Despre veselia duhovniceasca si nobletea sufleteasca

Ce să facem să scăpăm de
împietrirea inimii? (foarte
util!)
DE ADMIN · 22 IUNIE 2019
Astea sunt lucruri care nu depind de un ajutor din afară. Astea depind de tine.
Eu v-am dat o solutie. Nu să vă mângâiati cu faptul că le auziti. V-am dat un
sfat: să fiti veseli.
Cum să fiu vesel – poate să spună cineva – când nu pot să fiu?
Dacă esti vesel, inima se desface si ea, este receptivă. Pentru că
inima este adâncul cel mai adânc, cel mai profund din toate
organele noastre pe care le avem. Inima este făcută de
Dumnezeu ca să poată sta si El în ea, nu este ca orice organ.
Inima asta, pe care o avem noi si bate si punem mâna pe ea, este
un simbol al inimii. Inima este dincolo de ea. Are o profunzime
dincolo de constiintă. Poartă în adâncul si în profunzimea ei acel
punct extraordinar, pe care l-a făcut Dumnezeu chip si
asemănare, acolo unde spune Mântuitorul: vom veni cu Tatăl si
locas la el Ne vom face. Asta este chipul si asemănarea, nu
picioarele si ochii si urechile. Mintea este un subordonat al inimii.

La inima asta cum ajungem?

Este foarte usor. Bagă-ti mintea acolo si zi: „Doamne, Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine, păcătosul!”
Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de
dispozitie, inima se desface si ea.

Părintele Arsenie Papacioc

Sa evitam nesimtirea spirituala, , sa nu fim caldicei si superficiali, sa cautam nobletea sufleteasca,

Doamne, izbăvește-mă de toată neștiința și uitarea, de trândăvia și de nesimțirea cea împietrită.

“- Gheronda, la ce să luăm aminte mai mult în Postul Mare?

 
– La nobleţe, la nobleţea duhovnicească.
 
– Gheronda, Postul Mare nu este mai mult o perioadă de pocainţă?
 
– Nobleţe, nobleţe, ca să fiţi prinşi în mreaja lui Hristos. Altfel nu-i chip să sporiţi. Dacă
aţi şti ce aduce nobleţea, aţi vâna-o zi şi noapte; nici n-aţi mai dormi. Dacă cercetezi cu
de-amănuntul nobleţea duhovnicească, vei vedea ascunsă în ea măreţia lui Dumnezeu.
 
– Gheronda, ce este nobleţea mai exact?
 
– Nobleţea duhovnicească este superioritatea duhovnicească, este jertfă. Un suflet nobil
are pretenţii numai de la sine însuşi, iar nu de la ceilalţi. Se jertfeşte pentru ceilalţi, fără
să aştepte răsplată. Uită tot ce dă, dar îşi aminteşte până şi cel mai mic lucru care i se
dă. Are mărinimie, are smerenie şi simplitate, are lipsă de interes, cinste… le are pe
toate. Are cea mai mare bucurie şi veselie duhovnicească.
Nobleţea duhovnicească are Harul lui Dumnezeu, este – cum să spun? – o însuşire
dumnezeiască. Acolo unde există nobleţe, lucrarea nu se face cu zgomot, nu se face la
vedere. De aceea, acolo se odihneşte Hristos şi acolo este binecuvântarea lui Hristos.
 
-Gheronda, când mi se cere să fac un lucru, îndată mă gândesc că am şi alte treburi de
făcut şi mă împotrivesc.
 
– Daca dobândeşti nobleţe, le depăşeşti pe toate acestea. Nu folosi logica, fiindca
nobleţea este în afara logicii. Voi vreţi să aranjaţi lucrurile cu logica omenească, cu
dreptatea lumească. Unde este dreptatea duhovnicească? Nu am spus că omul, cu cât
este mai duhovnicesc, cu atât are mai puţine drepturi în această viată? Omul
duhovnicesc doar dăruieşte şi niciodată nu caută să primească?
 
– Gheronda, cum pot să dobândesc nobleţea?
 
– Să te mişti smerit, cu râvnă curată şi întotdeauna să te jertfeşti. Să cultivi sensibilitatea
duhovnicească. Să rămâi netulburat(ă) când altul te deranjează şi să te bucuri că eşti
deranjat(ă) şi că nu deranjezi. Căci sunt unii cărora nu le pasă daca îi deranjează pe alţii,
ci îi preocupă numai să nu fie ei deranjaţi. Alţii nu vor nici să deranjeze pe alţii, dar nici
să fie deranjaţi. Iar alţii spun: “Sunt sensibil, nu pot suporta nici măcar o vorbă”. Dar ei
jignesc pe alţii. Ce fel de sensibilitate este aceasta? Adevarata sensibilitate are nobleţe.
 
– Gheronda, dacă cineva are defecte, dar se luptă să dobândească nobleţea, va fi
ajutat?
 
– Nobleţea va alunga defectele.
 
– Gheronda, libertatea duhovnicească înseamnă slobozirea de patimi?
 
– Libertatea duhovnicească este nobleţea despre care vă spun că trebuie să o aveţi. Şi
pentru ca omul să aibă nobleţe, trebuie să nu existe înlăuntrul său patimi josnice, micime
sufletească etc. Dumnezeu nu stă acolo unde este micime sufletească, fiindcă
Dumnezeu este din fire bun.”
 
Din „Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte duhovniceşti, vol 5 – Patimi şi Virtuţi”