Sunteți pe pagina 1din 24

ateneubc@gmail.

com
www.ateneu.info
Nr. 4
(488)

• Anul 47 (serie nouã) • aprilie 2010 • 3,50 lei •

Cronica literarã de Adrian Jicu

Gelu Negrea – Dicþionar


subiectiv al personajelor
lui I.L. Caragiale?
pagina 3

O carte eveniment

Omar Khayyam
ºi fascinaþia
poeziei orientale
paginile 12 - 13

Dimitrie-Ovidiu BOLDUR

Monumentul religios
de lângã noi,
de la tradiþie
la modernitate
pagina 18

Teatrul Bacovia Bacãu

Împrumutã-mi
soþul!
• Calistrat Robu - Sãrãcie ºi bogãþie
pagina 19
ateneu

Salonul de Primãvarã
al Artei Naive
Nu mi-am pus niciodatã parteneriat cu „Centrul de fluier ºi caval, Grupul vocal
problema definirii artei naive, Internaþional de Culturã ºi Arte folcloric „Florile din Cucuieþi”,
asta pânã mai ieri când «George Apostu» Bacãu” ºi cu coordonator preot Irinel
spunând unei adolescente cã sprijinul Consiliului Judeþean Cernat, cu voci minunate, ne-a
am vizitat o expoziþie de acest Bacãu. Artiºtii care au expus la introdus în atmosfera spiritualã
gen, ea m-a întrebat cu seni- aceastã ediþie sunt: pictorii Ion a sãrbãtorilor de Paºti,
nãtate: „Îmi cer scuze dar eu Mãric, Catinca Popescu, oferindu-ne colinde pascale.
nu ºtiu ce e arta naivã?!” Constantina Voicu, Maria Ne-au înveselit cu cântece,
Sincerã sã fiu mie mi-a plãcut Margoº, Maria Bodron, Virginia dansuri ºi tradiþii populare:
întrebarea ºi la vârsta ei nu Bârsan (Bacãu), Salomeia Ansamblul folcloric „La Porþile
ºtiam nici eu ce este arta Andronic–Rãcãciuni, Sergiu Neamului” din comuna • foto: Constantin Broºu
naivã, chiar dacã vãzusem Minulescu, George Molin, Palanca, îndrumãtori Liliana ºi
tablouri ce se încadreazã în Gabriela Augustinov, Doina Florin Atomulesei, creatorul de „Glasul roþilor de tren”. Boca a subliniat: „Expoziþia din
acest curent, n-aveam cu- Gustav, Gustav Hlinka, Vasile mãºti Gheorghe Ciotloº tot din Organizatorii au oferit ºi douã acest an este de un nivel cali-
noºtinþã de individualitatea lor Popovici, Viorica Farkas, Palanca ºi ursarul Daniel diplome de excelenþã cunos- tativ mai mare decât în alte
„naivã”. Aºa cã am cãutat câte- Sebastian Dinu (din Reºiþa), Nicodim din comuna Asãu. cuþilor pictori naivi bãcãuani ediþii. Foarte mulþi participanþi
va definiþii dintre care cea mai Costel Iftinchi, Gheorghe Juriul alcãtuit din: Ilie Boca - Catinca Popescu ºi Ion Mãric. s-au transformat în meseriaºi
relevantã mi se pare cea ofe- Boanca, Jana Ghemes, preºedinte, Mariana Popa - Inedit a fost în acest an fap- care executã foarte bine pe o
ritã de DEX: „arta naivã = artã Calistrat Robu, Octavian membru, Daniela Gaftea - tul cã Marele Premiu a fost formulã. Maria Margoº este
cu trãsãturi artizanale ºi popu- Vizitiu, Adrian Pascaru, membru, Nicolae Radu - se- obþinut de o artistã bãcãuanã nou venitã, cu forþã. A fost pre-
lare, caracterizatã prin enu- Gheorghe Bãlãceanu (Iaºi,) cretar; a hotãrât decernarea care a participat pentru prima
miatã pentru naivitatea ºi sin-
merarea ºi descrierea mi- Mircea Cojocaru, Doina urmãtoarelor premii: „Premiul oarã la un astfel de concurs ºi
ceritatea cu care-ºi mãr-
nuþioasã, intuitivã, a lucrurilor, Moldoveanu, Iuliana Cojocaru Centrului Internaþional de este de profesie operator cal-
culator. Maria Margoº a fost turiseºte visul sãu de a arãta
fiinþelor etc.” - cu completarea (Galaþi), Dumitru ªtefãnescu- Culturã ºi Arte «George
Apostu» Bacãu” - Maria pasionatã în tinereþe de foto- lumea prin picturã. Acest Salon
„pictorii naivi ignorã perspecti- Brãila, Valer Gãlan (Bistriþa) ºi este o încercare de a se pãstra
va, legile proporþiilor ºi ale sculptorii Dorin Bãlan (Vaslui), Margoº (Bacãu) pentru pictura grafie, la acest concurs a par-
„Tablou de nuntã”; „Premiul ticipat cu un tablou care s- tradiþia ºi de a stimula creaþia,
compoziþiei”. Costel Tãnase (Iaºi).
Centrului Judeþean pentru fãcut remarcat, o scenã de la o dorinþa de a picta. Este pãcat
În Bacãu, existenþa unei Vernisajul expoziþiei ºi fes-
Conservarea ºi Promovarea nuntã sãteascã, rãmasã înti- cã nu s-a realizat încã o
bune ªcoli Populare de Artã, tivitatea de premiere au avut
dãruirea ºi vocaþia artiºtilor- loc vineri 26 martie, la Muzeul Culturii Tradiþionale Bacãu” - pãritã în memorie din copilãria colecþie cu lucrãri ale creato-
profesori de aici au determinat de Artã Contemporanã Doina Moldoveanu (Galaþi) pe care ºi-a petrecut-o în satul rilor care au participat în aces-
formarea unuia dintre nucleele „George Apostu” Bacãu. pentru lucrarea „Vis” ºi Gãiceana. La momentul decer- te nouãsprezece ediþii.”
artei naive din România. De Moderatorii evenimentului au Sebastian Dinu (Reºiþa) pentru nãrii premiilor, maestrul Ilie V. SAVU
acum a ajuns o tradiþie ca în fost carismaticii actori Geo
fiecare an sã se organizeze în
Bacãu o expoziþie naþionalã în
cadrul unui Salon de Artã
Popa ºi Florin Zãncescu, cei
doi fiind prezenþi ºi în calitatea
lor de directori ai instituþiilor
Misha Katz sau bucuria de a cânta
Naivã. Ajuns la ediþia a XIX-a organizatoare, aflate la acest ªtiam cã a studiat violoncelul în adierea vântului, expresiv la
„Salonul de Primãvarã al Artei eveniment într-o cordialã ºi la Conservatorul Ceaikovski din culme, Misha Katz ºtie muzica
Naive” a fost organizat, în beneficã relaþie de parteneriat. Moscova cu Mstislav ºi o trãieºte extatic. Misha Katz
perioada 26 martie - 15 aprilie, La momentul festiv ºi-au mai Rostropovitch, cã poartã în este muzica înþeleasã dincolo
de „Centrul Judeþean pentru adus contribuþia: rapsodul genã spiritul slav, cã a pãtruns de semne ºi convenþii, cu rafi-
Conservarea ºi Promovarea popular Petru Alistar care a în tainele dirijatului graþie tatãlui nament distilat în esenþe.
Culturii Tradiþionale Bacãu” în încântat auditoriul cu acorduri sãu, Leonid Katz. Nu-mi erau Priveºte metafizic în zare,
strãine nici premiile, printre care oferind o clipã de vis ce nu vrei
Grand Prix of the All the sã se sfârºeascã.
Russias Competition (1976) ori Carisma ºi apoteoza lui, îi fac
doctoratul obþinut tot la pe cei din jur sã se smereascã,
Moscova trei ani mai târziu. El dupã ce le aprinde inimile. E ca
este cel care a înfiinþat, dupã ce o transã în care el, dirijorul
s-a stabilit în Franþa, poartã sunetul, wagnerian - cu
„Shostakovich Trio”, cu care a dramatismul care-i curge prin
participat la festivaluri inter- vine - spre culmi pentru a-l con-
naþionale în Monte Carlo, duce apoi spre moarte.
Bodensee, Palma de Majorca, Bregenz, Nu toate muzicile sunt maiestuoase, ardente,
Cervantino in Mexico City, Jerusalem , monumentale, dar Simfonia în re de César
Santander, Harrogate, Sion, Cannes, Flanders, Franck este una dintre cele aparte, speciale, sã
Luxembourg, Sansepolcro, Moravia. Cântã ºi nu mai vorbim cât de ofertantã pentru acest diri-
dirijeazã peste tot în lume ºi este dirijor la jor pentru care contrastele sunt cheia cu care
Belorussian National Philharmonic Orchestra pãtrunde în tainele sunetelor.
din Minsk, National Symphony Orchestra of Îi cucereºte pe toþi, fie cã dirijeazã la
Ukraina ºi la orchestra de camerã „The Soloists Concertgebouw în Amsterdam, Alte Oper în
from Russia”. Frankfurt, Salle Pleyel în Paris, Moscow’s
Deºi probabil l-aþi vãzut la Mezzo, v-a sur- Tchaikovsky Conservatory Concert Hall,
prins cã vine sã dirijeze un concert la Sala Manoel Theatre în Malta, Wigmore Hall în
„Ateneu”. Londra, Ateneul Român, Bolshoi Theater,
Discipol al dirijorului ºi compozitorului Auditorium în Monte – Carlo, Herkulessal în
Leonard Bernstein, care afirma cã: „O aseme- Munchen. I-a cucerit ºi pe cei de aici în concer-
nea profundã înþelegere a muzicii poate fi expli- tul din Sãptãmâna Luminatã când a acompani-
catã numai printr-o înzestrare divinã”, Misha at-o pe tînara pianistã Alina Bercu în paginile
Katz electrizeazã deopotrivã orchestra ºi pub- delicatului „Jeunnehomme” de Mozart.
licul. Fascinaþia exercitatã de el porneºte în Una dintre caracteristicile originalitãþii lui Katz
primul rând de la modul sãu unic de a dialoga. este ºi modalitatea de a privi solistul care-ºi
Este teatral, spectaculos, fãrã a fi artificial. Are interpreteazã cadenþa ºi nu de a-i întoarce
harul ºi darul de a fi natural, un mag ce-þi oferã spatele, de a dialoga din priviri, de a-l încuraja.
muzica prin gest, poveste, dans. Misha Katz este un tip aparte de a fi pe scenã,
Energia, dezinvoltura, stihiile cereºti dez- inimitabil ºi care nu te poate lãsa indiferent, fie
lãnþuite în þipãt, vrãjile pe care le face parcã, cã-l placi ori ba, pentru cã el este chiar bucuria
aduc mulþimea în pragul exaltãrii. Ca un alba- de a cânta.
tros deasupra orchestrei, ca un lan de levãnþicã Ozana KALMUSKI – ZAREA

2 aprilie 2010
cronica literarã

Struþo-cãmila Adrian JICU


jicuadrian@yahoo.com
sau eseu vs. criticã
Optând pentru formula dicþionarului-
eseu, aºa cum precizeazã în prefaþa
volumului Dicþionar subiectiv al perso-
Gelu Negrea – Dicþionar subiectiv
al personajelor lui I.L. Caragiale?
najelor lui I.L.Caragiale (Bucureºti,
„Cartea româneascã”, 2009), Gelu
Negrea se expune, conºtient, câtorva
riscuri. În primul rând, aceluia de a fi
Tezeu persecutat de lipsa Ariadnei ºi un motive de cecitate criticã.” (p.154).
taxat drept un impresionist. Lipsa unui
Sisif damnat sã reia urcuºul mun- Aproape cã nu existã personaj inclus în
aparat critic la vedere, a unei bibliografii
telui…”, „Leonida se revanºeazã copios acest dicþionar unde sã nu gãsim cârlige
(de preferat consistentã), a unor note de
în Logos”, Crãcãnel (din schiþa omon- polemice. Unele justificate, altele artifi-
subsol riguroase etc. ar putea fi consi-
imã) un don Quijote etc. Inspecþiune ciale, cãutate. Efectul este, paradoxal,
derate semne ale superficialitãþii. Pe de
este discutatã aproape detectivistic, iritant pentru cititor. Iatã o mostrã de
altã parte, dicþionar-eseu sunã a struþo-
depãºindu-se cadrele unei fiºe de ostentaþie, gratuitã, în cazul lui Mache
cãmilã, în ciuda tuturor nuanþãrilor ºi
dicþionar, iar sinuciderea lui Anghelache, Preotescu, din O lacunã: „Prostia asta cu
explicaþiilor pe care autorul þine sã le
explicatã, paradoxal, ca gest luciferic, Mache Preotescu ºi Lache Diaconescu
aducã. Dupã o monotonã incursiune în
prin care casierul se apãrã de tentaþie ºi personaje-pereche vorbeºte sugestiv
istoria eseului, cãruia nu-i prea vãd ros-
îºi sfideazã soarta. despre faptul cã, uneori – ca sã nu
tul în context, autorul încearcã sã preîn-
Numai cã, alteori, furat de farmecul spun, de cele mai multe ori – despre
tâmpine eventuale obiecþii, justificându-
propriilor interpretãri, Gelu Negrea autori importanþi se scrie urechist, din
ºi alegerea: „O ºansã de aliniere rapidã
alunecã într-un somn al raþiunii, care amintiri liceist-universitare sau din lite-
la imperativele timpului o reprezintã,
naºte interpretãri inacceptabile. Ionel,
dupã pãrerea (sic!) mea, eseul. De va ratura criticã anterioarã, într-o vesel
„zgubiliticul puºti” din Vizitã, este reabil-
sã vinã de undeva, de aici va veni sal- reproducþie lãrgitã a interpretãrii inter-
itat prin justa mutare a discuþiei de pe
varea, între altele, fiindcã, structural, pretãrilor ºi a comentãrii comentariilor.
teren etic în sfera literaturii. De aici însã
eseul dispune de resurse superioare de Aºa ajung sã se impunã ºi sã facã
pânã la a considera cã „Din aceeaºi ca-
feed-back, promovând o absolut nece- nemeritatã carierã publicã afirmaþii
tegorie de îndrãzneli gnoseologice face
sarã relaþie de dialog interactiv emiþãtor- grãbite ori superficiale, nesupuse obli-
parte ºi fumatul þigãrii ce îi provoacã
receptor, fãrã de care critica va eºua în gatoriei confruntãri cu realitatea textualã
leºinul: Ionel are vocaþia experienþelor ºi
muzeisticã inutilã ºi gratuitã.” (p. 10) – ceva mai prozaicã, poate, câteodatã
experimentelor existenþiale, inclusiv a
Rezon! Cred ºi eu în necesitatea adap- dar singura care conteazã. Sã mã ierte
celor care se învecineazã cu durerea,
tãrii criticii ºi în superioritatea eseisticii Cel de Sus, dar am impresia cã atît
cu suferinþa ºi martiriul. Propensiunea
în anumite cazuri. În schimb, insistenþa ciate, cu precãdere, interpretãrile (sic!) încremenirea în proiecte vetuste,
cãtre obiecte ºi acþiuni legate de foc
cu care ideea este reluatã îmi sunã a inedite, în care se vede buna cât ºi mult prea anevoioasele schimbãri
trimite cu gândul la mitul prometeic.”
pledoarie pro domo. Gelu Negrea îºi cunoaºtere a textului caragialian, dar ºi de paradigmã a receptãrii unor creaþii
(p.163) distanþa este cam mare. Culmea
ridicã, de fapt, mingi la fileu, punându- o anume îndrãzneala a gândirii, care majore ºi a unor autori proeminenþi din
e cã, în loc de argumente, ni se livreazã
se la adãpost ºi aducând lucrurile pe nu-i dã pace ºi care îl împinge sã caute, literatura noastrã se datoreazã nu
uneori un pumn în gurã, dupã modelul
terenul care îi convine. sã înþeleagã ºi sã nu accepte formule „pãrerea mea”. Considerând-o pe cecitãþii critice sau incapacitãþii de
Prefaþa ridicã ºi o altã problemã, consacrate, comode. În viziunea sa, Sevastiþa Stãnescu (Întârziere) „un reevaluare ºi reaºezare a lor în centrul
extrem de interesantã, aceea a statutu- Cetãþeanul turmentat nu e un beþiv sim- Godot feminin”, Gelu Negrea nu cautã primenit al actualitãþii, ci nãzdrãvanei
lui criticii actuale. Punerea în balanþã a patic sau un naiv, aºa cum se considerã sã convingã de justeþea afirmaþiei (pe buturugi mici care este neîntoarcerea
criticii ºi a eseului nu mi se pare îndeobºte, ci contrariul: „Adevãrul este care o consider întemeiatã), ci încheie (sic!) la text, la necesara sa citire ºi
neapãrat relevantã întrucât cele douã cã lucrurile stau exact invers: brutal: „…Exageraþiuni? Poate. ªi ce recitire.” (p.270). ªi dã-i, ºi luptã! Repet:
vizeazã aspecte diferite ºi, implicit, uti- Cetãþeanul turmentat e unul dintre dacã?!” (p. 306) Ei bine, nu îi poþi sunt întru totul de acord cu necesitatea
lizeazã alte mijloace de manifestare. De puþinele personaje din piesã detestabil întoarce pur ºi simplu spatele cititorului, întoarcerii la text, dar energiile pe care
aceea, dintr-o astfel de comparaþie, tocmai prin flagranta lui lipsã de onesti- lãsându-l cu ochii în soare… eseistul le consumã în pasaje consis-
fãcutã din perspectiva prizei la „publicul tate. Omul e duplicitar, oportunist ºi, în Se poate spune cã existã doi Gelu tente sunt demne de o cauzã mai bunã.
larg” (când s-o fi adresat critica literarã ultimã instanþã, trãdãtor fãrã a avea Negrea în acest volum. Unul raþional,
publicului larg?!), critica nu poate ieºi Un alt aspect care contrariazã la un
mãcar scuza fibrilaþiei politice de care argumentat, câteodatã scânteietor. asemenea volum cu pretenþii sunt negli-
decât învinsã: „Cred cã, în forma ei cla- sunt cuprinºi ceilalþi,” (p. 68) Trebuie s- Celãlalt, exagerat, extremist, narcisist.
sicã, critica literarã ºi-a cam trãit traiul ºi jenþele de tehnoredactare ºi corecturã.
o recunoaºtem: e un mod interesant de Mã despart de unele dintre interpretãri, Sar în ochi greºeli de tot soiul:
ºi-a (sic!) mâncat cozonacul. Dacã vrea a vedea lucrurile ºi, mai mult, care se cum, la fel de bine, le consider extrem
sã evite recluziunea asfixiantã în medii „Mihalache este, în aceastã povestire
susþine cu argumente din text. Iar exem- de interesante pe altele. Dincolo de ca-
înguste, strict specializate (didactica de atmosferã borgesianã (sic!) un
plele de acest gen sunt numeroase în racterizãrile individuale, ideea-forte a
universitarã, studenþimea filologicã, Tezeu…” (p. 135), „irigatã de bun simþ”
acest dicþionar. cãrþii mi se pare însã aceea a unui alt
eventual - dar numai eventual! – grupul Caragiale, unul obiectiv, fin observator (sic!) (p.160), „Bucata care îl are drept
De multe ori, demonstraþiile pe care
restrâns de confraþi), dacã doreºte sã-ºi al lumii. Gelu Negrea acrediteazã ideea protagonist pe zgubiliticul puºti, este
Gelu Negrea le face sunt extrem de
conserve demersul ºi în sfera de interes unui nou Caragiale, substanþial diferit de (sic!) plasatã…” (p. 162), „Dacã ºtiu, n-
convingãtoare. Veta, din O noapte fur-
a publicului larg (mã rog, cât de larg a ceea ce credem în mod curent: „În cali- au manierã, sunt niºte odioºi ºi (sic!)
tunoasã, este comparatã, pe bunã drep-
mai rãmas!...), atunci este imperios tate de cetãþeni, eroii lui Caragiale sunt, niºte mãgari, ceea ce Costicã, nu este
tate, cu Crypto, din poemul lui Barbu, iar
necesar ca domnul critic sã treacã de cele mai multe ori, exemplari. (sic!) niciodatã…”(p.244), „…Spiridon
vorbele pe care i le adreseazã lui
degrabã în tabãra eseiºtilor, sã aban- Desprinderea din context doar a dimen- prefigureazã, în avans (sic!) cu aproape
Chiriac, în scena a IX-a, din actul I, „una
doneze vechile unelte sau, mai exact, siunii lor «miticeºti» a forjat în timp douã decenii…” (pp.300-301) etc. Cât
dintre cele mai expresive ºi profunde
sã le rafineze, sã le confere supleþe ºi imaginea satiricului ion Luca în detri- despre „nici un/nici un ºi nici o/ nicio”,
declaraþii (sic!) de dragoste formulate
flexibilitate în aºa fel încât textele sale mentul ipostazei infinit mai potrivite, mai autorul fie nu ºtie, fie face rivoluþie în
vreodatã în literatura românã…” (p.335)
sã câºtige în atractivitate, în libertate, în cuprinzãtoare ºi, ipso facto, mai ade- contra normelor în uz…
Afirmaþia, care poate pãrea exageratã,
deschidere cãtre orizonturile antropo- vãrate de «cel mai mare poet obiectiv al
este imediat dublatã de citatul lãmuritor,
logice ale lumii contemporane – o lume nostru» (M. Dragomirescu)”. (p.315)
în chip de argument irefutabil: „– Dar…
zguduitã de seismele reconfigurative
foarte bine ai fãcut sã nu mã crezi. Aºa
Un alt Caragiale
ale globalizãrii culturale. Dacã va
e (…) Eu sunt o femeie mincinoasã; n-
rãmâne cantonatã în vetustul perfid al
am simþit nimic când þi-am spus cã nu
Ostentaþia Dicþionar subiectiv al personajelor lui
gloriei de odinioarã, dacã se va I.L.Caragiale rãmâne un volum impor-
încãpãþâna orgolioasã sã (sic!) nu se
ºtiu sã mai fi trãit pânã sã te cunosc pe scrisului tant prin chiar faptul cã (re)pune în dis-
dumneata…” Cu siguranþã e o mãrtur-
schimbe radical, fãcând necesara rev- cuþie proza ºi dramaturgia lui Caragiale.
erenþã cãtre orizontul de aºteptare real isire sincerã, aproape disperatã, a unei Din pãcate, cartea pãcãtuieºte prin
femei care n-a cunoscut împlinirea ostentaþie. Rãfuindu-se cu adversari Nefiind un dicþionar propriu-zis, Gelu
al consumatorului ºi adaptându-ºi dis- Negrea îºi permite (cu folos) sã
cursul la noile sale nevoi, critica literarã eroticã (mariajul cu jupân Dumitrache imaginari sau nu, autorul dã senzaþia cã
fiind o convenþie), iar relaþia cu mai ºi-a fãcut un scop în sine din a-i contraz- lãrgeascã spectrul discuþiei. Formal, un
îºi semneazã deja, manu propria, certi- dicþionar, cartea se citeºte ºi ca o suc-
ficat de deces.” (p.10) tânãrul tejghetar reprezintã prima ºi, ice pe alþii: „proclamã cu aplomb G.
foarte probabil, singura iubire adevãratã Ibrãileanu (…) ale cãrui concluzii au fost cesiune de minieseuri dedicate perso-
din viaþa Vetei. preluate cu facil entuziasm de generaþiile najelor caragialiene (cele selectate de
Cei doi Gelu Negrea Asocierile pe care eseistul le face ulterioare de comentatori… (p.207), autor ca reprezentative), dar, în primul
sunt adesea surprinzãtoare ºi perti- „Alãturi de Brânzovenescu, este un per- rând, ca un macroeseu despre lumea
Cât despre conþinutul lucrãrii, trebuie nente. Niþã al Pãunii-Vãduvii (din Cum sonaj expediat din vârful buzelor ºi ridi- ficþionalã ºi despre cum ar trebui ea
recunoscut din start cã Gelu Negrea se devine cineva revoluþionar ºi om culizat grosier atât de critici cât ºi de receptatã. Marele avantaj este supleþea.
achitã cu bine de dificila sarcinã de a politic…?) este un Grobei, Miticã este regizori…” (p.122), „Unul dintre Într-un limbaj dezbãrat de morga criticii,
spune altceva despre lumea prozei ºi „un Sfinx singuratic”, Mihalache numeroasele personaje caragialiene ea ne propune un alt Caragiale. Ceea
dramaturgiei lui Caragiale. Meritã apre- Georgescu (din Tren de plãcere), „un ignorate metodic de comentatori din ce, fireºte, nu e puþin lucru.

aprilie 2010 3
ateneu
Format în climatul cultural al Gabriela GÎRMACEA este asemãnãtoare cu cea a pro-
Bacãului, în jurul revistei Ateneu, fesorului Gavrilescu din nuvela La
George Bãlãiþã rãmâne o voce þigãnci. De ce cautã judecãtorul
importantã în proza contempo- Viziru limita pânã unde se poate
ranã situatã de critica literarã în glumi? Pentru a scãpa de fricã,
descendenþa lui Joyce. Pânã la
apariþia celor douã romane,
Lumea în douã zile (1975) ºi
Lumile lui pentru a fi liber ºi sãnãtos.
Absenþa rãspunsului nu-i permite
sã-ºi continuie viaþa. Viziru va

George Bãlãiþã
Ucenicul neascultãtor (1977), înregistra convorbirile sale cu
George Bãlãiþã a scris mai multe pãlãrierul pentru a afla ce s-a
schiþe, nuvele ºi povestiri, care întâmplat cu Antipa. Ambii aveau
anunþau un prozator profund în obiceiul sã punã pariuri, sã
analiza cu rafinament a mo- glumeascã pânã când totul a scã-
mentelor de crizã existenþialã în pat de sub control: gluma a cãpã-
pragul ieºirii din copilãrie. tat o desfãºurare monstruoasã.
În Cãlãtoria, personajele sunt capãt. La micul dejun, Antipa mãtuºa Melpo, care au diferite ta o provocare, îi stimula creativi- Ancheta judecãtorului Viziru se
puse în situaþii-limitã pe care le experimenteazã tot felul de sen- roluri în viaþa cuplului. Antipa se tatea. Acum se limiteazã doar la desfãºoarã anevoios. Acesta
privesc cu uimire. Cu volumul zaþii gustative: Vrând sã pãstreze priveºte în oglindã, în adâncul ei curãþatul pãlãriilor. Lumea pare mãrturiseºte: Prea multe fapte,
Conversând despre Ionescu gustul dulceag al gogoºarului ºi tulbure, ºi observã cã aceasta cã ºi-a pierdut gustul pentru un sunt strivit de adevãrul lor, dar nu
(1966), scriitorul îºi înnoieºte aroma cãrnii lui vegetale (...) vibreazã cu o puritate neobiºnuitã accesoriu original ºi elegant. mã pot opri. Demersul judecã-
tipologia ºi tehnica epicã. Aici nu limba lui Antipa rãmâne lipitã de ºi aduce în odaie o undã de Când îl vede pentru prima datã pe torului Viziru nu va avea nici un
intereseazã fabula în sine, ci cerul gurii. Un cer problematic luminã, iar pe Felicia o atrage judecãtorul Viziru, se gândeºte ce rezultat, deoarece el moare la
sub care lumea este doar un bronzul ei ºlefuit. Sunt primele fel de pãlãrie i s-ar potrivi. Poartã
efectul pe care îl au întâmplãrile Albala cãlcat de un camion. Toate
plescãit de limbã. consemnãri care sugereazã o aceleaºi haine ºi peste ºapte ani
asupra personajelor. De data rolele înregistrate ºi caietele cu
Acþiunea primei pãrþi a roma- putere magicã a obiectului. de la dispariþia lui Antipa (Bãtrâ-
aceasta, prozatorul îºi propune notiþe vor fi pãstrate de pãlãrier.
nului are loc pe 21 decembrie, Fotoliul este un dar din partea nul August pãlãrierul va fi îmbrã-
sã punã accentul pe anumite Alexandru Ionescu va veni la
ziua solstiþiului de iarnã, simþitã profesorului Baroni, specialist în cat peste ºapte ani, ca ºi azi, ca ºi
tipuri umane care devin repere Albala, tot în atelierul pãlãrierului,
de personajele romanului drept ihtiologie, autorul unui celebru acum ºapte ani: o hainã cam
pentru reflectarea gândirii. ºi va spune cã este un prieten al
Ajunul Crãciunului. Confuzia i se tratat nescris. Cufundat în fotoliu, lungã, deschisã la culoare, nu
George Bãlãiþã cultivã enigmati- lui Antipa, al judecãtorului ºi al
datoreazã lui Antipa. El este ateu, Antipa trãieºte senzaþii ciudate tocmai bine cãlcatã, revere late,
cul în aceste nuvele, care îl anun- celorlalþi. August va observa cu
iar ziua de 21 decembrie devine (Nemiºcat în fotoliul sãu, Antipa jiletcã pe dedesubt, pantaloni nu
þã pe romancierul de mai târziu, stupoare cã lui nu i se potriveºte
singura sãrbãtoare religioasã a îºi simte capul modificându-se, prea largi, ba s-ar putea spune
iar personajele apar ca niºte nici o pãlãrie, deci nu poate fi
lui. În fiecare an, pe 21 decem- creºte, se ascute la un capãt, se înguºti, destul de lungi pentru ca
izbucniri dornice sã iasã din criza încadrat într-o tipologie, dar îi va
brie, Felicia ºi Antipa se comportã turteºte la celãlalt, este uºor, mai totdeauna sã stea deasupra
existenþialã prin care trec. În revela un amãnunt al lumii con-
convenþional. El rãmâne în pat ca umplut cu paie, pomeþii se întind, ghetelor pânã aproape sub ge-
acest volum, autorul renunþã la ºi cum ar fi bolnav, Felicia îl se umflã, poate sã parã ciudat ºi nunchi ca niºte burlane încreþite, temporane: poate cã lumea celor
ordinea cronologicã a faptelor trateazã astfel, iar la întoarcerea neverosimil, dar acest om modifi- burdufuri de armonicã sau ceva tineri nu este o lume bântuitã de
(lucru pe care-l va face ºi în ei de la serviciu, Antipa îºi revine. cat stã acum pe trotuar aproape asemãnãtor.), semn cã person- nebunie. Poate ei au dreptate.
romane) lãrgind dimensiunea tim- Seara, cuplul este vizitat de de uºa bãtrânului August.) ºi ajul nu se mai poate adapta noilor Chiar dacã nu-i înþeleg.
pului. Se simte în aceste douã Antipa-tatãl ºi de August pã- viseazã, transcende într-o altã vremuri, dar îºi va face meseria Ucenicul neascultãtor (1977)
volume dorinþa autorului de a lãrierul dupã ce au bãut înainte un realitate în care se vede micºo- cu drag, chiar dacã cei din jur nu este un bildungsroman construit
experimenta, de a se afirma ca ceai pe platforma de scânduri. rându-se treptat. Antipa îºi nu- apreciazã asta. Antipa îl definea pe aceeaºi schemã cu romanul
scriitor. Într-un interviu cu C. Dupã ce sosesc musafirii se meºte obiectul sanctuar. Fotoliul drept un fel de cronicã vie a anterior: Dacã în oraºul Albala
Stãnescu, George Bãlãiþã afirmã aprinde bradul ºi se ascultã col- stârneºte reacþii contradictorii din oraºului. El simte cã timpul trece povestea lui Antipa s-a uitat,
despre perioada începuturilor inde greceºti. Numai profesorul partea celor care îl viziteazã pe în defavoarea sa ºi din aceastã povestea lui Naum Capdeaur
sale: Rãmâne ideea cã un tânãr Baroni atrage atenþia cã nu e Antipa. Tatãl sãu se mirã de cauzã nu-i mai înþelege pe cei abia începe. Dar Naum este încã
talentat ºi sãrac nu s-a temut sã Ajunul Crãciunului când intrã în fiecare datã când îl vede: câtã tineri: lumea oamenilor tineri îmi departe. Abia chipul lui se stre-
ia taurul de coarne. Chiar dacã a atelierul lui August. piele au bãgat ei aici, nu s-au este de nepãtruns. Trãieºte cu coarã printre lucruri, trece tãcut
fãcut-o ca somnambulul care Antipa-tatãl este revoltat de zgârcit deloc. senzaþia cã are putere asupra de la o întâmplare la alta. Forþa
habar nu are cã merge pe creas- „farsa” cu Ajunul Crãciunului ºi Cuplul are o cãþeluºa roºcatã, oamenilor ºi cã aceºtia îl vizi- acestui roman vine din plãcerea
ta acoperiºului. pune aceastã ciudãþenie pe corciturã de pechinez cu auto- teazã tocmai din acest motiv, însã autorului de a povesti, de a sur-
Romanul Lumea în douã zile seama faptului cã fiul sãu s-a hton, un fel de pisicã cu cap de el ºtie sã asculte atent, iar când prinde faptele mãrunte, deoarece,
(1975) a fost apreciat de critica li- cãsãtorit prea devreme. Felicia maimuþã era într-adevãr un câine. povesteºte o face dintr-un impuls dupã cum afirmã autorul într-un
terarã drept cartea de maturitate nu are nici o vinã cu privire la Eromanga îºi petrece timpul în malefic: dacã-i vorbesc celuilalt interviu, singura convenþie etern
a lui George Bãlãiþã, care crede aceastã alegere a soþului ei; ea baie unde rosteºte monologuri despre necazul meu, poate cã o durabilã pentru roman este
cã volumul l-a situat mai sus în este ca ºi noi o victimã a mof- ascultate ºi înregistrate pe furiº parte din acest necaz trece la el! povestirea. Sã ºtii sã povesteºti,
ierarhia literarã a timpului. turilor lui. Afarã este neobiºnuit de Antipa. Aceasta are un pri- Este interesantã poziþia pe care construind ceva, depãºind po-
Personajul principal, Antipa, este de cald pentru aceastã perioadã, eten, pe Argus, cu care discutã ºi-o asumã August pe parcursul vestea, sublimând-o într-un con-
prezentat în douã ipostaze: iar Antipa iese pe stradã ciudat despre stãpânii sãi încercând sã- ascultãrii poveºtii: Nu ºtiu de cept. Dar mereu povestind.
Domestica ºi Infernalia. Aceste îmbrãcat, aspect sesizat de ºi explice anumite gesturi ale partea cui este dreptatea, de Studiile de teorie literarã afir-
douã pãrþi ale romanului Paºaliu. acestora. Argus merge cu stãpâ- aceea mãsura mea este toleranþa mã cã vocea autorului ar consta
urmãresc existenþa eroului pe Cei doi sunt cãsãtoriþi de ºapte na lui în mai multe locuri ºi pare ºi iubirea. în selecþia ºi aºezarea, într-o anu-
parcursul celor douã solstiþii. ani. Felicia are un rol aparent bine cã are o anumitã experienþã de Pãlãrierul se entuziasmeazã mitã formã, a materialului epic.
Universul romanesc îl are în cen- definit, cu preocupãri domestice, viaþã. La circ a vãzut împreunã cu când are ocazia de a-ºi dovedi Fãrã sã declare cã s-ar încadra
trul sãu pe Antipa, un personaj spre deosebire de Antipa care s- doamna Stãnciulescu niºte câini, mãiestria. Profesorului Baroni îi într-o anumitã descendenþã lite-
care încearcã sã afle sensul exis- ar înscrie în sfera personajelor care sãreau prin niºte cercuri de recondiþioneazã o pãlãrie ºi o rarã, George Bãlãiþã are un mod
tenþei în mariajul cu Felicia sau la contemplative. Profesorul Baroni foc. Nu i-a plãcut spectacolul, dar priveºte cu mândrie. Apoi, entuzi- aparte de a privi lumea exteriori-
biroul de înregistrare a deceselor o avertizeazã pe Felicia cã Antipa ieºirea constituie un pretext de a asmat, primeºte cu mulþumire zând personaje cu o sensibilitate
de la primãria din Dealu-Ocna, împinge gluma prea departe, dar vorbi ºi de a fi alãturi de remarca rostitã de profesorul fan- aparte, care trãiesc într-o iluzie:
unde are o putere ciudatã asupra nu precizeazã despre ce anume Eromanga. La rândul ei, cãþeluºa faron: suntem niºte bravi bãtrâni Eu cred în forþa suavã a imagi-
oamenilor. este vorba ca ºi cum personajele cuplului Antipa-Felicia îi relateazã temerari. naþiei. Fãrã creativitate, fãrã harul
Prima zi începe cu prezen- au o tainã despre care le este lui Argus scene din casã, pe care Judecãtorul Viziru va veni la de a gândi „pe cont propriu” lumi
tarea unei scene din viaþa cuplului fricã sã discute sau doresc sã nu ºtie cum sã le interpreteze Albala dupã ºapte ani de la imaginare, care includ sau
Antipa-Felicia dimineaþa, dupã potenþeze un mister. Tot profe- prilej pentru câine de a face trimi- moartea lui Antipa. Intrând în ate- depãºesc enorm cotidianul, te
trezirea din somn. Felicia are o sorul Baroni afirmã despre Felicia teri la un tablou vãzut în grabã lierul lui August pãlãrierul, el va duci numai la vale, nu urci
atitudine protectoare faþã de cã, dacã s-ar fi nãscut în timpuri într-o expoziþie, unde a intrat încerca sã afle pânã unde se nicãieri. Prezenþa autorului în
Antipa ºi se miºcã încet prin casã mai naive, ar fi putut fi o ade- întâmplãtor în timp ce se þinea poate glumi mãrturisind cã s-a operã poate fi discutatã în ter-
pentru a nu-l trezi: pentru a ocroti vãratã stãpânã. El vede în Felicia dupã o doamnã. Eromanga este gândit la acest lucru în timp ce meni de intenþionalitate. Mãr-
somnul lui Antipa, Felicia a o femeie fragilã, supusã bãrbatu- inteligentã ºi are spirit critic era bolnav ºi crede cã m-am vin- turisind cã nu este adeptul
aºezat între cel adormit ºi veiozã lui. Este o iluzie întreþinutã de recunoscând cã Argus mã întris- decat numai ca sã aflu asta. relatãrii la persoana I, George
ceva, pare o carte mare, un atlas, autor care afirmã cã ceea ce unul teazã atunci când îmi dau seama Pãlãrierul îi va rãspunde la între- Bãlãiþã propune imaginea unui
un album cu coperte groase. Ea numeºte putere, altuia i se pare cã repetã unele lucruri auzite de bare printr-o parabolã, pe care scriitor care observã ceea ce se
pare o fiinþã fragilã, însã, deºi per- slãbiciune. Antipa este vãzut de la oameni ca ºi cum asta ar fi o judecãtorul Viziru n-o înþelege, întâmplã în jurul lui ºi creeazã
sonajul principal al romanului profesorul Baroni drept un timid mare ispravã. Cele douã perso- deoarece pare limitat în gândire. prin discurs un act de re-
este Antipa, George Bãlãiþã sug- care strãluceºte prin absenþã. naje animaliere sunt prezentate Starea de uluire pe care o trãieºte prezentare: Mã lepãd de aro-
ereazã cã, în cadrul cuplului, pu- Casa reprezintã pentru per- caricatural, iar prin aerul semidoct în cãutarea unei certitudini (dar ganþã persoanei întâi singular,
terea o deþine femeia ºi ºtie unde sonaj un refugiu, un loc în care pe care îl au amintesc de univer- eu vreau sã ºtiu limita, cât se mã feresc de ipocrizia persoanei
îºi þine ea rezervele de energie: O Felicia este stãpâna, fapt sul operei lui I. L. Caragiale. poate glumi, vreau sã ºtiu cu a doua plural. Ca ºi cum mie nu
aºteaptã o zi grea. Rãbdãtoare, recunoscut de Antipa, cãruia îi August pãlãrierul trãieºte sub simþurile mele întâi, sã pot striga mi se întâmplã nimic ºi totul se
femeia se pregãtea s-o întâm- place sã se ºtie protejat. Aici se semnul nostalgiei vremurilor de aici, aºa cum pe malul râului ºtiu întâmplã celorlalþi. Am în mine
pine. Din aceastã rãbdare se gãsesc douã obiecte, fotoliul altãdatã când confecþionarea ºi nu mã îndoiesc unde sfârºeºte ceva de debutant, nãdãjduiesc,
iveºte puterea de a duce totul la Baroni ºi oglinda primitã de la unei pãlãrii la comandã reprezen- apa ºi unde începe pãmântul) bine temperat!

4 aprilie 2010
interviu
Lucia Dãrãmuº: Traiectul academic Solomon Marcus: la Matematicã, unde contemplam extra-
al dumneavoastrã se înscrie pe linia ordinarele ei universuri de ficþiune,
transdisciplinaritãþii. Aþi cam spart toate care-mi permiteau accesul la infinitate,
canoanele. Cum aþi rezolva ecuaþia ºi unde vedeam clar cum pot transgre-
datã ca model bazic al Europei? sa vizibilul, fãrã a pierde accesul la

moºtenirea ebraicã LA (level A)


zona de non-rezistenþã LALB
„Zero ºi infinit sunt fraþi, inteligibil. Matematica ºi poezia sunt
douã moduri fundamentale în care
lumea se ascunde ºi ne provoacã s-o
---------------------------------------
moºtenirea creºtinã LB (level B)
zona de non-rezistenþã LBLC
sunt amândoi elemente de ficþiune“ cãutãm ºi s-o descoperim. În acest joc
stã toatã plãcerea vieþii; nu întâmplãtor
suntem numiþi homo ludens. Pentru a
------------------------------------- înþelege eficacitatea matematicii în
moºtenirea greacã LC (level C) „A te pretinde matematician poezie, trebuie mai întâi sã înþelegi arta
zona de non-rezistenþã LCLD este o cutezanþã pe care puþine din interiorul matematicii.
persoane în cunoºtinþã de
-------------------------------------
cauzã ºi-o pot permite. ªi-a per-
moºtenirea latinã LD (level D) mis-o Norbert Wiener, în titlul L.D.: Începând cu filosofii antici, ca
autobiografiei sale, dupã ce Parmenide, Platon, Augustin etc. mai
De aici ecuaþia: comunitatea matematicã inter- toþi filosofii au cochetat cu cifrele ºi au
Z (LALB) LA + Z (LBLC) LB + Z (LCLD) LC naþionalã l-a recunoscut ca fãcut-o bine. Argumentaþi, vã rog,
LB LC LD autor al unor importante noþiuni importanþa studierii matematicii (pãrþi
ºi rezultate matematice ºi ca un ale ei) în cadrul filosofiei.
Solomon Marcus: Suntem marcaþi deschizãtor de drumuri”.
de moºtenirile pe care le evocaþi. Sunt Solomon Marcus S.M.: Noica a crezut cã între filo-
de acord sã le asociem modelului cul- zofie ºi ºtiinþã, între filozofie ºi mate-
tural european, cu douã condiþii : a) maticã ar exista o frontierã precisã, ri-
Solomon Marcus este Membru al Academiei Române, un împãtimit de
europenitatea nu mai este numai cea guroasã, ºi a propus diferite distincþii
geograficã, ea este cea culturalã. Prin culturã românã ºi universalã, matematician. Studiile sale au vãzut lumina
binare corespunzatoare. Una din ele
ceea ce are mai bun, cultura americanã tiparului începând cu grafia românã, dar, datoritã înaltei þinute academice ºi refuzã ºtiinþei capacitatea de a se referi
este o prelungire a celei europene ºi, în a tonusului nou, spãrgând canoanele, este publicat în cele mai diverse la om, recunoscându-i competenþa
unele privinþe, este partea ei cea mai reviste din Occident, de la reviste de matematicã, la reviste de ºtiinþã, de la numai în domeniul lucrurilor. Ca pre-
avansatã ; b) postmodernitatea ºi glo- literaturã, la lingvisticã. Solomon Marcus are ºi vocaþia descoperirii talen- cauþie, scoate din domeniul filozofiei
balizarea culturalã (despre aceasta din telor genuine, dorindu-ºi dialogul real. (Lucia DÃRÃMUª) preocupãrile de filozofia ºtiinþei, mutân-
urmã mulþi nici mãcar nu vor sã audã ºi, du-le pe teritoriul ºtiinþei. Presupoziþia
foarte vizibil în împãrþirea la zero, la Pitagora) fiice ale miturilor, de la care
în mod fals, o considerã oximoronicã) care se aflã la baza unor consideraþii de
care vã referiþi. Aþi intuit bine cã aici se au preluat funcþia de simbolizare,
schimbã datele problemei. Opoziþia de ascunde ceva interesant. Copilului din nevoia de ficþiune ºi de metaforã, ori- acest fel este existenþa unei delimitãri
altã datã dintre Occident ºi Extremul clasa a patra sau a cincea, îi spunem entarea spre optimizare semioticã, în riguroase între ºtiinþã ºi filozofie. Dar
Orient este acum mult atenuatã (a se cã aceastã împãrþire e imposibilã, dar sensul unui „maxim de gând“ într-un tocmai aceastã delimitare a devenit
vedea, de exemplu, modul de con- ca argument ne prevalãm de un raþio- „minim de cuprindere“ (deci densitate mult mai greu de operat în secolul al
cepere a temporalitãþii ºi rolul central al nament prin reducere la absurd, care, semanticã mãritã), structura holo- XX-lea decât în secolul al XIX-lea iar
paradoxului, al circularitãþii). Fãrã la aceastã vârstã, nu e uºor de accep- graficã (capacitatea localului ºi instan- acum e ºi mai greu. În ceea ce priveºte
conºtiinþa globalizãrii culturii, fie ea tat. Dar, dacã zero nu are ce cãuta la taneului de a da seama despre globali- matematica, nimeni nu mai ºtie unde se
ºtiinþificã, tehnologicã, artisticã sau filo- numitorul unei fracþii la care numãrã- tate ºi despre eternitate; capacitatea terminã matematica ºi începe filozofia
zoficã, nu putem intra în mod serios în torul e diferit de zero, atunci matemati- finitului de a da seama despre infinitate sau invers. Aºa se face cã în recentul
competiþia mondialã a valorilor. Am cianul ocoleºte dificultatea ºi se între- ºi a „puþinului“ de a da seama despre Princeton Companion to Mathematics
dezvoltat în alte locuri aceastã idee. abã ce se întâmplã când numitorul se „mult“). se acordã un loc important unor
apropie de zero fãrã a-l atinge. De chestiuni pe care unii le considerã ale
L.D.: Este ºtiut cã matematica, mitul exemplu, în fracþia 1/x, dacã x parcurge L.D.: De la G. Moisil la N. Manolescu, matematicii, alþii, ale filozofiei. Va trebui
ºi poezia îºi au teren comun cu imagi- ºirul infinit de valori 1/n (n=1, 2, 3, …), de la Carlo Tagliavini la P. Sgall toþi sã ne obiºnuim tot mai mult cu aceastã
narul. În împãrþirea la 0 care este sce- care, evident, se apropie din ce în ce vorbesc despre o muncã de pionierat, confuzie. Matematica ºi filozofia sunt
nariul fictiv? mai mult de zero (aici intervin noþiunile despre saltul calitativ , despre podul deopotrivã de greu (dacã nu imposibil)
S.M.: Spuneþi „Este ºtiut cã…”. de limitã ºi de convergenþã, care au construit de Solomon Marcus între de definit, iar problemele semantice ale
Pentru mit ºi poezie, este într-adevãr avut nevoie de mii de ani pentru a domenii aparent complet opuse. Ce a matematicii, cele de fundamente, sunt
ºtiut, pentru matematicã însã educaþia putea fi degajate în forma lor riguroasã stat la baza nebuniei dumneavoastrã cu un picior în matematicã iar cu
actualã nu prea îi orienteazã pe elevi în de azi), atunci 1/x parcurge ºi el un ºir de a vedea structura matematicã în celãlalt în filozofie. Metabolismul celor
direcþia unei matematici bazate pe infinit de valori, care cresc tot mai mult, spatele poeziei, de a înþelege adânc cã douã este esenþial, dar, trebuie sã
imaginar, pe ficþiune. Ba, mai mult, se depãºind orice valoare posibilã; se un pumn de cuvinte aºezate unele recunoaºtem, nici educaþia matema-
obiºnuieºte a se pune într-un aparent spune cã ºirul tinde la infinit. Deci: dacã lângã altele nu înseamnã poezie? ticã, nici cea filozoficã nu iau în seamã
contrast imaginarul artei cu terestrul numitorul x tinde la zero, atunci fracþia cum se cuvine acestã cerinþã.
ºtiinþei. În orice caz, imaginarul ºtiinþei, 1/x tinde la infinit. Tot aºa, dacã numi- S.M.: Pentru a rãspunde la aceastã
al matematicii îndeosebi, este mai torul x tinde la infinit, atunci fracþia 1/x întrebare, am scris câteva cãrþi ºi L.D.: Poate vã va suna uºor bizar
degrabã ascuns decât explicitat ºi tinde la zero. Zero ºi infinit sunt fraþi, numeroase articole. Îmi place cã aþi întrebarea mea, dar eu o pun cu orice
explicat. În ceea ce-l priveºte pe zero, sunt amândoi elemente de ficþiune de folosit cuvântul „nebunie“ ; încep primul risc. Este Dumnezeu matematic, gân-
situaþia este foarte delicatã, de aceea i care avem nevoie ca de aer. capitol din a mea Poetica matematica , dul lui Dumnezeu este matematic,
s-au dedicat cãrþi întregi. Una dintre ele L.D.: În antichitate, medicina este reproducând urmãtoarea reflecþie a logos-ul divin este matematic?
a fost tradusã în româneºte, la Editura trecutã, alãturi de poezie, în rândul unui mare matematician, Marston
Humanitas. Alta, «Signifying Nothing. artelor. De ce matematica, deºi înruditã Morse : Matematica este sora ºi auxili- S.M.: Toate tradiþiile privind modul
The Semiotics of Zero», de Brian în subsidiar cu poezia, nu face parte ara necesarã a artelor ºi este atinsã de de reprezentare a Divinitãþii acordã un
Rotman, a apãrut în 1987, la Stanford dintre arte? nebunie ºi geniu . Fãrã nebunie, adicã loc esenþial atributului infinitãþii. În orice
University Press. Orice numãr este un S.M.: Asocierea medicinii cu arta se fãrã depãºirea cuminþeniei conformiste, religie, Divinitatea beneficiazã, într-un
element de ficþiune, nimeni nu l-a vãzut referã la faptul cã, în antichitate, medi- nu existã marea creaþie pe care o fel sau altul, de acest atribut. Am spus :
pe 5, ci numai 5 mere sau 5 cãrþi. Dar cina avea un caracter predominant vedem la Salvador Dali ºi la matemati- într-un fel sau altul. Pentru a stabili
numãrul zero este de douã ori ficþional ; empiric, bazat pe îndemânare ºi iniþia- cieni ca Evariste Galois, Janos Bolyai ºi detaliile acestei constatãri, este profi-
o datã, pentru cã e un numãr, a doua tivã, deci conta în primul rând meº- Abraham Robinson (cu ale sale univer- tabil sã luãm în considerare achiziþiile
oarã, pentru cã nu poate fi instanþiat teºugul, fapt care o apropia de artã. În suri non-standard). Dar, ca sã ajungi la matematicii, deoarece matematica a
prin ceva concret, de felul merelor sau acea perioadã, nu exista o diferenþiere aceste înãlþimi ameþitoare, trebuie sã te dezvoltat în mod sistematic preocu-
cãrþilor; el exprimã o absenþã, deci o accentuatã a disciplinelor, predominã o antrenezi exact aºa cum se antreneazã parea de a înþelege toate aspectele
situaþie care nu poate fi perceputã culturã sincreticã. La Pitagora, mate- alpiniºtii. Am început acest antrena- infinitãþii. S-a spus chiar cã acesta ar fi
direct, ci numai prin negarea unor anu- matica ºi muzica mergeau împreunã ºi ment încã din copilãrie, când inventam primul scop al matematicii. Rãspunsul
mite prezenþe. Rezultatul obþinut este acelaºi sincretism îl regãsim la Platon. jocuri teatrale ºi þineam un ziar al la aceastã întrebare a Dv a constituit
numit convenþional numãrul zero. Ceea Am dezvoltat în scrierile mele modul în strãzii, din adolescenþã, când îi frecven- obiectul comunicãrii mele la Congresul
ce este uimitor la zero e legãtura sa care literatura ºi matematica sunt (prin tam pe marii visãtori de felul lui Poe, organizat de Fundaþia Templeton la
indisolubilã cu infinitul. Acest lucru este Homer, respectiv prin Thales ºi Baudelaire ºi Rilke, apoi în studenþia de Bucureºti, în octombrie 2009.

aprilie 2010 5
autori ºi cãrþi

Ion V. Strãtescu în propria-i piele/ pânã devine un gol nes-


fârºit” („Ultime nuanþe”). Dacã mi se per-
comentariul critic nu îºi propune „sã se
ridice la înãlþimea ºi savoarea textului abor-
fenomen literar. Existã, datoritã acestui ori-
zont de aºteptãri, o suspiciune de fracturã
mite, „Înainte de a fi” e un post-scriptum la dat”. Cã uneori se întâmplã ºi asta, este o bizarã între competenþele analitice de max-
Poker drama Meºterului Manole, un poem închinat altã discuþie. Cât despre atractivitatea/per- imã obiectivitate ºi latura confesivã din
propriilor aºteptãri, singurul ce se sustrage fecþiunea versurilor lui Calistrat Costin, ne poezia sa, geografie a denudãrii propriei
Sper sã nu confund, Ion V. Strãtescu din „lumea jocurilor de noroc”: „un zidar aflãm în faþa unei exagerãri simpatice care
subiectivitãþi. Autor a opt volume de poezie,
este semnatarul mai multor cãrþi, apãrute la cade de pe schelã -/ neatenþie ori comandã nu face bine nici poetului, nici comentatoru-
venitã de sus/ aerul se despicã precum un lui sãu. Numai Coºbuc îºi permitea odin- publicate din 1966 pânã în 2010, el poate
edituri dintre cele mai importante. Printre
acestea, se aflã la loc de cinste ºi Editura pepene copt/ razele soarelui se lovesc de/ ioarã sã afirme: „N-am niciun vers pocit ºi apãrea inconsecvent prin sondarea a douã
Vinea, indiscutabil o adevãratã maºinãrie sufletu-i indecis/ ºi îl încarcã de nobleþea rãu.” modele antinomice de expresie scripticã.
pentru poezia contemporanã. lor/ de aur curãþat cu foc/ pacea e mereu Revenind la volumul de faþã, se cuvine Însã, interogat în structura de adâncime,
Mã voi opri, aºadar, la ultima carte publi- molestatã/ de bocete profesioniste// nimeni remarcatã o anume interiorizare a trãirii, antagonismul discursiv îºi legitimeazã
catã de Ion V. Strãtescu, „Poker”, volum ce n-a vãzut vreodatã/ cum moare un sfânt/ care nu sufocã totuºi umorul. Mai reflexive, coerenþa prin relevarea „unui proiect exis-
se bucurã, printre altele, ºi de o graficã fãrã chinuri/ fãrã sã punã altã povarã pe noi/ mai profunde, versurile îºi pãstreazã sprint- tenþial comun“ (Mircea A. Diaconu) atât crit-
fericitã. În urma lecturii poemelor ce se având controlul absolut/ asupra propriei eneala caracteristicã. Invocându-l pe icii obiective, cât ºi liricii de exhibare a intim-
însumeazã într-un mesaj adesea echilibrat, morþi// în mod sigur îngerii cu trâmbiþã/ ºtiu Descartes, spre exemplu, Calistrat Costin itãþilor sufleteºti.
mi-am adus aminte de o discuþie pe care o ce e lumina înainte/ de-a fi curiozitate/ rãstoarnã sensurile, surprinde prin oralitate
ºi prin capacitatea de a smulge cititorului un Acut ofensivã în volumul Elegii în ofen-
aveam cu ani în urmã, atunci când nu înainte de a fi rãdãcinã/ de poem!”
Marius MANTA surâs amar: „«Învãþãtura dã omului demni- sivã (2003), angoasa luptei cu Timpul se
puteam neapãrat înþelege cum, în general,
o revistã literarã e interesatã de cronici ori tate!»/ Monsieur Descartes, cimilitura asta cronicizeazã în Litere ºi albine (Cluj-
recenzii la „cãrþile bune”. Ce-i drept, va fi/ fost valabilã pe vremea domniei tale;/ Napoca, Editura „LIMES”, 2010), exemplu
astãzi chestiunea devine cam aºa:/ ea, de catharsis poetic întru acomodarea la
urmãrind de-a lungul timpului anumite prac-
tici, am realizat cã, din pãcate, sunt multe Calistrat Costin învãþãtura, îþi ia cu mult mai mult/ decât îþi realitatea unicã/ultimã a vieþii - Moartea:
publicaþii ce vâneazã în primul rând numele dã…” (p.66) Aºadar, autorul se ia de piept „De-atâta vreme tot fac, fac exerciþii de îns-
de o sonoritate aparte, nemaipunându-ºi Om fi greºit cu idei consacrate în gândirea filosoficã a eninare,/ încerc sã ºterg din mine orice nor./
neapãrat problema calitãþii materialului lumii, rãfuindu-se cu nume grele din dome- Pânã ce va veni o zi în care/ vã veþi uita la
tipãrit. Oricum, rubricile cu pricina ar fi fost galaxia! niu. Împrumutând haina/masca unui Pãcalã
mine ca la cer.// Ce simplu e! ªi nu/ veþi mai
încãrcate de elogii... Adjectivele s-ar fi contemporan, el pare a trage câte un perdaf
pe cinste lui Empedocle, Pitagora sau chiar vedea atunci/ decât un cer/ lipsit de orice
îngrãmãdit sã suplineascã absenþa unor Fãrã a se dezice de coordonatele defini-
lui Dumnezeu, insinuând, de fapt, un reproº nor,/ de tot senin ºi pur.// Doar cerul. Cerul.“
idei de forþã, mai degrabã cântând prohodul torii ale poeziei sale (ironia, discursivitatea,
decât provocând o dezbatere vie. Dacã aº fi umorul subþire sau jovialitatea cãutatã), la adresa metehnelor lumii. De aici pânã la (Cântec simplu)
þinut cont de toate acestea, nu ºtiu în ce Calistrat Costin apasã în recentul volum ideea titlului, Om fi greºit galaxia!, nu-i Volumul anterior oferea revelaþia
mãsurã mi-aº mai fi dorit acum sã scriu Om fi greºit galaxia (Bacãu, Editura decât un pas. Iar supoziþia liminar expri- (refugiul în culturã nu e decât o soluþie tem-
despre cartea abia amintitã. Cãci nu este o „Ateneul scriitorilor”, 2010) pedala reflexiv- matã în aceastã exclamaþie se verificã în porarã, iar singurul adevãr legitim al exis-
carte ce va schimba faþa literaturii, nici o itãþii, textele cãpãtând în substrat o consis- numeroase texte. tenþei este moartea; reîntoarcerea în con-
carte ce va acapara paginile revistelor de lit- tentã încãrcãturã ideaticã. A nu se înþelege În fond, ne aflãm în faþa unui volum mai cretul „pur ºi simplu“ este tardivã, dar oferã
eraturã (iatã-mã devenind profet!) cã asistãm la o schimbare de viziune poet- degrabã trist, care dezvãluie cãutarea unor demnitatea asumãrii eºecului!) ºi asigura
În orice caz, jocul poetic din „Poker” sur- icã. Nu. Autorul rãmâne acelaºi poet pon- rãspunsuri care se dovedesc adesea
incomplete sau amãgitoare. Maniera aceas- coerenþa atitudinalã între cele douã tipuri de
prinde. Ce-i drept, uneori plãcut, alteori tos, hâtru, care mixeazã lirismul autentic, discurs (verva notaþiei obiective din studiile
neplãcut. Ce am apreciat la Ion V. Strãtescu histrionismul ºi plãcerea dialogului. ta simulatã, ludicul ºi umorul sunt doar
este tocmai maniera extrem de personalã mãºtile unui poet aplecat spre sine, care-ºi despre avangardã este manifestã mai ales
Rezultatul? Un stil personal, care îl individ-
de a da viaþã unui univers interior mãcinat ualizeazã între poeþii generaþiei sale ºi care cautã galaxia… Chiar când „o dã la pace cu în momentele de cercetare ale „trãirismu-
paradoxal de propriile-i credinþe. Poetul îi dã un farmec aparte. Cu toate acestea, Dumnezeu”, „se simte tras pe sfoarã de mai lui“, pe care Ion Pop nu ºi-l poate asuma
rãmâne prin definiþie un însingurat, o voce Calistrat Costin nu alunecã în manierism, marele/ universului” (desemnat prin sintag- decât indirect; revolta avangardistã împotri-
ce îºi tenteazã limitele. Adesea va rãsturna nu se lasã furat de propria-i poezie. Evoluþia ma „numitului Dumnezeu”) sau când îl inte- va culturii ca instituþie existã, în stare laten-
chiar prea voit (a se citi forþat) raporturile sa liricã (mai ales ultimele sale volume) rogheazã pe domnul Immanuel Kant etc. tã, ºi în critic, tocmai pentru cã anihileazã
fireºti cu lumea ce îl înconjoarã. Nu vorbim aminteºte de imaginea ºarpelui Ouroboros, Calistrat Costin rãmâne un moralist, un puterea de a trãi plenar, de aceea adevãrul
de materie, nu vorbim de spirit, ci avem mai fiindcã rotunjeºte un discurs liric bine funda- sceptic ºi un lucid. Atitudinea lui detaºat-
elegiac în ofensivã þinteºte cãtre propriul
degrabã mãsura certã a unor dimensiuni mentat, reperabil cu ochiul liber. Un vers ironicã ascunde o tentativã de a se salva,
de a se sustrage trecerii timpului. modus vivendi: experienþa mediatã a
continuu cãutate. Nu suntem invitaþi într-o de-al sãu se recunoaºte uºor. Are acel
Adrian JICU naturii, prin paravanul culturii).
lume a certitudinilor; sub aparentul calm, demon jucãuº, are plãcerea de a rãsturna
textele te provoacã la un dialog organic, Litere ºi albine este imaginarul în care
frazele, de a se juca, de a surprinde prin
asumat pânã la ultima consecinþã. Lumea paradox. revelaþia este „digeratã“ ºi asumatã cu
lui Ion V. Strãtescu nu e nici pe departe un
loc al antrenamentelor – e fie un spaþiu-
Chiar dacã pe coperta a patra Ion
Roºioru pretinde cã, atenþie, „Calistrat
Ion Pop necesarã seninãtate. Durerea comprehen-
siunii anterioare este atenuatã prin analizã
metaforã ale cãrei semnificaþii le vei ghici, Costin, un poet care n-a scris un singur ºi raportare autenticã a fiinþei la existenþã ca
fie eºafodul propriilor neputinþe. rând plictisitor în viaþa lui, indiferent de tipul Litere întreg, sumuum de bine ºi rãu. Ambivalenþa
Afirm cã tema centralã este cea a legã- de discurs în care s-a manifestat, se cere simbolisticã a albinei se revendicã de la
turii cu Divinitatea. Fireºte, în structurarea citit, comentariul critic, oricât de meºteºugit, ºi albine aceeaºi percepere realistã a consub-
discursului liric avem o serie mai bogatã de neputându-se niciodatã ridica la înãlþimea ºi stanþialitãþii ºi convertibilitãþii dinte bine ºi
„sub-teme” ºi motive ce opereazã la nivelul savoarea textului abordat”, îmi permit sã Numele lui Ion Pop solicitã inerente
rãu sau viaþã ºi moarte: „Adolescent, licean,
semnificaþiilor dorite. Cum stã în firea cred cã „laudele“ lor, desigur, l-ar mâhni conexiuni cu miºcarea de avangardã
lucrurilor, întregul sistem doreºte a-ºi cen- peste mãsurã pe autor. I-aº aminti, de româneascã, fiind recunoscut drept în zile însorite de mai,/ întors de la oraº în
zura propriile neputinþe. Se poate vorbi fie asemenea, lãudãtorului cã, din câte ºtiu eu, cercetãtorul numãrul unu al acestui livada bunicilor,/ obiºnuiam sã mã urc/ într-
de apariþia unor breºe de ordin lexical, fie un mãr înflorit,/ cu o carte în mânã,/ ºi sã las
de o forþare nefericitã a logicii textului. Apoi, sã se amestece,/ printre polenuri de aur,/
avem pagini de o supleþe evidentã, avem litere ºi albine./ Alcãtuiau/ în jurul meu un
rostiri dilematice. Am reþinut, poezia lui Ion cerc în care/ nu mai ºtiam/ al cui e zumze-
V. Strãtescu este cu predilecþie o poezie a tul, a cui lumina./ Iar eu eram exact în cen-
substantivului, „a substanþelor grele”. Dupã trul lui.// [...]// Acum, când mãrul e de mult
cum afirmam la început, ea poate nedumeri cenuºã/ ºi când în loc/ de-albine ºi grãunþe
printr-o bucurie a grotescului greu de expli-
de polenuri/ îmi zumzãie în jur numai glob-
cat, aºa cum o vedem în „Libertãþi cenuºii”.
Aici, e teritoriul unui naturalism nefiresc, ule,/ .../ eu tot în centru sunt ºi plin de-
moment al unor salturi acrobatice de auzuri.“ (Litere ºi albine). Poemul Orã, cel
neimaginat, în ciuda propriei demnitãþi: din urmã avatar al chestionãrii relaþiei dintre
„gâfâielile au mirosul nopþii precum/ grotele subiectivitatea artisticã ºi Timp, com-
în care se masturbeazã cãlugãrii/ sub pre- pleteazã ºi semantica albinei, ca semn
text cã-s mai aproape de Dumnezeu”. poetic: „Albinele încã nu m-au gãsit,/ dar,
Uneori, citindu-l pe Ion V. Strãtescu, rãmâi sunt sigur, mã vor afla./ Neºtiutoare cum
cu impresia cã dinspre Pãmânt Cerului i se sunt,/ vor ajunge tocmai unde trebuie/ cu
refuzã orice imixtiune. Alteori, poetul con- polenul meu roºu, purtat cu grijã,/ încet-
damnã chiar dispariþia lui Dumnezeu, mar-
când involuntar singurãtatea ca un punct de încet,/ cãtre fragedul viitor.“
înþelegere finalã a Universului. Printre O creaþie aparent neomogenã, sub-
tablourile mari, se strecoarã sentimente sumând consistente studii critice, dar ºi
fireºti: regretul clipelor de iubire, revolta poezii confesive, este coerent ordonatã prin
împotriva unor orânduieli sociale, melancol- acest ultim volum cu structurã tripartitã:
ii de-o clipã etc. secþiunea Ritmuri ºi zgomote oferã o com-
Încã mai am impresia cã mesajul ascuns pensaþie de angajare social-politicã, pe ton
al volumului se leagã de o anume fatalitate avangardist, pentru o existenþã pseudo-
- lipsa confesiunii naºte hãul: „acum ziua ºi trãitã prin culturã, denunþatã în cea de-a
noaptea sunt totuna -/ în jocul neliniºtii/
doua secvenþã, Forum, spaþiu al vieþuirii
numai forma de bici a despãrþirii/ numai
peticari cãutându-ne cârpele/ mototolite ale prin litere. Armonizarea de sens vine împre-
îmbrãþiºãrilor/ numai ultime nuanþe de/ stin- unã cu ultima parte, Litere ºi albine, liricã de
gere a sensului// dar nu mã plâng abisului// întregire a viziunii despre Viaþã ºi Lume, în
inimã te rog nu îngropa/ cadavrul disperãrii/ raport de complexã dualitate.
în apele sodice ale morilor de hârtie/ lasã-l • Ion Mihalache Cristina POPESCU

6 aprilie 2010
comentarii

Nu ºtiu câþi mai obiºnuim sã Marius MANTA scriitorii comentaþi, o figurã


cãutãm înþelesurile unor cu- aparte face romanul lui Amin
vinte nefericit considerate… Maalouf. Acesta proiecteazã în

Corpus khayyamian
simple. A intrat în obicei sã le tuºele politicii alteritãþii figura
dãm crezare, sã le folosim, marelui poet. Decupez:
apoi sã trecem de acestea ºi „Dedublarea nu trebuie sã fie o
sã rãmânem încorsetaþi în for- experienþã a nebuniei, ci con-
mulãri de un manierism fruntarea cu dublul exprimã
grotesc. Suntem, aºadar, fie cãtre formule identitare exacte, cãutarea unei vieþi armo- infinite nu-l înspãimântã. debutul unei noi ere unde
prea pasivi, dar interesaþi de ci mai degrabã va spori ºi mai nioase. Câteva exemple su- Uneori se joacã cu numele fiecare societate îºi gãseºte
imaginea proprie - într-o mult convingerea cã Omar mare: Sfântul Francisc de sãu”. locul ºi înrãdãcineazã cultura”;
ereticã re-interpretare a mitului Khayyam este un corpus aflat Assisi pãstra legãturi cu arabii, Deoarece acest eseu-mono- „autorul se aflã într-un suflet ºi
lui Oedip -, fie ne trezim înain- într-o continuã stare de pref- Ignazio de Loyola coresponda grafic a avut drept punct de într-un corp, propriul prizonier,
tea propriului înger, scurtcir- acere, în mod simplist definibil cu sufiºtii din Orientul Mijlociu, plecare o tezã de doctorat, deschide calea evaziunii: eul
cuitaþi de nevroticul internet. mai degrabã printr-un proces împãratul Friedrich al II-lea informaþia îmbracã ºi forme parcurge o serie de metamor-
Fãrã a ne da seama, în raport de evaluare a unei ºcoli poet- avea un consilier arab. Pânã ºi apropiate didacticii, teoriei liter- foze rupând principiul iden-
cu datele obiective ale fiinþei ice proprii. Ceea ce obþine int- templierii vor fi þinut reuniuni are. Avem un subcapitol dedi- titãþii, scriitorul cultivã în el
noastre, în majoritatea timpului electualul Gheorghe Iorga e secrete cu sarazinii, în timp ce cat noþiunii de rubaiat (in- visele ºi fantasmele unei
falsãm, înregistrãm ubicuitãþi infinit mai greu: o exegezã chiar creºtinismul era rãspândit cluzând aici istoricul existenþei apartenenþe, ce fac fundamen-
„retarde”. meta-culturalã, o largã dar în Arabia profetului Mohammad. tul sãu ca fiinþã umanã ºi
ºi receptãrii sale, teme ºi
Aceste prime afirmaþii mi-au înþeleaptã punere-în-discuþie a Ei bine, pe acest fundal puteau creºterea sa la dimensiunile
motive dominante, elemente
fost prilejuite de neîncrederea faptelor sociale, politice, cultur- apãrea excepþiile: una dintre lumii”.
criticului Constantin Cãlin cu de prozodie etc.).
ale. acestea a fost Omar Khayyam, În mod evident, cea mai De necuprins în doar câteva
privire la ceea ce publicul cul- Din cele arãtate mai sus, se nãscut cu certitudine la 18 mai importantã ºi mai consistentã aprecieri, cartea e, aºadar, ºi o
tural bãcãuan mai înþelege azi înþelege cã figura lui Omar 1048, locuitor al Niºapur-ului
prin intelectualitate. Atenþio- parte a întregii cãrþi rãmâne cercetare-sintezã aflatã în
Khayyam are consistenþã cât (oraº care la acea vreme era cãutarea unor puncte de tan-
nând subtil, cu o vagã dar bine- cea dedicatã receptãrii operei
timp îºi pãstreazã în fundal echivalentul paradisului pe
þintitã maliþiozitate, acelaºi lui Omar Khayyam în cultura genþã ce ar conduce ulterior
aspecte din tumultoasa istorie pãmânt). Toate acestea se
Constantin Cãlin constata cã europeanã. Nu avem spaþiul cãtre un demers exclusiv in
a acelor ani. Informaþia ce ne leagã de afirmaþiile cuprinse în
puþini mai sunt dintre cei ce ºi- necesar a puncta plusurile ºi situ. Sã nu uitãm nici sursele
parvine ne aratã o lume aflatã prefaþa uneia din multele ediþii
ar putea demonstra aparte- sub zodia schimbãrilor: axele minusurile aduse cu fiecare bibliografice bogate, o organi-
pariziene: „Dacã rubaiatele,
nenþa la o asemenea înaltã comerþului caravanier stabilesc traducere ori studiu critic; zare perfectã a informaþiei care
prin dorinþe, prin îndoielile
categorie. Voit, s-a desprins relaþii între Mediterana ºi Eufrat totuºi, vom enumera mãcar uneori ar putea pãrea uºor
exprimate, prin sentinþele de-
ideea cã nu totul e pierdut; mai (prin Damasc ori Siria de Nord zinvolte sau dezabuzate pro- câteva din traducerile fonda- redundantã cititorului grãbit; o
mult, soluþia problemei, în ºi Persia); comerþul maritim ferate, dau puþin câte puþin toare (Edward J. FitzGerald – carte ce depãºeºte cu mult
mãsura în care aceasta e res- leagã estul de vestul cheia unei arte de a trãi, mani- moment de importanþã colos- munca de pionierat, în ciuda
imþitã ca o problemã, ar fi Mediteranei, apar oraºe-port festã mai ales impecabila luci- alã, un adevãrat mit fondator -, dificultãþilor expuse în introdu-
echivalat cu exemplul corect de o importanþã strategicã ditate a autorului lor. Amintesc Jean Baptiste Nicolas, Arthur cere. Textul în sine cunoaºte
argumentat. În cazul de faþã, covârºitoare precum Palermo, J. Arberry, Robert Graves –
cã Omar Khayyam nu e un teo- certe valenþe literare, o bunã-
modelul propus a fost explicitat Mahdiya etc. Nu avem cum Omar Ali-Shah, Ediþia
retician al neglijenþei, cã, dacã cunoaºtere a tocmirii cuvântu-
cu ocazia lansãrii recentului uita cã încã din 1009 „focul se Columbus), cât ºi o parte a
e libertin, e în maniera filo- lui care, dimpreunã cu cele
volum al lui Gheorghe Iorga – studiilor cardinale: Valentin
aprinde în Orient, când califul zofilor ºi mai aproape de scep- abia punctate, mai degrabã de-
„Omar Khayyam ºi «complex- Jukovski, Arthur Christensen,
fatimid ºi ºiit al-Hakim […] dis- tici decât de hedoniºti. În faþa motiveazã atât prezenþa pre-
ele» mitului european”, Editura Edward Heron-Allen. Mai
trugea Sfântul Mormânt ºi-i uci- fabulei lumii, se opreºte neîn- feþei, cât ºi pe cea a postfeþei.
Universitas XXI, Iaºi. La rândul departe, Gheorghe Iorga trece
dea pe locuitorii Ierusalimului”. crezãtor, rebel, ireductibil. Cu
meu, abia la sfârºitul lecturii în revistã ºi patru romane ce l- În final, un demers complex,
Creºtinii aveau sã se separe în un pahar în mânã el se dis-
am realizat mica capcanã pe au avut drept protagonist pe dezavuându-ºi propriile com-
1054, raporturile Orientului cu treazã cu agitaþia ºi mirajele
care autorul a întins-o cititoru- plexe, un soi de cãutare
Occidentul pãrând sã fie între- din jur. Compune litanie dupã Omar Khayyam, altfel spus
lui. Aºezarea cuvântului „com- fireascã a propriei identitãþi,
rupte. Cu toate acestea, litanie în jurul cuvântului avem de-a face cu avatarurile
plexele” între ghilimele desco- furate pentru o clipã de umbra
perã ochiului avizat faptul cã proverbiala Ex Oriente lux a «nimic». Râde la stele. Nu-i cu literare ale unei prezenþe con-
întregul edificiu al volumului inspirat mulþi înþelepþi în adevãrat trist. Tãcerea spaþiilor turate în logica legendei. Dintre moscheii.
poate fi receptat dintr-o dublã
posturã. Pe de o parte, aºa Voci tinere
cum simplu s-ar înþelege, figu-
ra lui Omar Khayyam ar fi pur
ºi simplu legatã de „nepu-
tinþele” imaginarului european
Ana Maria Gîbu
de a o/a se obiectiva. Altfel, Elevã la ªcoala Generalã nr. 8 „Mihail Kogalniceanu”, Dorohoi, are 12
odatã cu lectura propriu-zisã a ani, a obþinut numeroase premii literare. A debutat cu volumul „Grãdina
cãrþii, mai degrabã realizezi mea” în 2009 (Ed. Lumen, Iaºi).
complexitatea sub forma unui
„ansamblu de construcþii” ori
chiar sub forma unei „asocieri Crimã Taine
într-un tot a mai multor
fenomene, stãri de lucruri etc.”
cu premeditare îmbraci întunericul
(DEX). Într-o logicã aparte dar în luminã
verosimilã, complexitatea spuneþi-vã
sub colþul meu
fenomenului suprimã alter- ultima dorinþã
la ceremonia de cer
nanþele cauzã-efect, prop-
unând o contiguitate organic- apusului în mare
vã împuºc pe toþi cânþi somnul
culturalã.
Peste toate, cartea lui cu tun de soare în lacrima Mister
Gheorghe Iorga are meritata ºi ghiulele de flori din geana zilei
notã a originalitãþii. Suntem azi, mâine, ieri gãtesc mirese
atenþionaþi încã din cuvântul trag la început în voal de curcubeu
introductiv de paradoxul unei în stele vorbeºti cu tãcerea încing mijlocul
certitudini: deºi Omar sã pornesc izvoarele de piatrã lumii
Khayyam rãmâne cel mai luminii zãmislirea vieþii cu brâu de stele
cunoscut / tradus poet persan, sã rup cerul
trebuie reamintitã lipsa textelor în nopþi de tainã asculþi slujba
olografe, dar ºi a altor ele- dau foc naturii
ºi zile de miracol pâinii din cuptor cu trandafiri
mente biografice esenþiale, cântec de leagãn
venite dinspre surse credibile. aburi
Dupã cum reiese, deºi insti- urmãtorii
inundã vãzduhul
nu conteazã nu pot
tuindu-se într-un pseudo-
demers detectivistic, aflat în flori am destule trãi
în final iubi agãþ cumpãna viselor
cãutarea adevãratei figuri a
ochesc cu bucãþi de primãvarã muri la capãt de lunã
poetului Omar Khayyam,
bogãþia referinþelor culturale nu inima ta, a ei, a lui… fãrã ea
va conduce în chip convergent a mea fãrã mama... ºi plec

aprilie 2010 7
poesis

Jumãtate
de cuvânt
C. D. ZELETIN Lumina îmi intrã în suflet
ca o brãþarã dacicã
pe care ai pierdut-o la zaruri
ºerpi pândind drumul ascuns în comoarã
Nicãieri lumina nu aduce atâta tandreþe Tincuþa H.
Cea de a treia pe braþele mele cresc pãduri
în care vom intra Bernevic
fericire fãrã sã privim înapoi.

De felul meu sunt blând. E o stare continuã. Vântul Superstiþie


Blândeþea însã triumfã mai ales atunci când mã aflu între blânzi.
Mã regãsesc în ei ca într-o oglindã ce se deschide ºi mai mult ca prin coaste
Te caut orbeºte nimic nu mã poate opri
sã pot fi cuprins ºi eu. E un fel de narcisism acesta, de a te simþi
fericit între oameni blânzi ori de a te afla în situaþii când, într-un fel În mine stã ascunsã Nici trenul tras pe linia vieþii
sau altul, blândeþea se exprimã. Mã simt mai înalt în vecinãtatea O inimã de care nimeni nu are nevoie Nici sâmburii de cireºe amare
acestor semeni. Intrând în rezonanþã cu ei, am impresia, stranie dar E uneori ceas deºteptãtor Pe care îi scuipi
fericitã, cã mã multiplic datoritã lor. Cresc prin numãr, nu prin alte Pentru un vis care nu-mi aparþine Fãrã sã ºtii cã visele circulã în marfare
dimensiuni, lineare ori spaþiale, cãci starea de care vorbesc e o Alteori îi vorbesc Nu au canapele de pluº
naºtere repetatã. Nici n-am timp sã le dãruiesc blânzilor blândeþea În propoziþii lungi ca niºte piei de ºarpe ªi nici valeþi cumpãraþi de la bâlci
mea, fiindcã nu mai dovedesc sã primesc eu darul blândeþei lor…
În mine e zidit un turn Zile exfoliate îmi paveazã intrãrile
Mi s-a întâmplat însã ca, de trei ori într-o viaþã de peste 70 de
ani, sã-mi ies din fire, sã-mi trãdez natura temperamentalã. Þin În care eu ascult ticãitul lumii ªi-mi numãrã firele de pãr alb
minte cele trei împrejurãri, deoarece au fost cumplite ºi bizare. Acolo stã ascunsã o inimã
Adevãrate cataclisme, ele mi-au anulat pentru câteva clipe multi- Ca o gaurã neagrã
Hai sã devenim manechine
tudinea ºi felurimea extremã a relaþiilor cu ambianþa, reducându-mã Prin care alunecã trenuri necunoscute
Într-un magazin second-hand
la comunismul stãrii de perplexitate. În toate trei cazurile am putut Ca-ntr-o garã a nimãnui.
mãsura adâncimea imensã a trãdãrii de sine, oricât de puþin va fi Peste o sutã de ani ne putem cumpãra biciclete
durat dezertarea. Ultimele douã s-au petrecut încoace, acum vreo Vom pedala cu rândul
treizeci de ani. Trec uºor peste ele. Deºi erau perfect motivate, ªi vom muri o datã tu
dimensiunea lor extremã nu concorda cu dimensiunea cauzei, care
Pasãre de noapte O datã eu
nu ajungea sã atingã nivelul de sus al efectului. Mã aflam în
Laboratorul de biofizicã al Facultãþii de Medicinã din Bucureºti ºi l- Duc cu mine pãcatele lumii
am auzit într-un plan secund pe rivalul meu ºoptind: Piei de ºarpe
- Nu doresc nimãnui sã-l vadã pe Dada ieºindu-ºi din fire! Pe care le dezbrac la fiecare O sutã
Fiul Rãului – culmea! – nu jubila, ci dimpotrivã, admira ipostaza Rãsãrit de soare
Rãului pe care credea cã-l descoperise în mine. Dar nu avea sã fie Generaþii întregi mã imitã de cai albi
aºa. Eu numai cât îmi uitasem pentru o clipã firea, nu mi-o inver- Cai albi îmi galopeazã în plete
sasem. Eventual, pot spune doar cã, pentru moment, mi-o trã- În bagajele mele O sutã de cai albi
dasem… Stau mototolite lacrimile unui copil Îmi galopeazã în palme
Eu însã vreau sã povestesc cea dintâi adevãratã abandonare a Cu o silabã îmi poþi încercui fruntea Atunci când te apropii de mine
firii. Eram elev în prima clasã la Liceul „Gheorghe Roºca Codreanu” dragostea e o explozie de muguri
din Bârlad, aruncat brutal în exilul pe care copilul nãscut la þarã îl
care-þi afecteazã timpanul Adulmecã vântul ca o supãrare
vedea atât în liceu cât ºi în mediul urban. Sãrãcia postbelicã se
grãbea sã atingã apogeul. Mi-au rãmas de atunci în minte, surzi ne aplecãm înspre lume Pusã în cui
nesuferite ºi mizerabile, douã expresii: amanet, de un penibil tragic, cotrobãind dupã un praf de bucurie Pentru zile negre de toamnã
ºi de ocazie, de un penibil comun… Întâmplarea mea e legatã de
aceasta din urmã. Printre hainele de suman ori cãmãºile de „amer-
Vorbele se rãsucesc în piele
icã”, pãrinþii mi-au cumpãrat de la o dugheanã o pereche de pan- Despre frumuseþe Devin sãbii
taloni scurþi, dintr-o stofã admirabilã, moale ºi de culoarea untului,
rãtãcitã printre rafturi probabil din anii antebelici. Îi purtam cu stân- Un poet e un grãunte de nisip
jeneala de lucru nou, care nu m-a pãrãsit nici azi. Într-o recreaþie, Ai aceiaºi privire
Cãznindu-se într-o clepsidrã
plimbându-mã singur prin curte, cu gândul cine ºtie unde, iatã cã se Uitatã în garã
apropie colegul meu Botezatu care, întinzând degetul spre mine, Sã numere ceasurile timpului sãu
E un fel de Sisif Când te ningea pe un peron
îmi spuse:
Fãrã spuzã pe aripi Din care trenurile þâºneau spre destinaþii obscure
- Uite, þi-ai pãtat pantalonii!
Nenorocirea a stat în blândeþea lui, aparent sorã cu a mea, care Pentru care tinereþea se scurge între douã cuvinte Mi-am uitat inima
însã îi masca firea ironicã ºi batjocoritoare. Aºa cã nu m-am îndoit Un poet e o luminã lãptoasã La tine în palme
nicio clipã de adevãr ºi am cãutat cu privirea pata. Asta a fost Arãtând calea trecãtorilor
nenorocirea! Nu numai cã l-am bãtut mãr, dar nici nu-mi dãdeam Un poet adunã cuvintele lumii Þi-am strigat s-o pui la pãstrare
seama cã-l bat! Numai cât nu l-a omorât în bãtaie Dada cel blând – ªi le aºeazã pe buze îndrãgostiþilor ªi tu ai încãlzit-o
adicã eu, Dada celãlalt, sau mai bine zis: alt Dada… Mãturã zãpezile de umerii bãtrânilor
Mi-am pierdut dintr-odatã identitatea. Puteam sã sãvârºesc orice La sân
ªi zãmisleºte în fiecare surâs Pânã a rodit o altã inimã
din câte se pot sãvârºi. Puteam sã fac tot ce poate face orice om
O petunie
de pe faþa pãmântului. Mã nãscusem din nou, cunoºteam totul din Din care va ieºi o alta,
jur ºi totul îmi era necunoscut. Mã ardeau disponibilitãþile unei lib- Din care va ieºi...
ertãþi absolute, suferisem o spãlare sacrã de care nu-mi dãdeam
seama fiindcã n-avusesem timpul necesar conºtientizãrii. Mãrgele pe aþã
ªi când s-a terminat totul, Doamne, ce liniºtit eram! Nu numai
amintirea bãtãii tocmai administrate lui Botezatu, dar zbuciumul tot, Oamenii de sticlã stãteau în piaþa mare Douã jucãrii
apãsarea ºi problematizãrile izvorâtoare din trecutul copilului de 11 Aliniaþi
ani se ºterseserã deodatã ºi în întregime! Ca niºte mãrgele pe o aþã incolorã Ne þinem de mâini
Asta a fost totul. Lãsându-i blândeþea neapãratã, Dada furtuno- Pe care le-aº fi purtat Când pãºim alãturi
sul se desprinsese brutal, fie ºi pentru o clipã, din adâncimile
Când mã întâlneam la cafenea cu tine Þi-am cusut o inimã
celuilalt Dada, unde dormita pitit ca un glonþ cuibãrit într-o crisalidã
din fire de vis. Gazda lui tainicã, Dada blândul, a fost însã cel care Mã întrebai câþi fraþi am Mare în piept
a prevalat o viaþã întreagã ºi i-a conferit identitatea. N-a ºtiut multã Cu ce-ºi ocupã tata Pe care îmi odihnesc obrazul
vreme cã serveºte de sãlaº duritãþii celuilalt. Ce-a însemnat întâm- Timpul liber Apoi tu mi-ai modelat
plarea din copilãrie? I-a atras atenþia: - Cãlãtorule de cursã lungã, Câte trepte urc pânã la camera mea Degete lungi
vezi cã ai o bombã în valizã! Îi împiedicau divulgarea secretului Nu vedeai niciodatã
E rândul meu
înfãþiºarea copilãreascã, liniºtitã, prevenitoare ºi, poate, o anumitã Mãrgelele albe de la gâtul meu
dulceaþã a felului de a fi. Valiza ascunsã în adâncuri îi absorbea Þi-am desenat ochi albaºtri
Triste sau vesele
progresiv energiile, uºurându-l anume parcã pentru a asigura în Azi oamenii de sticlã stau aliniaþi Pe urmã tu mi-ai pus pe umeri un curcubeu
purtarea lui Dada-cel-care-se-aratã mãsura. În piaþa mare Noi doi nu suntem oameni
Aºadar, filozofez eu azi la bãtrâneþe, blândeþea nu exclude duri- Cãutând o fetiºcanã Noi suntem douã jucãrii
tatea. Poate chiar o presupune. Nimic nu e pur în naturã, totul e Rãmase de la Potop
Care sã îi poarte la gât
amestecat. Secretul creator de fire stã în proporþie.
(Din volumul în pregãtire Când se întâlneºte cu iubitul Când suntem triºti
„Dada&Dada. Amintiri din copilãrie.”) Prin cafenele Dumnezeu ne întoarce cheiþa

8 aprilie 2010
poesis

marii beneficiari
ai averilor pierdute
ºi acum redobândite,
fie ei ºi în mormânt.
ªtirea a incendiat ziare, Elena CIOBANU
dar se dovedi minciunã;
opoziþia riscase,
mereu pusã pe ranchiunã.
Victor Repede, o sesizare

Mitocaru
din oficiu, un protest,
chiar ºi o interpelare
pe un ton cam indigest,
Engleza
sã vedem: care pe care?
Dar un glas oficial pe franþuzeºte
Hai la vot cu toþii, bre insistã pe soarta þãrii:
Interesul naþional Foarte recent, mã aflam în faimosul TGV francez, care mã
(În stilul lui Jacques Prévert) cere sã le dãm uitãrii. ducea lin ºi iute spre universitatea din Bordeaux, acolo unde
Numai vãduva în vârstã aveam sã susþin cursuri de literaturã englezã, prin interme-
Deci sã mergi ca sã-þi dai votul, îi chemã la parastas, diul unui program de mobilitãþi universitare. Trenul mai sus
deci sã mergi ca sã-þi dai votul, unde au ºezut la masã amintit avea, ca orice mijloc modern de transport care se
zise doamna necãjitã, vreme, poate, de un ceas. respectã, un sistem audio prin care mecanicul de locomotivã
învârtind un sucitor, Conducându-i la plecare, le comunica pasagerilor scurte mesaje în douã limbi, referi-
cãtre soþul ei, bãtrânul, mulþumindu-le împãcatã, toare la staþiile parcurse. Prima limbã: franceza, a doua
care sta lângã cuptor, i-o întoarse un om politic: limbã: engleza, dar o englezã atât de naturalizatã pe terito-
deci sã mergi ca sã-þi dai votul, Cu plãcere, ºi-altãdatã. riul mamei Franþa, încât devenea amuzantã. Cel mai mult mã
deci sã mergi ca sã-þi dai votul, fãcea sã zâmbesc urarea „We wish you a pleasant journey!”
cum vãd eu, nu ai de gând.
care, rostitã dupã canoanele vocalice ale francezei, se trans-
Da’ la ce aº merge, dragã,
Corabie în derivã forma în cu totul altceva. Primele trei cuvinte erau un fel de
la ce bun sã le dau votul,
chiar zicându-mi ei cã potul repetiþie þuguiatã ºi rãsfãþatã a ecourilor sunetului nedefinit
trece de un milion? Pe un þãrm pãrãsit, printre stânci, dintre /ui/ ºi /iu/, iar ultimele douã sunau, în proporþie de 70%
N-au decât s-aºtepte votul, acolo am plâns ºi-am ºezut mai degrabã ca „plaisante journée”. Chestiunea m-a amuzat
cã de mine-i doare-n coate; lângã un schelet preistoric albit, ºi la întoarcere, desigur, ºi nu numai în tren, dar ºi în avion.
iaca na, le-arãt eu cotul. ca o resorbþie a prezentului în trecut. Problema mecanicului, aveam sã aflu foarte repede, era
De la Fondul Proprietatea generalizatã: accentul francez este atât de puternic, încât
tot aºtept retrocedarea Din þãrmul rãvãºit de-atâtea furtuni nici mãcar cursurile de foneticã, mai numeroase decât sunt
celor duse-n patru zãri, mai respirã o fâºie ademenind obsesivã, la noi, de exemplu, nu reuºesc sã îl biruie. A vorbi o limbã
dar se vede cã dreptatea ca o geanã tremurãtoare la orizont, strãinã este un lucru destul de dificil pentru francezi, iar ei
umblã pe douã cãrãri. corabia aflatã mereu în derivã. sunt conºtienþi de asta. Unii dau vina pe sistemul de predare
Ne-au promis marea cu sarea, a limbilor strãine, sistem care nu ar favoriza practica realã a
iar lãsata secului O hãrmãlaie de istov acolo pe punte acestora, ci doar frecventarea unor cursuri specializate te-
a trecut de multe ori, aproape cã-ntunecã vocea oracularã, matic ºi care nu se intereseazã de nivelul deprinderilor
de mã ia ºi cu sudori, iar mateloþii se-nfruntã zadarnic, lingvistice ale studenþilor. ªeful de catedrã de la Bordeaux
simþind cã-mi pândeºte casa fiecare asumându-ºi steaua polarã. confirmã aceastã versiune când îmi spune, cu sinceritate
slãbãnoaga cea cu coasa. galicã ºi mieroasã, cã e atât de plictisitor sã faci cursuri prac-
Du-te tu, dacã-þi convine Din sutele de stele alese pe rând, tice cu studenþii, aºa cum facem noi în România, de pildã. Ei
sã trãieºti ºi mult ºi bine, cu multã ºi eruditã viziune stelarã, au personal didactic de un rang inferior, mereu în schimbare
cum ne-a zis-o nu ºtiu cine… niciuna nu se impune în final (cei în cauzã nefiind angajaþi definitiv), care fac „the dirty
Iat-o pe bãtrâna doamnã drept cãlãuza lor tutelarã. work”, comme on dit en anglais. Studenþii care vor cu ade-
dându-ºi votul repejor vãrat sã vorbeascã engleza pleacã un timp în Anglia sau
ºi grãbind s-ajungã acasã Vocile pier când ºi când mistuite America pentru a învãþa limba la ea acasã, fãcând tot felul de
îl gãsi lângã cuptor ºi renasc vehement de cineva aþâþate, slujbe. E un fel de învãþare pasivã, pleziristã, aproape, fapt
tocmai dus din lumea asta, iar peste noapte ºi de departe ajuns pentru care sunt mulþi cei care se întorc cu un vocabular
evident, cum dã nãpasta, al veºtilor lumii abur strãbate. îmbunãtãþit, dar cu accentul neschimbat.
când te afli la pripor.
ªi doar îi cãzuse-n vis Alþii au alte teorii. O graficianã de origine austriacã, în a
O, Doamne, corabia în derivã cãrei francezã se simte austeritatea germanei (pe care o ºi
cã primise chiar în scris aºteaptã de-un veac acostarea;
câteva rânduri ºi punct vorbeºte, de altfel) ne spune, celor reuniþi dupã conferinþa
mateloþii se-ntrec pândind izbãvirea, mea despre Sylvia Plath de la un centru de cercetare al uni-
limpede specificând ºi-n juru-le, veºnicã, veºnicã, marea.
cã-i va fi recuperat versitãþii, cã existã o teorie ºtiinþificã ce ar putea da seamã
de la Fondul Proprietatea, de complexul francez al limbilor strãine. Se pare cã francezii
Dar într-o zi se va arãta þãrmul,
bine, nu se ºtie când au capacitatea de a auzi o întindere foarte micã de sunete pe
cine ºtie când, bineînþeles, nu se ºtie,
dar, desigur, în curând, o scarã de frecvenþe mãsurate în megahertzi, spre deosebire
ºi-atunci mateloþii îºi vor limpezi vãzul,
tot avutul lui furat de ruºi, care ar fi cei mai dotaþi în acest sens.
treziþi dintr-o lungã ºi barbarã beþie.
de regimul blestemat Românii nu sunt nici ei departe de ruºi, inclusiv în acest
ºi numit acum defunct. Vor clipi des ca sã alunge deochiul, context cultural, întrucât orice francez, când aude cã eºti
Iat-o pe bãtrâna doamnã ocultele vrãjitoare ori vraciul, român, rãsuflã uºurat ºi începe sã turuie pre limba sa, con-
alergând pe la ziare doar scribul va nota pe tãcute: vins fiind cã pentru români franceza e un fel de a doua limbã
cu anunþuri mortuare „Treazã-i corabia – clampã cârmaciul.” maternã. Asta ºi datoritã tradiþiei îndelungi a românilor care
scoþând bani pentru ferpare. au cãlãtorit pentru studii în Franþa, dar ºi datoritã francezilor
Peste trei zile precis, care, ajunºi în România din diferite motive, întâlnesc aici
adunarea-ndoliatã Suprafaþa lucie a ideii oameni care le vorbesc limba perfect (ºi care nu au fost nicio-
strânsã lângã paraclis datã în Franþa, poate), mai bine decât o vorbesc ei înºiºi.
se uita la mort ca-n vis: Nicio cale nu-i sigurã, Ar mai exista mãcar încã un motiv pentru care nu ai sã
Ce bãrbat a fost odatã! nicio cale nu-i sigurã întâlneºti în Franþa la fel de mulþi ºoferi de taxi sau chelneri
Vreo doi dintre cunoscuþi de-a te pãtrunde de sinele tãu care se descurcã în englezã ca în România, este acela cã
mai pe larg au evocat fãrã sã tulburi apele oglinzii francezii nu ºi-au construit sau nu au fost nevoiþi sã-ºi con-
calitãþile ºi viaþa cu dâra cuvântului. struiascã o motivaþie solidã pentru asta. A spune cã Anglia ºi
celui de curând plecat,
Franþa sunt ca mâþa cu câinele ar putea pãrea exagerat
deºi note informative Nicio cale nu-i sigurã,
despre el cândva au dat, astãzi, dar iatã cã atunci când am întrebat-o pe gazda mea
nicio cale nu-i sigurã franþuzoaicã dacã pot sã vorbesc cu ea în englezã, ea a
cã aºa ne-a fost trecutul, de-a opri fâlfâitul secundei,
ca ºi astãzi, cu pãcat. rãspuns sec: „Je préfère pas.” ªi, într-adevãr, pe toatã dura-
pe când urmãreºti dâra cuvântului ta ºederii mele acolo, a refuzat constant sã rosteascã mãcar
A venit apoi o doamnã spre culcuºul ideii.
de la Fondul Proprietatea vreun cuvânt în englezã (atunci când eu îmi aminteam
ºi-anunþã cu mare falã, cuvântul în englezã ºi nu-l ºtiam pe cel din francezã, ea mi-l
Nicio cale nu-i sigurã,
temperatã de-o sfialã spunea direct pe cel în francezã). ªi, la un moment dat, mi-
nicio cale nu-i sigurã;
înþeleasã pe moment, am seama, amuzatã, cã îmi însuºisem inconºtient atitudinea,
pe suprafaþa lucie a ideii
cã va face o sucursalã, semnul ºi clipa dispar fãrã urmã. pentru cã nici micuþului ei câine (nebun sã se joace cu mine)
poate, un aºezãmânt nu-i vorbeam decât în francezã: vorba ceea, sã mai diminuez
pentru cei tari de virtute (Din volumul de poezii în pregãtire oarecum statutul meu periculos de simpatizant prin meserie
ºi ajunºi la senectute, Corabie în derivã) al perfidului Albion, inamicul...

aprilie 2010 9
prozã
2.1 – Laptopul îmi face figuri. Nici nu
se pune problema sã-l folosesc pe cel
rece, care avertiza cã îi este extrem de
uºor sã treacã de la mirare, la dispreþ,
Viorel Savin
de serviciu deºi al meu, de câteva zile, sau de la încruntare, la zâmbetul cu
la puþin timp dupã ce-i introduc parola ºi desãvârºire cuceritor. În momentul
intru în <spaþiul de lucru>, începe de
fiecare datã sã fileze. Adicã lumina
ecranului fileazã: des, tot mai des, cu
intervale din ce în ce mai lungi de
acela nu îl neliniºtea atât posibilitatea
inevitabilei confruntãri „pentru putere”,
cât eventualitatea de a rãmâne, dupã
conflict, singur cu Coto, ca sã facã
Bãiatul ºi lumea
negurã, pânã ce eºueazã, pentru înmormântarea, aºa cã decise, oare-
perioade de patru, ºapte minute, în cum concesiv, sã se explice: Zimi acoperi trupul alb al câinelui pe nu rãspundã. ªi astfel, pentru prima
beznã totalã. Dupã ce insist, ciocãnin- – Bãi Susai, nu eu i-am salvat viaþa? care, atunci când îl gãsise, inspirat de datã de când se cunoºteau, între cei trei
du-i cu buricul degetului în ecran, dupã I-am dat numele ºi, pentru cã sunt tatãl singurul petic de blanã neagrã ce i se se instalã o liniºte stânjenitoare. Cu
ce iritat, dar plin de speranþã îl scutur cu lui sufletesc, nu sunt obligat sã hotãrãsc întindea în jurul ochiului drept, îl mândria exacerbatã a vârstei, dar
miºcãri scurte, dar energice, dupã ce îi eu unde este mai potrivit sã fie botezase „Pirat”. Din cauza refuzului neînþelegând pe deplin de ce simt ceea
scot ºi îi pun la loc bateria, dupã ce, îngropat?... Hai, spune cã nu! pãrinþilor, deºi aproape leºinase de ce simt, ºi de ce se cred neapãrat oblig-
obosit de efort ºi cu inventivitatea ajun- Miºu scuturã furios braþele tãrgii ºi se plâns rugându-i, nu-l putuse þine mai aþi sã reacþioneze într-un anumit fel, ºi
sã la fundul sacului îmi pierd orice spe- rãsti peste umãr, cãtre Coto: mult de o zi. În situaþia aceea, care i se nu în altul, fiecare se considera postat
ranþã în revenirea lui la normal, „nãro- – Bãi prostule, tu nu zici nimic? pãruse disperatã, se oferise sã îl ajute în defensivã; dar fiecare în parte
dul” se lumineazã brusc; ºi acceptã sã-l Tinel al lui Apostol, zis Coto din Coto, care locuia cu pãrinþii la curte ºi închipuindu-ºi… cu totul ºi cu totul alte
manipulez pânã ce… îl apucã din senin pricinã cã în fiecare iarnã reuºea sã-ºi care, la acel timp, nu prea avea ce face ameninþãri decât cele pe care credeau
convulsiile ºi picã din nou în somnul sãu scrânteascã piciorul drept („De la fiindcã tocmai fugise de la ªcoala de cã le întrevãd ceilalþi.
„cataluminescent”. (Am inventat cuvân- naºtere i se trage…, îi informase sorã- corecþie. Îi pusese cãþelul în braþe dupã Pãºind pe coasta înclinatã, acoperitã
tul ãsta numai de nervi, pentru cã, în sa pe copiii din mahala: …se cu pãiuº uscat ºi cu ciulini, îºi auzeau
ce îl înspãimântase cu cele mai înfiorã-
momentele neplãcute pe care mi le re- cotonogeºte din te miri ce fiindcã beþiva rãsuflãrile accelerate de efort ºi de
toare blesteme, în caz de îl va chinui, ºi
zervã, m-am surprins cã rãmân - cu o de moaºã i-a rãsucit genunchiul, când l- emoþiile zgândãrite prosteºte. Zimi
îl legase cu cele mai grozave jurãminte
anume liniºte bovinã indusã de inexpli- a tras afarã!...”) îl îmbrânci cu targa, din regreta deja cã acceptase propunerea
de grijã ºi de credinþã.
cabil - cu privirea fixatã pe întunericul spate: lui Coto de a-l implica ºi pe Miºu în
Coto se dovedise a fi prieten, pe
ecranului, lucru ce mã umileºte îngro- – Taci dracu’! Tu vrei numaidecât, evenimentul care, în definitiv, îi privea
bune: îi dãduse voie sã se joace în
zitor. bãtaie cu Zimi. N-ai atâta obraz, faþã de doar pe ei. Cerceta nerãbdãtor împre-
fiecare duminicã cu Pirat ºi, atunci când
Marcat de starea lui fragilã de sãnã- un mort?!... jurimile ºi, cu un oftat de uºurare,
Zimi, din cauza pãrinþilor sau din alte
tate, l-am dus la Data Sistem, în fosta Scund, cu faþa smeadã croitã pieziº descoperi la vreo sutã de metri în faþã
Piaþã Florescu, pentru diagnostic ºi cauze nu ajungea la locuinþa lui, i-l
(pentru ca sã te priveascã în ochi, tre- aducea în faþa blocului ca, mãcar, sã îl siluetele elegante ale oþetarilor cu aer
remediere. (Evit sã apelez la specialiºtii exotic:
buia sã-ºi împingã bãrbia spre umãrul vadã. Acum, moartea lui Pirat schimba
noºtri, din spirit de fairplay: nu doresc – Uite bã, oþetarii lui Ouatu, acolo!
drept ºi creºtetul cãtre umãrul stâng) ºi multe… Cu siguranþã cã va fi tot mai
sã-i tentez cu posibilitatea de a-mi Gata cu mãcãneala!...
cu þeasta tunsã chilug, acoperitã pânã singur. Pãrinþii au serviciile lor, îºi au pri-
înregistra pe cine ºtie ce nenorocit de
la urechile-i slinoase de o ºapcã bufan- etenii lor, au emisiunile lor preferate la
CD, „pentru arhivã!”, preocupãrile pri- *
tã de culoare roºie, din pricina vastei televizor, iar de prietenii lui… le e scâr-
vate, care numai de poliþist disciplinat ºi Cu mijlocul amorþit ºi cu creierul
experienþe câºtigate în urma celor câte- bã; îi dispreþuiesc, iar pe Coto, de care
conformist, nu mã recomandã!) parcã plutindu-mi, deconectat de la
Testându-l - tot despre laptop, va arestãri ºi a douã sejururi de câte era legat prin Pirat, îl urau de-a drep-
ºase luni la casa de reeducare din tul!? κi înghiþi nodul din gât ºi, aproape realitatea din imediata apropiere, mã
vorbesc! -, Tibi mi-a dat, în ordinea opresc din scris. De data asta, laptopul
crescãtoare a cheltuielilor, trei variante Târgu Ocna, dar mai ales în urma frângându-ºi clavicula, îºi trânti lopata
jurãmântului de a se face „bãiat pe umãr. nu m-a mai necãjit. „I-o fi venit <progra-
de soluþii: prima, sã accept situaþia exis- marea, la soft>!” mi-am spus, amuzat.
tentã ºi sã-l folosesc cât… mã va mai cuminte”, ºi a angajãrii sale ca „bãiat la Nemulþumit de reacþia lui Coto, Miºu
þine rãbdarea; a doua, sã-i ataºez un toate” de cãtre pãrintele Bleju, consi- ricanã:
derã cã avea motive suficiente sã nu – Mã gândeam la tine, bãi 2.2 - Pe Melinte Mihai, Apostol Tinel
monitor compatibil, gãsibil la mâna a ºi Crudu Simion (ziºi Miºu, Coto ºi Zimi)
doua, sau, a treia soluþie, sã-i pun sare suporte sã fie tratat cu lipsã de respect cotonogule: cã faci, ca un sclav, tot ce îþi
ºi îi aruncã scârbit, bazat cu atât mai spune Zimi! i-am gãsit în ziua aceea, pe la prânz, în
pe tastaturã, sã-l arunc în debara ºi… urma a unui apel telefonic macabru, toc-
sã-mi cumpãr altul! În perioada aceasta mult cu cât, într-un caz de, l-ar fi avut pe Zimi scuipã ostentativ, într-o parte.
Zimi drept aliat sigur: – Eu fac ce spune popa, boule!... ªi mai în lunca Bistriþei, la Oþetarii lui
de crizã economicã, ultima soluþie - ºi Ouatu.
nici chiar a doua! - nu mã aranjeazã – Bãi Susai, tu nu pricepi ce-i în sufle- azi, Zimi e plãtit sã fie popã! Iar tu eºti
tul omului, pânã nu iei un cap în gurã? plãtit sã fii gropaº! Cu banii mei, fac ce Mã aflam în scaunul împins pe spate
deloc. Aºa cã mã înarmez cu rãbdare, ºi ºi þinut în echilibru nesigur cu tãlpile
tot cu ajutorul prietenului meu vechi, Miºu înþelese cã nu avea nicio ºansã vreau! precizã Coto, înverºunat.
sã-i dezbine ºi, furios, îºi încovoie – Cu banii tãi, câºtigaþi frecând sprijinite de marginea mesei. Mã legã-
nãrod, dar iubit, mã ascund de mine nam, odihnindu-mã, cu ochii închiºi; mã
însumi: umerii, mãri pasul ºi smuci targa podelele la bisericã, fã ce vrei, dar, dacã
înainte, fãcând ca faþa de masã sã simþeam confortabil, ca într-un ºezlong
tot îi ai, poartã-te mãcar ca un ºef, nu ca
pe puntea unui iaht…
* alunece de pe cadavrul lui Pirat. o slugã!
Fusesem desemnat sã rãmân în
…Înaintau tustrei prin iarba uscatã, – Ho, bã, nebunule! îi strigã Coto. Subiectul, pentru mintea lui Coto, era
instituþie împreunã cu plutonierul
târºâindu-ºi tãlpile: Miºu, înainte ºi Apoi îi ceru lui Zimi: Aºeazã pânza, cã i prea complicat, aºa cã, intuind cã Miºu
Bazgan, cu ofiþerul de serviciu ºi cu de
Coto, în urmã, cãrând amândoi targa pe se face frig! încerca de fapt sã îl flateze, preferã sã
garda de la intrare: sindicatul fabricii de
care se afla cadavrul lui Pirat acoperit avioane obþinuse aprobarea sã-ºi orga-
cu o pânzã albã; Zimi, profund marcat nizeze „manifestaþia de protest împotri-
de eveniment, pãºea pe lângã ei, cu va Legii salarizãrii unice ºi a Legi a pen-
lopata pe umãr. siilor” în faþa Prefecturii, ºi toþi ceilalþi se
Miºu, înalt, cu pãrul murdar ºi ciufulit, aflau în misiune, strânºi ciotcã, în jurul
(„Bã, iar te-ai pieptãnat cu perna!...” îl scãrilor Palatului administrativ. Nu era
ironizase Zimi) îºi arunca din când în de glumit: trebuia asiguratã ordinea
când privirea cãtre acesta, bombãnind: publicã, dar ºi securitatea manifes-
– La ce þi-o fi tunat, sã-l îngropãm tanþilor. Atât îi lipsea „presei indepen-
tocmai sub oþetarii lui Ouatu? dente” - în special Petrei C., ziarista lui
– Pentru cã acolo l-am gãsit! Peºte Prãjit! -, ca sã-ºi dezlãnþuie para-
– Da’ Coto, de dimineaþã, voia sã-l noia anti: sã-ºi spargã capul vreun
îngropãm sub castanul din faþa casei ciumete!...
lui!?... Bazgan, cu chipiul pe ceafa-i transpi-
– Uite cã acum s-a schimbat! Care-i ratã ºi mascat strategic de uriaºii
problema? ochelari de soare de pe nas, sforãia
– Pãi…, cum, care? Când Pirat ieºea aplecat peste masa-birou de lângã uºã,
din curte, nu se ducea glonþ la castan, ºi prefãcându-se cã studiazã Codul penal.
nu acolo se piºa mai întâi?... E un În liniºtea aromitoare, numai nesigu-
semn! Nu-þi ajunge sã înþelegi cã locul ranþa echilibrului pe picioarele din spate
acela îi plãcea lui, cel mai mult? ale scaunului mã împiedica sã adorm.
Zimi pãºea încordat. Dupã cum îl Pentru o fracþiune de secundã mi-a scã-
simþea pe Miºu, acesta se pregãtea sã pat bãrbia în piept ºi, speriat cã mã voi
sarã din nou la bãtaie; pentru a se sta- prãbuºi pe spate cu scaunul, m-am
bili, odatã pentru totdeauna, care dintre aruncat înainte, trântind cu zgomot
dânºii era mai îndreptãþit sã comande! capacul laptopului ºi prinzând în braþe
Zimi era cu o palmã mai scund decât teancul de dosare de pe birou.
dânsul, dar mai lat în umeri ºi mult mai – Ordonaþi! sãri în picioare Bazgan.
calculat. Cu pãrul blond, tuns scurt, cu Mã privea cu ochii-i exoftalmici hol-
ochii la fel de albaºtri ca ai lui Miºu - baþi ºi cu pãrul cãzut în dezordine peste
numai cã mult mai neliniºtiþi ºi mai iuþi în frunte. Chipiul i se rostogolise la
cãutarea ascunziºurilor lucrurilor din jur -, picioare; îi vedeam interiorul întunecat,
afiºa permanent un aer de bunãvoinþã • Maria Margoº - Tablou de nuntã

10 aprilie 2010
prozã

acela uciderea copiilor cu ADN-ul laþiei, în dialog cu nebunul!?… (În rãmãsese cu maºina în panã.
blestemat…?” parantezã fie spus, cred cã sunt – Dupã dâmb: acolo! Sunt trei crimi-
Ca om normal ºi obiectiv – obiectiv, burduºit cu prejudecãþi: profesorul nali!
exclusiv din reflex condiþionat dobândit Hriscu, - este adevãrat cã… puþin cam – De unde ºtiþi?
ca vajnic apãrãtor al Legii! -, deza- deraiat pentru gustul publicului larg! – – M-am urcat pe deal fiindcã aici nu
probam odioasa posibilitate: „Hitlerii era, totuºi, cultivat de personalitãþi am acoperire pentru mobil, ºi trebuia
fanatici din America i-au declarat arier- importante ale oraºului, împreunã cu sã-mi anunþ service-ul! Tocmai
aþi, inconºtienþi ºi nocivi pe Hüttlerii care, adeseori peripatetiza pe aleile îngroapã cadavrul…!
din Europa ºi au decis sã-i extermine. Parcului Cancicov!?...) – Bazgane, tu ia-o pe sub coastã, la
Bã…!? În cazul ãsta, meritã sã înfunde – Bazgane, convinge-l sã ne lase în stânga! Nu te faci vãzut, decât dupã ce
puºcãria! Dar, stop Wili!... Gândeºte-te: pace. Poartã-te frumos…! dau eu semnalul.
Alicia, fetiþa de trei ani din Corniºa Când Bazgan ºi-a deschis portiera, Bazgan ºi-a scos pistolul din toc ºi a
Bistriþei ucisã de tatãl sãu cu ºase lovi- profesorul s-a rostogolit pe capotã în pornit aplecat, printre tufe.
turi de cuþit - taman la fel ca bãieþelul de partea opusã, ºi a aterizat lângã mine. – Nu mai veneaþi, ºi am crezut cã
pe Alserstrasse 43 din Viena! -, nu se Aveam geamul coborât. Mi-a aruncat în
mor de fricã…!
numea… Hotlor?!... Ba da! ªi, atunci… ºoaptã, ca la uºa cortului, tradiþionalele
– Dumneavoastrã, rãmâneþi aici!
Ce mi-e Hitler din America, Hüttler din cinci vorbe urâte, dupã care mi-a fãcut
Mi-am scos pistolul din hamul de sub
Austria sau… Hotlor din România?...” ghiduº, semn cu ochiul. M-a ºocat:
Abia apucasem sã-mi formulez avea atâta umor ºi înþelegere supe- braþ, i-am tras piedica ºi am început sã
limpede urgenþa de a afla dacã Hotlorii rioarã în expresia feþei, încât am mur- urc cu prudenþã printre tufele de cãtinã
din Bacãu (Hötlorii?) sunt nemþi, cã fui murat fãrã voie: ºi de trandafir sãlbatec. Când am ajuns
umed de transpiraþie ºi, probabil con- întrerupt de isteria telefonului. Am ridi- – Îmi pare nespus de rãu! Alergãm la tufele de oþetari, am auzit primele
trariat ºi cu simþurile hiperexcitate de cat, iritat, receptorul: într-o misiune: vã rog sã mã iertaþi, vorbe articulate:
situaþia caraghioasã pe care eu însumi – Da! domnule profesor…! – …sã-i spunem câteva cuvinte de
o provocasem, avui senzaþia insuporta- – Dispeceratul 112! – Vã iert, comisare! Dar rãmâne val- rãmas bun. …Coto, începe tu!
bilã cã ajunge pânã la mine damful cald Instinctiv, m-am îndreptat în scaun: abil ce v-am comunicat adineauri! A Pauzã, apoi am auzit un glas rãguºit:
ºi greþos de capelã învechitã, proaspãt – La telefon, comisar Wiliam Negrea! început sã râdã în hohote, apoi s-a – Ce sã spun…? Mi-a fost drag ca un
scoasã de pe cap. – S-a reclamat o crimã pe malul rãstit cãtre curioºii de pe trotuare: Ce-i frate; nu putea vorbi, dar înþelegea tot
– Pe loc repaus! i-am ordonat. Vezi Bistriþei! fraþilor? Nu aveþi treabã?... Sã vedeþi ce ce-i spunea-i…! Îmi pare rãu!… Eu n-o
cã þi-a rãmas capul în chipiu: puneþi-l pe – Unde? instrucþie o sã fac cu voi, dupã ce mã sã-l uit. Gata!
umeri, cã-þi intrã praful în gât! – De la intrarea în campingul alegeþi primar!... – Zi: Dumnezeu sã-l odihneascã!
Bietul om – se vedea cã se simte Gherãieºti, spre dreapta, la Oþetarii lu’ Privitorii indiscreþi ºi-au întors privirile – Dumnezeu sã-l ierte!
teribil de vinovat! -, ºi-a cules chipiul de Ouatu! Confirmaþi preluarea? de la noi ºi au luat-o, în grabã, din loc. „Ce naiba se petrece acolo?!...” m-
pe jos fãrã confirmarea regulamentarã – Confirm! Staþia de salvare a fost Profesorul Hriscu s-a dus în mijlocul am întrebat ºi, abia auzit, am început
cã a înþeles ordinul pe care, de fapt, nici anunþatã? intersecþiei, a întrerupt fluxul de maºini sã-mi fac loc printre tulpinile subþiri ºi
nu îl înþelesese, s-a aºezat în scaun ºi, – Un echipaj pleacã în acest care circulau pe bulevardul Unirii, dese de oþetari. La marginea desiºului
complet derutat, a început sã citeascã moment, spre locul evenimentului! respectând indicaþiile semaforului, ºi am vãzut trei adolescenþi adunaþi în
cu sârg din cartea pe care o avea în – În regulã! Alte precizãri? mi-a fãcut semn… „sã circul”. jurul unei gropi proaspãt sãpate. O
faþã. Era totuºi un om bun…! – Criminalii sunt trei ºi încearcã sã – Urcã, Bazgane, cã „ne-a fãcut” pro- flãcãruie rece mi s-a aprins, instanta-
Am tras înspre mine dosarul pe care facã dispãrut cadavrul. fesorul! neu, sub stern: l-am recunoscut printre
îl purtam în geanta laptopului ºi l-am – Am înþeles! Bazgan mã privea Am pornit de pe loc, rãsturnându-l pe ei pe Zimi, bãiatul Crinei! (Ajuns aici cu
deschis. M-am oprit asupra paginii de atent, cu expresia aceea inconfund- Bazgan în scaun. Profesorul, încãlþat povestea, dacã aº fi putut fi mai puþin
ziar detaºate din „Adevãrul” de mier- abilã de câine ce aºteaptã frisonat sã cu adidaºi cusuþi cu gutã ºi îmbrãcat în subiectiv, ar fi trebuit sã spun: „Zimi,
curi, 16 septembrie 2009. În dreapta- primeascã ordinul stãpânului. Am trân- blugi ºi vestã neagrã de stofã mat- bãiatul Crinei ºi al lui Ovidiu; nepotul lui
sus, pe o pãtrime de paginã, tras în tit receptorul. Bazgan! lasatã, dirija circulaþia. Ne-a salutat. Iar Daniel Crudu!...”, dar… fascinaþia pe
sepia, trona un Adolf Hitler marþial, exe- – La ordin! eu… i-am rãspuns.
care o exercita Crina asupra mea…!?)
cutând salutul fascist. Dedesubt, câte- – Crimã la Oþetarii lui Ouatu! Autorii
va cuvinte culese cu italice corp 10 Cel mai înalt dintre dânºii aruncã o
se pregãtesc sã se evaporeze: e
explicau: „unul dintre cei mai cruzi dic- groasã! Ia cheile de pe panou ºi, la mânã de þãrânã în groapã ºi spuse cu
2.3 - Printre tufele de lozii din lunca
tatori, a condus Germania între 1933 ºi muncã!... Bistriþei am dat peste doamna care voce puternic nazalizatã:
1945”. Pe aceeaºi înãlþime, dar în josul De obicei, eu conduc. apelase la numãrul de urgenþã: voise – Sunteþi proºti ºi credeþi cã nu am
paginii, Adolf H. împreunã cu Eva Ne-am aruncat amândoi, aproape în sã facã o plimbare, în singurãtate, ºi þinut la el. Da’ eu am þinut la el cel mai
Braun într-o fotografie mai micã însoþitã acelaºi timp, în interiorul maºinii. Am mult!... Ca sã vã dovedesc, jur cã dis-
de nota explicativã: „14 ani amantã, o zi pornit imediat girofarul, am apãsat, ner- earã îi pun criminalului, foc la garaj!...
soþie”. Restul paginii era inundat de un vos, acceleraþia pânã la fund, am elib- Mi s-a pãrut cã trãiesc un film imbe-
text ºocant, tehnoredactat profesionist, erat brusc ambreiajul, fãcând ca roþile cil. Am bãgat pistolul în toc ºi am ieºit
sub titlul „Cei 39 de descendenþi ai lui sã se învârtã în loc, ºi am demarat cu din desiº, fãcând cât mai mult zgomot.
Hitler”, în care se dezbãtea ºtirea extra- cauciucurile scrâºnind. Ca de fiecare Bãieþii au tresãrit, au întors capetele
ordinarã cã „rudele lui Hitler care datã în astfel de ocazii, grãbit ºi aþâþat cãtre mine, - dar nu au fãcut mai mult
locuiesc în SUA ºi-au propus sã nu de necunoscutele misiunii în de atât. Am tras concluzia cã, dacã nu
aibã urmaºi, iar cele din Austria ºi-au desfãºurare, am încãlcat toate regulile s-au speriat de mine, înseamnã cã nici
<cosmetizat> numele, transformân- de circulaþie fãcute pentru ciumeþi. Cu nu fãceau ceva cine ºtie ce ilegal,
du-l în <Hüttler>”!!!... difuzorul girofarului dat la maximum, acolo.
Sã vezi ºi sã nu crezi! Sã vezi ºi sã am ras „stopul” de la Tic-Tac ºi pe cele – Ce-i cu voi mã, aici?
nu crezi!... Sã vezi ºi sã nu crezi!!!... de la Precista ºi de la Banca Zimi privea în lãturi, stânjenit.
Deºi „chestiunea” nu intra în nici un Comercialã, - cel de la Piaþa Mare mi-a – Îngropãm câinele lui Coto,
fel în atribuþiunile mele de serviciu, un scãpat fiindcã era pe verde, dar tot am rãspunse cel mai înalt, despre care
drãcuºor neastâmpãrat mã tot fãcut câteva slalomuri printre cocalarii aveam sã aflu cã era bãiatul cãrãmidar-
împingea sã gãsesc legãturi – posibile! gata, gata sã intre-n infarct! - ºi tocmai ilor de pe Câmpul Poºtei.
De ce nu? - între cele câteva atentate intrasem solo în intersecþia 9 Mai cu Într-adevãr, pe fundul gropii - sãpatã
mortale detaliate pe internet ºi Unirii, spre Podul Paloºanu, când, deºi nu prea adânc – zãcea, acoperit cu
comise… împotriva unor progenituri de- am blocat instinctiv toate roþile, pânzã, trupul unui câine cu blanã ireal
ale urmaºilor lui Hitler(?!) acþionând concomitent frânele de mânã de albã, pãtatã doar în jurul ochiului
Mã intrigau teribil, toate aceste ºtiri ºi de picior în scârþâitul infernal al cau- închis, de un petic de pãr negru.
de presã. ciucurilor, aproape cã l-am luat rupt în
Surprins, dar ºi enervat de situaþia
Pãi, cum adicã? Nu fusese vorbã cu douã pe profesorul pensionar deraiat
caraghioasã în care fusesem pus, am
jurãmânt ca urmaºii lu’… sã nu aibã de pe linii, Milu Hriscu, care s-a lãsat cu
înjurat în gând.
urmaºi? burta pe capotã ºi mi-a strigat:
Nu tocmai urmaºii lui - ai lu’ führer H! – Bã, animalule, eºti pe roºu!... Nu Bazgan, cu pistolul în mânã, urca
-, nu ei se declaraserã îngroziþi de posi- vezi? gâfâind, coasta linã.
bila perpetuare a genelor care ar fi Mã privea furios cu ochii lui albaºtri, Reprimându-mi un oftat de milã faþã
putut duce la apariþia mutanþilor zvasti- decoloraþi în tonul feþei mari, gãlbejite, de mine însumi, mi-am ridicat privirile
coizi, cu urmãri catastrofale pentru din josul cãreia buzele-i subþiri ºi vineþii peste lunca Bistriþei, spre Sãuceºti:
omenire? ªi nu tot ei hotãrâserã sã-ºi mã potopeau cu ploaie de înjurãturi. râul, pietriºul nisipos în care sãlciile,
desfrâneze bucuriile, sub plapumã doar Decis, se târî în coate pe capotã, pânã cãtinile ºi porumbarii îºi înfipseserã cu
• Ion Mihalache

pânã la buza zãmisliri?!... ce îºi lipi obrazul de parbriz, probozin- îndãrãtnicie rãdãcinile rãnite de viituri,
„He, he!, vreun supãrat dintre dânºii du-mã. Pe trotuarele intersecþiei, colinele ondulate sub cer pânã departe,
a descoperit cã, în pofida jurãmântului, pietonii se opriserã în loc ºi priveau ca cãtre Roman, stolurile de porumbei, de
se petrec „defecþiuni” în patul anumitor la urs. Mi-era jenã sã cobor în vãzul lor, grauri ºi cele de vrãbii speriate de câte
cupluri ºi, din aceleaºi motive altruiste pentru ca sã-mi cer cuvenitele scuze: o cioarã neurastenicã…, - totul avea un
ce privesc viitorul omenirii, încearcã sã ditamai comisarul…, ho, ho!, ºi pe dea- aer sfâºietor, disperant ºi dezarmant,
corecteze neglijenþele?... Sã fi tocmit supra contravenient la Legea circu- de veºnicie. Numai eu…

aprilie 2010 11
o carte eveniment

Carletta Brebu Cel care realizase prima echivalare a ruba-


iatelor în limba românã (fãrã a urma cursul
impus de o traducere în vreo primã limbã

Omar
Omar Khayyam ºi „complexele mitului
european” este, fãrã tãgadã, cartea ce încu- europeanã, folosind direct raportarea la limba
nuneazã eforturile domnului Gheorghe Iorga lui Omar Khayyam) impresioneazã acum în
în sisifica trudã de a aduce sub ochii minþii sens larg, într-o carte cu adevãrat serioasã

ºi fascinaþia
noastre adevãratele sensuri ale filosofiei ºi prin rigoare ºi prin dorinþa de exhaustivitate,
poeticii persane. Dupã cum þine sã creând senzaþia corectã cã acoperã integral
menþioneze însuºi autorul, lucrarea îi este un câmp de discuþie aproape descoperit în
dedicatã lui Edward FitzGerald, cel care, cu lumea europeanã ºi nu numai. În mod
150 de ani în urmã, publica prima versiune deosebit, acest lucru se remarcã în a treia
europeanã a rubaiatelor atribuite lui Omar secþiune a lucrãrii, cea mai cuprinzãtoare, cea
Khayyam, gest care nu face decât sã înno- mai plinã de informaþie, analizã, comentarii:
bileze efortul exegetic considerabil al autoru- aici observãm pe deplin volumul muncii inves-
tite de autor, capacitatea funciarã de a sinteti- Adevãratele evenimente culturale din
lui, care ºi-a câºtigat din 1995 pânã astãzi –
prin numeroasele traduceri din literatura per- za contribuþii ale marilor cercetãtori care s-au viaþa unui oraº precum Bacãul sunt, tre-
sanã, prin retroversiuni, cronici ºi antologii – ocupat de destinul operei lui Khayyam,
cãutarea unor metode corecte pentru a evalua buie sã o spunem, rare. ªi mai puþine sunt
un loc binemeritat în elita noastrã culturalã.
Prin sublinierea unor probleme de ordin ºi ordona tipurile de receptare ale operei poe- cele care depãºesc interesul strict local,
istoric, prin analiza pedantã ºi subtilã a unor tului. Discuþia este orientatã de-a lungul a
patru direcþii pe care le cuprinde în patru capi- având un impact naþional sau internaþional.
neajunsuri cauzate de diverse traduceri ale
rubaiatelor, prin prezentarea finã a capcanelor tole. Mai întâi este adusã la zi discuþia despre Ei bine, din aceastã categorie face parte ºi
ºi cameleonismului semantic al limbii persane, o misiune imposibilã, aceea de a fixa identi-
tatea sigurã a catrenelor lui Khayyam, pe care cartea recent publicatã de Gheorghe Iorga
dl. Gheorghe Iorga sãvârºeºte un adevãrat ri-
tual cultural, ce nu poate fi desãvârºit decât cu Gheorghe Iorga o trateazã în aceeaºi dimen- Omar Khayyam ºi „complexele” mitului
un efort copleºitor ºi un apostolat asumat. siune a relativitãþii, preferând plasarea operei
largi a poetului în cuprinzãtoarea matrice fol- european (Iaºi, Editurii „Universitas XXI”, 2010), o lucrare ce marcheazã, de acum
Cele aproape 500 de pagini, aºezate ele-
gant într-o ediþie de lux, acoperã, prin densi- cloricã, fãrã ca aceastã plasare sã le minimali- înainte, o bornã importantã în exegetica operei lui Khayyam. Þinând cont de faptul cã
tatea informaþiei, un gol resimþit de mult timp zeze valoarea poeticã. În continuare, lucrarea
în plan naþional, dar – dacã va fi publicatã se ocupã de „fondatori”, adicã de acei care îl
aduc în echivalenþã literarã în Europa, cu Dar: aceste pagini dinspre final, precum ºi Iar autorul cãrþii, în chip mãiestrit, se
ºi-ntr-o limbã de circulaþie – ºi la nivel inter- toate celelalte de mai înainte, intrã într-un tot întâlneºte cu sine.
naþional, mai ales dacã acceptãm controverse- nenumãrate trimiteri la epoca victorianã a lui
Edward FitzGerald, cel de care se leagã des- rotund, atrãgând atenþia supra unor atribute ce
le generate de rubaiatele lui Omar Khayyam.
tinul european de excepþie al poetului persan, fac din aceastã monografie o carte cu adevãrat
Vizarea dificultãþilor de încadrare ºi reconsti-
tuire biograficã, urmãrirea minuþioasã a sis- cu încadrãri, comentarii, alãturãri ale altor remarcabilã: ºtiinþa rezumãrii informaþiei largi,
în manierã postcãlinescianã, recursul la expri- Vasile Spiridon
temului politic al lumii medievale musulmane, momente importante din preluarea europeanã
a fenomenului poetic persan, inclusiv cu o marea curatã, aproape frumoasã, care nu
analiza pertinentã a documentelor, ezoteris-
mul ismailiþilor, miturile ºi legendele, sur- necesarã trecere peste ocean, la ediþia eludeazã însã rigoarea academicã, pre- Eliberarea
prinderea diacronicã a misticii ºi paternitãþii „Columbus”, cea care fixeazã consacrarea zentarea mai multor perspective asupra unui de complexe
rubaiatelor ºi analiza textelor poetice reprezin- universalã a lui Omar Khayyam. Cele mai re- subiect, pentru a gãsi apoi, împreunã cu lec-
tã un demers academic ineluctabil, care levante contribuþii ale cercetãrii asupra operei torul unghiul corect de înþelegere, alternanþa E practic cu neputinþã de parcurs întreaga
include chiar ºi receptarea traducerilor lui khayyamiene (Arthur Christensen, Edward dintre suita de informaþii ºi comentarii strict bibliografie khayyamianã, risipitã într-o
Edward FitzGerald sau combaterea unor tra- Heron-Allen, Robert Graves ºi Omar Ali-Shâh) ºtiinþifice ºi intercalarea de alcãtuiri anecdotice puzderie de studii, prefeþe, postfeþe, articole,
duceri la traducere care dãuneazã irevocabil sunt numite „studii cardinale”, deoarece, aratã revelatorii, obsesia renascentistã de a acoperi eseuri, note, comentarii, adnotãri ºi explicaþii,
textului, sensurilor originale: „FitzGerald s-a autorul, sunt primele studii care au cu ade- aproape totul sau cât mai mult din tema reprezentând un larg evantai de opinii, de la
opus teologiei oficiale a vremii sale. Nu putea vãrat relevanþã ºtiinþificã, urmãrind o cercetare supusã analizei, privind-o din unghiuri multiple, inocenþa criticã pânã la abordarea doctã, ºi,
fi indiferent, însã nu avea nici curajul sã-ºi atât în diacronie, cât ºi în sincronie. în aºa fel încât ideea de monografie sã fie doar parcurgând-o, sã se fixeze câteva puncte de
expunã pãrerile public: prefera sã le O carte ce surprinde ºi comenteazã resor- un pretext pentru a realiza o operã de com- vedere sau sã se reþinã câteva idei clare.
mascheze sub numele unui mare poet ºi om turile ºi „complexele” formãrii unui mit al recep- paratist ºi culturolog, în sens foarte larg ºi Exegeza, deºi este extrem de bogatã ºi diver-
de ºtiinþã din secolul al XI-lea. Nu avea de tãrii include înspre finalul ei pagini seducãtoare, cuprinzãtor, care va mai avea de comunicat sã pânã la a-ºi pierde obiectul de studiu, e
unde ºti cã un numãr însemnat de poeþi per- prin insolit ºi prin modalitatea de cuprindere ºi multe în acest domeniu. plinã de contradicþii, iar când e coerentã, pe
sani anonimi l-au folosit pe Khayyam în tratare, în care subiectul în sine, poetul ºi cãr- Vorbind despre Omar Khayyam, Gheorghe alocuri, rãmâne fragmentarã ºi eclecticã, tribu-
acelaºi sens.” (op. cit., p.293). turarul persan Omar Khayyam, este vãzut/dis- Iorga nu închide arcul legendei, ci doar îl tarã unui scepticism originar, ce s-a agravat
Prin urmare, dl. Gheorghe Iorga se cutat ca personaj de ficþiune literarã, acesta lumineazã într-o bunã ºi frumoasã luminã a de-a lungul timpului. Rod al unei pasiunii con-
regãseºte în aceste pagini în calitate de devenind motiv de dezvoltare narativã pentru cunoaºterii, sugerând ºi relevând subtil acele stante, manifestate de câteva decenii, faþã de
istoric, critic literar, cunoscãtor ºi iubitor al lim- patru romane apãrute în ultimele trei decenii în posibile câmpuri ce vor deschide alte mari poetul persan, cartea lui Gheorghe Iorga,
bii ºi literaturii persane, promotor al unor valori Occident. Opinia lui Iorga, seducãtoare, este întrebãri asupra cãrora exegeza khayyamianã Omar Khayyam ºi „complexele“ mitului euro-
inestimabile, pe care face efortul sã le salveze aceea cã asemenea apariþii, realizate la dis- va trebui sã mai rãspundã. Iar rãspunsurile, pean, vine ºi ca o reacþie la excesele bibli-
de la uitare sau denaturare, oferindu-i lectoru- tanþe de secole de momentele în care perso- oricine va încerca sã le dea, spre o mai dreap- ografice axate mai mult pe receptarea socio-
lui avizat ºansa unicã a interpretãrii ºi abor- najul istoric figura într-o existenþã pãmânteanã, tã cunoaºtere a lui Omar ºi a lumii sale, vor lingvisticã ºi pe studiul sursologic, pe de o
dãrii corecte a operei atribuite lui Omar nu fac altceva decât sã întregeascã imaginea þine cont ºi de cartea lui Iorga, ea transformân- parte, ºi la confuziile pe care unii cercetãtori,
Khayyam, inducând totodatã, abil, necesitatea largã a unei legende sau quasi-legende pe du-se firesc în referinþã obligatorie ºi de mare în ciuda bunei-credinþe cu care au lucrat, nu
acceptãrii unor coordonate „sine qua non”: care o numim Omar Khayyam. folos pentru cercetãtorii de azi ºi de mai târziu. le-au putut elimina, pe de altã parte.
mentalitãþile lumii arabe, filosofia popoarelor
1. Domnule Gheorghe Iorga, în ce mãsurã lucrarea dum-
musulmane, percepþia esteticã ºi, mai cu
seamã, contextele istorice, politice ºi dogma- neavoastrã, „Omar Khayyâm ºi «complexele» mitului euro- „Aparþinând unei culturi intraductibile,
tice. pean”, apãrutã, dacã am calculat bine, dupã 878 de ani de la
moartea poetului, schimbã ceva în viziunea de pânã acum a
în fond, Omar Khayyam ilustreazã,
Voi încheia cu o observaþie a autorului,
elocventã pentru ce înseamnã aceastã carte: khayyâmologiei? între anumite limite istorice,
„Este extrem de dificil sã anticipãm cum va Khayyamologia, ca „ºtiinþã” (am pus cuvântul între ghilimele
evolua cercetarea khayyamianã, în ce pentru cã ea s-a constituit, practic, în exclusivitate, pe utopia situaþia literarã specificã
direcþie/direcþii ºi, mai ales, care vor fi mizele cã Omar Khayyam e autorul rubaiatelor), s-a „încoronat”, cu unor civilizaþii de prestigiu
viitorilor cercetãtori, iranieni sau strãini. În acest statut, în 1968, prin lucrarea omonimã a iranianului
ceea ce priveºte receptarea operei (poetice) Mohammad Mahdy Fouladvand. Dar elementele ei definitorii ce ºi-au vãzut patrimoniul spiritual
în cultura europeanã, cel puþin în urmãtorii ani, încep sã se coaguleze imediat dupã apariþia primei traduceri
presupunem cã aceasta nu-ºi va schimba pro- într-o limbã europeanã, pe care i-o datorãm lui Edward confiscat de cãtre
filul ºi se va separa cu dificultate de arhetipul FitzGerald.
„invenþiei” lui Edward FitzGerald.” (op. cit., Pânã în prezent, având în vedere faptul cã de la poetul per- marile puteri intelectuale”
p.427). san nu ne-a rãmas niciun text olograf, deºi i se atribuie pânã la
1231 de rubaiate, lui sau aºa-zisei „ºcoli”, inventate ºi ea din specificul persan, al lumii de - atunci - ºi - de - acolo, care ,
nevoia de a ieºi din „nisipurile miºcãtoare” ale paternitãþii ºi „triste certitudine”, cum ar spune Adamo, e ºi aceasta de
Constantin Dram numãrului efectiv de texte, khayyamologia nu s-a preocupat, acum. Ele aparþin unei lumi pentru care schimbarea e un non-
cu excepþii nesemnificative, decât de studiul textelor-sursã.
sens. Iranienilor nu le place atât de mult Khayyâm: gândirea lor
Despre Omar Khayyam Lucrarea noastrã e, mai ales, o sintezã criticã, poate ºi men-
e foarte aproape de spiritul poetului din Niºâpur, iar versurile le
sau întâlnirea lui talã, singura, dupã cunoºtinþele noastre, din bibliografia
khayyamianã. Ea are atât un rol recuperator (caracter mono- creeazã impresia cã ºi ei ar putea scrie aºa ceva. Iranianul a
Gheorghe Iorga cu sine grafic integrând, oarecum coerent, epoca, viaþa, opera ºi trãit mereu în vremuri de complicitate. Revelând spiritul per-
receptarea acesteia, extrem de spectaculoasã), dar ºi un rol san, rubaiatul trebuie citit ca un text cu mai multe niveluri de
Cartea lui Gheorghe Iorga e o apariþie cu de diagnosticare a cercetãrii khayyamiene fundamentale din înþelegere . E un joc de raporturi între lumini ºi umbre, între
totul singularã, fiind cristalizarea unui demers ultimii 150 de ani, avertizând cã întreaga cercetare khayyami- ceea ce e spus ºi ceea ce e aluziv, sugestiv, ascuns. Cuvintele
doctoral cu adevãrat meritoriu, pe de o parte, un anã viitoare, fãrã a abandona studiul surselor, trebuie sã îºi rãspund prin ecouri, iar acestea creeazã o muzicã pe care
text de anvergurã, cu o densitate a informaþiei ºi treacã la cercetarea esteticã a rubaiatelor.
cu o plãcere a relatãrii cum mai rar se doar urechea persanã, exersatã, o poate percepe. Rubaiatul
2. Cât din specificul rubaiatelor khayyamiene reprezintã
întâlneºte, pe de altã parte. Este o carte mare la specificul spiritualitãþii orientale? khayyamian e ca persanul dintotdeauna: când cinic, când
propriu ºi la figurat ºi are un merit incontestabil, Orientul e o „entitate” culturalã extrem de eterogenã, de amar, uneori vindicativ ºi denunþãtor, alteori imagine a resem-
descoperit de oricare tip de cititor. Acela de a aceea nu putem cere rubaiatelor un grad de reprezentare atât nãrii. El e expresia persanului trãind în islam.
provoca la lecturã de la primele pagini, ceea ce de largã, deºi se înrudeºte vag cu unele specii lirice din alte 3. Care sunt dificultãþile traducerii rubaiatelor în limbile de
o carte ºtiinþificã reuºeºte mai rar. zone asiatice. Dar e sigur cã rubaiatul khayyamian reprezintã astãzi?

12 aprilie 2010
o carte eveniment

Dan Petruºcã Citeam enorm, zi ºi noapte, cu o „foame”


aproape inexplicabilã. Iar dacã puseserãm
mâna pe Hugo Friedrich ºi, mai mult ca sigur,

Khayyam
Gheorghe Iorga,
~ portret timpuriu
nu înþelegeam prea bine, lista poeþilor de pe
coperta întâi a cãrþii „Structura liricii moderne“
a fost o primã bibliografie de poeþi fundamen-

poeziei orientale
Cei vechi, dar ºi cronicarii Evului Mediu tali, la care se adãugau câþiva contemporani,
credeau cã viaþa marilor oameni era guver- Stãnescu, Sorescu, Geo Dumitrescu ... ªi asta
natã de evenimente cosmice sau meteorolo- înainte de a ne fi întâlnit serios cu Alecsandri
gice de excepþie. Aparenta solemnitate a inci- ºi Eminescu. Tot astfel, înainte de Filimon,
pitului acestui discurs vrea de fapt sã susþinã Sadoveanu, Rebreanu, trecuserãm prin
cã ºi viaþa muritorilor „de rând” conþine ele- Balzac, Stendhal, Flaubert, Tolstoi,
mente semnificative, momente anticipative, Dostoevski, Gide, Kafka etc., deºi, pentru unii,
cum le numeºte un teoretician al literaturii, ar pãrea de necrezut. La fel cu Alecsandri,
în Romania persanologii se numãrã pe degetele unei mâini, cã Gheorghe Iorga tra- dramaturgul, ºi Caragiale, dupã ce citiserãm
atunci când apar în opera literarã. Vreau sã
duce direct de la sursã rubaiatele poetului persan ºi cã interpretarea creaþiei se face spun, pe scurt, cã pasiunea pentru poezia per- Cehov, Ibsen, O' Neill, Brecht, Beckett,
sanã, pentru Omar Khayyam a lui Gheorghe Ionescu ...
într-o manierã cu adevãrat remarcabilã, revista „Ateneu” vã propune atât un portret al Iorga are un punct de pornire în adolescenþa Gogu se maturiza repede, fãrã a-ºi pierde
persanologului la tinereþe, cât ºi o triplã perspectivã asupra unui volum remarcabil. O sa, dupã propria-i mãrturisire ºi dupã cum eu vioiciunea ºi disponibilitatea pentru joc,
însumi îmi aduc aminte. disponibilitate rãmasã, pânã astãzi, nealte-
carte-spectacol despre poezie, viaþã ºi moarte, oameni ºi zei, Orient ºi Occident etc. Pentru prieteni ºi pentru mulþii sãi apropiaþi, ratã. Parcul, biblioteca, librãria, anticariatul,
Gheorghe Iorga este Gogu. Însã Ghiorghi dar ºi „ceaiurile”, cârciuma, lungile convorbiri
O asemenea lucrare, unicã la noi, confirmã acea mult invocatã vorbã a cronicarului:
(prenume real, din pricina unui secretar de peripatetice pânã la ore târzii din noapte erau
„Nasc ºi la Moldova (a se citi Bacãu) oameni!” În condiþiile interesului pentru Omar Sfat Popular cu ureche muzicalã acutã, dar cu viaþa obiºnuitã, uneori ajungând la el acasã,
ºtiinþã de carte mai puþinã) se mutase la unde Costicã ºi Filiþa, pãrinþii sãi, supãraþi cu
Khayyam în toatã lumea, ea ar putea avea un destin cum nu le-a fost dat multora. discreþie, dar bucuroºi cã ne-au recuperat, ne
Bacãu nu mult dupã 1960, împreunã cu
Evident, cu condiþia de a fi tradusã în limba englezã ºi de a avea un dram de noroc. pãrinþii, fratele ºi sora, astfel cã, prin 1965, hrãneau cum se cuvine. Cãrþile ºi universul lor
juca fotbal zgomotos cu prietenii pe maidanul deveneau deseori o lume în care trãiam
Adrian JICU utopic, actul lecturii invada experienþele altora
dintre blocurile nu de mult ridicate pe strada
Petru Rareº, unde locuia, la câteva sute de pe care ni le asumam ºi care erau deja ale
Prezentul demers – cu neputinþã de între- importantã la asamblarea direcþiilor esenþiale metri de intrarea Pieþei Centrale ºi de Biserica noastre. Prin 1971, ne-am întors la „clasici”.
prins dacã nu ar fi fost precedat de o traducere ale studierii vieþii ºi operei poetului supus ana- Catolicã veche. Un an mai târziu, colegi de Îmi aduc aminte cã, prin vara acelui an, Gogu
adecvatã –, în care analiza istoricã se com- lizei, lucrarea dovedindu-ºi nu numai ºtiinþific, clasã fiind la gimnaziul Liceului nr. 3 (azi, liceu a plecat la þarã pentru vreo sãptãmânã, ca sã
binã cu istoria culturii, a mentalitãþilor ºi a sen- ci ºi metodologic, validitatea ºi stabilitatea sportiv), îl ascultam pe tânãrul profesor de citeascã în liniºte Homer, Sofocle, Vergilius,
sibilitãþii, vizeazã fenomene specifice compar- judecãþilor de valoare. În prezenþa atâtor cântecele Evului Mediu... Apoi ne-am întâlnit
românã Victor Mitocaru vorbind despre
ativismului aflat în permanent dialog cu incertitudini ce þin de hiatusurile unei istorii cu Diogene Laertios, cu Platon, într-o primã
Creangã ºi „recitând” pasaje întregi pe de rost
imagologia, tematismul ºi miturile: lecturile, potrivnice, unele premeditate încã din epoca alcãtuire de dupã rãzboi, din care nu lipseau
din Istoria… lui Cãlinescu în faþa unor puºti Apologia lui Socrate ºi Banchetul. Tot prin
receptarea, traducãtorul ca mijlocitor între lui Omar Khayyam, de evenimente culturale, uimiþi.
douã limbi ºi culturi, reprezentarea strãinãtãþii, 1971, prietenul Gheorghe Chiþimuº a recitat
de mentalitãþi, de relativismul textelor vechi, În toamna anului 1968, schimbând locul, câteva catrene cu iz romanþios, sub semnul lui
procesele de mitizare, genurile literare, sis- de haosul comentariilor ºi interpretãrilor ruba- ajunseserãm elevi în clasa a VIII-a la ªcoala
temele literare, formele paraliterare, proble- carpe diem, conþinând probleme profund
iatelor, Gheorghe Iorga ajunge la concluzia generalã nr. 18 (azi, „Spiru Haret”) ºi cam pe- omeneºti despre viaþã, moarte, iubire ºi vin, ºi
matica aferentã contactelor, schimburilor ºi descurajantã cã, de fapt, khayyamologia abia atunci am înþeles amândoi cã suntem prieteni.
intermedierilor etc. Aceastã sintezã, unde ne-a arãtat o carte pe care trona un nume
a depãºit faza de pionierat. Din pãcate, ºi nu Puºtiul Gogu devenise adolescent: înalt, slab ºi exotic, Omar Khayyam. Gheorghe Iorga nici
subiectul cercetãrii impune ºi cere elaborarea vânos, pielea albã, pãrul peste mãsurã de creþ,
numai din vina cercetãtorilor, totul s-a risipit nu putea bãnui atunci cã peste vreo ºase-
metodei de lucru ºi nu invers, vrea sã se con- firul sârmos, amintind de africani sau de semiþi,
stituie într-o depãºire, fie ºi provizorie, a dis- într-o mulþime de ansambluri fragmentate, în ºapte ani va ajunge în Iran, va învãþa limba
timp ce opera poeticã atribuitã lui Khayyam orice pieptene fiind inutilizabil; frunte înaltã ºi persanã de la sursã, iar nemulþumirea lui faþã
cursului interpretativ polifonic, uneori discor- bãrbie fermã, fiinþa lui conþinând un amestec
dant, pe mai multe voci, unele false, despre sau/ºi „ºcolii“ sale a devenit de multã vreme de traducerea „la a doua mânã” îl va pune în
un fenomen mondial, cu neobiºnuit impact omogen (periculos, probabil, pentru fete) de situaþia sã îndrepte raportul „traduttore, tradit-
viaþa ºi opera atribuitã lui Omar Khayyam. În impulsivitate ºi delicateþe. Aproape excepþional
social, cultural ºi epistemic. În bibliografia atât tore”, fãcându-se astfel, în limba românã,
acelaºi timp, se doreºte a fi o încercare de a la ºcoalã, Gogu putea trece, pentru mediocri,
de eterogenã a lui Omar Khayyam nu existã dreptate poetului persan. Se sfârºea o vârstã,
introduce o necesarã coerenþã într-o lume drept un tocilar, însã un ochi atent putea începea o alta ...
haoticã ºi misterioasã precum aceea a istoriei, nicio lucrare cu caracter monografic, nicio sin-
descifra încã de pe atunci douã tendinþe
politicii, religiei ºi ideologiei din lumea musul- tezã care sã integreze, coerent, epoca, viaþa, aparent antinomice: disponibilitãþi enorme pen-
manã a secolelor al XI-lea ºi al Xll-lea. O lume opera ºi, mai ales, receptarea acesteia în cul- tru rigoare, dar ºi pentru visare. A doua noastrã
care supravieþuieºte simultan în douã tipuri de tura europeanã. Elementele unei eventuale ºcoalã a fost cenaclul „Lucian Blaga” al Casei Nelu Broºteanu
memorie: una culturalã ºi alta a istoriei vitrege. sinteze critice existã, ce-i drept, în tot felul de de Culturã ºi biblioteca acestei instituþii. Cei
Dar nu se neglijeazã în abordare nici spaþiul studii, dar fragmentarismul lor nu putea oferi câþiva prieteni de aici, ceva mai mari (Sorin Alfabetizarea
cultural european, întrucât se detecteazã la nicio viziune unificatoare, nici o actualizare a Preda, Mircea Dinutz, Dan Verona, Victor
nivelul relaþiilor împrumuturi, metamorfoze, altor contribuþii. Iatã de ce consider cã Omar Croitoru, Gheorghe Chiþimuº etc.), dar ºi redac-
cãrturarului
influenþe între entitãþile istorice ºi spirituale Khayyam ºi „complexele“ mitului european are torii revistei „Ateneu” (Sergiu Adam, Ovidiu
deopotrivã ale Occidentului ºi Orientului. atât un rol recuperator, cât ºi unul de diagnos- Pufneºte, icneºte, transpirã ºi îºi mai
Genaru, George Bãlãiþã, Ioanid Romanescu, aprinde o þigarã... O mânã prin pãr, cealaltã
Omar Khayyam ºi „complexele“ mitului ticare a cercetãrii khayyamiene fundamentale Eugen Uricaru, Mihail Sabin, Horia Gane etc.)
european reprezintã o contribuþie criticã scuturã nervos scrumul, ochii mijiþi
din ultimii 150 de ani. constituiau porþia noastrã de viaþã boemã. scruteazã... „Domnule, e un hãu! Te pierzi... Îþi
Enorme. Pentru catrenele Traducerea rubaiatelor, în toate formele ei, este viciatã de vine sã....” Degetele sunt febrile, dar neîn-
khayyâmiene, e valabil parado- la bun început, deoarece, ca fenomen de schimb, de transfer demânatice, se iau la întrecere fãrã folos... O
paginã folositoare, dar costã mulþi euro... Încã
xalul vis al lui Roland Barthes, din lingvistic, literar, estetic, ideologic, nu presupune o percepere una, la fel de bunã, dar aici e vorba de dolari...
„L’Empire des signes”, o conso- clarã, precisã ºi detaliatã a contextului ce a generat-o ºi cãruia „útia nu ºtiu sã lucreze fãrã bani? ªi cât de
lare, în fond, pentru descoperirea i se adreseazã. bun ar fi fost...” În sfârºit, ceva ºi bun, ºi fãrã
atâtor „heteronimi” pe care i-a Istoria atâtor traduceri / tãlmãcirii nu e decât o istorie de taxã.... Faþa e zâmbitoare sub lumina rece...
creat neputinþa istoricã de a dis- atribuiri ºi reatribuiri. La ora actualã, acestea fac imposibilã Din nou la drum, din nou silabisirea nerãbdã-
cerne adevãrul de fals: „Visul: sã evaluarea esteticã a preþioaselor texte. toare, iarãºi speranþe... Nu se ºtie de unde
cunoºti o limbã strãinã (stranie) ºi Textul-þintã sfârºeºte mai mereu într-un gen de intertext. sare norocul, habar n-ai când descoperi ceva
totuºi sã n-o înþelegi; sã percepi în 4. Cum se pune problema raportului local-universal în extraordinar... „Aha, interesant, dar asta eu
ea diferenþa, fãrã ca aceastã dife- cazul operei literare khayyamiene? am scris demult. Ce mai specialist ºi englezul
renþã sã fie vreodatã recuperatã Din 1859, odatã cu celebra ºi controversata traducere a lui ãsta, nici mãcar nu citeazã corect...” Mai sunt
prin socialitatea superficialã a lim- Edward FitzGerald, rubaiatele khayyamiene au fost practic boscorodiþi ºi francezi, ºi italieni, nu mai
bajului; comunicare sau vulgari- confiscate. Spaþiul cultural persan a fost ignorat complet. E un vorbesc de americani.... Câþiva primesc laude
tate: sã cunoºti, pozitiv rãsfrânte ºi în voce se simte invidia pozitivã celui care
caz extrem de interesant. Textele persanului au uniformizat,
vrea sã ºtie mai mult... „Uite, dacã a avut timp
într-o limbã nouã, imposibilitãþile într-o mãsurã covârºitoare, sensibilitãþile. Dacã, „universal ºi de unde sã se documenteze, a scos ceva
limbii tale: sã deprinzi sistematica extraordinarului; sã desfaci înseamnã local, însã fãrã ziduri”, dupã opinia scriitorului por- bun...” Un nume, o datare, un autor uitat, o ful-
«realul» tãu sub efectul altor decupaje, al altor sintaxe; sã tughez Miguel Torga, în cazul lui Omar Khayyam, raportul uni- guraþie abia întrezãritã, toate se adunã....
descoperi poziþii nemaintâlnite în enunþare, pentru subiect, sã- versal-local ori nu mai e valabil ori ar trebui inversat: în majori- „Dacã ºtiam cã e atâta muncã... Of, parcã nu
i deplasezi topologia; într-un cuvânt, sã descinzi în intra- tatea traducerilor, dacã nu în toate!, elementele specifice per- se mai terminã...” Buzele se strâng în bine
ductibil”. sane din poezia atribuitã lui Khayyam au dispãrut aproape în ºtiutul ghem de încãpãþânare ºi scrisul
Putem identifica, în textele celui mai tradus poet din toate întregime ºi, datoritã unei conjuncturi extrem de favorabile, mãrunt-mãrunt adaugã un strop în ocean...
timpurile, un numãr de operaþii, manipulãri ºi intervenþii ale tra- oferite de epoca victorianã, poetul persan a devenit direct uni- Noaptea îºi bate crengile sub geamul luminat
ducãtorilor, tot atâtea procedee de autonomizare a textului versal, rubaiatele parcurgând drumul invers, de la universal la doar de un petic alb. Încã o þigarã strivitã în
secund în raport cu presupusul text prim. La acestea, putem naþional / local. mormanul din scrumierã. Încã una aprinsã...
adãuga erori, anomalii, omisiuni, pasaje pierdute, prescurtãri, Aparþinând unei culturi intraductibile, în fond, Omar „Dar ºi când e gata. Va fi o nebunie. N-ai mai
parafraze, reformulãri, amplificãri, rescrieri etc. Între textul-sursã Khayyam ilustreazã, între anumite limite istorice, situaþia lite- vãzut aºa ceva...”
ºi textul-þintã e o distanþã enormã, explicabilã ºi prin adaosurile rarã specificã unor civilizaþii de prestigiu ce ºi-au vãzut patri-
P.S.: Pentru scrierea cãrþii sale, Gheorghe
/ suprimãrile ce altereazã profund configuraþia generalã a tex- moniul spiritual confiscat de cãtre marile puteri intelectuale. Iorga s-a documentat ºi de pe Internet. La vre-
tului prim ºi ritmul sãu, principiile de distribuire. Toate aceste Dar tot atât de adevãrat e cã, fãrã contribuþia europeanã, mea respectivã, relaþia sa cu „hãul” era una mai
intervenþii fie au naturalizat textele atribuite lui Khayyâm, fie le- Khayyam ar fi rãmas un poet cvasianonim, departe de popu- degrabã glacialã, niciuna dintre pãrþi nemani-
au îndepãrtat de textul-sursã, dându-le un aer exotic, pe placul laritatea ºi celebritatea cunoscute. festând vreo simpatie aparte pentru preopinent.
occidentalilor, ce þine loc de... valoare esteticã! Vã mulþumesc, domnule Gheorghe Iorga. ªi totuºi, a biruit.

aprilie 2010 13
ateneu

23 martie 2010 Bucãtãria organizãrii deconspirã ingredientele


de care atârnã maturitatea unui stil de alcãtuire a
De fiecare datã când traversez Bulgaria am programului: toaleta repertorialã ºi restitutivã, vari-
sentimentul cã mã strecor printre pasaje avântate etatea organologicã a concertelor, cumpãnirea
de o vibraþie absurdã, cu extrapolãri delirante, cul- Liviu DÃNCEANU între „neologismele” ºi „neaoºismele” creaþiei com-
minând în câte o nouã strãfulgerare ori chiar în ponistice, optimizarea raportului dintre interpreþii
câte o aberaþie. „Ciocnirile” cu Poliþia rutierã, strãini ºi cei autohtoni, precum ºi alte aspecte de
care depinde pânã la urmã, dacã nu strãlucirea,
bunãoarã, - inevitabile, se pare – sunt ca ºi cum ai

Promisiuni
mãcar decenþa reuniunii ce debordeazã cu puþin
citi acele fraze deosebit de încâlcite ale unui text
intervalul unei sãptãmâni. New London Chamber
din care nu se înþelege mai nimic, dar care sunã Choir (Anglia), Equilibrium Quartet (Macedonia),
bine, fiind alcãtuite din cuvinte alese, astfel încât îþi Ansamblul Archaeus (România), Orchestra
poþi spune: „da, e scris frumos; ce mai conteazã cã Filarmonicii Macedonene, Stefan Schultze Large
n-are nici un sens!” E limpede cã în aceste (scurt popas macedonean) Orchestra (Germania), Vocal Ensemble
momente nu pot decât sã simulez frumosul ca fiind (Macedonia) – iatã câteva repere ce se cade a fi
în afara categoriilor de coerenþã ºi adevãr, de con- luate în seamã indiferent în ce sol festivalier ar fi
gruenþã ºi afirmare netã.
Au de recuperat, probabil, experienþe pe care nu 24 martie
le-au strãbãtut pe cont propriu, ci în regim de fran- fost ele împlântate.
Generozitatea munþilor Konjavska, Osogovska cizã sau, pur ºi simplu, în sistem pauºal. Poate de În bunã parte din tenacitatea directorului artis-
ori Jakupica lasã sã se întrevadã o peisajisticã pe aceea compozitorilor le surâd sursele incerte, se tic, Jana Andreevska, a cãrei iscusinþã manageri- 25 martie
cât de spectaculoasã, pe atât de îndestulãtoare. gudurã pe lângã filoanele sonore insolite, ca sã nu alã vine ºi din credinþa cã nu poþi sã ajungi cineva
Necesarã ºi suficientã pentru întreprinderile turis- spun cã au uneori voluptatea de a glisa pe traiecte dacã nu începi prin a fi nimic. ªi iatã cã, „Zilele „Days of Macedonean Music” acceptã relativ
tice. Nici necesarã ºi nici suficientã pentru intrarea muzicii macedonene” au ajuns la a treizeci ºi treia puþine derogãri de la regula exclusivitãþii creaþiei
(co)laterale. Am resimþit totuºi unele puseuri ordo-
în arenã a unei culturi muzicale signifiante ºi dura- ediþie. Râul merge înainte, fãrã sã-i pese dacã naþionale. Cu foarte mare greutate am reuºit sã
natoare, ierarhizatoare, voinþa de a tranºa strecurãm câteva opusuri româneºti, prevalân-
bile. Marea muzicã nu se iveºte aidoma unui relief roata morii s-a rupt au ba. La fel ºi festivalul de la
dilemele recente ale esteticii muzicale. Ce poate fi du-ne de faptul cã englezii aveau sã restituie
abrupt, unei muchii de pãduri sau ca o generaþie Skoplje ºi-a construit în fiecare an, imperturbabil,
mai licit decât sã încerci o clarificare a unei depen- lucrãri celebre de Ligeti, Lachemann, Xenakis ori
spontanee, nici în mijlocul unui defileu serpentinat, profilul sãu distinct, chiar dacã presiunile adiau fie
ci doar într-o atmosferã prielnicã, alcãtuitã dintr-o denþe depãºite ºi a independenþei dobândite faþã Saariaho. Nu am regretat însã nici impactul auditiv
de o metropolã, mentor, matron care, în corectã dinspre metropolã, fie dinspre colonie. De fiecare masiv cu muzica locului împãnatã, în general, cu
multitudine de manifestãri (chiar dacã multe dintre datã organizatorii au procedat aidoma aforismului
ele sunt minore, de estradã), în orice caz multiple consecvenþã cu rolul asumat trebuie sã se felicite irizãri folclorice, filon narativ, atitudine neo-clasicã
balcanic: „mergi înainte ºi nu te opri niciodatã, cãci ºi spirit predominant conservator, nici demersul
ºi multiforme. Pe nesimþite, constat, am intrat, iatã, dacã „descendenþii” îºi iau zborul? Micile naþiuni
în mersul înainte se aflã plenitudinea; mergi ºi nu restitutiv graþie cãruia am putut actualiza douã par-
în tânãra Republicã Macedonia, unde a re-început au suflete mari! ªi, bineînþeles, posibilitatea, fatalã
te teme de spinii de pe drum, cãci ei nu fac decât tituri – Girls de Damian Temkov ºi Screams de
bãtrâna ploaie. uneori, de a nu le amaneta.
sã curgã sângele stricat”. Tome Manchev – reprezentative pentru zborul
Naþiunile mici au suflete mari! Poate pentru cã Am întâlnit, totuºi, suflete amanetate, pre- Programul ediþiei din acest an are alura unei
cum ºi trupuri distribuite la intervenþia aceloraºi planat al unei ºcoli de compoziþie aflatã în
nu-ºi permit sã risipeascã sentimentele, trãirile. În promisiuni, adicã a unui loc de unde totul poate cãutarea locului unde sã-ºi fãureascã propriul
plus, rãbdarea ºi disciplina sunt facultãþi intermi- pãpuºari, care le amestecã pentru ca apoi sã le începe. În economia unei atare manifestãri, promi- cuib.
tente, cu momente de îndârjire urmate de lungi ºi iscodeascã întru „purificare”. Câte familii atâtea siunea este faþa subiectivã a posibilului, activitatea Am pãrãsit Skoplje-ul convins fiind cã cel cu
intolerabile detente. Curiozitatea are un anumit drame la Skoplje, ca ºi cum frãmântãrile tec- febrilã a ceva care nu trebuie neapãrat sã se întru- minte se teme de viclenie, ºi ºtie cã mulþi potrivni-
balast de impuritate, iar indiferenþa un spor de tonice n-ar fi de ajuns pentru a þine treazã peze pe de-a-ntregul. Din aceastã perspectivã, ci nu pot fi neutralizaþi doar cu ajutorul forþei ºi per-
candoare. Macedonenii sunt, în general, mânaþi oroarea de sinistru. Mã întreb, de unde resurse curatorii festivalului macedonean nu riscã decât severenþei, dar pot fi convertiþi cu blândeþe ºi
de gândul unei utilitãþi în imediat a informaþiei, dar pentru a (sus)þine un festival dedicat muzicii neîmplinirea parþialã, cu alte cuvinte, libertatea de vorbã bunã, asemenea elefantului sãlbatic care
ºi de teama de a nu divaga de la patosul cotidian. contemporane? a întârzia indefinit la porþile consacrãrii. este prins cu sprijinul elefantului domesticit.

Nãscut la 13 aprilie 1935, în Personalitãþi bãcãuane lucrãri practice de biofizicã


satul Burdusaci, aparþinând azi de (ediþii în 1964, 1972, 1975, 1977),
comuna Rãchitoasa, judeþul Bacãu, Biofizicã medicalã (Editura Di-
fiul lui Nicolae Dimoftache, preot,
ºi al învãþãtoarei Maria (n.
Þarãlungã) e cunoscut îndeosebi
Constantin Dimoftache dacticã ºi Pedagogicã, 1977). În
colaborare cu Sonia Herman,
ultimul volum a fost revizuit ºi îm-
ca scriitor, sub pseudonimul C.D. 1965), apoi asistent universitar regenerarea hepaticã experimen- faticã cronicã umanã; semnalarea, bunãtãþit, ajungând la 570 pagini,
Zeletin, dar se bucurã de aceeaºi (1965-1983, titularizat prin con- talã, stabilitatea biochimicã a mo- pentru prima oarã, în 1963 ºi ºi publicat în 1994 de Editura
notorietate ºi între medici ori în curs în 1973) ºi ºef de lucrãri leculelor de ADN º.a., prin metoda 1964, a existenþei a douã tipuri Cerma Bucureºti. Alte contribuþii,
mediul universitar. κi începe stu- (1983-1990, tot prin concurs). În autoradiografiei ºi autohistoradi- diferite ale limfocitului mic în sân- legate îndeosebi de modelele
diile la ªcoala Primarã din satul 1973 e ales membru al ografiei, precum ºi studii referi- gele uman normal, fapt ce a con- cibernetice ale recepþiei vizuale,
natal, formându-se apoi în at- Comitetului de conducere al de absorbþia fotonului la genera-
toare la încorporarea tisularã de dus la revizuirea formulei leuco-
mosfera prestigiosului Colegiu
Secþiei de Biofizicã a Uniunii izotopi radioactivi ºi la efectele citare (rezultatele au fost confir- rea potenþialului de receptor au
„Gheorghe Roºca Codreanu“ din
Societãþilor de ªtiinþe Medicale, iradierii interne ºi externe (iradiere mate ulterior prin studii de micro- fost publicate în Revue romaine
Bârlad, ale cãrui cursuri le absolvã
responsabilitate ce o deþine pânã profesionalã ºi accidentalã). Îm- scopie electronicã ºi au intrat în de physiologie, Romanian
în 1952, liceu unde au mai învãþat,
în 1990, când e ales membru al preunã cu ing. dr. Al. Ciureº a fost cea mai stringentã actualitate o Journal of Biophysics, Journal
între alþii, istoricul Vasile Pârvan,
Consiliului Societãþii Naþionale de promotorul citospectrofotometriei datã cu apariþia SIDA); stabilirea de Biophysique et Biomé-
filozoful ªtefan Zeletin, criticul G.
Ibrãileanu, legaþi ºi ei de spaþiul Biofizicã Purã ºi Aplicatã din în România, o micrometodã nedis- seriei de indici preciºi ai celulei canique (Paris) ºi Water and
Bacãului. Urmeazã tradiþia cãr- România. Sub conducerea acade- tructivã de identificare ºi evaluare seminale conservate prin frig ºi Ions in Biological Systems,
turãreascã a familiei, dar, dupã ce micianului Gr. Benetato ºi-a cantitativã a substanþelor celulare congelare, a cãror eficienþã este Editors P. Läuger, L. Packer, V.
în 1953 reuºeºte concomitent la susþinut, în 1974, teza de doctorat, pe baza mãsurãrii energiei lumi- reflectatã în creºterea indicilor de Vasilescu, Birkhäuser Verlag,
trei facultãþi, opteazã pentru devenind doctor în ºtiinþe medi- noase absorbite de aceasta in fertilitate în practica însãmânþãrilor Basel, Boston, Berlin, 1988. În
Facultatea de Medicinã a cale cu o temã ce a vizat cerce- situ. Cercetãrile în acest domeniu artificiale în zootehnie; aplicarea pofida acestor importante reali-
Institutului de Medicinã ºi tarea criobiologiei celulei semi- au vizat eventualitatea apariþiei modelului cibernetic original al zãri, cariera sa universitarã a
Farmacie din Bucureºti, Secþia nale. Dizertaþia ºi-a bazat-o pe aberaþiilor sau a altor tipuri de excitaþiei vizuale (conceput împre- evoluat lent, ajungând conferen-
Pediatrie, luându-ºi licenþa în lucrãri ce au adâncit atât as- modificãri cromozomiale induse în unã cu ing. Sonia Herman) anumi- þiar abia în 1990, prin concurs, la
1959. În 1958 este selectat prin pectele teoretice, cât ºi cele prac- culturile limfocitare de cãtre apa tor situaþii patologice ca: am- Catedra de Biofizicã a Universitãþii
concurs, alãturi de alþi studenþi tice, abordate prin mijloace de grea. A studiat, de asemenea, bliopia, hemeralopia, retinopatia de Medicinã ºi Farmacie „Carol
valoroºi, ca intern în clinicile uni- ultimã orã în biofizicã (citospectro- acþiunea D2O asupra translocãrii pigmentarã etc. La toate acestea Davila“ din Bucureºti, iar profesor
versitare bucureºtene. În anul III, fotometria, radioactivarea cu neu- produºilor macroergici prin mem- se adaugã studiile de istoria me- universitar, în 1993, la aceeaºi
deºi era premiant, s-a aflat pe troni, iradierea internã º.a.). branele celulare cultivate in vitro dicinii ºi a biofizicii privind activi-
catedrã. Totodatã, din 1991 e
punctul de a nu-ºi mai putea con- Folosind o suitã de tehnici combi- etc. Spectaculoasele rezultate ale tatea unor înaintaºi ai medicinii
redactor-ºef al revistei Romanian
tinua studiile din cauza „originii nate de microspectrofotometrie, investigaþiilor citospectrofotome- româneºti, cum ar fi doctorii
Journal of Biophysics, editatã
sociale nesãnãtoase“, astfel cã a criobiologie ºi respiraþie celularã trice au fost publicate în Revue Alexandru Brãescu ºi Gh. Polizu,
de Editura Academiei Române,
fost nevoit sã fie înfiat de cãtre aerobã, a stabilit astfel mai mulþi roumaine de biochimie, Medi- propunerea etimologiei unor ter-
indici preciºi ai celulei seminale cina Internã, Studii ºi cercetãri meni cu implicaþie medicalã ºi, nu din 1994 devenind ºi membru al
bunicii paterni, Constantin ºi Academiei de ªtiinþe Medicale.
Natalia Dimoftache (n. Palade). conservate prin frig ºi congelare, de fiziologie, Nature (Anglia), în ultimul rând, descoperirea
deschizând noi perspective însã- Biophysik, Zuchthygiene (am- paternitãþii Sonetului lui Leonardo Distins, la 1 decembrie 2000, cu
Pânã în 1960, ca intern, s-a bucu- Ordinul Naþional Serviciul
rat de preþuirea academicienilor mânþãrilor artificiale în zootehnie. bele, Germania) º.a. În ultimii ani da Vinci în prolegomena poemului
Experimentate pe 1350 de cazuri, ºi-a îndreptat atenþia, în mod medical latin Regimen sanitatis Credincios în grad de Ofiþer, con-
ªtefan M. Milcu ºi C.C. Iliescu, a
rezultatele legate de verificarea deosebit, spre studiul aspectelor Salernitanum al lui Arnald de ferit de Preºedinþia României,
profesorilor Alfred Rusescu,
Corneliu Constantinescu, Onoriu acestor indici au fãcut obiectul biofizice ºi biochimice ale recepþiei Villanova (1235-1311), numit ºi reputatul profesor ºi medic este,
Coman, D. Vereanu, sub îndruma- unor studii publicate atât în þarã, vizuale, atât prin cercetãri experi- Flos medicinae, dovedind astfel din 2005, Cetãþean de Onoare al
rea cãrora a lucrat. În perioada cât ºi în Germania, Italia ºi Franþa. mentale de electrofiziologie, cât ºi cã nu este o poezie originalã, ci o Municipiului Bacãu. Dorindu-i, la
1960-1961 este medic al Circum- Timp de patru decenii, pe lângã printr-un studiu teoretic al proble- adaptare. Cunoscut ºi recunoscut acest ceas aniversar, sãnãtate,
scripþiei a III-a Hunedoara, iar criobiologia celulei seminale, di- mei, participând la elaborarea pentru inegalabila sa artã didac- zile îndelungi ºi noi opere în
între 1961-1962, medic chirurg la recþiile sale de cercetare s-au mai unor modele cibernetice. Între ticã, a contribuit la elaborarea unor domeniile sale de activitate,
Sanatoriul de Tuberculozã Osteo- îndreptat spre radiobiologie, in- contribuþiile originale în medicina indispensabile lucrãri atât pentru promitem sã revenim cu un alt
articularã din Mangalia. Intrat prin vestigaþiile nedistructive prin nu doar româneascã se numãrã studenþi, cât ºi pentru cadrele prilej, oferindu-vã date relevante
concurs la Catedra de Biofizicã a deuterare, biofizica ºi cibernetica sistemul de identificare a lim- didactice, între care amintim: Curs despre scriitorul ºi omul de culturã
Institutului de Medicinã ºi recepþiei vizuale ºi istoria medi- focitelor cu aspect morfologic nor- de biofizicã (1963), Prelegeri de C.D. Zeletin. La mulþi ani,
Farmacie Bucureºti, e mai întâi cinii. În radiobiologie a fãcut, mal, dar presupuse a fi atinse de biofizicã medicalã (trei volume, Maestre!
cercetãtor ºtiinþific stagiar (1962- bunãoarã, investigaþii privind impulsul morbid din leucemia lim- 1964 ºi 1971), Îndreptar de Cornel GALBEN

14 aprilie 2010
criticã literarã
Multã vreme cei ce au scris despre cu I. Valerian, Bacovia numeºte pe: „D.
Bacovia n-au încercat altceva decît sã ridice Botez (prezent doar de douã ori în revistã –
„vãlul indiferenþei” (oficiale ºi a „marelui pu- n.m.), I. Stoican, Cazacu-Delarast, Agatha
blic”) care-l acoperea pe poet ºi opera sa. Ei Grigorescu, N. Anghel, Liberale Netto, Pr.
nu erau oameni ai reclamei, ci mai degrabã Constantin CÃLIN Ion Goagã, N. Þintã etc.” Literar, un grup
niºte justiþiari. Voiau „sã repare o nedrep- mic, lipsit de forþã ºi de audienþã. Bacovia n-a
tate, sã scoatã din umbrã un scriitor meritu- simþit mai deloc sprijinul celor citaþi. Doar
os”. Indiferenþa e pernicioasã întrucît
saboteazã puterea de creaþie a celui ce tre-
buie s-o suporte. Ea condamnã la inactivi-
Trecere Agatha Grigorescu ºi Cazacu-Delarast au
scris despre el (iar N. Anghel i-a dedicat un
poem): însemnãri entuziaste, dar, din

în revistã (2)
tate, deprimã, mortificã ºi, cîteodatã, situaþie pãcate, nebãgate în seamã.
în care „vãlul” devine linþoliu, ucide. Istoria
noastrã avea zeci de exemple de oameni Dacã propria-i generaþie nu l-a recunos-
talentaþi ajunºi sã trãiascã necunoscuþi ºi sã cut pe Bacovia ca reprezentativ, mai favora-
moarã în mizerie. „Celula cu gratii a casei bilã i-a fost generaþia urmãtoare. Anticipînd,
de nebuni, patul numerotat de clinicã, sana- premiat de Ministerul Artelor, Plumb n-a fost le-au fãcut. Intelectuali activi, angajaþi,
cerut de vreun mare editor pentru retipãrire. Mihail Dragomirescu, Nicolae Iorga, Ion voi spune cã norocul sãu l-au constituit
toriul de ofticoºi, - un sãtuc îndepãrtat, unde întotdeauna tinerii. Aceºtia vãd mai clar tre-
în agonie poetul ºi-a tîrît fiinþa strãvezie Însã dincolo de sarcasmul ºi de ineficienþa Barbu, G. Cãlinescu vibrau la evenimente ºi
lor, observaþiile de mai sus atestã un fapt nu puteau sã fie decît contrariaþi de vorbele cutul, fãrã prejudecãþile predecesorilor, ºi
aproape de luncile copilãriei”, iatã rezu- corecteazã greºelile lor. Procedeazã ade-
mate, la începutul deceniului al treilea, des- semnificativ în planul receptãrii lui Bacovia: bune despre el. Ar fi incorect sã li se impute
citarea lui alãturi de Dimitrie Anghel în aceastã diferenþã. Vitalitatea, optimismul lor sea în mod compensatoriu, adicã reduc din
tine din trecut (care evocau nume ca Gr. laudele administrate odinioarã celor foarte
Alexandrescu, D. Bolintineanu, N. opoziþie cu Victor Eftimiu ºi Radu Cosmin funciar nu-i lãsa sã aibã afinitãþi cu autorul
înseamnã cã atît Cezar Petrescu, cît ºi alþii Plumbului. Curios e doar exemplul lui notorii ºi oferã în plus celor pe care îi con-
Nicoleanu, Eminescu, ªtefan Peticã, N. N.
disociau între succesul comercial ºi succe- Perpessicius, un tip de constructor, care se siderã nedreptãþiþi. Bacovia a fost unul din
Beldiceanu) ºi schiþate perspectivele unora
sul de stimã ºi cã poetul intrase pe lista ataºeazã totuºi de Bacovia. Dar ºi el avea, beneficiarii permanenþi ai revizuirilor de
dintre contemporani. Incontestabil, era „în
celor ce impuneau respect. dacã nu un temperament asemãnãtor, acest gen. Motivul? Lui (pînã în anii ’60-’70)
sfînta noastrã datinã sã trimitem, cu vigi-
experienþe de viaþã ºi literare apropiate de nu i s-a dat niciodatã prea mult. De fapt, nici
lenþã, ori de-a dreptul la cimitir, ori cu anti-
camerã la casa de nebuni, pe cei ce gîn- Nu existã o datã de rãscruce, dupã care cele ale poetului nostru. Ceilalþi, care-l generaþia de dupã cea a sa nu l-a supralici-
desc altfel decît majoritãþile trecãtoare ºi sã se poatã spune cã „vãlul indiferenþei” faþã declarã „mare”, n-au fãcut-o fiindcã i se tat. În primul rînd pentru cã era o generaþie
neroade”. Bacovia pãrea o posibilã victimã de Bacovia a fost dat deoparte. Înde- potriveau integral. Nici pentru cã ar fi fost net diferitã de generaþia de dinaintea
în viitorul cel mai apropiat. El mai trecuse pãrtarea lui s-a fãcut puþin cîte puþin ºi, în mai informaþi decît cei ce îl minimalizau. Pur rãzboiului. Avea alt suflet, alte sentimente,
prin episoade nefaste. Dupã mãrturisirile timpul vieþii sale, niciodatã complet. Propria-i ºi simplu, îl judecau ºi cu inima, empatic ºi-i alte gusturi, alte pasiuni, alte interese. Din
celor din familie, acum cazul sãu era real- reflecþie din anii senectuþii: „George înþelegeau „condiþia”. Vedeau în el un erou toate descrierile rezultã cã era o generaþie
mente disperat. Ar fi trebuit mai mult „pus la Bacovia, artist înmormîntat ºi nemuritor în tãcut, care-i îngloba ºi-i exprima mai bine realistã, extrem de grãbitã ºi de nefericitã.
adãpost”, dar, datã fiind discreþia sa, nimeni acelaºi timp” sugereazã ritmurile receptãrii decît reuºeau ei înºiºi. Cîntecul lui se întîl- Ar fi vrut „sã se facã totul repede ºi bine. De
n-a insistat pentru asta. Ieºitã din uz azi, sale: ignorat, descoperit, ocultat, redes- nea cu felul lor de a simþi, îl potenþa, îl justi- aci surse mari de necazuri”. Neliniºtea ºi
expresia „vãlul indiferenþei” a pierdut din coperit, ºi tot aºa. Ceea ce unora li se întîm- fica. nemulþumirea i-au marcat manifestãrile,
dramatismul pe care îl avea ºi puþini îi mai plã numai în posteritate, lui i s-a întîmplat care adesea deveneau excesive, extrem-
percep gravitatea. Ea însemna lucruri încã din timpul vieþii. În cele patru decenii de Bacovia n-a avut spirit competitiv. Nu iste. Reversul inchietudinii ºi revoltei era
dureroase: sã nu fii cerut ºi comentat, sã te la debutul editorial ºi pînã la moarte, „înmor- existã nici un document (scrisoare, paginã scepticismul ºi dezgustul de viaþã. Ge-
zbaþi în lipsuri materiale, sã nu te ajute mîntãrile” au alternat cu „învierile”, iar „cota” de memorii) din care sã rezulte cã a între- neraþia postbelicã, sau mai exact seriile
nimeni, sã te sufoci în provincie, ignorat i s-a modificat mereu. De regulã, scriitorii prins ceva, în afarã de poezie, pentru a postbelice, n-avea aproape deloc simpatie
pînã ºi de cei din localitatea în care trãieºti care dispar din orizontul criticii nu prea mai obþine ºi a se menþine pe o poziþie de frun- pentru generaþia anterioarã, despre care
etc. Un tînãr putea sã sfideze asemenea cir- pot sã revinã în atenþia ei. Cu Bacovia taº în ierarhiile vremii sale ori cã a fãcut cel credea cã a trãit confortabil: „liniºte belºug,
cumstanþe. Bacovia nu era însã nici tînãr, lucrurile s-au petrecut altfel. Mai mult, dupã mai mic gest pentru a se asigura de posteri- echilibru”. Dimpotrivã, în cîteva momente,
nici descurcãreþ: avea peste 40 de ani fiecare hiatus, critica avea un sentiment de tate. El a înaintat în viaþã ºi în literaturã ca pur ºi simplu, o urãºte ºi o neagã. Conflictul
(vîrstã mult peste cea a debuturilor), iar pe vinovãþie, pe care încerca sã-l compenseze solitar. Nu s-a bazat pe grupuri de sprijin, pe cu ea atingea toate domeniile, de la politicã
deasupra era ºi bolnav, ajuns într-o stare de printr-un plus de solicitudine. Drept con- „combinaþii”, precum alþi scriitori de ieri ºi de la literaturã. „Bãtrînii” erau învinovãþiþi de
epuizare ºi marasm. Poetul („poetul fãrã secinþã, fãrã a fi un autor foarte disputat, azi. Om ºi poet fãrã carismã, n-a adunat în sedentarism, comoditate, egoism, spirit
pereche al deznãdejdilor provinciale”, „unul opiniile despre el au oscilat continuu de-a jurul sãu critici ºi cititori cu uºurinþa cu care refractar. La „peste 35 de ani nu se mai
din poeþii adevãraþi, poate cei mari, ai tim- lungul perioadei amintite. Aºadar a fost, au reuºit s-o facã Octavian Goga, Ion agitã nimeni în domeniul ideilor, dacã profe-
pului”) trebuia deci salvat urgent, împotriva cîteodatã în acelaºi timp, „poet minor” ºi Minulescu, Nichifor Crainic, Mircea Dem. siunea nu-l obligã”, observa muºcãtor cine-
indiferenþei contemporanilor ºi chiar a pro- „mare poet”, poet actual ºi poet expirat; nu Rãdulescu, Tudor Arghezi, Al. T. Stamatiad, va. Nefiind dintre cei vizibili, Bacovia fu oco-
priilor lui slãbiciuni. Salvarea nu se putea ocupa nici un loc pe listele cu scriitori con- Radu Gyr sau, dintre prozatori, Mihail lit de criticile tinerilor. Nu s-a defilat cu el,
face însã cu simple recenzii; se impunea ca temporani reprezentativi sau ocupa „un loc Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Cezar dar nici n-a fost repudiat, insultat; a fost
gestul critic sã fie precedat sau dublat de un de primul rang”. Totuºi tendinþa majoritãþii Petrescu, Ionel Teodoreanu. Criticii ºi citi- numai dat la o parte, cu delicateþe. Astfel, în
gest de umanitate, caritabil, recuperator. criticilor a fost de a-l mãri, nu de a-l micºora. torii se ataºeazã îndeosebi de cei ce dega- 1928, Mihail Sebastian, un antimoldovean
Mai exact, era nevoie ca, înaintea conside- În aceeaºi perioadã, alþii au scãzut, el a jã impresia de vitalitate ºi vivacitate ori sa- din principiu, considera cã, „dupã volumul
rentelor despre cît de important e poetul, crescut. De ce „minor”, de ce „mare minor”, tisfac aºteptãri de moment. Bacovia, din imposibil al Scînteilor galbene”, destinul sãu
relatãrile despre situaþia omului sã ºocheze de ce „mare”? Cei ce i-au aplicat asemenea contra, pãrea fãrã vlagã, dezabuzat, rãtãcit literar e sfîrºit. În anul urmãtor (an în care
opinia publicã. Dintre cei ce i-au venit în aju- calificative nu au dat rãspunsuri detaliate. de ceilalþi, consolat cu situaþia sa. Chiar mai multe condeie critice se mobilizeazã în
tor, cel mai patetic ºi mai direct (înainte de Într-un fel, mai explicit a fost cineva care l-a între confraþi, el nu era numele de care cine-
favoarea sau împotriva lui Bacovia),
Tabacaru) a fost Cezar Petrescu. Numai în declarat „un geniu”: „Poezia lui are o valoare va sã-ºi aminteascã imediat. F. Aderca, de
Alexandru Sahia, deºi sensibil la frãmîn-
1923, el s-a referit de trei ori la Bacovia, în universalã ºi permanentã”. Ca sã înþelegi pildã, nu l-a avut în vedere pentru intervi-
tãrile poetului, se distanþa de el ºi, compã-
descrierile sale imaginea acestuia fiind una motivele rezervei sau ale entuziasmului, urile din „Universul literar”, adunate ulterior
timitor, îl declara, printr-un joc de cuvinte,
aproape miticã: „sfînt bizantin”, „cu barba fiecare afirmaþie trebuie raportatã strict la în Mãrturia unei generaþii. ªi mai semnifica-
„oxidat”: „…Dar sãrmane Bacovia, nu înþe-
crescutã întunecat pe figura strãvezie”, „bol- persoana, locul ºi momentul în care a fost tiv e un alt fapt: în mai multe rînduri,
fãcutã. Unghiurile ºi criteriile s-au schimbat reporterul le-a cerut celor cu care a discutat legi cã peste tocul tãu s-a aºternut un strat
nav ºi singuratic”, o „umbrã omeneascã”, gros de PbO2. Mã înþelegi?… Iartã-mã”.
„un suflet strivit de asprimile vieþii”, redus la de mai multe ori în epoca de dupã primul sã-i enumere pe cei ce îi considerã ca
rãzboi, cît ºi în cea de dupã al doilea rãzboi fãcînd parte din „generaþie”. Au fost citaþi Cîteva luni mai tîrziu, o atitudine similarã cu
tãcere, retractil, chiar ºi în faþa dovezilor de a celor citaþi avea ºi Ion Barbu care, întrebat
prietenie. „Omul s-a închis ca o floare atin- mondial. Ca ºi tablourile dintr-o expoziþie prieteni ºi comilitoni; pe Bacovia nu l-a citat
sau edificiile arhitectonice, pentru a fi apre- nimeni. Generaþia implicã ideea de misiune de Paul B. Marian ce crede despre poezia
sã”. – Dincolo de cazul particular al poetului,
ciate în mod adecvat, operele literare au comunã ºi de solidaritate. Or, el nu s-a aso- din acel moment, se delimita ºi mai ferm:
aceste intervenþii aveau însã ºi un caracter
nevoie de o anume distanþã (perspectivã), ciat (cu excepþia pregãtirii celor douã publi- „Poeziile din Plumb ale lui Bacovia îmi apar
de polemicã generalã, axatã pe ideea
apãrãrii „scrisului românesc”, care, în adicã de spaþiul de timp necesar înþelegerii. caþii bãcãuane la care a fost „director”) pen- astãzi ca aparþinînd unei alte epoci. În orice
absenþa unui „protecþionism” comparabil Privit îndeaproape ºi judecat în pripã, tru vreo treabã de duratã ºi nu s-a angajat caz, interregnul lui Bacovia s-a terminat. E
barem cu cel acordat de Stat pentru „indus- Bacovia nu corespundea cu cerinþele unor pentru vreo cauzã: protest, manifest etc. N-a adevãrat cã o netãgãduitã durere se mãr-
tria de cuie de lemn ºi de oþet alambicat din ani istorici ca 1916, 1918, 1941, 1948. În aparþinut de vreo ºcoalã, cerc sau cenaclu. turiseºte în versurile lui ºi admirãm în ele un
aºchii”, era „osîndit la obositoare epuizare”. versurile sale nu existau energii care sã N-a fost „membru esenþial” ºi nici mãcar simþ rar al desenului. Dar o poezie depre-
Îl reclamau evoluþiile postbelice din dome- mobilizeze la trecerea Carpaþilor sau a participant cît de cît constant la activitãþile sivã, de spovedanie ºi atmosferã, poezia
niul culturii, îndeosebi din cel editorial. „În Prutului, ori la edificarea unor „ere noi”. A vreunuia. Situaþie cum nu se poate mai care nu conþine un principiu eliberator, e
culturã – atrãgea atenþia «Gîndirea» – au trebuit, de fiecare datã, ca elanurile epice sã ingratã, el nu era vãzut nici ca adept, nici ca poezie liricã ºi ca atare nu mã intereseazã”.
nãvãlit negustorii. Ei au cuvîntul. Ei hotãrãsc se consume pentru ca oamenii sã priveascã adversar al nimãnui. Ca ºi viaþa politicã, Tot acum, într-un articol despre volumul
soarta cãrþilor. Ei au pretenþii ºi antipatii. Ei în inimile lor ºi sã revinã la lirism. De alt- viaþa literarã obligã la opþiuni. Dacã le faci, Poezii (Plumb, Scîntei galbene), F. Aderca îi
pot zugruma ºi îndruma o miºcare, dupã minteri, nici în vremuri normale, nimeni nu-ºi ai parte fie de beneficiile, fie de inconve- imputa ilogisme, dereglãri ale minþii ºi,
cum interesul bãnesc dicteazã, în afarã de începe ziua cu Bacovia. Ceasurile potrivite nientele, ca sã nu zic ponoasele, grupului atacînd persoana, îl definea drept „un poet
orice preocupare din acelea numite cu oare- pentru lectura lui sunt – s-a observat – cele cãruia i te-ai alãturat. Uneori grupurile au al nebuniei”, fapt care n-a rãmas fãrã replicã
care pudoare sfioasã de oamenii scrisului, de amurg. Cine s-a oprit la motivele capacitatea de a-i promova pe cei ce le din partea unuia dintre admiratorii lui.
idealiste. Am vãzut murind pe rînd reviste. poemelor sale a putut deci sã spunã, fãrã o formeazã. În epoca interbelicã, „ºcoala Acesta, la rîndul sãu, îl sfida pe critic ºi de-
Am vãzut curmîndu-se apariþia bibliotecilor prea mare teamã de viitoare reproºuri, cã-i nouã” a lui Mihail Dragomirescu i-a promo- creta: „Orice s-ar spune, Bacovia rãmîne cel
de popularizare. Am vãzut ediþii din scriitori „poet minor”. Dar cine a intrat în rezonanþã vat fãþiº pe ciracii ei, sburãtoriºtii (fãrã sã mai mare poet al nostru”. Se întîmpla ceea
aleºi ce nu s-au mai tipãrit, fiindcã interesul cu „notele” ºi reflecþiile sale a gãsit cã-i pro- cadã în pãcatul „admiraþiei mutuale”), ce se întîmplã destul de des: criticile sînt
comercial gãsea mai bãnoasã tipãrirea fund, memorabil, într-un cuvînt „poet mare”. vieþiºtii, avangardiºtii – au procedat la fel cu rãspunsuri la laude, pentru a le contraba-
operelor d-lor Eftimiu ºi Cosmin, decît ale lui Trebuie apoi de remarcat cã judecãþile ai lor. „Ateneul cultural” avea de asemenea lansa, ºi laudele sînt rãspunsuri la critici,
Anghel ºi Bacovia”. Bineînþeles, comporta- asupra lui poartã, de fiecare datã, vrînd- un grup de „prieteni ºi colaboratori”, consti- pentru a le anihila. Sau ocazii pentru atacuri
mentul celor vizaþi nu s-a schimbat: deºi nevrînd, pecetea temperamentelor celor ce tuit în jurul lui Gr. Tabaru. Într-o convorbire indirecte, aluzive.

aprilie 2010 15
ateneu

Leo BUTNARU În multe dintre editorialele sale


semnate în revista „Convorbiri liter-
are“ ºi adunate din perioada
Din Dicþionarul 1996–2009 în culegerea „Vieþi con-
trolate“ (Ed. „Junimea“, 2009), Vasile SPIRIDON
de Leologisme (4)
Cassian Maria Spiridon constatã cu
dezolare cã atitudinea revanºardã
anticomunistã din primii ani de dupã
1989 ni s-a temperat. Un fel de efect Coºul de hârtii
al comunismului
Diferenþa dintre autocontem- prelungit al „fenomenului Piteºti“ a
înceþoºat faptele, a scurtcircuitat
plare ºi narcisism? Prezenþa sau
memoria colectivã, reuºind sã desta-
absenþa în faþã a unei ape în care
bilizeze total raportul cãlãu – victimã,
sã te arunci. Posibil, chiar a
vinovat – inocent. De asemenea, o
Stixului. adunate de la vecini ºi prin inter- s-au bucurat de toate privilegiile ºi Marii Adunãri Naþionale. Este de
tãcere complice a învãluit o jumãtate
Gloria muncii totdeauna e de veac de teroare, minciunã, ceptarea convorbirilor telefonice. Cât de un nou public cititor, într-un timp reþinut pãrerea acestuia: „Eu nu con-
antumã. Gloria de luptã e cam... schizofrenie generalizatã ºi despre arest, totul devenise public, al imposturii, când le era interzis cep cã un om de talia lui Sadoveanu
amputare fizicã, psihicã ºi moralã. O de la igiena intimã pânã la rugãci- accesul la pagina tipãritã unor veri- e de scuzat. Eu n-am simþul culturii
postumã.
concluzie se degajã cu claritate: nu une. tabili scriitori. Comentând „cazul“ chiar aºa, am citit când eram mic
Fanfara – suflarea vie a înmor- existã iertare ºi reconciliere fãrã Descrierea torturilor degajã un Lucian Blaga, autorul reflecteazã Sadoveanu ºi mi-a plãcut, dar ºtiu cã
mântãrilor. mãrturisirea crimei puse sub semnul tragism deviant, la limita anormali- asupra manierei tenebroase, chiar un om de culturã, trebuie sã-l
cãinþei autentice. tãþii psihicului ºi a grotescului dan- malefice, de urmãrire ºi imixtiune în respect pentru cã e plin de învã-
În lumina faptei lui Nero?... Cassian Maria Spiridon nu mai tesc. În urma experimentului de la intimitatea unui scriitor, care, ºi prin þãminte. Pãi cum îmi dovedeºte el cã
Bineînþeles, pentru cã ardea totul sperã în începerea niciunui fel de Piteºti – intrat în zona patologiei tãcerea lui prelungitã, ºi prin refuzul e plin de învãþãminte, dacã a partici-
în jur. proces al comunismului, din moment mintale, prin intenþiile torturilor neîn- de a publica „pe linie“, supãra pe diri- pat la aceeaºi pomanã, a mâncat din
ce crimele torþionarilor comuniºti trerupte –, categoria martorului nevi- guitorii dejiºti. aceeaºi colivã? Unu care este nelu-
De cum aude de postul mare, se sunt considerate prin lege crime de novat a fost suprimatã, întrucât vic- Cassian Maria Spiridon insistã pe minat ºi inconºtient, da, îl mai scuz.
gândeºte cum ar face sã-l ocupe drept comun, prescriptibile ºi din timele reeducãrii au fost nevoite sã ideea cã, tocmai pentru cã existã Nu total, nu total. Dar unu ca
anume el. moment ce documente clar dovedi- devinã, la rândul lor, cãlãi. Dacã în mari scriitori care au semnat pactul Arghezi?... Eu nu cred cã ce se
toare ale ororilor nu sunt puse drept detenþie spãlarea creierelor era cu diavolul, suntem obligaþi sã petrecea în închisori era secret ºi ei
Dupã ce se achitã cum se achitã probe la niciun dosar penal. lãsatã în sarcina cãlãilor de nedis- studiem atât opera, cât ºi demisiile nu ºtiau. Cineva din prietenii lui nu
de rolul lor în miºcarea de eliberare Editorialistul se aratã a fi sceptic ºi în tins, în viaþa civilã (iar eseistul ne morale ale acestora. În acest sens, trecuse pe acolo? Nu-i venea la ure-
naþionalã, unii barzi din stânga privinþa ipotezei cã vor fi aduse vreo- atrage atenþia cã evitã sã scrie „viaþã se urmãreºte la G. Cãlinescu – dar che? A dispãrut unu de acasã, l-a
Prutului aºa ºi nu ajung ºi la atât de datã reparaþii juridice ºi morale vic- liberã“) aceastã misiune au îndepli- cu entuziasmul tineresc refrigerat în luat“ (p. 222).
necesara miºcare de eliberare timelor atrocitãþilor înfãptuite în nit-o literatorii. Literatura a fost obli- privinþa marelui critic – traiectoria O constantã a culegerii „Vieþi con-
emoþionalã: abia dupã aceasta numele poporului român. Niciun gatã sã suprapunã codului mitic deja umanã ºi artisticã a autorului trolate“ rãmâne afirmarea principiului
poate apãrea poezia adevãratã. torþionar, indiferent de poziþia sa în „setat“ un cod al imaginarului unei „Scrinului negru“. Aducând în dis- tratamentului egal ºi al nondiscri-
organigrama Securitãþii, nu a fost noi mitologii, în vederea manipulãrii cuþie conferinþa academicã „A. minãrii pentru victimele tuturor regi-
– 50% (Re)duceri de nas. pus sub urmãrire, acuzat, judecat ºi maselor. Marii scriitori – se demon- Toma, poet combatant“, autorul afir- murilor totalitare: „ªi astãzi, dupã ce
condamnat pentru crimele comise streazã cu metodã în diverse editori- mã cã „pe poetastrul comunist îl va cu toþii, excepþie, cei foarte tineri, au
Papa-rudã cu papa de la Roma. împotriva propriului popor. Subiectul ale – au frânt tradiþia literarã, spiritul elogia ditirambic“. Lucrurile nu au trecut prin experienþa totalitarã, a-ºi
multor editoriale este centrat pe naþional, autonomia esteticului ºi stat chiar aºa în totalitate, întrucât, la afirma o atitudine anticomunistã este
Rimatismul – reumatismul privit ca o reacþie visceralã, primarã,
comentarea exterminãrii grupurilor principiile axiologice. Suficient de un moment dat, teatralul conferenþiar
poeziei. de partizani care reprezentau rezis- inteligenþi ºi de cultivaþi pentru a ºti îl va declara pe sãrbãtorit „maestru resentimentarã etc, dar a fi comu-
tenþa anticomunistã în munþi, pe sã discearnã literatura de maculatu- al poeziei ilegale“. La prima vedere, nist, nostalgic dupã binefacerile
La Poºta literarã pot fi utilizate, socialismului biruitor, e privit, din
deopotrivã, douã modele de lichidarea violentã a revoltelor ra ideologizantã, marii scriitori „tur- se putea crede cã este vorba de fap-
þãrãneºti, urmatã de colectivizarea ciþi“ au combãtut partinic literaturã tul cã A. Toma fusese ilegalist. Însã pãcate, ca un act de normalitate de
rãspuns-standard: „Mai reveniþi” ºi foarte multã lume. Foarte uºor în
– „Reveniþi-vã”. forþatã, de arestãri, de deportãri ºi veritabilã, pentru a deschide pârtie G. Cãlinescu spunea, în fond, cã
suprimãri. imposturii realist-socialiste ºi uma- poezia pe care acesta o semna era astfel de cazuri poþi fi taxat drept
O idee care se contureazã în nismului socialist. ilegalã, adicã în afara legii esteticu- «antisemit», chiar dacã dãduseºi
Acelaºi lucru sau – sinonimie în dovezi clare de contrariu, adevãratul
sine: ano(r)malie. redactarea eseurilor ºi a lecturii din Eseistul ieºean evidenþiazã faptul lui. O micã observaþie ºi pentru cazul
partea noastrã este aceea cã, în cã sovietizarea a avut loc într-un ritm discutãrii primului Congres al criteriu de clasare fiind punerea pe
spaþiul concentraþionar comunist, ºi cu o eficienþã greu de imaginat. În Scriitorilor din R.P.R., care „se va acelaºi plan a grozãviei totalitare
ªi o tautologie în sine: Gulagul – Holocaustul (s.a.)“ (p.
nost(r)algiile noastre. totul se afla pus sub semnul „dublei zece ani de comunism, la o popu- încheia într-o notã de mare laºitate
gândiri“ (orwelliene). De unde ºi laþie de optsprezece milioane de ºi obedienþã, unde singurul perdant 100). Totodatã, se deplânge faptul
Unica (pardon!) – apã naºterea unei societãþi schizoide, capete de locuitori, cât numãra era literatura românã“ (p. 142). Aici, cã a eºuat proiectul de Reco-
po(r)tabilã. obligatã sã rosteascã un dublu dis- R.P.R., se editaserã scrierile lui V.I. ar fi trebuit sã se aminteascã de ful- mandare a Consiliului Europei pen-
curs: pe de o parte, se propovãduiau Lenin ºi I.V. Stalin (a se remarca minanta intervenþie a lui A.E. tru þãrile membre, privind necesi-
Dacã dezorientãm Orientul, el preceptele luminoase ale visului de simetria prenumelor: V.I. – I.V.) într- Baconsky, care s-a dezis, „de la înal- tatea unei condamnãri internaþionale
poate deveni Occident? Sau aur al omenirii, pe de altã parte, se un tiraj de circa treisprezece mil- ta tribunã“, de preceptele realismului a crimelor regimurilor comuniste
Europã de Est? Sau... Africã ioane de exemplare. Ceea ce socialist. totalitare. Cassian Maria Spiridon
eluda din discurs crunta realitate
sadea? Dacã dezorientãm constatã cã suntem încã departe de
cotidianã. Astfel, realitatea se con- înseamnã cã fiecare „cap de Dintre mãrturiile infernale ale
Orientul... realizarea acestei egalitãþi: în timp
vertea în vis ºi reveria înlocuia reali- locuitor“ care deprinsese cititul slovei torþionarilor, prezente din abundenþã
ce victimele holocaustului benefici-
tatea. Spaþiul privat era ºi putea fi la avea la îndemânã propriul exemplar în carte, aflãm cã un sinistru
Dupã atâta „iu-hu-hu!”, „la-la- azã de consecventã ºi vizibilã medi-
orice orã din zi ºi din noapte, „moni- pentru a-l vedea ºi citi cu ochii minþii. torþionar va fi graþiat de Mihail
la!”, „mãriu, mãi” la radioul ºi tele- atizare, iar cãlãii, la atâþia ani dupã
torizat“ de Securitate, prin rapoartele Cât despre colaboraþioniºti, aceºtia Sadoveanu, pe atunci preºedinte al
viziunea „noastrã”, cred cã pânã ºi cãderea nazismului, sunt, pe bunã
bietului þãran din fundãturã i se dreptate, în continuare urmãriþi ºi
cam face dor de, colea, un Bianca Rotaru, imagini în oglindã condamnaþi, victimele Gulagului
aºteaptã demult o dreaptã ºi fireascã
Beethoven, un Mozart...
Acum câþiva ani, în eseul „500 de autoportrete” sobrã, alteori dimpotrivã, o combinaþe de farmec co- judecatã a Istoriei. Este ceea ce bri-
De mulþi ani, în Basarabia a tot Ioana Pârvulescu afirma: „În autoportret pictorul îºi pilãresc ºi senzualitate. Bianca Rotaru încearcã sã-ºi tanicul Ferdinand Mount (citat unde-
fost aºteptatã o loviturã de stat, dar cautã acea imagine pe care o ºtiu ºi o vãd toþi, cu învãluie cu modestie farmecul fizic, exagerându-ºi mici va în carte) numea „asimetria indul-
s-a întâmplat o coºcogea loviturã excepþia lui însuºi. Ca sã o vadã ºi el, ca ei, are nevoie defecte. Prin contrast de sugestie, devin ºi mai evi- genþei“. Autorul cere adaptarea ºi
de ºezut... de ajutorul oglinzii, metafora ochilor publici. Scriitorul dente calitãþile, farmecele feminine: gingãºia, deli- revizuirea manualelor de istorie a
Europei Unite, astfel încât sã se
fuge de oglindã, pictorul o cautã.” cateþea, graþia, eleganþa, rafinamentul, misterul. Toate
Mai înainte, actualul mini-stru înveþe la ºcoalã despre crimele
Expoziþia „Autoportret”, purtând semnãtura tinerei acestea mã fac sã o compar pe Bianca Rotaru cu per- regimului comunist, aºa cum s-a
fusese maxi-stru. pictoriþe Bianca Rotaru a transformat Galeria Nouã din sonaje din literaturã ºi din arta vizualã. Amestecul de învãþat ºi conºtientizat pânã acum
Diplomaþi în întâmplãri, fataliºti Bacãu într-o micã salã a oglinzilor. Dacã facem ana- inocenþã ºi maturitate în raport direct cu „enigma femi- tot ce þine de crimele nazismului.
în neîntâmplãri, media = 0,5 (de) logie cu citatul de mai sus, am putea spune cã modul nitãþii” îmi amintesc de personajul lui George Având argument foarte serios
ceva (nimeni nu ºtie ce anume). artistei de a se caracteriza se aflã între cel al unui pic- Cãlinescu, de Otilia. Naturaleþea ºi seninãtatea din alte importantul sãu capital de rezistenþã
tor ºi al unui scriitor. Un element care frapeazã în aces- lucrãri mi-au indus amintirea unor fetiþe nãzdrãvane ºi anticomunistã, Cassian Maria
Epigonii lui Ovidiu nu sunt decât te autoportrete este solitudinea, ca ºi cum Bianca adorabile din frumoasele desene animate japoneze, Spiridon ne îndeamnã prin cartea
niºte (o)vizi sau (o)vidaþi. Rotaru îºi doreºte sã se dezvãluie pe sine celorlalþi dar unele dintre ele regizate de Hiroshi Shidara. „Vieþi controlate“ sã combatem cu
o face ermetic, cu retractilitate, fugind deîndatã ce se Revenind la expoziþia Biancãi Rotaru, menþionãm luciditate ºi detaºare cuplul malefic
Pe stradã, domniºoare cu descoperã, din faþa privitorilor. Metaforic vorbind, ea cã lucrãrile prezentate au fost compuse în diferite iertare – iubire, sã înþelegem cum se
ombilicul la vedere, pentru cã cautã oglinda ºi apoi o aruncã, nu pentru cã nu i-ar tehnici: picturã în ulei sau acrylic, graficã în tuº sau cuvine catastrofa care s-a abãtut în
Euridice e deja... Euburice... plãcea ceea ce vede ci din teama de a vedea în propriul creion. În picturã, cromatica este dominatã valoric de comunism asupra vieþii ºi culturii
poporului român ºi sã ne eliberãm
A nu se (sau: a se) confunda sine prea multe necunoscute. Însã imaginile întrezãrite în griuri calde ºi brunuri. Desenul fluid ºi delicat din
de fantomele groteºti ale unui trecut
lumile paralele/paralelelor cu lumile oglindã nu le pãstreazã secrete, ci le face publice. schiþele grafice se regãseºte ºi în compoziþiile pic- care ne urmãreºte încã: „Ne arãtãm
parálele/parálelor. În tablouri, cu excepþia unor elemente decorative turale, silueta, chipul personajului, elementele decora- preocupaþi de alte probleme, mult
minimale ºi a unor simboluri egiptene, personajul se tive fiind conturate cu aceeaºi tuºã finã. mai importante, procedând ca în
Zicea Nae Prelipceanu cã, a te aflã în relaþie doar cu el însuºi, rãmânând enigmatic. Bianca Rotaru, o artistã tânãrã, în vârstã de 28 de cazul pacientului lui Freud, închidem
numi Ionescu în Muntenia sau Ion Ochii mari ºi uimiþi privesc în niºte adâncimi stranii. ani, se aflã la începutul unei cariere artistice, despre coºul de hârtii cuprins de flãcãri în
Pop în Ardeal, e ca ºi cum... nu ai Trãsãturile sunt subliniate de expresivitatea privirilor, care se poate prevedea cã va fi una frumoasã. dulap, crezând cã am scãpat de
avea nume. sugerând o fire melancolicã, timidã, visãtoare, uneori Violeta SAVU incendiu“ (p. 110).

16 aprilie 2010
ateneu
Pentru cã suntem pe terenul Constantin Trandafir i s-au atribuit ca fiind calitãþi
mãrturisirilor, încep prin a indiscutabile. „Demolator”? În
spune cã, având în vedere dis- primul rând, cã nici o amenitate
tanþele care mã separã în

Confesiunile
nu poate micºora valoarea
multe privinþe de Gheorghe cuiva, mai ales când se
Grigurcu, aº fi unul dintre cei cheamã Sadoveanu, Arghezi,
mai puþin îndreptãþiþi sã mã Camil Petrescu, G. Cãlinescu,

domnului
pronunþ în legãturã cu spove- Marin Preda, Nichita Stãnescu,
daniile acestui scriitor cu totul Marin Sorescu º. a. Sunt con-
atipic. Mizez pe câteva consi- vingeri îndreptãþite într-o bunã
derente s-o fac, totuºi. Scurt,
mãsurã, mai ales cã se fac ofi-

Grigurcu
mai multe sunt cele care ne
cii constructive în cazul unor
apropie decât cele care ne
despart; apoi, e vorba de pre- scriitori care fuseserã trecuþi în
þuirea (acesta e cuvântul) mer- plan secund, cei din deceniul
itatã, în pofida, cum zic, a unor ºapte.
despãrþiri de convingeri, care Cât priveºte critica literarã,
de mamã, tribulaþiile ºcolare Conlocutoarea îl provoacã ironicã, deºi, spune, ironia abia când cioclii i-au anunþat sfâr-
pot fi interpretate ºi ca temei al
(este exmatriculat de douã ori de câteva ori sã-ºi facã auto- în vremea din urmã e chematã ºitul de multã vreme, Gheorghe
unei speciale empatii. Ca sã-i
ca student), profesorii îndrãgiþi, portretul. Când nu ocoleºte în ajutor pentru a se obiectiva. Grigurcu, pe urmele lui E.
imit un procedeu frecvent,
prietenii (puþini), iubirile (pla- strategic rãspunsul, se referã Din politeþe ºi civilitate, din Lovinescu, G. Cãlinescu º. a.,
argumentul autoritãþii, invoc
tonice sau ratate), cãsãtoria la firea sa „originarã”, „una a credinþa justã cã impertinenþa îi exaltã tinereºte condiþia ºi o
spusa lui J. Joubert: „Ceea ce
uimeºte, uimeºte o singurã din urmã. Cele mai „palpi- dificultãþii de adaptare, a unei ºi grosolãnia lezeazã con- considerã „speþã sui generis a
datã, ceea ce este admirabil tante”, spuse cu un ton deza- aprehensiuni în faþa lumii prea ºtiinþa, moralistul tinde sã con- creaþiei”, acum când genurile
este din ce în ce mai admirat”. mãgit, sunt tentativele de puþin cunoscute, a unei timidi- sidere ironia „opusã jocului”: nu mai sunt atât de net
Acestea fiind spuse, sã intrãm evadare din sihãstria provin- tãþi, dacã doriþi, care-ºi cautã „Prin ironie practicãm o ire- despãrþite: „Exerciþiul critic e o
în subiect. cialã ºi de accedere mãcar la antidotul. De aceea, se ºi alizare otrãvitã, demonicã. Ea
Oradea, dacã nu-i cu putinþã la încercare de transpunere în
De multã vreme Gheorghe iveºte o reacþie defensivã ce uzurpã gratuitatea în favoarea cifru interpretativ a factorului
Grigurcu a probat cã e o naturã Cluj sau la Bucureºti. Dar nu l-a duce foarte probabil la expre- unei tendinþe, ºi astfel o batjo-
ajutat nici iubirea sa „culturalã”, simpatetic”. Amenitatea criticu-
confesivã, nu doar prin poezia sia îngrijitã, ce-ar putea friza coreºte. Avem a face cu o lui se exercitã în cazul unor
ºi critica sa, ci ºi prin aºa-numi- Ion Caramitru. A rãmas în solemnitatea. Scrupulul formal negaþie rea, cu o incursiune
Amarul Târg, în apartamentul scriitori „la zi”, mai cu seamã
ta literaturã de frontierã: jurnal, e pentru mine concomitent ºi discreþionarã în real a unor pu- când e vorba de „întâmpinare”.
interviuri, aforisme. „Omul unui bloc unde nu-i încap un efect al unei conºtiinciozi- teri asumate fãrã nici o limitã
cãrþile (aud cã de curând ºi-a Debutanþii, când nu-s categoric
deliberativ” face adesea apolo- tãþi, a unei deprinderi de a mã precizabilã. Ironia dizolvã
schimbat locaþia, tot în aceeaºi veleitari, trebuie primiþi cu
gia mãrturisirii, „secret al indi- achita de obligaþii, de cele realul lãsând un gol în care se
urbe, o fi având, oare, o încredere. Fãrã cordialitate,
vidualitãþii care exprimã splen- explicite ca ºi de cele ce se propagã doar propria-i vibra-
doarea deosebirii dintre o fiinþã camerã în plus?). Iar tabieturile care nu exclude spiritul critic
întrezãresc în transluciditatea þie”. ªi abhorãrile se înºiruie pe
ºi alta ºi, deopotrivã, splen- ar fi oarecum amuzante dacã pozitiv, cronica literarã îºi
conºtiinþei”. Prin emotivitate ºi o întreagã paginã. Sunt tentat
doarea comunicãrii între ele”. Îi n-ar fi triste. În afarã de citit ºi pierde noima. Cu toate cã spe-
sensibilitate s-ar explica latura sã purced la o contrareplicã
place sã dialogheze, dar e scris câte 12-14 ore pe zi, avu cia aceasta, a cronicii literare,
„femininã” a scrisului sãu „flu- ajutatã de zeci de citate ilustre,
refractar narcisismului: „Intervi- mai la tinereþe tentaþia boemei, e privitã ponciº, „bãtrânul”
ent, armonios, muzical”: „Se dar nu se cade ºi nu-i posibil
urile pe care le public sunt poa- apoi s-a mãrginit la scurte Gheorghe Grigurcu o practicã
întâlnesc astfel rezerva, într-un biet comentariu. Totuºi,
te un surogat al societãþii care chemãri în alte locuri, la încã, încurajator pentru rostul
«glacialitatea» autocontrolului tânjeºte, am vãzut, dupã ser-
îmi lipseºte lungi perioade cu eºuarea unor publicaþii literare, ei, dovadã cã la noi se revitali-
„acasã” la preumblãri fãrã gân- cu reflexul contemplativ, cu viciile ironiei. Umor, nici vorbã;
desãvârºire, o deschidere spre rãsfrângerea unei reverii ce zeazã acum prin mulþi tineri cu
duri, însoþit de câinele mult umoral, peste mãsurã. Aici
lume, însã una sublimatã, evo- murmurã, fredoneazã în sub- vocaþie. Nu înþeleg cum se
îndrãgit. Nu avu niciodatã prile- apare ºi problema polemismu-
catoare. Confesiunea e aºter- text”. Dualitãþi ale firii au mai împacã antiimpresionismul cu
jul sã treacã graniþele lui, despre care de multe ori se
nutã pe cât posibil ca un jurnal toþi oamenii (ºi femeile!), dar în „bulimia” cititului ºi scrisului.
Românei, a cãlãtorit numai cu pronunþã intervievatul: „Pole-
provocat, adãugând cã jur- Improvizaþia, da, nu ºi verva.
imaginaþia ºi filatelia. Cu toate unele cazuri ºi în cel de faþã mica? E o formã de vivacitate
nalul, în mod inexplicabil pen- Nostalgia autoritãþii critice,
acestea, Gheorghe Grigurcu ele sunt exacerbate. Solitarul a criticii, prin care îºi mar-
tru mine repudiat de unii con- obligaþiile morale, articularea
fraþi, e o speþã inalienabilã a are cultul prieteniei, mereu se socializeazã cu rãsfãþuri cheazã teritoriul propriu (...)
publicistice, inadaptabilul rã- Natural, polemica «de tip supe- în concepte nu-s incompatibile
creaþiei. Jurnalul se aflã îngro- invocatã, de aceea se aratã cu impresionismul critic superi-
pat la temelia poeziei, a roma- dezamãgit când ea este trã- mâne, geografic, un exilat, rafi- rior» e cea care respectã
namentul se vede ºi când norma eticã”. În controverse (e or ºi revigorator. Apropo de
nului, a numeroase pagini de datã. Mereu aminteºte de
izbucneºte vehemenþa. Osci- drept, nu se fac niciodatã cu bãtrâneþe, sau „etapa crepus-
eseu ºi criticã, aidoma unei indolenþa unui amic la care
leazã izbitor între umilitate ºi mãnuºi) spadasinul este tran- cularã” cu sintagma, repetatã,
fãpturi omeneºti sacrificate la întrezãrea un viitor de aur, dar,
pe urmã, a capotat într-o exis- frondã, între gravitatea cere- ºant. Are adversari, unii chiar a strãlucitului „marginalizat”.
temelia unei construcþii ca sã
tenþã derizorie. Alte decepþii monioasã ºi sclipirile ideatice. inteligenþi, cu care se dueleazã Un prieten – ºi el condei de-o
dureze”.
Dintre sutele de convorbiri mai mici sau mai mari se aflã la Scrisul „fluent, armonios, muzi- des, mereu mânios, mãcar cã agilitate eclatantã, tot dosit prin
(e cãutat de interlocutori mai concurenþã cu întâlnirile feri- cal” se întâlneºte cu incle- nu se considerã vindicativ. În provincie - se plânge de
abitir decât un oracol), multe cite, cu mari scriitori interbelici, menþa asprã, sentimentalul acest fel, nu-i de direcþie lovi- „bãtrâneþe” de 50 de ani în-
sunt cele cu scriitoarea Dora dispãruþi între timp, ºi mai sfios nu suportã oportunismul, nescianã, ci mai degrabã se coace, deºi a scris o carte
Pavel, care au fost adunate, de recenþi, dintre care cele mai inanitatea, vulgaritatea, nu se aseamãnã cu G. Ibrãileanu. despre „gustul vieþii”. Nu mai
curând, în volumul intitulat pe faste au fost întrevederile cu împacã, hélas, nici cu ideea de Criticul de la „Sburãtorul” avea ºtii ce sã crezi. E cochetãrie, e
mãsura intervievatului: O Lucian Blaga ºi I. Negoiþescu. relativism sau cu modalitatea incisivitate, dar lãsa sã se înþe- conºtiinþa scurgerii timpului.
provocare a destinului. Se gã- leagã cã e imperturbabil. D. E. Propun în locul vocabulei
sesc aici, ca totdeauna în Lovinescu este vesel? întreabã „bãtrân”, mai ales pentru scri-
scrisul locuitorului în Amarul nemulþumit bãtãiosul de la itori, formularea „înaintare în
Târg, confesiuni pe o sumede- „Viaþa româneascã”. Da, îi vârstã”.
nie de subiecte, aºa de multe rãspunde preopinentul: D. E. Au, prezentul nu ni-i mare?
cã nu se pot decât selecta Lovinescu este vesel pentru Nu prea, de vreme ce „situaþia
câteva. E cu adevãrat un cã… d. Ibrãileanu e tragic ! Se e diferitã de ceea ce se petre-
„roman” autobiografic ºi de mai poate discuta cum stã cea în perioada totalitarã”. Dar,
idei, þinând seama cã orice ar treaba asta. În tot cazul, pe de altã parte, „legatul aces-
scrie ceremoniosul autor este teia continuã a fi împovãrãtor,
Gheorghe Grigurcu îºi asumã
literaturã, în sensul bun al în pofida tuturor fardurilor, tu-
destinul de polemist vituperant,
cuvântului. „Romanul” acesta turor deghizamentelor folosi-
dar se pare cã e în teritoriul
poate fi numit al formãrii unui te(…) Asistãm la o babilonie
izolat, document psihologic ºi pamfletului: „unitar în negativi-
tatea sa”, de care declarã cã politicianistã în care doctrinele
social, memorialistic ºi „de
începe sã fie mândru. Cu se amestecã, se ajusteazã, se
învãþãturã” în toate cele ale
vieþii ºi ale scrisului. Pildã în aceastã ocazie, nu mã pot substituie, se anuleazã uneori
aceastã privinþã îi este memo- abþine sã nu reiau citatul exem- peste noapte” º.a.m.d.
rialistul E. Lovinescu care vor- plar din N. Iorga: „Polemistul, Peste toate acestea,
bea de „posibilitatea bovaricã a când e convins, e un soldat; Gheorghe Grigurcu scrie fulgu-
individului de a concepe ºi a se când e plãtit, e un cãlãu; când rant, aforistic, nuanþat ºi sug-
concepe”. Din biografia pro- e diletant, e un pervers”. estiv, neologistic, dar nu
priu-zisã se reþin, cu deose- Gheorghe Grigurcu e un sol- pedant, un stil intelectualist, de
bire, constituþia precarã, copi- dat. Ethosul, rectitudinea, ver- o mobilitate care nu lasã a se
lãria luminatã de dragostea ticalitatea sunt cuvintele-stãri vedea cât de grijuliu ºi de elab-
nemãsuratã faþã de bunicã ºi • Bianca Rotaru pe care le reclamã cu patos. ªi orat este în realitate.

aprilie 2010 17
arte
Sacralitatea are o existenþã
nedefinitã. Ea este dintotdeauna
Dimitrie-Ovidiu BOLDUR Toate acestea nu se puteau
materializa fãrã maturitatea ºi
ºi pentru totdeauna. Cu toate experienþa unui cleric moldo-
acestea, spaþiul sacru „începe” vean, trecut prin „ciurul ºi dâr-

Monumentul religios de lângã noi,


de undeva, are o origine, fie ea mon-ul” pastoraþiei rustice,
ºi temporalã, deºi, nici un acolo unde poþi ºi trebuie sã ai
aspect geografic sau istoric nu harul ºi arta de a ºti sã prezinþi ºi
este mai propice sau mai puþin sã faci virtutea mai plãcutã

de la tradiþie la modernitate
propice „înfiinþãrii” lui. decât pãcatul. Pe pãrintele
Odatã localizatã, sacralitatea Vasile Sârcu – preotul paroh
ºi, în general, spaþiul sacru îºi care a avut „îndrãzneala” ºi
decupeazã din cotidianul indife- curajul sã implanteze acel spirit
rent locul situãrii lor. Edificiul reli- religios rustic, neatins în vreun
gios este un exemplu de astfel de ca: prisme din lemn de stejar – fel de postmodernitate, în zgo-
loc plin de sacralitate, el consti- pentru „talpa” capelei ºi a bise- motul produs de urbea
tuindu-se pe principiile organizãrii ricii, prisme din lemn de brad – bãcãuanã – am avut ocazia sã-l
spaþio-volumetrice ºi al celui pentru ridicarea scheletului ver-
cunosc, pentru prima datã, la o
decorativ de inspiraþie divinã. tical îmbinat în „coadã de rân-
slujbã obiºnuitã de duminicã, pe
Diversitatea de „modele dunicã” sau lambriu exterior, tip
care o þinea în mijlocul
exemplare” din perioada me- „cãrãmidã”, din aceeaºi esenþã
enoriaºilor sãi.
dievalã româneascã ºi actuali- de brad – pentru fiecare con-
Apoi, în lungile discuþii pe
tatea tendinþei, necenzuratã de strucþie în parte. Tradiþia s-a
care le-am avut pe tema ridicãrii
vreo doctrinã sau de vreun armonizat cu „avatarurile” arhi-
tecturii contemporane, arhi- monumentelor religioase care
regim politic, de a ridica biserici ne înconjoarã, ne-a mãrturisit cã
de lemn, cu specific local ºi/sau tecturã care admite granitul ºi
betonul – pentru infrastructurã ºi a dorit sã înalþe spre cer o
regional – a îngãduit moder-
soclu, gresie „de trafic” – pentru bisericã simplã, la care „fru-
nitãþii sã „lucreze” pentru
pardosealã ºi stratul izolator – museþea” sã se întrevadã, mai
recunoaºterea în comunitate a
sub pardosealã ºi între astere- ales, prin precizia proporþiilor,
edificiilor nou construite ca bis-
alã ºi învelitoarea de tablã. eleganþa formelor, alegerea ºi
erici creºtin-ortodoxe. Posibile
De formã treflatã, doritã a fi o dispunerea ornamentelor. Cu
agora, prin crearea de legãturi
între oameni ºi instituirea de ie- copie fidelã a stilului moldove- modestia care-l caracterizeazã,
rarhii în rândul mirenilor (co- nesc din secolele XV-XVI, biser- parohul a precizat cã, în ridi-
mitetele parohiale), instituþiile ica a suferit unele simplificãri ale carea bisericii, a beneficiat ºi de
astfel înfiinþate sunt, în fapt, arhitecturii perioadei respective. sprijinul unui meºter „fãurar” din
Regãsim componente arhitec- traforþii încorporaþi în zid. tate compoziþionalã. Vatra Moldoviþei – Petre Ciornei,
forme de articulare, de la bazã Scheletul acoperiºului are ca Sunt ºi componente arhitec-
spre vârf, a societãþii umane, turale tradiþionale ca: altarul, care, la cei 70 de ani pe care îi
puncte de sprijin costoroaba turale ºi artistice care lipsesc, avea în anul 1996, a ridicat
atât în medievalitate, cât ºi în naosul – cu turla principalã pe o
amplasatã pe ultimele bârne ale dacã ar fi sã menþionãm, printre împreunã cu 11 ucenici, în
prezent. bazã stelatã susþinutã de o alta
pereþilor ºi pe consolele care se altele, inexistenþa gropniþei (de decursul a doar 17 zile, schele-
Situat în partea de nord a dreptunghiularã, pronaosul ºi
prelungesc spre exterior, for- înþeles, ea fiind specificã, mai tul din lemn de brad. Rezistenþa
municipiului Bacãu, într-o zonã pridvorul. În interiorul navei bis-
mând streaºina propriu-zisã a ales, mãnãstirilor medievale) ºi structurilor din cadre de lemn a
unde se întrepãtrunde arhitec- ericii nu existã coloane, iar
aºezãmântului. Corniºa nu iese a decorului mural exterior – fiind fost datã de modul lor de alcã-
tura noilor mall-uri din vechiul delimitãrile structurale includ în evidenþã printr-un model prezente doar cele trei fresce de
târg de pe malurile Bistriþei, cu zidurile groase, care despart tuire, iar trãinicia bisericii de
anume. deasupra intrãrii principale din- „îmbrãcarea” pereþilor, atât în
locaþiile destinate agrementului pridvorul de pronaos ºi pronao- Iconostasul, pictat de spre vest. Ca privire de ansam-
ºi cu non-peisagismul cvartalu- sul de naos. exterior, cât ºi în interior.
Gheorghe Franþ, este din sticlã blu însã, au fost pãstrate, în
lui de locuinþe ridicat în perioada Elementele tradiþionale se Dar preotul Vasile Sârcu nu
acrilicã asamblatã cu armãturi mare parte, proporþiile ºi carac-
comunistã – complexul religios, îmbinã, în mod fericit, cu cele de plumb sintetic ºi are tangenþe teristicile stilului arhitectonic putea rãzbate singur pe drumul
care are ca edificiu central adaptate arhitecturii ºi stilului cu vitraliul specific artei gotice, moldovenesc clasic, conferindu- anevoios al consacrãrii defini-
Biserica de lemn cu Hramul artistic al edificiului sau cu ele- cu un desen suplu ºi o stilizare se, astfel, supleþe ºi trãinicie tive a monumentului religios
„Sfinþilor Trei Ierarhi”, este o mentele moderne. Astfel, acce- dupã principiul secþiunii de aur specific medievale. ortodox care dominã zona
mãrturie, religioasã ºi arhitec- sul în interior se realizeazã pe din perioada Renaºterii – consti- Ridicarea pe verticalã a celor nordicã a urbei contemporane
tonicã, a suprapunerii oazelor sub arcade de formã o(gi)valã tuind o realizare artisticã fãrã patru edificii, din momentul bãcãuane. El a fost susþinut, în
de liniºte duhovniceascã de la cu lintouri încorporate – ade- precedent în iconografia speci- punerii pietrelor de temelie ºi demersurile sale, de mai tinerii
poalele codrilor milenari ai vãrate „portaluri gotice” execu- ficã unui edificiu de cult ortodox pânã în momentul târnosirii, a preoþi Ovidiu-Stelian Sârcu ºi
Carpaþilor, în urbea contempo- tate în tehnica „efect design” – din ultima perioadã. Curpãnul durat peste un deceniu. Dacã, Silviu Beºa, dar ºi de enoriaºii
ranã. legãtura ºi simetriile dintre ele- din faþa iconostasului, ancorat iniþial, pe suprafaþa actualului care, în timp, au adus prinosul
Cele patru componente ale mentele rectangulare ºi cele de cele patru laturi ale turlei spaþiu sacru exista un teren lor jertfã pentru pãstrarea neal-
complexului religios – biserica, ovoidale respectând proporþia principale, are forma unui poli- viran ºi un loc de joacã abando- teratã a legãturii cu Divinitatea.
turnul-clopotniþã, capela ºi divinã/a numãrului de aur. candru „prismã în prismã”, cu nat, treptat evoluþia sacralitãþii ºi În vara anului 2009, toate
lumânãrarul – au ca principal Ferestrele amplasate pe baza un hexagon. Pe cele ºase a locului sacru a fost cea de la componentele complexului reli-
material de construcþie lemnul absidele de nord ºi sud, cele de feþe laterale ale sale sunt prima Sfântã Liturghie oficiatã în gios au suferit un proces de
de brad. Accesul între aceste pe turla principalã sau de pe reprezentaþi cei 12 apostoli. „biserica din cort” (mai 1995) ºi restaurare prin curãþirea supra-
edificii se realizeazã prin alei absida altarului, recreeazã De asemenea, pictura „al apoi în capelã (octombrie 1995), feþelor exterioare de depunerile
pavate ºi pietruite, într-un cadru aceeaºi ambianþã goticã. fresco” din interiorul edificiului începerea sãpãturilor la fundaþi- de microorganisme (praf, ciu-
vegetal care conferã, la rândul A fost aplicat sistemul su- religios principal (realizatã cu o ile bisericii (1996), urmatã de perci º.a., datorate intemperiilor
lui, religiozitate ºi sobrietate. praînãlþãrii bolþilor/turlelor în deosebitã acurateþe de pictorul sfinþirea capelei (dupã momen- vremii ºi vieþii cotidiene din jurul
În proiectarea ºi ridicarea interior (cu ajutorul aºa- Dorin Macovei) ºi cea „al secco” tul terminãrii picturii – octombrie edificiilor) ºi aplicarea unor stra-
optimã a componentelor com- numitelor „romanate” ºi al din interiorul capelei (sub 1996) ºi sfârºind cu con- turi succesive de baiþ (pentru
plexului au fost folosite materi- arcelor în console), care, spre penelul mãiastru al domniºoarei sacrarea bisericii ºi a întregului tratare) ºi sadolin (pentru a da
ale de construcþie „tradiþionale” exterior, se descarcã prin con- Nuþa Liche) dau armonie ºi uni- complex (octombrie 2006). rezistenþã lambriului exterior din
În etapele anterioare, Ion Mihalache a marºat
lemn de brad). Au fost înlocuite
doar câteva componente ale
Ion Mihalache ºi aventura gestualitãþii conºtient pe marele sãu atu – desenul: riguros ºi
în egalã mãsurã expresiv cu precãdere în portret lambriului de lemn de pe partea
ºi peisaj, dependenþa de figurativ fiind tributul nordicã a turlei principale.
Moment plastic marcat de inedit, expoziþia pic- spre aventura picturii gestuale. Acestui fapt cât ºi În urma acestui proces, biser-
plãtit acestei strategii ce l-a fãcut cunoscut prin
torului Ion Mihalache a captat atenþia iubitorilor de personalitãþii independente a artistului i se ica, turnul-clopotniþã, capela ºi
ciclul de portrete filiale („Smaranda”) realizate cu
artã ºi a colegilor de breaslã, artiºtii bãcãuani datoreazã dificultatea de a-l cataloga cu precizie, lumânãrarul ºi-au recãpãtat
fervoare accentuat expresionistã. Capacitate
apreciind aceastã „personalã” intitulatã „Pentru intenþiile sale de esenþã expresionistã influ- acea „patinã a timpului” din
Smaranda”, expusã pe simezele Galeriei sensibilã, avantajul lucidului control al marilor
enþeazã receptarea artistului atât ca abstracþio- suprafeþe îl deconspirã pe monumentalistul împã- momentul ridicãrii lor. Deºi pic-
Frunzetti ºi deschisã la data de 19 martie 2010, nist liric dar ºi ca expresionist abstract. tura din interiorul edificiului cen-
drept un adevãrat eveniment. timit de descifrarea tainelor vechilor frescãri.
Asistãm fãrã dubii la fructificarea unei Efortul în disciplinarea ºi personalizarea vastitãþii tral nu necesitã lucrãri de
În expoziþie avem de parcurs un ansamblu provocãri lansatã calofiliei ºi edulcorãrii imaginii restaurare, pictura din interiorul
coerent ºi subtil contrapunctat cromatic, realizat este mult mai intens, efectul obþinut fiind impre-
plastice continuate tenace în lupta cu albul terifi- sionabil. Senzaþia finalã de travaliu împlinit pe capelei trebuie restauratã de
prin fixarea zonelor de concentrare a spectacolu-
ant al pânzei. Nimic nu-l înspãimântã mai mult pe traseul unor dificultãþi progresive o sesizãm încã urgenþã în perioada care
lui vizual, contraste puse în valoare de generozi-
pictorul clocotind de intenþii creative decât albul din etapele de debut, la care se adaugã tendinþa urmeazã – aceasta datoritã
tatea suprafeþelor bine controlate structural evi-
denþiate ºi de calitatea panotãrii (panotare la care imaculat al pânzei având un saºiu impecabil. În de coagulare structuralã pânã la stadiul de condiþiilor improprii în care a fost
ºi-au adus contribuþia printr-un frumos gest de pofida acestor riscuri, Ion Mihalache atacã într-o cristalizare monoliticã în structuri ºi cromatici realizatã în iarna-primãvara
colegialitate artiºtii Carmen Poenaru ºi Mihai simultaneitate a fronturilor, rezolvând „în marº cristaline. anului 1996.
Docea). forþat” culoarea seducãtoare ºi, în mod comple- Rãmâne de stabilit dacã atenþia se va concen- Numai astfel am putea pãstra
Eliberat de tirania figurativului care i-a moni- mentar, rafinatã ºi explozivã, compoziþia tra cãtre aceasta din urmã soluþie constructivã, toate aceste mãrturii ale timpului
torizat ultimele etape (portretul ºi peisajul joacã proaspãtã ºi insolitã, contopind diversitatea spectacolul plastic radiant sau continuarea cursei ºi spaþiului sacru contemporan
un rol important), acum pictorul Ion Mihalache dimensionalã ºi formalã într-o soluþie armonicã gestualiste. în normalitatea de care, în
uzeazã de aceste atuuri doar ca punct de plecare fermã. Vasile CRÃIÞÃ-MÂNDRÃ prezent, ducem lipsã.

18 aprilie 2010
arte

Afiºului unui teatru de stat,


de repertoriu, carevasãzicã, îi
Teatrul Bacovia Bacãu primul iubit al Mariei, ivit pe
neaºteptate din neant, ca s-o
stã bine sã fie cât mai bogat ºi cearã pe aceasta de soþie chiar

Împrumutã-mi soþul!
variat în titluri, orientarea spre jumãtãþii ei legitime.
dramaturgia româneascã origi- Regia spectacolului este
nalã fiind, printre altele, un lucru semnatã de Adrian Gãzdaru. El
lãudabil. Care þine, de fapt, de a mai pus în scenã piesa lui
normalitate ºi de obligaþie, Udrea la Petroºani, ºi a adus-o
chiar. Astfel, ne-am bucurat sã acum în Bacãu, pentru cã i s-a
vedem numele lui Cornel Udrea pãrut semnificativã, dar ºi pen-
în programul teatrului bãcãuan, Pe scurt, subiectul ar fi cam tru cã era deja familiarizat cu
dupã o micã secetã instalatã în aºa. Într-o locuinþã ultra ea. Neavând prejudecãþi faþã de
zona repertoriului autohton con- comunã, un arhicunoscut bloc actorii care se apucã de regie
temporan. Cum titlul piesei este proletar, îºi târâie o amãrâtã de (unii au fãcut ºi studii supli-
„Viºinatã de afine“, nu ne existenþã madam Posmagã, mentare pentru aceasta), pot sã
puteam aºtepta decât la o madam Ciobãnaº, Maria spun cã, în primul rând, ei se
comedie „oximoronicã“, la o Ionescu ºi soþul ei Uþu, ºi mai pricep la distribuþii. Ceea ce s-a
mixturã dulce-amãruie, la genul exotica Luminiþa Beizadea întâmplat ºi în cazul de faþã. În
haz de necaz, de râs cu nodu-n (onomastica e ºi ea comicã, plus, Adrian Gãzdaru a citit
gât. De altfel, Cornel Udrea, fixând caracterul personajului), atent „Viºinata”, a înþeles sen-
autor prolific, profesionist al profesionistã a masajului erotic. surile de adâncime, propunân-
scrisului dramatic, e specialist Ca sã facã impresie bunã, onor- du-ºi o atitudine criticã, de
în arta paradoxului, în umorul abilã în familie, numita comentariu al textului. Se vede
subþire, intelectual, „metafizic”. Luminiþa, o mai copticicã „fatã clar cã a avut intenþia sã opunã
Piesele ºi volumele sale au de fatã”, sexy, dezgheþatã, des- douã lumi, cea a subculturii
titluri inspirate, extrem de sug- curcãreaþã, adaptatã perfect agresive ºi cea a culturii auten-
estive ºi de mare haz ca vremurilor, are nevoie de un soþ • Florina Gãzdaru, Daniela Vrânceanu ºi Eliza Judeu tice, numai cã, artistic, din
„Aminteºte-mi sã te uit”, de împrumut, spre a-l prezenta punctul de vedere al invenþiei
„Europa la purtãtor”, „Raiul, tatãlui sãu (care nu mai vine, în spun povestea, fãrã sã-ºi partenera ei, genul cochetei, scenice, rezultatul e doar unul
prima pe dreapta”, „Duminica final). ªi i-l cere tocmai bunei ei ascundã suferinþele, necazurile, surprinde acum plãcut prin com- onest. Era de aºteptat o
de luni”. prietene Maria, pentru acest mic neîmplinirile, frustrãrile, dar ºi poziþia pe care o face - o ba- reprezentaþie mai alertã, cu mai
ªi în textul care se joacã serviciu, pe consortul Uþu. Mai fãrã a face mare caz de ele. buºcã înfiptã, „so country”, cã te multã vervã, cu soluþii inge-
acum pe scena bãcãuanã apare, la un moment dat, ca sã Pentru cã pur ºi simplu, „s-au apucã râsul. Modesta ºi re- nioase, cu un haz mai distilat,
gãsim destule elemente ofer- tulbure apele, ºi aºa mâloase, luat cu viaþa ºi-au uitat sã trã- semnata Maria e interpretatã fãrã scene trenante, rezolvate
tante, comic de situaþie, de lim- prima dragoste a Mariei, un soi iascã”, dupã cum sunã textul. credibil ºi cu sensibilitate de cam tradiþionalist (vezi flash-
baj, calambururi, incongruenþe, de escroc sentimental, purtând Se anesteziazã fiecare cum Anca Bucºã, ea reuºind sã back-urile melo). Scenografia
confuzii, lovituri de teatru, arse- numele de Adrian ªiatât. Cea poate ºi cu ce are. Madam transmitã drama lãuntricã, golul însã, care e semnatã tot de
nalul comic e acolo, prezent la mai mare parte a acþiunii se Posmagã se chitrofoneºte con- sufletesc al femeii. Daniela Adrian Gãzdaru, face impresie.
datorie, dar lucrurile se leagã consumã într-un salon dotat cu tinuu, mai uitând ºi ea de bãr- Vrânceanu e nostimã ºi fâº- E un interior cu suprafaþã mare,
mai greu. Ai senzaþia cã un bar, în timp ce babetele batu-sãu, care zace în pat par- neaþã în Luminiþa Beizadea, cu podea albã, cu un bar ºi
„Viºinata de afine” se cam Posmagã ºi Ciobãnaº se cin- alizat, ºi se înverºuneazã în a adicã exact ce trebuia sã fie. La fotolii roºii. Un decor luminos,
dilueazã dupã o primã parte mai stesc zdravãn cu viºinatã, corecta greºelile gramaticale fel, corect în rolul Uþu, este de tip zen, aºa cum l-ar prezen-
tãricicã, mai „alcoolizatã”, astfel vãrsându-ºi ofurile ºi „contro- ale vecinei Ciobãnaº. În cele ªerban Ionescu, el conturând ta revistele glossy. Cine ºtie ce
cã rãmâi cu un gust incert dupã versându-se”. În timpul discuþi- douã roluri evolueazã Eliza veridic un ipochimen ochelarist, înseamnã zen, merge mai
vizionarea spectacolului. Partea ilor aprinse, „viºinii”, pe fundalul Judeu ºi Florina Gãzdaru, timorat, un grãsun apatic, departe cu gândul, ºi poate
a doua se lasã, e mai moale, unor zgomotoase manele ce prima, actriþã talentatã ºi versa- înamorat de terfeloagele de la medita în liniºte la problematica
mai „apoasã”. Intriga se dizolvã curg nãvalnic de la geamurile tilã, pune cam multã culoare, bibliotecã. Face o bunã figurã, unui text uºor ºi vesel doar în
ºi ai impresia cã asiºti la o deschise ale blocurilor vecine, ºarjeazã in extremis (more is într-o scurtã apariþie, Bogdan aparenþã.
înºiruire de scheciuri. personajele se destãinuie, îºi less, în acest caz), în timp ce Buzdugan, care-l joacã pe Carmen MIHALACHE

În Buhuºi, din perspectiva obiectivelor


istorice, bisericile ºi mãnãstirile reprezintã sin-
gurele repere turistice care se mai aflã în
Comoara iconograficã aceastã mãnãstire, întrucât el a plecat pe
Muntele Taborului, în Þara Sfântã, unde a
înãlþat biserica Schimbarea la Faþã”. Este de
viaþã. Am descoperit recent, la biserica
„Sfânta Înviere”, pãstoritã cu ales har de cãtre de la „Sfânta Înviere” Buhuºi înþeles faptul cã ºi ceva din simþirea lui
Ermoghen Buhuº a fãcut zidire sfântã pe
muntele Taborului, cunoscutã fiind influenþa
preoþii Viorel Gavril, paroh, Gheorghe
ucenicului asupra dascãlului sãu. În anul
Crãciunescu ºi ªtefan Gabriel Moldoveanu, Inedit, inedit… 1843, când arhimandritul Irinarh Roseti pleacã
câteva aspecte inedite pe lângã care, din la Ierusalim, monahul Ermoghen Buhuº este
pãcate, furaþi de zgomotul lumii, trecem Dacã pictorul i-a reprezentat pe cei doi cti- hirotonit preot, apoi este uns arhimandrit ºi
insensibili. Construitã în urmã cu aproape tori în imediata vecinãtate a catapetesmei, numit stareþ al Mãnãstirii Horaiþa, în locul
douã sute de ani (peste doi ani ar putea sãr- avem – cred eu, ca nespecialist – ºi altceva pãrintelui sãu. El a pãstorit cu multã înþelep-
bãtori bicentenarul de la aºezarea pietrei de inedit. Ctitorii sunt zugrãviþi, de regulã, chiar la ciune obºtea acestei mãnãstiri, mai mult de
intrarea în bisericã. Mai mult, unii preoþi ne-au treizeci de ani, pãstrând întru totul rânduielile
temelie), biserica este ultima construcþie mol-
spus cã la începutul anilor 1 800 încã nu lãsate de Cuviosul Irinarh ºi menþinând
davã de acest tip. Construitã dupã tiparele exista dezlegarea pictãrii ctitorilor. Probabil cã
cetãþii de tip medieval, cu pereþi groºi de trei aceeaºi unitate ºi trãire duhovniceascã în
ingeniosul pictor anonim a apelat la un sub- sobor. În timpul sãu, numeroºi cãlugãri din
metri, ziduri care o înconjoarã, ea „face tre- terfugiu pentru a-i reprezenta pe cei doi pictori Mãnãstirea Horaiþa s-au dus sã se nevoiascã
cerea de la lumea medievalã la civilizaþia occi- sub aura celor doi sfinþi. ªi unde? Chiar în în Muntele Athos, iar alþii au sihãstrit în Munþii
dentalã”, spune preotul Gheorghe Crãciunescu. vecinãtatea sfântului altar… Ineditul este Neamþ. Dintre aceºtia, unii au ajuns sihaºtri
Sfântul lãcaº a fost ctitorit de Toader ºi Ana prezent ºi pe minunata catapeteasmã, o altã iscusiþi, cãci stareþul Ermoghen îi ajuta pe toþi
Buhuº, familie de boieri care este nominaliza- comoarã a bisericii, o bijuterie a genului care- ºi îi întãrea în dragostea lui Hristos. Între anii
tã de Cantemir în Descriptio Moldaviae. ºi pãstreazã originalitatea. De regulã, icoana 1865-1867, stareþul Ermoghen Buhuº a înãlþat
mare cu Sfântul Mântuitor, care se aflã în o mãreaþã bisericã de zid în Mãnãstirea
centrul catapetesmei, este strãjuitã în icono- Horaiþa, cum se vede pânã astãzi, în locul
Icoana singularã grafia ortodoxã de arhanghelii Mihail ºi Gavril. celei dintâi care era neîncãpãtoare. În anul
Aici este prezentã însã excepþia: cei care-L 1872, nevoitorul stareþ s-a mutat la odihna cea
Una dintre picturile din stânga altarului strãjuiesc pe Sfântul Mântuitor sunt Sfântul veºnicã, lãsând în urmã o obºte cãlugãreascã
este, potrivit aprecierii preotului Gheorghe respectã ºi un adevãr istoric: Toader Buhuº Dumitru ºi Sfântul Gheorghe. bine organizatã ºi o frumoasã bisericã închi-
Crãciunescu, intelectual de o mare profun- era mai tânãr decât soþia sa, Ana. Toader a ºi natã Preasfintei Treimi.
zime culturalã, ineditã în iconografia ortodoxã. murit înaintea soþiei sale. Conform unor Un Buhuº, ctitor În acest context, înþelegem ºi mai bine
Icoana, de mari dimensiuni, îi reprezintã pe izvoare scrise, Ana Buhuºoaia avea zestre ºi stareþ de Horaiþa spiritul bisericii „Sfânta Înviere” din Buhuºi,
Sf. Toader ºi Sf. Ana. Ineditul constã în alãtu- cea care are norocul de a avea, ºi astãzi,
foarte bunã ºi nu este exclus ca mai tânãrul
rarea acestor doi sfinþi în acelaºi tablou. Sf. Prezenþe ale spiritualitãþii familiei Buhuº au comorile în fericitã pãstrare ºi slujire.
Toader sã fi încheiat aceastã cãsãtorie (ºi) din Renovãrile/restaurãrile efectuate, grija pentru
Toader este un sfânt martir al sfârºitului seco- fost gãsite de preotul Gheorghe Crãciunescu
interes, cunoscut fiind faptul cã Ana l-a sprijinit la mãnãstirea Horaiþa ºi la biserica de pe acurateþe ºi conservarea grozavã a picturii ºi
lului al III-lea, începutul secolului al IV-lea, Sf.
mult, financiar, pentru a ridica aceastã minu- Muntele Taborului: „Ultimul reprezentant de edificiului meritã toate mulþumirile noastre de
Ana este mama Maicii Domnului. În icono-
natã bisericã. În iconografia bizantinã, Ana seamã al familiei Buhuº, Ermoghen Buhuº, fiinþe care gãsesc aici punþi peste care pot
grafie, pe Sf. Ana o mai regãsim alãturi de
este mult mai tânãrã. Icoana de la Buhuºi face avea sã fie ucenic al stareþului Irinarh Roseti pãºi în cãutarea unor fãrâme de absolut. Dacã
soþul ei, Sf. Ioachim, cu Maica Domnului în aveþi drum prin Buhuºi, nu ocoliþi nici aceastã
o excepþie. „Interesantã este ºi vestimentaþia de la Horaiþa. Vizitând Horaiþa, m-a izbit pur ºi
braþe sau singurã. „Aceastã alãturare din simplu un duh de familiaritate al construcþiei bisericã. Este pãcat sã rataþi întâlnirea cu
icoana noastrã este cu totul excepþionalã”, sfintei Ana din icoana noastrã: aidoma celei niºte comori atât de preþioase, cu istoria noas-
de aici cu biserica noastrã din Buhuºi, deºi, ca
spune preotul Gheorghe Crãciunescu. Este din saloanele napoleoniene, nu o þinutã stil, cele douã construcþii sunt diferite. Aºa am trã autenticã ºi cu niºte oameni rari care ve-
de înþeles cã pictorul, anonim, i-a reprezentat medievalã”(Gh. C.). Câþi ºtiam despre aceastã descoperit cã Ermoghen Buhuº a slujit aici. gheazã la respectarea ei.
pe cei doi ctitori, Toader ºi Ana Buhuº. Pictura comoarã iconograficã? De fapt, stareþul Roseti avea sã-i lase în grijã Ion FERCU

aprilie 2010 19
comentarii
Oare sã mã fi înºelat atunci tate ale crupelor. ªi imediat îi
când îi prevedeam lui Andrei urmeazã curteni cu peruci,
Makine o receptare „peste bulevardul e ticsit de crinoline,
aºteptãri” în spaþiul românesc? soarele se rãsfrânge pe înal-
Iatã pânã la urmã cum mai Marius MANTA tele coafuri pudrate. Friºca
multe edituri i-au publicat veºmintelor lor face loc unui
cãrþile într-un timp ce parc-ar

Andrei Makine,
nou monstru gonflabil. Un di-
þine de celebra Guiness Book. nozaur? Nu, o navã. ªutov
Incontestabil, seria celor de la citeºte pe prora ei: Aurora.

continuãri
Polirom este cea care, peste «Cruciºãtorul de la Revoluþia
timp, va da mãsura corect con- din Octombrie», îi explicã o
trolatã a emblemei Makine. mamã fiului ei de doisprezece
Divagând, câteodatã mã ani... Chiar cã s-au schimbat
amuzã dorinþa unora dintre noi chetat? Nicio carte nu le mai e strãinãtatea nu îi oferã eroului secolului XX. Cu toate aces- vremurile dacã trebuie sã-i
de a avea „operele complete” interzisã tinerilor ruºi. Colindã decât rareori un vag confort tea, îºi pãstreazã încrederea în spunã despre lovitura istoricã
ale autorilor contemporani. lumea (Vlad tocmai s-a întors material. Existã un dublu rãz- puterea mântuitoare a dra- de tun, de care altãdatã aflai
Dincolo de paradoxul ce se de la Boston), unde sunt bine boi, e certã o singurã iniþiere. gostei. „Viaþa unui bãrbat de la grãdiniþã”. Deºi odatã cu
naºte din însãºi condiþia de hrãniþi, instruiþi, fãrã com- Adesea, conflictele exterioare necunoscut” este scris dupã apariþia Ianei (tânãra din tine-
scriitori ai momentului, sã nu plexe...” sunt voit minimalizate, punân- mai vechea reþetã a romanului reþe ce acum administreazã un
uitãm, pe aceste plaiuri suntem Atât „Iubirea omeneascã” du-se accentul pe un pseudo- în roman, oferind cititorului o lanþ hotelier) ªutov realizeazã
încã apãsaþi de nevoia unor cât ºi „Viaþa unui bãrbat clivaj al eului narativ. Povestea viziune amplã asupra caprici- cã nu mai are nicio ºansã la
recuperãri competente pentru necunoscut” þintesc cãtre sur- începe mai mereu dinspre ilor aceleiaºi istorii de neînþe- normalitate, se bucurã totuºi
epoca de vârf a literaturii ro- prinderea unei ultime forme de motivaþia unei re-întoarceri, a les. Înþelegând cã notorietatea
de întâlnirea providenþialã cu
mâne. Mai mult, în ºcoli se umanism. Dupã cum am afir- unei cãutãri ce va genera trep- sa e mai degrabã o chestiune
bãtrânul Volski, care îºi confe-
pomenesc numele unor scri- mat în alt loc, autorul rãmâne tat situaþii lipsite de coerenþã. „fãrã substanþã”, Ivan ªutov,
seazã experienþele traumatice
itori pe care îi citim „la a doua în directa descendenþã a lui Eroul începe sã manifeste prin scriitor (auto-)exilat în Franþa,
mânã”, re-tipãriþi fãrã niciun din timpul rãzboiului ºi a
Dostoievski. Deºi referiri acest regressus ad originem hotãrãºte sã îºi pãrãseascã
discernãmânt critic, fãrã o con- perioadei comuniste, în fapt o
explicite merg mai degrabã disponibilitãþi ce aduc aminte þara de adopþie pentru a
textualizare potrivitã. Noi sun- cãtre Cehov, Dostoievski îi de personajele tragediilor din revedea Sankt Petersburg ºi poveste emblematicã pentru
tem cei ce spunem nu pentru împrumutã stãpânirea de sine antichitate. Deºi sfârºitul roma- odatã cu acesta o mai veche atât de multe destine zdrobite
ediþii definitive, nu pentru tot ºi încrederea într-un transcen- nelor coincide cu moartea iubire din tinereþe. Mai degrabã de sistemul totalitar. Dacã ci-
ceea ce s-ar putea transforma dent parþial insondabil. Traseul unora din personajele ce au rãtãcit într-o þarã de nere- nismul rece al cotidianului
chiar ºi peste noapte în punct ciudat al vieþii reale se încercat (din) formele vinei cunoscut, Ivan ªutov e sur- inventariazã atrocitãþile rãzbo-
de referinþã. Deºi va suna împleteºte de multe ori cu des- tragice, asumarea acesteia prins de modernitatea delirantã iului, interesele economice
patetic, devenim din zi în zi mai tinele unora din personajele mutã în final interesul cititorului pe care o afiºeazã cotidianul. anuleazã necesitatea oricãror
specialiºti în nuanþarea la cãrþilor sale. În romane se cãtre orizontul unor certitudini Reþin doar câteva din rândurile explicaþii. Exemplificând, „Abia
infinit a propriilor abilitãþi de a întrevãd puncte de legãturã, pre-semnalate în paginile ante- ce descriu una din „sãrbãtorile în clipa aceea am simþit ade-
ne triºa orizonturile. Da, la uni- adevãrate semne ori simboluri rioare, îmbrãcate în hainele locului”: „Ceva mai departe, vãrata groazã de moarte. Un
versitate se poate studia uni- ce te conduc mai departe, unei melancolii aparte, cu rol fluviul de oameni e despicat de spasm noduros, ca ºi cum o
versul propus de Tolkien, da, la înspre o metaforã ce guver- purificator. o procesiune de sosii ale lui fiinþã necunoscutã crescutã pe
anumite edituri se publicã sub neazã þesãtura. Aºadar, fãrã a La urma urmelor, romanele Petru cel Mare: redingotã mili- ascuns în mine s-ar fi trezit, iar
toate formele (copertã tare, intra sub incidenþa neplãcutã a pe care le-am avut în vedere tarã, tricorn, mustãþi de motan acum se smulgea din pânte-
copertã moale – ce tare!, cliºeului, de multe ori Makine propun o desfãºurare simplã a furios, baston. […] La o inter- cele, din creierul meu. Naº-
audiobook) romanele de suc- apeleazã la re-conturarea, sub evenimentelor, marcatã în / de secþie, regimentul acesta se terea propriului meu cadavru,
ces. Toate acestea din pricini varii forme, a propriului destin. timp ºi spaþiu: primul, „Iubirea amestecã cu un detaºament lipit de mine, ca o dublurã”;
lesne de înþeles. Desigur, Personajul principal revine în omeneascã”, ni-l prezintã pe de «dansatoare braziliene», „Sub paºii noºtri, în adâncurile
regrete putem avea; oficial, ne patria-mamã, acolo unde îºi Elias Almeida, un revoluþionar aproape goale, împodobite cu marine, conductele de oþel
este bine, mai mult, pare a fi de cautã pentru încã o datã chipul angolez ce se confruntã cu pene. Uniformele þarilor se continuã sã pompeze sângele
neiertat aceastã necesitate ºters de „implacabilul destin”. cele mai sumbre aspecte ale freacã de coapsele lungi ºi negru care se va transforma în
organicã de a ne întoarce cãtre Nereuºind sã se integreze, istoriei din ultima jumãtate a bronzate, ating emisferele sãl- bani, în sângele roºu al celor
„literatura mare”. uciºi, în carne femininã cum-
Prin intermediul câtorva per- pãratã.”
sonaje, Andrei Makine explicã Fiecare erou e un avatar al
firescul situaþiei. La noi, ca ºi la scriitorului însuºi. Conºtient de
ei, banul e zeul suprem. Sub forþa distructivã a faptului
forma întrebãrilor retorice, per- istoric, Makine îi contrapune
sonajul principal al ultimei cãrþi, existenþei aflate sub impera-
„Viaþa unui bãrbat necunoscut” tivul iubirii. La urma urmelor,
– ªutov, constatã aproape încã de la începutul unuia din
agonic superficialitatea vre- romane, la Paris, prietena mai
murilor. Chiar dacã existã în tânãrã a lui ªutov îi aºazã în
mod fatidic ceva ce lipseºte ºi faþã genealogia numelui, sub
care nu mai poate fi reconstitu- forma unui reprobabil gest de
it, istoria pare a-ºi fi anihilat ocarã: „Apropo, am aflat ce
deja propria-i demnitate:
înseamnã în ruseºte numele
„ªutov […] trebuia sã-i spunã
tãu de familie..., anunþã ea […]
lui Vlad cã, altãdatã, o
numele tãu nu are decât o sin-
culegere de poezii îþi putea
gurã semnificaþie […] ºut
schimba viaþa, dar în acelaºi
înseamnã mãscãrici. Da, un
timp un poem putea sã-l coste
viaþa pe autor. Strofele aveau bufon, ce mai”. Personal, îmi
greutatea lungilor condamnãri voi permite luxul de a nu uita
dincolo de cercul polar, unde cã iniþial, la curte, bufonul era
au dispãrut atâþia poeþi... κi singurul care rostea adevãrul
imagineazã replica sfidãtoare pânã la capãt. Joc, o filosofie a
a lui Vlad: «ªi asta vi se pare contrariilor. Poate cã tocmai de
un lucru bun?» O întrebare de aceea, le-am dat dreptate lui
genul ãsta, de o naivitate greu ªutov, Elias, Makine, cât ºi
de parat. De ce ar fi gulagul cri- celorlalte personaje valorizate
teriul unei literaturi bune? Iar pozitiv, odatã cu rãspunsul
suferinþa, garantul autentici- oferit în cadrul discuþiei
tãþii? Dar, mai ales, cine ar amintite: „ªut înseamnã mãs-
putea sã judece valoarea cãrici trist! Þine minte! ªi
vieþilor, a cãrþilor? De ce exis- mãscãriciul ãsta trist te
tenþa lui Vlad ar fi mai lipsitã de iubea...”
sens decât a amãrâtului care La urma urmelor, cine ºtie,
îºi cumpãrã cu ultimele copeici poate cã peste ani vom avea
opusculul unui poet proscris, într-o ediþie de lux toate
imprimat pe hârtie de împa- • Ion Mihalache - Smaranda cugetãrile acestui înstrãinat!

20 aprilie 2010
revista revistelor
iubim femeile?”, de ce nu ºi terii. O forþã de care autoarea ocupând în prezent, credem cu
câteva poveºti impertinente, fie este conºtientã „ºi pe care obiectivitate, un loc onorabil în
ele chiar în marginalitatea apro- încearcã sã o valorifice în ierarhia publicaþiilor culturale
nr.3, 26 martie 2010 crifului? cadrul unei poezii cu program, din România.” (Gabriel Funica)
Tot un eveniment editorial, de care nu sunt strãine nici Theodor Codreanu ne pro-
Paginile ºaisprezece-opt- însã de o altã facturã, este socialul, nici eticul.” O voce ce pune un credibil bilanþ al celor
sprezece gãzduiesc o foarte semnalat de Alexandru Ruja. trebuie urmãritã! douã decade postdecembriste,
interesantã punere în scenã a „Amintirea poetului” (îngrijitã de Sub formã de avertisment, la cu guvernãri interesate de a nr.89, martie 2010
avantajelor ºi dezavantajelor Ioan Cocora) ne propune o flash-meridian, Virgil Stanciu ne discredita concepte perimate la
acelui gen aparte de ediþie mai degrabã sentimen- indicã câteva forme ale roman- nivel mondial, precum cel de Pentru pasionaþii de lingvis-
„înapoiere”, cu rol de a carac- talã a poeziilor lui Ioan ului poliþist indian. Fãrã doar ºi naþiune. În chip paradoxal, într- ticã (dar nu numai!) studiul lui
teriza România la o privire com- Alexandru, o selecþie fãcutã din poate, nu putem uita de un joc luciferic, blestemat, pânã Stelian Dumistrãcel are carac-
parativã cu þãrile din Occident. primele volume ale poetului, înrâurirea limbii engleze, ce s-a ºi cultura pare a fugi de oameni! ter de obligativitate. Sunt ana-
„Discursul de la Viena” rostit de perioadã în care temele cen- manifestat de-a lungul unor Trãim în zona celor ce sunt lizate formele unui anglicism
Horia-Roman Patapievici are trale aveau în mijloc miracolul perioade extrem de îndelun- mereu din ce în ce mai convinºi precum „locaþie”, termen ce nici
aceeaºi desfãºurare de tip Creaþiei. Tradus din germanã gate, perioade interesate de de inutilitatea dialogului, ne mãcar nu se regãsea în dic-
eseistic, tuºând pe marginea de Iulia Dondorici, ineditul epis- romanul enigmatic. Wilkie gândim artificial la binele pla- þionarele româneºti ale înce-
unor mentalitãþi în devenire. tolar Ingeborg Bachmann – Collins, Arthur Conan Doyle, netei, în timp ce ne uitãm putului de secol. Interesant este
Raportul dintre Occident ºi Paul Celan pune faþã în faþã dar ºi Edgar Alan Poe au rãmas semenul. Totodatã, printre faptul cã folosirea substantivu-
Þãrile din Est rãmâne o con- douã destine potrivnice, fiica în centrul unei miºcãri ce asigu- aberantele legi ale societãþii lui amintit cu sensurile generale
stantã, analizabilã din perspec- unui austriac, membru al ra în fapt distracþia unor pãturi actuale, numãrãm ºi nevoia de de loc ºi aºezare a fost posibilã
tiva unei noþiuni precum aceea NSDAP-ului, studentã la filo- sociale privilegiate, instituindu- a muta responsabilitatea regre- datoritã re-împrumutului vechiu-
a unui „continuum temporal”. La zofie, ºi un evreu apatrid de se într-o formã uºoarã ºi con- selor sociale cãtre majoritate, lui latinism pe filiera limbii
urma urmelor, autorul pleacã de limbã germanã din Cernãuþi. venabilã de sondare a imagi- cãtre pãtura oamenilor engleze. Dublat de o exprimare
la ofertanta constatare cã Am fost impresionat de concizia naþiei. Sãrind peste timp, ar tre- obiºnuiþi, ce par a se confunda neglijentã, fenomenul a aca-
astãzi, a fi modern înseamnã a Dianei Marincu într-un exerciþiu bui reþinut mãcar numele lui mai degrabã cu populaþii aflate parat masele de oameni,
participa la destinul lumii. Dintr- estetic aproape fãrã precedent Vikram Chandra cu al sãu în neputinþa de a se autodefini. nespecializaþi, care vor folosi
o perspectivã opusã, „dezavan- în p(r)ostmodernitatea þãrii roman „Jocuri sacre”, scriere ce termenul de locaþie în enunþuri
Tot în zona unui pesimism cu
tajul major al faptului de a fi noastre, mai precis într-un aduce aminte de marea indus- dintre cele mai ciudate. Spre
hainã de ultimatum se înscrie ºi
înapoiat þine de faptul cã eºti portret în cheie filosoficã a trie bollywoodianã. Vom regãsi exemplificare: „În muzeu am
„Ce facem cu Eminescu?” de
mereu elementul pasiv al Muzeului Þãranului Român. Cu agenþi secreþi, contrabandã cu vãzut o bucatã din copacul în
Adrian Sãhlean. Reflecþiile tra-
ecuaþiei istorice”. Totuºi, voia dumneavoastrã ori fãrã, aur ºi materiale radioactive, care ªtefan cel Mare a tras cu
voi reþine un fragment ce asi- ducãtorului explicã motivele
nuanþând, uneori, când vorbim urmãriri internaþionale, cât ºi arcul, pentru a alege locaþia
gurã unitatea valorizãrilor este- pentru care acesta a urmãrit cu
de înapoiere, ar trebui sã disensiuni ori intrigi indo-pak- mãnãstirii Putna”.
tice: „Dacã privim muzeificarea mâhnire dezbaterile din þarã
admitem cã putem observa ºi istaneze. Plusurile: personaje De o savoare aparte sunt
obiºnuitã ca pe o «mortificare», legate de Eminescu. paginile „poemului regãsit” –
un gen de înapoiere diferitã, credibile, un fundal meticulous
atunci muzeografia «organicã» Dupã o altã socotealã, „La congresul economic” de
parte integrantã a procesului documentat, o intrigã plinã de
ar putea fi o reînviere a obiectu- inedite dar fericite paginele Nicolae Beldiceanu (publicat în
modernizãrii. O prima concluzie imaginaþie, toate conducând
lui, o prelungire a vieþii lui, prin cãtre zone de explorare a psi- dedicate liceenilor, loc în care „Curierul”, 1882) ºi „documen-
ar fi aceea cã „dacã modern- semnalãm debutul lui Andrei
prisma relaþiei lui cu vizitatorul. hicului colectiv indian. tului regãsit” – „Impresiile D-lui
izarea pune orice problemã în Miricã, june povestitor. Un al
Dacã în primul caz, obiectul N. Gane” (publicat în „Flacãra”,
termeni de centru / periferie, doilea debut este cel al Ancãi
este anulat de convenþionalis- 1911).
atunci înapoierea face parte din Opait – „Calul” ºi „Iarna din noi”
mul muzeografic, de George Popa se aflã la al
dialectica proprie modernizãrii.” (poezie). Deºi plinã de locuri
înþepenirea discursului ºi de doilea episod „Eminescu ºi
O serie de alte argumente con- comune, în cazul poeziei
izolarea prin etichetare, în a Heidegger”, stabilind filiaþii ori
duc cãtre speranþa unei Cameliei Radu rãmâne de
doua situaþie, obiectul zburdã, punctând aspectele diferite ale
Românii ce ar trebui sã-ºi dea apreciat coeziunea celor semni- gândirii celor doi, plecând fie de
conecteazã, leagã ºi, cel mai
seama de foloasele oferite de ficate: „Mã voi topi în sângele la substantive-temã (adevãrul,
important, vorbeºte. Se simte o nr. 100, aprilie 2010
istorie. În mod egal, la rândul tãu / când noaptea te va limbajul), fie de la mijloacele de
eliberare a obiectului de tirania
sãu, Occidentul are datoria de a îmbrãþiºa / întreg, / definitiv. // expresie artisticã (picturalitatea
inventarului ºi pedagogiei. El nu Temperat de cifra rotundã a
se gândi asupra a trei puncte orbitor pe dinãuntru, / cu vise eminescianã). Deºi cu o
este folosit ca argument într-o celor o sutã de apariþii, editori-
distincte: în primul rând, aurite / de lumina ce ar fi fost sã premisã interesantã, portretul
teorie, ci îºi construieºte singur alul lui Gabriel Funica trece în
Occidentul ar putea vedea în fie… // un zbor fãrã sfârºit, / al lui „Eminescu azi” a lui Daniel
argumentele ºi teoriile, aºtep- revistã o profesie de credinþã.
Est acea parte latentã din pro- unei contopiri, / al unui cerc, / al Corbu sucombã în… recitiri
tând sã fie privit ºi înþeles, Când prea serios, când poate
pria-i fiinþã; apoi, acelaºi unui înger…” („Cerc”) metatextuale. Pe firul eveni-
aºteptând sã-ºi spunã po- prea ancorat în realitatea unui
Occident ar trebui sã trans- comic politically correct, ne Dinspre tragic cãtre hâtru mentului istoric, Nicolae Dabija
vestea”.
forme utilajul mental al omului destãinuie: „primul numãr, cum tinde sã fie credibil în „Moses
avem un comentariu semnat
„înapoiat” al periferiei se ºtie, primeºte întotdeauna Gaster. Un savant cu titlul de
Adrian Botez cu privire la
europene, bazat pe temporali- un vot pedagogic de încredere. onoare «expulzat»“. Atât
deplorabila stare a învãþãmân-
tate multiplã, pe adaptarea Deºi în subsidiar atmosfera e Grigore Elisei cât ºi Oltiþa
tului românesc. În colimator
sufleteascã la regimul contrari- mai degrabã una de parastas. Cîntec ne oficiazã întâlnirea cu
este luat chiar bacalaureatul
ilor. În al treilea rând, poate cel Apar observaþii, comentarii, viz- o lucrare de referinþã a etnogra-
1-15 aprilie 2010 2010 cu nebuniile sale, un ade-
mai important aspect, - dupã ce iuni nebãnuite. Aici nu-i pusã fului Emilia Pavel – „Valori etno-
a „acordat atenþie timp de un vãrat factor perturbator al ordinii
În sfârºit, sunt mulþumit la virgula, dincoace lipseºte o axiologice. Pe rând, sunt grafice româneºti în imagini”.
mileniu producerii ºi realizãrii literã, scrisu-i prea mare sau Scriind aceastã trecere în
rândul meu: mai este cineva comentate posturile dascãlilor
de obiecte, Occidentul ºi-ar prea mic, fotografiile neclare, revistã la doar câteva ore de la
care sã îmi împãrtãºeascã cât ºi ale celor de la conducere,
putea îndrepta atenþia ºi asupra hârtia incertã etc. Hm, ºi ãsta ciudata ºi cumplita tragedie de
temerile cu privire la cruntele ajungându-se la final la „încãl-
producerii ºi realizãrii virtualului cine-i? ªtie cineva de el? E scri- la Smolensk, gãsesc de cuvi-
sufletesc”. Materialul este realitãþi ale UE! Deloc ironic, carea gravã a domeniului
George Jiglãu se întreabã oare- itor? N-am auzit.” Dupã aceastã ipocriziei arogante ºi stupide”, inþã a încheia cu câteva versuri
interesant ºi privit în conti- etapã de maturitate, aºa cum Jan Koprowski, în traducerea
nuarea celebrelor conferinþe cum retoric „Unde se va opri în ceea ce priveºte „problema
extinderea UE?” Materialul radi- singur o considerã, îi urãm lui lui Nicolae Mareº: „Am tot mai
Microsoft. Pãrþi din acestea, se biletelor de examen. Vãzând
ografiazã de fapt cererea de Gabriel Funica, cât ºi întregii multe cãrþi / pe care trebuie sã
vor regãsi probabil ºi într-un cã, în bilete, sunt texte absolut le citesc: / iatã-le cum coboarã /
aderare a altor trei state – redacþii, numere consistente, necunoscute (pentru cã, în
volum de viitor. surplus financiar (cã tot în de pe rafturi pe masã / pe
Alexandru Budac realizeazã Croaþia, Macedonia, Islanda. afarã de câteva rânduri din
lumea viermelui publicãm!) ºi podea / ºi mã implorã / sã le iau
o cronicã la ceea ce se doreºte Sunt formulate îngrijorãri, spe- Noica ori Eliade ºi de rândurile în mânã. / Am din ce în ce mai
ranþe. În pseudo-paradigma nervi de oþel! Dar, aºa cum stã
a fi un eveniment editorial de bine românului, fix atunci când Constituþiei – atât de sârguin- puþin timp / pentru lecturã. /
succes – e vorba de ultima unei gândiri simpliste, am certi- cios siluite, la modul pedofilic, Unde mi-e timpul pe care l-am
sãrbãtoreºte, îºi vede vecinul
carte a profesorului Andrei tudinea cã Uniunii nu are cum adicã încã… «de micã»… la avut odatã? / Ce sã fac cu
cum îi criticã ba tinda, ba mân-
Cornea „Poveºti impertinente ºi sã-i fie mai rãu decât cu carea, ba ºopronul. Pentru a nu câþiva ani de la naºtere – tex- cãrþile necitite? / ªtiu: / Dupã
apocrife”. Deºi nu o România ori cu Bulgaria. Mai strica tradiþia, fãrã invidie, plin tele din bilete erau, de fapt, lecturã nu voi fi / nici mai bun
mãrturiseºte direct, comenta- departe, dãm peste un recen- de avântul unor „vremi” înde- «rupte» de prin felurite ziare ºi nici mai înþelept / dar poate voi
torul este neplãcut surprins de zent ciudat, la întâlnirea cu o pãrtate, ne permitem a atrage cãrþi de doi bani vechi grãma- fi altul / poate voi afla / ce nu
conþinutul unei cãrþi ce pleacã carte… ciudatã: Octavian atenþia celor de la „Oglinda lite- da), profesorii examinatori au ºtiam / undeva poate o idee va
dinspre Antichitate ºi se opreºte Soviany despre Moni Stãnilã - rarã” asupra primei coperte, solicitat, politicos, sã li se tragã licãri / ca-ntr-un far de pe malul
în mrejele unui postmodernism „postoi parovoz. confesiunile cea care nu de puþine ori la xerox, ºi lor, un rând de mãrii / ºi va lumina pentru o
cu iz balcanic. Dacã în mod dogmatistei”. Cu o autoare ce gãseºte formule nefericite, cu bilete, ca sã poatã urmãri mai clipã mãcar / întunericul prin
firesc, textele ar trebui sã se defineºte actul poetic sub forma zone de un cromatic ce îþi bul- uºor lectura ºi analiza elevilor care bâjbâi. / Mi-e înþesatã
adreseze unui public educat, unui exerciþiu de forþã, analizãm verseazã simþurile ºi judecata examinaþi. Rãspunsul «ºefesc» odaia de-atâtea cãrþi / N-am
am putea fi uimiþi ºi de apetenþa gestul poetic de a unelti chiar dreaptã. Dincolo de asta, dez- a fost unul stupefiant: putere sã le arunc / nici timp sã
crescutã în a o citi a iubitorului Istoria, încercare menitã eºecu- goliþi de ironia cea pârdalnicã, «Imposibil! Sunt secret naþion- le citesc / Timpul care mi-era
de zumzet telenovelistic. La lui de a-i detrona puterea aca- apreciem cã, într-adevãr, al!» (personal, noi am auzit ºi prieten / a trecut în tabãra
urma urmelor, dacã a fost posi- paratoare, ajungând în cele din „Oglinda literarã” „a evoluat varianta: «Sunt secret… pu- duºmanilor” („Cititul cãrþilor”).
bil un volum precum „De ce urmã pânã la un orgasm al pu- constant, formã ºi conþinut, blic…» Parol, coanã Veto?” LecTop

aprilie 2010 21
comentarii
„Dar doi-ori-doi-fac-patru tru eroul dostoievskian: „Spuneþi
este, totuºi, ceva nesuferit. ºi dumneavoastrã: ce chef sã
Doi-ori-doi-fac-patru nu-i, dupã
pãrerea mea, decât o imperti- mai ai sã vrei conform tabelului?
Mai mult decât atât: imediat, din
nenþã. Doi-ori-doi-fac-patru
se uitã ca un filfizon, îþi stã în Ion FERCU om se va preface într-un buton
drum cu mâinile în ºolduri,nu de orgã sau în aºa ceva; pentru

2 x 2 = 4,
te lasã sã treci ºi scuipã. Sunt cã ce-i omul fãrã dorinþe, fãrã
de acord cã doi-ori-doi-fac-
patru este un lucru excelent; voinþã ºi fãrã vreri, dacã nu un
dar dacã ne apucãm sã buton pe un valþ de orgã? Ce

formula morþii (1)


lãudãm totul, atunci ºi doi-ori- pãrere aveþi? (Ibidem, pag 56).
doi-fac-cinci este un lucruºor Numai cã, deºi mulþi dintre noi
nemaipomenit de drãguþ”.
suntem vrãjiþi de ideea de a trãi
F.M. Dostoievski,
Însemnãri din subteranã conform principiilor omului dos-
caz, omul s-a temut de acest doi fac patru nu mai e viaþã, ci Dostoievski, nici nu-l înspãimân- toievskian, dacã ne-ar oferi cine-
Personajul dostoievskian este doi-ori-doi-fac-patru, iar eu mã obârºie a morþii. Omului, zice tã; el îºi aminteºte cã (…) doi ori va libertatea de a alege, dacã
un negator de limite: dacã existã tem ºi acum (…) Doi-ori-doi- Dostoievski, i-a fost neîncetat doi fac patru e un principiu al ne-ar sfãrâma lanþurile ca-
un zid, nu trebuie sã te împaci cu fac-patru nu-i, dupã pãrerea fricã de aceastã regulã; o tot morþii pe care omul l-a cules de noanelor, „tabelului”, dacã ne-ar
el; nu trebuie acceptatã niciun mea, decât o impertinenþã. Doi- cautã, de dragul ei strãbate sub pomul ºtiinþei Binelui ºi lãsa fãrã prãfuitul „algoritm”, ne-
fel de imposibilitate de a-l strivi. ori-doi-fac-patru se uitã ca un fil- oceanele, îºi jertfeºte viaþa în Rãului” (Lev ªestov, op. cit., am revolta, am solicita revenirea
Provocarea imaginaþiei, culti- fizon, îþi stã în drum cu mâinile în cãutarea aceasta, dar se înspãi- pag. 84). Sã ne amintim în acest la matca fiinþãrii comode: „Ia în-
varea creativitãþii, acestea sunt ºolduri, nu te lasã sã treci ºi mântã la gândul cã va da de ea. context de ceea ce spunea cercaþi, ia daþi-ne, bunãoarã, mai
reþetele pentru mântuirea întru scuipã” (Ibidem, pag. 63/64). E un principiu de moarte, ºi bun Eliade: „Trebuie însã curajul de multã independenþã, dezlegaþi-i
frumos ºi sublim. Pentru el, 2 x 2 Lev ªestov surprinde grozav lucru este cã uneori doi ºi cu doi a crea revolta împotriva argu- mâinile oricãruia dintre noi,
= 4 este formula morþii, mai semnificaþia dostoievskianã a lui mai fac ºi cinci” (Nicolae mentãrii, a conformitãþii: exem- lãrgiþi-i sfera de activitate, slãbiþi-
exact, începutul morþii, încre- 2 x 2 = 4: „Dostoievski luptã toc- Steinhardt, Jurnalul fericirii, plul lui Kierkegaard, al lui ne tutela ºi noi… pãi vã încred-
menirii în proiect. Viaþa se dis- mai împotriva evidenþelor. Editura Polirom,Iaºi, 2008, pag. Dostoievski, Heidegger” (Mircea inþez. Imediat ne vom ruga sã
cutã pornind de la 2 x 2 = 5. Evidenþele noastre nu sunt decât 66). Autorul Subteranei opune Eliade, Oceanografie, Editura fim luaþi iarãºi sub tutelã”
Omul este o veºnicã neliniºte, sugestii, dupã cum viaþa noas- evidenþei „limba scoasã”, sfi- Humanitas, 2003, pag.201). A (Ibidem, pag. 166). Marele
cãutare, un risc mereu asumat. trã, repetã el în permanenþã, nu darea. Renunþând la certitudine, accepta cuminte, la nesfârºit, cã Inchizitor îi reproºeazã violent
Raþionalizarea excesivã – încre- este viaþã, ci moarte. Iar dacã cautã, aproape obsedant, ori- 2 x 2 = 4 înseamnã a pune lui Dumnezeu: Ce-ai oferit
menirea în 2 x 2 = 4 – îl înde- vreþi sã-l înþelegeþi pe zonturile lui 2 x 2 = 5. Prin capãt oricãrei îndoieli, a ucide oamenilor? Libertatea? Nu vezi
pãrteazã pe om de esenþa sa. Dostoievski, trebuie sã vã aceastã atitudine, Dostoievski spiritul curiozitãþii, a locui filistin
cã ei nu pot accepta aceastã lib-
Zice omul Subteranei: „Vai, amintiþi mereu teza lui funda- crede cã adevãrul ºi cunoaº- într-un fel de palat de cleºtar,
ertate? Nu vezi cã ei au nevoie
domnilor, cum sã mai fie vorba mentalã: doi ori doi fac patru terea ºtiinþificã nu pot fi concili- ca prizonier al truismelor, sug-
de propria ta voinþã, când se este un principiu al morþii. ate. Pare o sfidare a gândirii ereazã omul Subteranei: de legi, de o ordine socialã
ajunge la tabel ºi la aritmeticã ºi Trebuie sã alegi: sã-l contrazici logice, nu? Certitudinile aro- „Credeþi în edificiul de cleºtar, pe foarte riguroasã, eternã, care sã
când numai doi-ori-doi-fac-patru pe doi ori doi fac patru, ori sã gante ale ºtiinþei sufocã ade- veci indestructibil, adicã într-o le permitã realizarea distincþiei
va avea cãutare? ªi fãrã voinþa admiþi cã moartea este concluzia vãrul. Rãspunsurile general-ad- clãdire la care nici nu poþi scoate dintre Bine ºi Rãu, Adevãr ºi
mea doi ori doi va face patru. vieþii, tribunalul ei suprem. Aici mise îi par inacceptabile. El pare limba pe furiº, nici nu poþi da cu Fals? Dar fiinþa umanã are alte
Mulþam de aºa voinþã proprie!” se aflã sursa urii lui Dostoievski mereu sã întrebe: „V-ar conveni tifla, þinându-þi mâna ascunsã în doruri, crede Marele Inchizitor:
(Dostoievski, Însemnãri din sub- împotriva bunãstãrii, echilibrului, sã rãmâneþi mereu în compania buzunar? Bine, dar eu, poate, „Ai uitat, se vede, cã omul
teranã, în volumul Jucãtorul ºi satisfacþiei ºi de aici decurge unui Aristotel moderat, riguros, mã tem de aceastã clãdire toc- preferã liniºtea ºi chiar moartea
alte microromane, Editura fantasticul sãu paradox: omul sclavul principiului magister dixit, mai pentru cã este din cleºtar ºi libertãþii de a alege singur între
Polirom, Iaºi, 2003, pag. 61). iubeºte suferinþa” (Lev ªestov, sau alegeþi tovãrãºia mea?” pe veci indestructibilã, tocmai bine ºi rãu! Fiindcã nu existã
Existenþã mizerã prin excelenþã, Revelaþiile morþii, Institutul Principiul noncontradicþiei pre- pentru cã nu voi putea scoate la ceva mai ademenitor pentru el
dar liberã, omul subteran European, Iaºi, 1993, pag.47). cizeazã cã nu putem nega ºi ea limba pe furiº” (Dostoievski, decât libertatea conºtiinþei dar,
trãieºte sublim, neacceptând cã Nicolae Steinhardt ghiceºte feri- afirma acelaºi lucru în acelaºi Însemnãri din subteranã, în volu- în acelaºi timp, nu existã ceva
2 x 2 = 4, sfidând certitudinile. El cit, ºi el, sensul lui 2 x 2 = 4: timp: ~ (A & ~ A). Dostoievski mul Jucãtorul ºi alte microro- mai cumplit!” (F. M. Dostoievski,
este un Don Quijote al „Povestea aceasta cu doi ºi cu însã îl sfideazã cu bunã ºtiinþã, mane, Editura Polirom, Iaºi, Fraþii Karamazov, Editura Leda,
cugetãrii, dar tocmai prin asta doi fac patru eu o ºtiam încã mai cãutând alte orizonturi ale 2003, pag. 65). Sã nu uitãm cã Bucureºti, 2005, pag. 371).
devine mai uman. 2 x 2 = 4 de mult. ªtiam bunãoarã de la cunoaºterii. Toate strãdaniile idealul fiinþãrii dostoievskiene Omul a depus însã, smerit, „la
înseamnã, dostoievskian Camus cã «vine mereu în istorie sale au drept scop rãsturnarea este suferinþa, cea care într-un picioarele noastre”, libertatea de
cugetând, începutul sfârºitului o clipã când cei care afirmã cã acestui principiu, care, „odatã cu palat de cristal nu este de con- a nu crede cã doi ori doi fac
fiinþãrii fireºti: „Doi-ori-doi-fac- doi plus doi fac patru sunt Aristotel, este socotit drept fun- ceput, pentru cã „suferinþa doar patru, spune Marele
patru, domnilor, asta nu mai e pedepsiþi cu moarte». Iar de la damentul însuºi al gândirii. Dar înseamnã îndoialã, înseamnã Inchizitor, pentru cã „nu existã
viaþã, ci începutul morþii. În orice Dostoievski, în alt fel, cã doi ori aceasta nu-l împiedicã pe negare ºi ce palat de cleºtar mai
pentru omul liber o grijã mai sta-
e acela de care te poþi îndoi?
tornicã ºi mai chinuitoare decât

Despre nebunii–înþelepþi
(…) Suferinþa – pãi ea e singurul
aceea de a afla mai degrabã în
mobil al conºtiinþei noastre (…)
Conºtiinþa e, bunãoarã, infinit faþa cui se cuvine sã se plece
mai presus decât 2 x 2. Dupã doi pânã la pãmânt” ºi „chiar atunci
Din numãrul trecut al revistei am rãmas cu sau de cine râd cele douã „domniþe”. Ei bine, ele râd când vor pieri toþi zeii de pe faþa
simþãmântul cã ar trebui sã adaug câteva nuanþe afir-
ori doi, fireºte, nu-þi mai rãmâne
de singurul bãrbat fãrã prejudecãþi pe care-l întâlni- lumii, vor continua totuºi sã se
maþiilor doamnei Simone de Beauvoir, din Al doilea nimic, nici de fãcut, nici chiar de
serã, adicã, mai limpede, de singurul care le cosidera îngenunche în faþa idolilor”
sex, care susþineau, între altele, ideea cã dincolo de aflat. Nu va mai fi posibil decât
oameni în toatã putrea cuvântului. Don Quijote era (Ibidem, pag. 370). Aceasta sã
mituri (stabilind superioritatea bãrbatului) ºi de per- sã-þi blochezi cele cinci simþuri ºi
singurul care nu le dispreþuia. fie esenþa fiinþei umane, cea a
sonaje istorice notorii instituite într-o Autoritate, de-a sã te cufunzi în contemplaþie”
Sancho Panza (în partea a doua a romanului, cap. renunþãrii la libertate? Rãs-
lungul istoriei, femeia însãºi a greºit complãcându-se (Ibidem, pag. 65). Este ca ºi
XXXVI), într-o scrisoare cãtre soþia lui, înþelege cine punsul – o pildã de toleranþã ºi
„în rolul ei de Celãlalt”. Celebra autoare îl cita ºi pe cum insul, aceastã „fiinþã bipedã
este stãpânul sãu: „Don Quijote, stãpânul meu, dupã
Jean-Paul Sartre, prietenul ºi iubitul ei, care afirma cã ºi ingratã”, ar avea statut de înþelepciune – este reacþia
câte am auzit vorbindu-se prin þinut, este un nebun-
femeile, din pricina lor de cele mai multe ori, sunt „Pe locatar al grãdinii zoologice; Ostaticului Inchizitorului: „Tãce-
înþelept”... Înþelegem cã nebunul-înþelept este o cate-
jumãtate victime, pe jumãtate complice” la ceea ce li banal spectator al propriei sale rea lui îl apasã. L-a ascultat tot
gorie umanã aparte, capabilã sã se conecteze la
se întâmplã. existenþe ºi al „adevãrurilor eter- timpul cu luare-aminte, liniºtit,
modelele eterne ºi, prin aceasta sã ofere cui poate sã
Aparent fãrã legãturã ne vom întreba din ce motiv ne”, el nu ar face altceva decât privindu-l pãtrunzãtor, drept în
vadã în ce fel fiinþa umanã poate fi „restauratã”. Prin
râd niºte „fete” în incipitul romanului lui Cervantes. sã trãiascã în grila unei vieþi ale ochi, fãrã sã-i obiecteze nimic.
gura „bufonilor”, regii mai aflã adevãruri despre ei
Dar sã recapitulãm... Când celebrul don Quijote, în al cãrei canoane cocheteazã cu Bãtrânul ar vrea totuºi sã-i audã
înºiºi, adevãruri pe care anturajul, de fricã ºi din
doilea capitol al romanului, îºi pãrãseºte satul din La veºnicia. Aceasta este, în fapt, glasul, sã-i spunã ceva, orice,
interes, nu le spune.
Mancha pornind spre aventurã, convins cã lumea moartea vieþii autentice. A vieþui mãcar un cuvânt, fie el cât de
Iisus însuºi îmbrãcat în zdrenþe, cu o coroanã de
zace „din pricina întârzierii lui” în multe nedreptãþi pe doar în ordinea prestabilitã amar, cât de cutremurãtor.
spini ºi purtându-ºi crucea pe Golgota, era imaginea
care el trebuia sã le îndrepte, era o dimineaþã cani- exclusiv de raþiune nu este Ostaticul însã se apropie de el ºi
grotescã a împãratului iudeilor, în care se putea cu
cularã a lunii lui cuptor. Ferecat în armurã, cãlare pe numai plictisitor, ci ºi inuman, sãrutã blând buzele ofilite ale
pietre arunca, în care se putea lovi cu biciul ºi care
Rocinante, cu un braþ trecut „pe dupã mânerul scutu- întrucât „eu, de pildã, absolut
putea fi scuipat. Fetele din romanul lui Cervantes bãtrânului de nouãzeci de ani.
lui” ºi strângând în pumn lancea, cavalerul a ieºit „pe firesc, vreau sã trãiesc ca sã-mi
poarta dindãrãt a ogrãzii, afarã în câmp”, începându- „ºtiu” cine sunt, don Quijote e un „bufon” în sensul Inchizitorul tresare. Ceva îi
satisfac toatã capacitatea mea
ºi aventura. ªi dupã ce hidalgo a cãlãrit toatã ziua, grav al cuvântului, singurul capabil de fapte cava- tremurã în colþul gurii; se
de a trãi, nu ca sã-mi satisfac
foarte iritat cã nu a întâlnit pe drum nicio piedicã lereºti autentice, de o absolutã gratuitate, iar Iisus, îndreaptã apoi se uºã, o
doar capacitatea mea de a
demnã de „puterea braþului sãu vrednic”, a ajuns la „chiar în veºminte de batjocurã, a putut reprezenta deschide ºi spune: «Du-te ºi sã
raþiona, adicã a douãzecia parte
un han. Protagonistului, „bolnav” de lectura atâtor Dreptatea, Binele ºi Adevãrul”, cum scrie Anton nu mai vii… sã nu mai vii nicio-
din toatã capacitatea mea de
romane cavalereºti ºi trãind utopic, i se pare cã hanul Dumitriu, în Cartea întâlnirilor admirabile. datã!» ªi-l lãsã sã iasã «în
trãi” (Ibidem., pag 57, 58), de a
este un „castel cu patru turnuri ºi cu coperiºuri de Pãstrãtorii „mãsurii” într-o lume „pe dos” sunt noaptea ce învãluie piaþa
mã manifesta integral ca om. A
argint strãlucitor”, iar pe cele douã „femei de stradã” pregãtiþi sã se adapteze acesteia, nu sã o îndrepte. oraºului». Iar prizonierul plecã”
trãi „algoritmic”, în regim de fiinþã
de lângã han le numeºte „mãrite domniþe”. Iatã Paradoxal, aceºtia par convinºi cã sunt mãsura (Ibidem, pag.383). Nici chiar
programatã – lipsitã de proiecte
comentariul naratorului despre acest moment: „dar însãºi a demnitãþii, cinstei ºi onoarei naþiei din care Marele Inchizitor nu poate risca
îndrãzneþe, de ambiþia de a strivi
auzindu-se numite domniþe, lucru atât de strãin fac parte. Aceastã categorie este, de departe, majori- sã-l facã ostatic etern pe un
obstacole cognitive, de orizontul
meseriei lor, nu-ºi mai puturã þine râsul ºi hohotirã”... tarã: probabil suntem noi. asemenea îndrãgostit de li-
fericirii care se naºte din sufer-
M-am întrebat, asemenea altora înaintea mea, de ce Dan PETRUªCÃ inþã – nu reprezintã un ideal pen- bertate…

22 aprilie 2010
varia
compusese cuvântul „esperg- Cum vorbim, cum scriem
ersia”, imunitatea la speranþã.
Viseptol, vis ºi septol (antisep-
tic), un vis care curãþã, visul ce
purificã. Dacã somnul este o
Pânã ºi noi...
Dan PERªA moarte scurtã, moartea poate fi A trecut vremea când deprinderile
un somn, cel mai profund de scriere corectã se rezolvau în clase-
somn, ce aduce visul eliberãrii le primare. Modelele de dascãli care-i

In Memoriam
învãþau pe ucenici unde sã punã virgu-
totale. Spre acest vis a plecat la ºi mai ales unde sã nu o punã, când
George Vasilievici, spre acest sã scrie al doilea i ºi când al treilea sau
vis al purificãrii prin vis. ªi nu care e deosebirea dintre sau ºi s-au au

George Vasilievici putea fi altul visul purificãrii rãmas în pagini de carte. Creangã,
Slavici, dar mai ales Caragiale („Moº
totale decât visul adus de som-
Virgulã“) sunt scriitori clasici nu doar
nul morþii. Datat 13 ianuarie prin acurateþea stilului ºi logica impeca-
2009, el a scris un poem, bilã a discursului, ci ºi prin stãpânirea –
„Moartea ca naºtere în altã cu puþine excepþii – a regulilor de
Cutremurãtoare veste pe ale noastre, pentru cã vom muri anumitã vârstã. Pãrþile negative scriere corectã. Acum grija s-a mutat în
parte”. Probabil cã asta s-a ºi
Mediafax: „Scriitorul con- înaintea lui. Uite cã nu a fost ale vieþii te iau în primire, cobori bunã parte cãtre profesorul de gimna-
întâmplat. Murind în lumea ziu, ca ºi spre cel de liceu. Cauzele sunt
stãnþean George Vasilievici, în aºa. George a vrut sã plece el în infern. E greu sã ieºi de
vârstã de 32 de ani, s-a sinucis, întâi. Era curios cum este din- acolo, e greu sã-þi revii ºi nu noastrã, George Vasilievici s-a douã: ºcoala actualã înseamnã mai
sâmbãtã searã, în apartamen- colo? Vorbeam cu el într-o zi ºi revii decât dacã un ochi magic nãscut în altã parte. mult decât clasele primare, pe de o
Voi transcrie prima parte parte, iar pe de altã parte, dificultatea
tul în care locuia, spânzurându- i-am spus referitor la sinu- s-a deschis în mintea ta ºi formãrii obiºnuinþelor ortografice
se cu un fular, în balconul cidere: ºtii, George, de ce sã ne reuºeºti sã vezi viaþa de dinco- dintr-un poem de-al lui, datat
impune un sistem coerent, pe principiul
locuinþei”. Îl cunoºteam, cum grãbim, cã oricum experienþa lo de viaþa diurnã, sã vezi exis- 29 octombrie 2009, concentric al învãþãrii (reluarea ºi ampli-
nu, pe George, fãcea parte asta ne va fi datã într-o zi, cã tenþa de dincolo de statutul fac- ficarea cunoºtinþelor transmise într-un
dintr-un grup de tineri literaþi vrem, cã nu vrem! Da, ne va fi tice al scurtelor cicluri viaþã- „începutul începe cu în sfârºit” anumit moment).
talentaþi, hotãrâþi parcã sã datã, dar nu e aceeaºi expe- moarte, sã vezi cã dincolo de cum plecãm unul din celãlalt? În anii '80, vizitam pentru prima oarã
Mãnãstirea-Râºca, de lângã Fãlticeni,
infirme ideea cã Dobrogea, rienþa morþii la 30 ºi la 50 de Neant este un sâmbure din nu ºtiu. nu am gãsit nicio uºã. unde fusese surghiunit Mihail
Constanþa, ar fi un loc unde ani, la 30 ºi la 70 de ani. La 32 care viaþa este generatã la nes- ea nu existã. cãutarea uºii este uºa. Kogãlniceanu. Stareþul, om cu carte ºi
nasc greu scriitori. Au nãvãlit, de ani, cât avea George, eºti cu fârºit… Sã te sinucizi în felul în cotrobãind ies ºi rãmân acolo. cu suflet pentru naþia aceasta, ne-a
debutând aproape în bloc, totul viu. Mori simþind la intensi- care a fãcut-o George, este un înþepenit în ieºire. întrebat pe rând ce suntem ºi de unde
Grigore ªoitu, Mircea Þuglea, tate maximã experienþa morþii. ghinion. Nu a avut pe cineva în venim. „Profesor de românã? A, matale
Mugur Grosu, Ileana Bâja, La 70-80 de ani mori senil, seara aceea lângã el, altfel n-ar eºti acela care corectezi caietele ºcola-
Acum, George, a încheiat rilor“, a spus cu un amestec de compa-
Sorin Dinco ºi George… sãtul de viaþã, sastisit – ºi totuºi fi fãcut-o. Aceste impulsuri vin cãutãrile. A gãsit uºa. I-a fost siune ºi respect. Da, pe vremea aceea
George era mezinul generaþiei mai doritor sã trãieºti ca rar. Curiozitatea de a trece, de îi recunoºteam pe cei de românã dupã
refuzatã, aºa cum ne este
constãnþene de scriitori ºi cine oricând. De aceea doar tinerii a te elibera de constrângerile plasa cu caietele de teme luate de sâm-
refuzatã tuturor, cât timp ne
ar fi crezut cã moartea îl va se sinucid. Bãtrânii nu. Poate vieþii, de solicitãrile ei vine rar. bãtã pentru luni. În urmãtoarea orã,
secera? Deseori am auzit acest de aceea s-a grãbit George. A De-ar fi avut pe cineva lângã el aflãm în viaþã. Cãutarea e uºa, pentru fiecare clasã, þineau o orã spe-
truism: cã fiecare concepe vrut sã ºtie cum e dincolo înain- în acea searã, mai trãia mulþi atâta vreme cât trãim. El a cialã (dintre acelea aflate „la dispoziþia
moartea celuilalt, dar nu ºi pe a tea noastrã. A vrut sã ºtie cum ani. A fost doar un accident al forþat, ca sã treacã de ea, n-a profesorului“) de comentare a
vrut sã mai caute, ci sã „greºelilor tipice“. Peste ani, foºti elevi
sa. Eu cred cã, dimpotrivã, treci în celãlalt tãrâm la vârsta singurãtãþii, o rãtãcire în mãrturiseau cã au fost cele mai intere-
fiecare se gândeºte la moartea maximei luciditãþi, când toate metafore ºi simboluri, mai put- descopere. Este, acum dincolo
sante lecþii.
sa înainte de toate. Iar despre simþurile, când toþi nervii trãiesc ernice o clipã decât instinctul de ea, dincolo de uºa în faþa Dupã '90 aveam de fãcut o inspecþie
un tânãr cum era George, cei la intensitate maximã. Vorbea conservãrii. Unul dintre volu- cãreia stãm, hipnotizaþi, specialã pentru gradul didactic I, ca
mai vârstnici gândeau: e tânãr, uneori despre bucuria creaþiei. mele lui George, se pare cã un cercetând-o, pânã ne va fi ºi preºedinte de comisie, într-o margine
are timp sã se afirme, are toatã Dar, ca orice scriitor autentic, a roman nepublicat, se numeºte nouã vremea sã trecem prin de judeþ. Candidatul, în virtutea unui
viaþa înainte. Sã nu ne batem ajuns în impas. Substanþa liter- „Viseptol”. Un cuvânt compus, algoritm clasic, a venit la Bacãu pentru
ea. a mã întreba ce pretenþii am. Nu i-am
capul cu el, noi sã ne vedem de aturii îþi joacã renghiuri la o probabil aºa cum Cezar Vallejo 12.04.2010 cerut decât sã aibã temele elevilor
corectate. În ziua inspecþiei, evident,
sec ºi privind aluziv la costiþe : nu-i invitaþi am deschis câteva caiete. Toate temele
la masã, dar nici nu-i alungaþi cu blesteme aveau în stânga, pe un rând înclinat, un
V uriaº, o linie sub el ºi apoi o semnã-
de Arghezi. Oferindu-le, glacial, un mic ºi- turã clarã, cu numele de familie al
Bogdan ULMU o gogonea, consider cã v-aþi fãcut datoria dascãlului, alcãtuit din vreo zece litere.
de bun-creºtin, fãrã a pauperiza bugetul Aþi ghicit: temele elevilor nu aveau nici-
un strop de cernealã/ pastã roºie ºi sã
familial. nu credeþi cã nu ar fi meritat... A trebuit

La grãtar, între sînii naturii... Dupã ce-aþi hãpãit ca nesãtulii tona de


cãrnuri ºi aþi deºertat vedrele de varii bãu-
sã venim încã o datã, dupã câteva sãp-
tãmâni, ca dascãlul nostru sã facã
deosebirea dintre fond ºi formã.
turi, nu cedaþi tentaþiei de-a face o miuþã : Se mai poartã corectatul caietelor
Cum, veþi întreba iar, aiuristic, nici cînd Apoi, în timpul punerii focului, abþineþi- de teme? Probabil cã nu, altfel cum s-ar
în halul de îndestulare ºi ebrietare, e
ieºim la iarbã verde, nu scãpãm de vã sã trageþi cu sete din trãscãu, aºa, cam explica mulþimea de greºeli din scrisul
preferabilã o plimbare pe malul apei – elevilor? Sau nu am gãsit cheia efi-
nenorocita asta de etichetã?! Mergem sã la douã sticle, chiar dacã precizaþi cã aþi cienþei unei mari investiþii de timp ºi
dacã în apropiere este vreo apã; ori o vizi-
ne defulãm, în afara civilizaþiei, cu codul pupat þigancã : focul ãla nu va fi productiv energie.
tare a castelului medieval – dacã cineva a De câteva ori mi s-a întâmplat sã-mi
etic ºi comportamental dupã noi? Ptiu!... pînã seara, hãt!, ºi ieºirea la iarbã verde
aºezat un castel taman acolo. În cel mai fie milã de mine... Obligat prin „fiºa pos-
Nu scuipaþi/scãpaþi. Omul trebuie sã se va-ncheia în mod lamentabil, cu tului“ sã corectez caiete ºi lucrãri de
rãu caz, trageþi un pui de somn, în aerul control, am studiat ºi reacþia elevului/
rãmînã demn, chiar cînd descoperã cã în inaniþie, etilizare ºi imprecaþii conjugale .
relativ-curat, adormiþi de songul pã- studentului la vederea notei. Cei mai
loc sã-mpartã patul nupþial, cu distinsa-i Apoi, ca sã vã abþineþi sã þopãiþi diletant, mulþi se arãtau interesaþi de înãlþimea
sãrelelor; povestirile sulfuroase ale
soþie, a ajuns în coteþul porcului, cu ne- pe ritmuri emise de de-alde Guþã ºi Adi acesteia ºi atât... Nu se învredniceau sã
soacrei, sforãitul nevestei ºi plînsetul se întrebe de ce profesorul a subliniat, a
Minune, lãsaþi acasã CD-urile cu pricina ºi
odorizaþii rîmãtori. Existã un instinct & stil incontinent al copiilor nu constituie o alter- tãiat, a marcat cu diverse semne un
alegeþi Bach, ªostakovici, Purcell, Britten, pasaj sau altul, muncã pentru care a
al dandy-ului, de care nu te poþi feri... nativã, credeþi-mã! ...
ori Tiberiu Olah. Vã daþi seama ce alocat chiar ºi jumãtate de orã. Pentru
Grobienii coboarã-n patru labe, rîgîind La plecare, draci grãtaragii (sau, dacã elev/ student, evaluarea... evaluãrii se
recunoscãtori vã vor fi mierloii, vrãbiile,
sonor, din patul Louis XV cu baldachin; nu vã place cum sunã, dragi plezirologi), încheia în trei secunde. ªi-atunci am
ciorile ºi pãdurarii, cînd vor intra-n contact schimbat tactica: îi comunicam nota ºi îl
lorzii ies cu distincþie din coteþ, împiedicîn- nu uitaþi sã stingeþi bine focul – fãrã sã obligam sã descifreze semnele de pe
cu o nouã muzicã? Sigur cã n-o vor pri-
du-se discret/elegant de troacã ºi sãrutînd cepe de la-nceput, dar în timp ce se frig apelaþi la copiii care, oricum vor pipi! – ºi marginea rândurilor (O, pentru
mîna scroafei. Unghia leului se zãreºte ºi ortografie, S pentru sens, P pentru
fleicile ºi micii, puteþi þine un mic curs de sã strîngeþi resturile menajare într-o punctuaþie etc.) sau pur ºi simplu sã
cînd nu sunteþi la safari, ori la Zoo... introducere-n înþelegerea muzicii, de tip paporniþã generoasã. Sarsanaua o veþi descopere greºelile, al cãror numãr era
În primul rînd, nu mergeþi la grãtar, sîm- arunca în containerul de lîngã bloc, spre marcat prin icsuri aºezate în stânga
Iosif Sava. Cursul trebuie þinut însã cu rândului. Aºa se face cã dascãlul de
bãta ºi duminica, odatã cu toþi ghiolbanii: mãsurã ºi atenþie distributivã, pentru a nu bucuria boschetarilor ºi-a cotarlelor care, românã poate sã-l ia tovar㺠pe cel
alegeþi marþea, ori joia, cînd iarba e, parcã, se arde cîrnaþii sau a adormi soaþa, of!, nu-ºi permit ieºiri deºucheate la iarbã tratat pânã ieri ca obiect inert ºi sã-l
înarmeze - da, scrisul corect este o
mai verde ºi cîntul irepetabil al mierlelor ºi soacra, finii ºi copiii... verde tocmai acum, cînd e crizã mondialã adevãratã bãtãlie! - pentru tot restul
mãcãlendrilor, nu e acoperit de grohãielile Fiþi politicoºi & generoºi cu pãdurenii ºi loisirul rãmîne pe ultimul loc, în deca- vieþii cu necesarele automatisme.
mitocanilor. care trec întîmplãtor pe-acolo, înghiþind în logul mioriticului... Ioan DÃNILÃ

aprilie 2010 23
meridiane

Pa u l C e l a n
Paul Celan s-a nãscut la 23 septembrie 1920, în În limba românã s-au tradus integral primele sale douã
Cernãuþi ºi este o figurã importantã pe scena literaturii ger- volume scrise în limba germanã, Der Sand aus den Urnen
mane din România, deºi a locuit aici numai câþiva ani, ca o
(Nisipul din urne) (1948) ºi Mohn und Gedächtnis (Mac ºi
perioadã de tranziþie, între evenimentele marcante din
viaþa sa: prigonirea evreilor bucovineni, ce culmineazã cu memorie) (1952).
moartea pãrinþilor sãi într-unul din lagãrele de peste Bug ºi Poemele traduse aici, în premierã în literatura românã,
plecarea în Franþa, unde, în anul 1970 se sinucide, fac parte din volumul Von Schwelle zu Schwelle (Din prag
aruncându-se în Sena. Experienþa româneascã îl ajutã, în prag) (1955), din care s-au publicat anterior doar pais-
prin numeroasele jocuri suprarealiste, sã-ºi îmbu-
prezece texte incluse în antologia Nisipul din urne (tradu-
nãtãþeascã limbajul ºi sã se pregãteascã pentru reîn-
toarcerea la limba care l-a consacrat - germana. De remar- cere de A.I. ªurlea, prefaþã de Marin Sorescu, Ed. „Scrisul
cat este ºi faptul cã nu a scris niciodatã în limba francezã. Românesc”, 1994).

Contemplare s-a legat în copacii viitorului. Cu buze roºii Amândouã vor s-o prindã.
Pe amândouã le-a lãsat s-o dea.
Hrãnitã de laºi sã fie inima, Pune-i acest cuvânt pe pleoape:
de timp
în ea îºi aminteºte ora poate Pune,
În mare este coaptã gura,
de ochii migdalaþi ai morþilor. îi intrã în ochiul încã albastru, ale cãrei cuvinte ale serii le repetã pune ºi tu acum, într-acolo, ceva –
Hrãnitã de laºi. o a doua albãstrime, mai strãinã, în faþa þãrilor ei. vrea sã rãsarã lângã zile:
ºi acela, care i-a spus tu, Murmurând le repetã,
Abrupt, în respiraþia mãrii, cuvântul atins de stele,
viseazã cu el: Noi. cu buze roºii de timp.
fruntea cel inundat de mare.
ratatã, Gurã, culeasã de mare,
sora stâncilor. Te vedem de mare, unde tonul a înotat Fiecãruia cuvântul.
în lumina, Fiecãruia cuvântul, care i-a cântat,
ªi în jurul pãrului tãu alb creºte Te vedem, cerule, te vedem. care strãluceºte cãtre oameni.
lâna când haita l-a atacat pe la spate –
nodul lângã nodul,
norilor încruciºaþi. Argintiul tonului, pe care l-a întâlnit Fiecãruia cuvântul, care i-a cântat ºi s-
faci bubã lângã bubã.
raza, a închegat.
Aºa mãreºti eternitatea.
argintiul de oglindã al tonului:
Ochiul timpului Te vedem, pãmântule, te vedem.
apare ochilor Ei, nopþii,
a doua, gloria cãlãtoare
cel atins de stele, inundat de mare,
Acesta este ochiul timpului: Suflet lângã suflet a frunþilor.
laºi la întâmplare, ei, cel þinut sub tãcere,
priveºte pieziº
de sub sprânceana în ºapte culori. umbrã lângã umbrã. Argintiu ºi argintiu. cãruia sângele nu i-a curs, când dintele
Pleoapa lui e spãlatã de foc, Argintiul dublu al adâncului. otrãvit
Aºa respirã incendiile timpului.
lacrima lui este abur. a strãpuns silabele.
Vâsleºte barca într-acolo,
Steaua oarbã se aºeazã pe el frate.
Aruncã-þi apoi plasa, Ei, cuvântul þinut sub tãcere.
ºi se topeºte pe geana mai fierbinte: Kenotaph frate.
se face cald în lume,
ºi morþii Împotriva celorlalþi, care curând,
Împrãºtie-þi florile, strãine, împrãºtie-le Scoate-o,
înmuguresc ºi-nfloresc. curviþi de urechile opresorului,
cu încredere: aruncã-ne-o în case,
aruncã-ne-o pe mese, escaladeazã ºi timp ºi timpuri,
le înmânezi adâncimilor,
aruncã-ne-o pe farfurii – îl concep în cele din urmã,
grãdinilor de dedesubt.
In memoriam în cele din urmã, când numai lanþurile
Priveºte, buzele noastre se umflã, rãsunã,
Paul Eluard Cel care trebuie sã fie aici, nu este înroºite de timp ºi ele ca seara,
nicãieri. Totuºi lumea stã lângã el. conceput de ea, care stã acolo
murmurând ºi el –
Pune-i mortului în mormânt cuvintele, Lumea, care i-a deschis ochiul ºi gura din mare între aur ºi uitare,
pe care le-a vorbit pentru a trãi. se scufundã deja în înalturi amândouã înfrãþite de toþi –
în faþa unei expoziþii diferite.
Culcã-i speranþa între ele, cãtre sãrutul nesfârºit.
lasã-l sã simtã El însã le pãstreazã, cãci priveºte câteva,
limbile dorinþei, cu orbii: Cãci unde
cleºtii. el a mers ºi a cules prea multe: se ivesc zorii, spune, atunci, dacã nu la
el a cules parfumul – Argumentum ea,
Pune pe pleoapele mortului cuvântul, ºi cei care au vãzut, nu iartã. et silentio care în bazinul lacrimilor ei,
ce-l neagã aceluia, aratã germenele sorilor scufundãtori,
care i-a spus tu, Pentru René Char
Acum a mers ºi a bãut o picãturã rarã: o datã ºi încã o datã?
cuvântul,
la care sângele inimii lui tresare, marea. Pusã în lanþ,
ca o mânã la fel de goalã ca a lui, Peºtii – între aur ºi uitare: Traducere ºi prezentare de
acela, care i-a spus tu, s-au lovit peºtii de el? noaptea. Daniela MICU

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHE


ªtefan RADU (secretar general de redacþie)
Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU (corecturã) 5 948 465 00 005 8 04
Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ
• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •
• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la SC LETEA S.A. Bacãu, str. Letea 17, tel.: 0234 572900 • ISSN 1221-5813 •
• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •