Palacio de San Telmo

La 10 martie 1682 a început construcția clădirii, dedicată Universității de

Navigatori (Universidad de Mareantes), instituție care mai târziu a fost numită
Colegio de Marina și apoi Colegio de Naútica, rol în care a continuat până în
1847. Ulterior, clădirea a avut o serie de utilizări. În primul rând, pe scurt, a fost
sediul Societății Feroviare (Sociedad del Ferrocarril, dedicată dezvoltării căilor
ferate în curs de dezvoltare ale Spaniei) și sediul Universității Literare
(Universidad Literaria), dar a fost subutilizat și aceste grupuri nu și-au putut
permite întreținerea. În 1849 a fost cumpărat de Antoine, Ducele de
Montpensier, fiul regelui Ludovic Filip al Franței, exilat din Franța după
revoluțiile din 1848, care l-a transformat în reședința lor oficială. Ducatul nu a
fost bine primit de Curtea Spaniolă, deoarece ducele a pretins pentru soția sa o
parte din moștenirea lui Ferdinand al VII-lea. La moartea în 1897 a infantei
Luisa Fernanda, ducesa de Montpensier, palatul a fost cedat Arhiepiscopiei de
Sevilla; grădinile sale, care constituie acum Parque de María Luisa, un parc al
Expoziției Ibero-Americane din 1929, au fost cedate orașului Sevilla.

Palacio de Real Madrid

Construcția dateazǎ din secolul X ca o fortǎreațǎ, numitǎ mayrit, construit ca un
avanpost de Mohammed I, emirul de Córdoba , și moștenit după 1036 de către
maurul Taifa de Toledo. Dupǎ ce Madridul i l-a cedat lui Alfonso al VI-lea
al Castiliei, edificiul a fost doar rareori utilizat de către regii din Castilia. În
1329, regele Alfonso al XI-lea al Castiliei a convocat Curtea de la Madrid pentru
prima dată. Filip al II-lea a mutat curtea la Madrid în 1561.
Alcázar Antiguo ("Castelul Vechi") a fost construit pe locul acesta în secolul al
XVI-lea. A ars la 24 decembrie 1734; regele Filip al V-lea a comandat un nou
palat construit pe aceeași locație. Construcția a durat din 1738 pânǎ 1755 și a
urmat un design Berniniesque de Filippo Juvarra și Giovanni Battista Tiepolo, în
cooperare cu Ventura Rodríguez, Francesco Sabatini și Sarmiento Martin. Noul
palat, care acoperă în mod direct catedrala Plaza de Armas, a fost ocupat
de Carol al III-lea în 1764.

Catedral de la Almudena
Când capitala Spaniei a fost transferată de la Toledo la Madrid în 1561, sediul
Bisericii din Spania a rămas în Toledo, iar noua capitală nu avea catedrală.
Planurile pentru o catedrală din Madrid dedicată Fecioarei din Almudena au fost
discutate încă din secolul al XVI-lea, dar chiar dacă Spania a construit peste 40
de orașe peste ocean în acel secol, o mulțime de catedrale și fortărețe, costul
extinderii și menținerii Imperiului a fost primul. iar construcția catedralei din
Madrid a fost amânată. A face din catedrală cea mai mare pe care o văzuse
vreodată lumea era atunci o prioritate. Toate celelalte orașe spaniole principale
aveau catedrale vechi de secole, iar Madridul avea propriile sale biserici vechi,
dar construcția Almudenei a început abia în 1879.
Consacrarea Catedralei în 1993 de către Papa Ioan Paul al II-lea.
Catedrala pare să fi fost construită pe locul unei moschei medievale care a fost
distrusă în 1083 când Alfonso al VI-lea a recucerit Madrid.[1]
Francisco de Cubas, marchizul de Cubas, a proiectat și a regizat construcția într-
un stil de renaștere gotică. Construcția a fost întreruptă de Războiul Civil
Spaniol, iar amplasamentul a rămas abandonat până în 1950, când Fernando
Chueca Goitia [es] a adaptat planurile lui de Cubas la un exterior baroc pentru a
se potrivi cu fațada gri și albă a Palacio Real, care se află chiar vizavi.
Catedrala a fost finalizată în 1993, când a fost sfințită de Papa Ioan Paul al II-
lea. La 22 mai 2004, la catedrală a avut loc căsătoria Regelui Felipe al VI-lea, pe
atunci prinț moștenitor, cu Letizia Ortiz Rocasolano.
Interiorul neogotic este unic de modern, cu capele și statui ale artiștilor
contemporani, în stiluri eterogene, de la renașteri istorice la decor „pop-art”.
Capela Sfântului Sacrament prezintă mozaicuri ale pr. Marko Ivan Rupnik.
Icoanele din absidă au fost pictate de Kiko Argüello, artist și fondator al Căii
Neocatehumenale.
Cripta neoromanică adăpostește o imagine a Fecioarei de la Almudena din
secolul al XVI-lea. În apropiere, de-a lungul Calle Mayor, săpăturile au scos la
iveală rămășițe ale zidurilor maure și medievale ale orașului.