Diviziunea celulara

Diviziunea celulara

Diviziunea celulara este cea mai spectaculoasa si mai complexa faza a ciclului celular, in care are loc
reorganizarea tuturor componentelor celulare si care cuprinde:

- mitoza sau diviziunea nucleara – in care are loc condensarea, segregarea si distributia materialului
genetic celor doua celule fiice;

- citokineza sau diviziunea citoplasmei – care incheie mitoza si permite separarea celor doua celule
fiice.

In functie de modificarile care au loc in timpul acestei faze se cunosc doua tipuri de diviziune
celulara:

- diviziunea directa sau amitoza, in care nu se formeaza fus de diviziune;

- diviziunea indirecta, in care se formeaza fusul de diviziune, prin intermediul caruia cromozomii vor
fi distribuiti in cele 2 celule fiice.

La randul ei, diviziunea indirecta se clasifica in functie de numarul de cromozomi distribuit celor
doua celule fiice in doua tipuri:

- tipica sau ecuationala (mitoza) - caracteristica celulelor somatice.

- alotipica sau reductionala (meioza) - caracteristica celulelor sexule, respectiv gametilor.

Ambele tipuri de diviziuni sunt obligatoriu precedate de dublarea cantitatii de ADN.

Indiferent de tipul de diviziune, in acest proces se disting doua etape importante:

- stadiul preparativ, in care are loc dublarea cantitatii de AND si sinteza proteinelor bazice, respectiv
a nucleoproteinelor;

- stadiul distributiv, in care are loc distribuirea in mod egal a materialului genetic intre celulele fiice.

1. diviziunea directa sau amitoza

Amitoza (din gr. “a” – fara, “mitos” – fir, filament) reprezinta diviziunea directa a celulei al carei
nucleu se afla in interfaza, fiind considerata o forma inferioara de reproducere celulara (Fig. 47).

Inmugurire
 
Clivaj
 
 Dublarea

cantitatii de ADN
 

           

Fig. 47. Tipuri de diviziune amitotica (Mariana Sincai, 2000)

Acest tip de diviziune se intalneste la organismele unicelulare atat procariote cat si eucariote:
protozoare, metazoare, plante unicelulare si animale nevertebrate.

Amitoza se caracterizeaza printr-o serie de particularitati:

are loc dublarea cantitatii de ADN, urmata sau nu de condensarea cromozomilor;

nu are loc formarea fusului de diviziune;

initial se multiplica nucleolii;

diviziunea nucleului si a citoplasmei are loc prin clivare, strangulare sau inmugurire;

diviziunea nucleului nu este obligatoriu urmata si de diviziunea citoplasmei, ca rezultat obtinandu-

se celule multinucleate.

Uneori, din cauza lipsei fusului de diviziune, poate avea loc o distributie inegala a cromozomilor,
fapt care conduce la aparitia mutatiilor.

Amitoza este mai frecvent intalnita in celulele din tesuturile patologice (tumori) sau in celulele
imbatranite, care si-au redus capacitatea de diferentiere.

In conditii normale, prin amitoza se multiplica unele dintre foitele embrionare ale animalelor,
placenta, celulele foliculare ale ovarului, celulele glandelor endocrine, hepatocitele, celulele
superficiale ale epiteliului de tranzitie etc.