
puterea ei nu se vede. Puterea ei, după părerea
mea, este în planul creaţiei. Dar, lipsa ei de pu-
tere, în plan public, se explică prin, şi mie mi se
pare un fapt pozitiv, refuzul multora dintre mem-
brii generaţiei de a-şi accepta nişte lideri. Aceşti
lideri potenţiali au existat şi există şi astăzi, dar
nu s-a dus o politică de impunere a acestor lideri
care, la rândul lor, să facă o politică de parti-pris
pentru generaţia “optzeci”. Iar cei care au ajuns
să ocupe poziţii politice sau culturale sau sociale
importante n-au făcut-o în numele unor idealuri
ale generaţiei “optzeci”, au făcut-o la modul indi-
vidual, uneori bine, alteori mai puţin bine. Şi asta
s-a întâmplat, ca şi cum spiritul lor nu a fost mar-
cat de această mare amprentă colectivă care s-a
constituit la începutul deceniului trecut. [...]
MV : Cum şi când aţi hotărât să
alcătuiţi pentru publicare
“Competiţia continuă. Generaţia
“optzeci” în texte teoretice”?
GC
: Iniţiativa antologiilor
reprezentative pentru generaţia
“optzeci” i-a aparţinut lui Călin
Fotografie din arhiva personală Paul Radu
acest dicţionar ar fi trebuit să apară la vremea lui,
înainte de 1990. Iarăşi, nu trebuie să spunem că
este extraordinar de important faptul că, iarăşi,
literatura scriitorilor noştri din diasporă şi exil a
putut fi publicată în România. Dar şi lucrul ace-
sta este iarăşi efectul unei distorsiuni, pentru că
aceşti autori n-au putut să fie prezenţi în spaţiul
românesc la vremea lor. Cât despre literatura
depoziţionară de temniţă, puşcărie şi lagăr, e un
fenomen dureros. Comunismul a făcut posibilă o
asemenea literatură. Într-o lume normală, ea n-ar
fi avut de ce să existe. Deci, cultural vorbind, n-aş
putea spune, pentru că eu încerc să mă situez pe
o poziţie mai înaltă, adică am în vedere faptul că
timpul va trece peste noi şi că, de la o anumită
distanţă temporală, lucrurile se văd mai puţin
nuanţat decât le vedem noi acum, tot ceea ce s-a
întâmplat după ‘90 (şi am dat 2-3 exemple) sunt
lucruri care se înscriu într-o dinamică normală a
unei culturi, dar, la nivelul creaţiei propriu-zise, eu
nu cred că descoperirea şi redescoperirea unor
scriitori români din diasporă şi exil pot fi compa-
rate cu fenomenul apariţiei generaţiei “optzeci”,
care a fost un fenomen de grup, un fenomen
masiv, tot aşa cum apariţia unor cărţi de valoa-
re specială, cum este dicţionarul lui Zaciu, nu se
constituie într-un fenomen care să marcheze o
Vlasie, directorul editurii Paralela 45. Şi antologia epocă. La nivelul unor cărţi mari, imediat com-
lui Muşina a apărut la o editură care a fost condusă parabili cu scriitorii noştri interbelici, din câte am
tot de Călin Vlasie, care se numea Editura Vlasie. remarcat, şi aceasta nu este şi opinia mea, critica
E adevărat că antologia lui era schiţată cu mult noastră grăbită să omologheze fenomenele care
înainte de ’94, prin ‘81-’82. Ştiu că el lucra la nu ies din rând, a considerat romanul “Orbitor”
această antologie, “Lista albă”. Era o antologie
prospectivă, adică era o antologie de propuneri de
poeţi de viitor. Iată că, în ’93, ea a devenit o anto-
al lui Mircea Cărtărescu una dintre cele mai mari
cărţi ale întregii perioade postbelice. Mă întreb
dacă există titluri comparabile cu această carte.
logie care înregistrează valori concrete. Iniţiativa [...]
alcătuirii acestor antologii a revenit lui Călin Vla-
sie, iar «Competiţia continuă» este o carte care (14 decembrie 2001, Bucureşti)
s-a născut datorită insistenţelor lui şi ale lui Al.
Muşina care ştia că eu sunt un soi de mic arhivar
al generaţiei, în sensul că aveam decupate, din re-
viste sau xeroxate, articole, mici studii eseistice, Foto: Cristina Vladu
interviuri, cronici de carte, chiar pagini de poezie
şi de proză pe care le ţineam în nişte mape destul
de bine organizate (pe care le am şi acum, unele
nevalorificate). E un lucru care mie mi-a conve-
nit de minune - să fac această antologie stând
acasă. N-am intrat în bibliotecă pentru nici unul
din numele scrise acolo. E posibil să-mi fi scăpat
2-3 texte importante, dar aceste scăpări nu mi-au
fost semnalate. Deci, dovadă că am fost un bun
cititor al felului în care această generaţie se afirmă
şi, fireşte, am mai vorbit despre preocupările mele
teoretice, nu întâmplător decupam din ziare aceste
lucruri, le simţeam aproape de mine, le simţeam
reprezentative pentru generaţia mea, le simţeam
importante, dar, în momentul în care le adunam,
nu mi-ar fi trecut prin minte să le transform într-o
antologie; era arhiva mea de uz personal, în primul
rând, în momentul în care Călin Vlasie, după ce a
acceptat propunerea lui Muşina şi după ce apăruse
cartea, mi-a făcut această propunere. […]
MV : Domnule Gheorghe Crăciun,
care este, după părerea
dumneavoastră, cel mai important
eveniment literar de după apariţia
şi afirmarea generaţiei dvs?
GC
: E foarte greu să răspunzi la
întrebarea asta. Cred şi acum
că apariţia generaţiei “optzeci”
este un eveniment care a marcat acest secol şi o
şi motivez foarte simplu. Dacă mai vorbim astăzi
despre un nou model cultural, despre o nouă
paradigmă literară pe care, vrând- nevrând, o nu-
mim postmodernistă, faptul acesta se datorează
apariţiei generaţiei “optzeci”, care a fost fenome-
nul ce a făcut posibilă articularea unor fenomene
necristalizate conceptual. Deci, generaţia “optze-
ci” a obligat critica noastră la o relectură a scriito-
rilor Şcolii de la Târgovişte, a onirismului, ş.a.m.d.
Ea este, practic, un punct care polarizează feno-
menele literare ce nu ţin neapărat de generaţia
“optzeci”, dar care se înscriu în acelaşi mare
model. Ca evenimente importante posterioa-
re apariţiei generaţiei, e foarte greu să găsim,
ştiu eu, ceva cu un caracter exemplar. Mai ales
că generaţia “optzeci” este, prin biografia ei, o
generaţie călare pe două regimuri politice diferi-
te şi pe două moduri oficiale de a face cultură, de
a gândi cultura-fenomene culturale care înain-
te de ‘90 ar fi putut să fie normale şi n-au putut
să se manifeste şi care s-au manifestat după ‘90
prin nişte forme recuperatorii. Iată, aş putea să
zic, un eveniment extraordinar este apariţia
dicţionarului Zaciu-Papahagi-Aurel Stan. Or,
 Sc r iit ori r numărul 2, iunie 2007
o mâ n i l a
C o ri n t pagina 24

Daniel Cristea-Enache

O colecţie pentru Scriitorii români

Foto: Ion Barbu

C
red că însăşi lista de
autori şi de opere va
spune mult(e) despre
criteriile pe care le-am avut când
am iniţiat colecţia Scriitori români
la Editura Corint. Aşadar: Octavian
Paler, Viaţa pe un peron; Augustin
Buzura, Refugii; Costache Olăreanu,
Ficţiune şi infanterie; Ioan Groşan,
Caravana cinematografică şi alte
povestiri; Cristian Tudor Popescu,
Trigrama Shakespeare. Ficţiuni
speculative (primul val, cărţile
lansate la Bookarest, în iunie
2005); Tudor Arghezi, Cimitirul
Buna-Vestire; Panait Istrati, Chira
Chiralina (titluri apărute la sfârşitul
lui 2005); Eugen Simion, Timpul
trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal
parizian; Nicolae Manolescu,
Andersen cel crud şi alte teme;
Dumitru Ţepeneag, I. Hotel
Europa, II. Pont des Arts, III.
Maramureş; Dan Stanca, Morminte
străvezii; Radu Aldulescu, Proorocii
Ierusalimului (cărţi lansate în
iunie 2006); Ion D. Sîrbu, Adio,
Europa!, I-II (noiembrie 2006);
Ioan Es. Pop, no exit, antologie;
Horia Gârbea, Căderea Bastiliei
(aprilie 2007). Acum, la Bookfest
2007, vom lansa o antologie Nichita
Stănescu, Invizibilul soare. În
afara colecţiei a apărut Jurnal
secret de Alex. Ştefănescu, iar la
Bookfest va apărea şi cartea mea
de Convorbiri cu Octavian Paler.
După cum se poate vedea,
e o listă foarte selectivă, de
autori şi opere de prim nivel,
fără nici un rabat de la valoarea
estetică. Convingerea mea este
că literatura română postbelică
şi cea postrevoluţionară numără
suficienţi scriitori importanţi, ca
să nu folosesc un cuvânt mare
(mari scriitori). Firesc este să-i
cunoaştem, să-i putem întâlni prin
cărţile pe care ei le-au scris.
Fără a exclude ideea de a publica
titluri inedite, am mers până acum
Alături de Paul Cernat şi Eugen Negrici, la lansarea romanului Adio, Europa! de Ion D. Sîrbu
pe varianta reeditării, în condiţii
grafice cu totul deosebite şi în
ediţii definitive, a unor romane,
cărţi de proză scurtă, jurnale şi
eseuri, poezie care rezistă cu brio
schimbării de regim şi de canon.
Practic, aici sunt chiar autorii de
la vârful canonului nostru literar,
selectaţi în funcţie de valoarea lor
şi nu de apartenenţa la o generaţie
sau la o grupare literară. Nu mă
interesează vârsta autorului, ci
tinereţea miraculoasă (atunci când
ea există) a operei sale majore. De
la „şaizecişti” la „nouăzecişti” şi
de la proza inclasabilă a unui Tudor
Arghezi la romanul postmodernist
avant la lettre al lui Costache
Olăreanu, cred că prin această
colecţie se conturează un tablou
axiologic, tematic şi problematic
de largă respiraţie al literaturii
române moderne şi contemporane.
Cărţile au fost întâmpinate
elogios în numeroase publicaţii,
indiferent de orientarea acesto-
ra, ceea ce îmi arată că sunt pe
drumul cel bun. Cred că, acum,
Corint este un nume, un brand
în lumea literară românească.
Experienţa de critic şi-a spus
cuvântul în coordonarea colecţiei
şi selecţia titlurilor – ca şi în cea
a prefaţatorilor. Printre aceştia
se numără critici de autoritate,
reputaţi ori tineri: Eugen Simion,
Mircea Iorgulescu, C. Stănescu,
Mihai Zamfir, Alex. Ştefănescu, Dan
C. Mihăilescu, Ion Mircea, Mihai
Iovănel, Andrei Terian, Antonio
Patraş. Am mers pe ideea de
reprezentativitate şi am căutat
exact acei profesionişti care să
cunoască perfect opera scriitorilor
editaţi. Fiecare critic are câteva
subiecte preferate, câţiva autori
„ai lui”, şi mi-a plăcut să provoc noi
întâlniri între autor şi comentator,
în paginile introductive ale cărţilor
din colecţia Scriitori români. De
asemenea, fragmentele critice se-
lectate pentru fiecare carte aparţin
unor connaisseur-i, având însă o
largă deschidere: se adresează
specialiştilor, dar şi publicului larg.
Literatura română se vede,
în fine, mai bine promovată de
editurile noastre. Deşi destui colegi
de breaslă au o idee îngustă despre
competiţie, vorbind cu un scrâşnet
de măsele despre „adversarii” lor,
eu cred că această concurenţă e
una benefică pentru toată lu-
mea: autori, cititori şi editori. Mă
bucur sincer că alături de Corint
există edituri puternice (Cartea
Românească, Polirom) care scot şi
promovează consecvent pe piaţa
românească autori autohtoni de
calibru. Mi se pare foarte frumos, de
pildă, faptul că lui Radu Aldulescu
– un scriitor pe cât de valoros, pe
atât de păgubos socialmente – i-au
apărut simultan mai multe volume,
la Corint şi la Cartea Românească.
Nu sunt obsedat de pune-
rea la păstrare a unui autor, de
exclusivităţi cu orice preţ. Semnez
frecvent recomandări pentru scrii-
tori care vor să publice în alte părţi,
iar unora le fac prefeţe. Sunt în
relaţii cordiale cu majoritatea edito-
rilor noştri şi particip, când am timp
şi dispoziţie, la evenimentele lor.
Cred că trebuie să terminăm odată
cu parohializarea aceasta absurdă
în sferă culturală. Cu împărţirea
între „ai noştri” şi „ai lor”. În ce
mă priveşte, toţi scriitorii buni sunt
„ai mei”, iar eu sunt „al lor”, prin
aceea că îi citesc şi îi preţuiesc.
Revenind la colecţia Scriito-
ri români, ea va fi, bineînţeles,
augmentată prin noi titluri de
referinţă, semnate de autori din
toate generaţiile de creaţie. Ambiţia
mea este să oferim scriitorilor
români de vârf o colecţie aşa cum
merită: volume pe care să-ţi facă
plăcere să le citeşti, să le aşezi în
bibliotecă şi să le iei de acolo ori
de câte ori vrei să parcurgi o pagină
de mare literatură. Mai pregătim
câteva surprize frumoase pentru
cititori. O să le vedeţi materia-
lizate nu peste multă vreme.
Ce fac pentru a-i păstra pe
autori? Să nu credeţi că apelez la
mijloace şi metode brutale… Pur şi
simplu, Corint le scoate cărţile în
condiţii de excepţie, îi difuzează
şi îi promovează foarte bine, îi
tratează cu consideraţia pe care
o merită. Restul vine de la sine.

Lansările Editurii Corint la Bookfest 2007

(Pavilionul central, standul 006)

Vineri, 8 iunie, ora 16.00: Sâmbătă, 9 iunie, ora 12.00:

 Nichita Stănescu, Invizibilul soare  Daniel Cristea-Enache, Convorbiri cu

Antologie şi prefaţă de Ion Mircea Octavian Paler
Prezintă: Alex Ştefănescu, Ion Mircea Prezintă: Mircea Martin, Augustin Buzura
Daniel Cristea-Enache (coordonatorul colecţiei) Ion Cristoiu, Mihai Gâdea
Invitat: Ion Caramitru Eram, de ani buni, impresionat şi intimidat de
Receptat în context ca un mare şi inegalabil talent, ros puţin de invidie şi de gelozie Octavian Paler. De cărţile sale, ca şi de ieşirile
faţă de cariera fulminantă în epocă a lui Nicolae Labiş, care, din nefericire, se va stinge în spaţiul public, întotdeauna memorabile prin
curând, în plină glorie literară, la numai 21 de ani, ucis de „pasărea cu clonţ de rubin”, greutatea şi tonalitatea cuvintelor rostite. Într-o
Nichita Stănescu se concentrează, se adună în sine şi, cu o serie de alte câteva plachete epocă a logoreei şi grafomaniei, cu atâţia analişti
de versuri, unele dintre ele pe ansamblu excepţionale, se năpusteşte pur şi simplu asupra improvizaţi şi scriitori închipuiţi, acest intelec-
literaturii române ca o grindină de diamante, înfrigurând-o şi iluminând-o în acelaşi timp. tual strălucit avea darul de a restitui cuvântului
Poezia lui Nichita Stănescu, pe măsura filantropiei sale, a fost un fenomen: a ex- gravitatea pierdută şi axa lui interioară.
plodat pur şi simplu ca o bombă cu fragmentaţie răspândindu-se peste tot. În toate cărţile lui Octavian Paler există o voce
Ion Mircea multiplicată, un ego care se diminuează voit, ca
să înregistreze alteritatea. Când interlocutorul
Grupul Editorial Corint a luat lipseşte, Octavian Paler şi-l creează, dedublându-
fiinţă în luna ianuarie 2004, prin re- se şi purtând pasionante dialoguri interioare.
unirea sub o singură siglă a edituri- Mi se pare inutil să caut, în dialo-
lor Corint, Leda şi Runa, împreună gul acesta, o sintagmă pe care s-o plasez în titlul cărţii. Definiţia ei ideală, ar-
cu nou înfiinţata Corint Junior. gumentul peremptoriu, recomandarea cea mai bună este chiar numele au-
torului cu majusculă care a compus-o, sclipitor, la patru mâini.
http://www.edituracorint.ro/shop/
Daniel Cristea-Enache

 Sfârşitul primei serii