Clepsidra, inventata cu mii de ani in urma, este un instrument de masurare a

timpului, ca perioada/interval, si nu pentru a determina ora, asa cum era cazul

cadranelor solare, in Antichitate. Cuvantul “clepsidra” provine din limba greaca
(“klepsydra”), termen imprumutat din latina (“clepsydra”), insemnand
“”kleptein” – “a lasa sa curga”/ “a scapa” si “hydor” – “apa”. Prin urmare, este
un fel de ceas cu apa (si nu neaparat cu nisip, asa cum s-a incetatenit perceptia
acestui obiect).

Cea mai veche clepsidra a fost gasita, in 1904, la Karnak, un sit de pe malul
drept al Nilului, in Egipt, cuprinzand ruinele mai multor temple. Specialistii au
stabilit ca a fost fabricata pentru regele Amenophis III, in jurul anului 1400 i.Hr.
Este un vas de alabastru, in forma unui bol conic si cu un mic orificiu la baza,
prin care se scurgea apa. Timpul era masurat cu ajutorul unor gradatii vizibile,
trasate pe peretii interiori ai vasului. Acest tip de clepsidra cu un singur vas
indica timpul cu o eroare de 5-10 minute. In prezent clepsidra de la Karnak este
expusa la Muzeul din Cairo.

Utilizarea si functionarea clepsidrei au dobandit forme diferite de-a lungul

timpului. In Grecia, era cunoscuta inca din secolul al V-lea i.Hr., in timp ce, la
romani, este mentionata, in documente, ceva mai tarziu, in 159 i.Hr., cand
Publius Cornelius Scipio Nasica si Marcus Popillius Laenas, doi magistrati,
construiesc o clepsidra publica pentru a masura intervale de timp in zilele
noroase (cand nu se putea folosi cadranul solar) si noaptea. In locul bolului au
preferat forma conica a vasului, pentru o presiune adecvata si constanta,
deoarece, in vasele rotunde, debitul apei devenea din ce in ce mai slab, pe
masura ce vasul se golea.

Imbunatatiri in acest sens au fost aduse de inventatorul grec Ctesibios, unul

dintre cei mai cunoscuti in perioada antichitatii, fondator al scolii din
Alexandria, care a avut un rol major in domeniul stiintelor si al inventiilor. El a
gandit, pentru mai multa exactitate, un sistem cu trei vase in cascada, primul
cu rol de rezervor de apa, al doilea, in care se mentinea un nivel constant al
lichidului gratie unui tub de evacuare amplasat in partea cea mai de sus a
vasului (un supraplin) si al treilea, gradat, in partea cea mai de jos, in care se
scurgea apa, cu viteza constanta.