Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alberto Manguel Istoria Lecturii
Alberto Manguel Istoria Lecturii
ISTORIA LECTURII
Alberto Manguel
HISTORY OF READING
© 1996 by Alberto Manguel
© Nemira, 2011
Redactori: Anca STOICULESCU, Mircea Dumitru ROŞCA
Lector: Nicoleta GHEMENT Tehnoredactor: Stelian BIGAN
Tiparul executat de Monitorul Oficial R.A.
Orice reproducere, totală sau parţială, a acestei lucrări,
fără acordul scris al editorului, este strict interzisă şi se
pedepseşte conform Legii dreptului de autor.
ISBN 978-606-579-132-9
Lui CRAIG STEPHENSON
MULŢUMIRI
„Citiţi ca să trăiţi."
GUST AVE FLAUBERT, Scrisoare către Mile de Chantepie,
iunie 1857
Stânga sus: Musée d'Orsay, Paris. © foto R.M.N.; mijloc
sus: Westfälisches Landesmuseum für Kunst und
Kulturgeschichte, Münster/R. Wakonigg. Dauerleihgabe der
Gesellschaft für westfälische Kulturarbeit; dreapta sus:
Museo S. Marco, Florenţa; foto Scala, Florenţa; stânga
mijloc: Bayer.Staats-gemäldesammlungen - Schack-Galerie
Munich; mijloc Library of the Topkapi Sarayi Muzesi,
Istanbul; dreapta mijloc: Musée de Unterlinden, Colmar.
Foto O. Zimmermann; stânga jos: Musée du Louvre, Paris. ©
foto R.M.N; mijloc jos: reprodus prin bunăvoinţa curatorilor,
The National Gallery, Londra (detaliu); dreapta jos:
Öffentliche Bibliothek der Universität Basel.
i
3 '"
Două tăbliţe
pictografice din Tell
67 ALBERTO MANGUEL
SÌ/"
fag**!
O reprezentare a funcţiilor creierului în manuscrisul De Anima al lui Aristotel, din secolul a cincisprezecelea.
max i» Mm* **
In secolul al
cincilea Î.Hr.,
118 ALBERTO MANGUEL
O şcoală florentină din secolul al doisprezecelea. Elevii pot fi văzuţi folosind textele împreuni grupuri de câte trei.
UCENICIA LECTURII
Două mame din secolul al cincisprezecelea învâţându-şi copiii să citească: stânga, Feci Pruncul; dreapta, Sfânta Ana cu
A
betul ebraic, un pasaj din Scripturi şi cuvintele „Tora să
fie ocupaţia ta". învăţătorul citea cu voce tare fiecare cuvânt
şi băiatul îl repeta. Apoi tăbliţa era acoperită cu miere şi
copilul o lingea, prin asta asimilând la modul concret
cuvintele sfinte. De asemenea, versete biblice se scriau
pe ouă fierte dese: m şi pe prăjituri cu miere, pe care copilul
le mânca după ce citise versetele.^ voce tare, învăţătorului. 9
Deşi este greu să generalizăm după trecerea câtorva
secole şi când e despre atâtea ţări, în societatea creştină a
Evului Mediu târziu şi a Renasiafl timpurii a învăţa să citeşti
ALBERTO MANGUEL
Două scene de şcoală de la sfârşitul secolului al cincisprezecelea înfăţişând relaţia ierarhica n profesori şi elevi: stânga,
Trecându-şi
ISTORIA LECTURII 185
29
Dringenberg, detesta vechile comentarii şi glose"; în loc să-
şi poarte clasa printr-o de reguli gramaticale, el trecea
foarte repede la citirea textelor prop. adăugând acestora o
bogăţie de amănunte de ordin arheologic, geogr toric. Alt
student îşi aminteşte că, după ce Hofman îi călăuzise prin .
lui Ovidiu, Cicero, Suetoniu, Valerius Maximus, Antonius
Sabellic-_
.'.)|,«?4.«<"««'*""ll"««
• ml«*>» îmi
■} y '
«Hi»'..».',, u^RFIFT*^."
* V/L--
£21
ISTORIA LECTURII 186
Intuiţia lui Kafka - cum că, dacă lumea are logică, ea este
una pe n-o putem niciodată înţelege complet şi că, dacă
oferă speranţă, aceasu i-a replicat odată lui Max Brod) „nu e
pentru noi" - 1-a făcut să vadă. I într-o astfel de lipsă de
soluţii, esenţa bogăţiei lumii.13 Walter Benj marcat într-un
eseu celebru că, pentru a înţelege viziunea lui Kafki lumii,
„trebuie să ai în vedere modalitatea lui Kafka de a citi", 14
pe ! ticul a comparat-o cu aceea a Marelui Inchizitor al lui
Dostoievski & vestirea alegorică din Fraţii Karamazov.
„Avem în faţa noas: Inchizitorul, vorbindu-i lui Hristos întors
pe pământ, „un mister : mintea noastră nu-1 poate pricepe.
Şi, exact pentru că este un m dreptul să-1 propovăduim, să
le spunem oamenilor că ceea ce cor.: este nici libertatea,
nici iubirea, ci enigma, secretul, taina căreia ei t
1 se-nchine - orbeşte, şi chiar împotriva conştiinţei
lor."15 Un prieten
opt şi nouă, iar împăratul Leon al III-lea şi, mu. ziu, împăraţii
iconoclaşti Constantin al V-lea şi Teofil au interzis zugrzn de
imagini în întreg imperiul.
Pentru romanii antici, simbolul unui zeu (vulturul lui
Jupiter, de a piu) era un substitut al divinităţii înseşi. In
rarele cazuri în care Jupi:: -reprezentat împreună cu vulturul
său, aceasta nu mai este o repeta: zenţei zeului, ci devine
atributul său, precum trăsnetul. Pentru r: creştini,
simbolurile aveau o astfel de dublă calitate, de a ţine loc □ _
subiectului (mielul pentru Hristos, porumbelul pentru
Sfântul Duh altor aspecte particulare ale subiectului (mielul
pentru sacrificiul tos, porumbelul pentru promisiunea
mântuirii de către Sfântul I _r. Acestea nu erau menite să fie
citite ca sinonime ale conceptelor sau SIAJ duplicate ale
zeităţilor. In schimb, ele au expus grafic anumite cal imaginii
centrale, comentându-le, scoţându-le în evidenţă,
transformiru în subiecte de sine stătătoare.
Cu timpul, simbolurile de bază ale vechiului creştinism
par să piai din funcţia lor simbolică şi devin, de fapt, un pic
mai mult decât idecş coroana de spini simbolizează Patimile
lui Hristos, porumbelul, Duh Aceste imagini elementare au
fost completate, treptat, cu unele ma: -mai complexe, astfel
că episoade întregi din Biblie au devenit simb:. JJ diferitelor
aspecte ale lui Hristos, ale Sfântului Duh, ale vieţii Fecioar şi
ilustrări ale anumitor lecturi ale altor episoade sacre.
ISTORIA LECTURII
Uşile Bisericii Sfânta Sabina din Roma, reprezentând, în stânga, trei mirai ole ale lui Hristos, s : pe cele ale lui Moise.
Prima schiţă cunoscută a unui lector, în Practicai Magazine, New York, 1873.
sunt angajaţi.
2. Poliţia va exercita o permanentă supraveghere pentru
a dua plinire prezentul decret şi va pune la dispoziţia
autorităţii mele pe ace. : prietari de magazine, reprezentanţi
sau manageri care ignoră edictul, ca ri judecaţi de lege în
conformitate cu gravitatea cazului."5
FORMA CĂRŢII
N Iiinile mele, când aleg o carte pe care s-o iau în pat sau
la pupitru, pe care citesc în tren sau să o ofer în dar, iau în
considerare atât forma, cât şi contul. In funcţie de ocazie, în
funcţie de locul unde am ales să citesc, pre-•a mic şi comod
sau ceva amplu şi substanţial. Cărţile îşi impun prezenţa
- titlu, autor, locul pe care îl ocupă într-un catalog sau
pe un raft, ilustraţiile
>upracopertă; cărţile îşi impun prezenţa şi prin mărimea
lor. In momente iocuri diferite, mă aştept ca unele cărţi să
arate într-un fel anume şi, ca ite cele ce se supun modei,
aceste trăsături schimbătoare impun o anume : eristică în
definirea unei cărţi. Evaluez cartea după copertele sale; eva-
nez cartea după forma sa.
Ihiar de la început, cititorii au cerut cărţi în formate
adaptate felului în care :i nau să le folosească. Primele
tăbliţe mesopotamiene erau, de obicei, ■■trate, dar uneori
şi lunguieţe, de aproximativ 7,5 centimetri pe diagonală, t
_teau fi ţinute bine în mână. O carte consta din câteva
tăbliţe de acest fel, ■ferate, probabil, într-o pungă de piele
sau o cutie, astfel încât cititorul să jcscl scoate tăbliţă după
tăbliţă, într-o ordine predeterminată. E posibil ca me-. :
rtamienii să fi avut şi cărţi legate, în mare asemenea
volumelor noastre; pi
- r.reie funerare neohitite sunt reprezentate obiecte
asemănătoare codexuri jcr - poate fi vorba de o serie de
tăbliţe legate laolaltă în interiorul unei co-
r - dar nicio astfel de carte nu s-a păstrat până în zilele
noastre.
toate cărţile mesopotamiene erau menite să fie ţinute în
mână. Există : acrise pe suprafeţe mult mai mari, precum
Codul de Legi din Imperiul
ALBERTO MANGUEL
Gravură copiată după un basorelief, arătând o metodă de depozitare a sulurilor Ir Observaţi etichetele de identificare a
ALBERTO MANGUEL
In stânga, un abecedar elisabetan, care a supravieţuit în mod miraculos timp de patru secole. în dro replica lui nigeriana
LUI]
scwe HÌ «
turi» DUTisar=
'
Am\\\\\
taliu din Cartea Orelor din colecţia Playfair, din secolul al cincisprezecelea, o cronică a I Fecioarei.
Sau:
„Mă onorează cel mai mult stilul acela care învaţă sub
oblăduirea lui cum să-1 distrugă pe învăţător."11
sânge (car:: i
scriitorului, care, printr-o transsubstanţiere literară, devin
ale mele), lumea este o carte ce trebuie descifrată (poemele
scriitorului devin felul în care citesc eu lumea). Toată viaţa
lui, Whitman pare să fi căutat un înţeles şi o definiţie ale
lecturii, care este atât un act în sine, cât şi o metaforă a
tuturor părţilor ei.
„Metaforele", scrie criticul german Hans Blumenberg
azi, „nu mai sunt considerate, de multă vreme, ca
reprezentând, înainte de toate, sfera care ghidează
ezitantele noastre concepţii teoretice, ca o anticameră
pentru formarea conceptelor, ca un instrument paliativ în
limbile specializate care încă nu s-au consolidat, ci, mai
degrabă, ca un mijloc autentic de a înţelege contextele." Să
spui că un autor este un cititor sau un cititor, un autor, să
vezi o carte ca o fiinţă umană sau o fiinţă umană ca o carte,
să descrii lumea ca text sau un text ca lumea sunt tot atâtea
moduri de a numi meşteşugul cititorului.
Astfel de metafore sunt foarte vechi, cu rădăcini în
societatea iudeo-creştină timpurie. Criticul german E.R.
Curtius, într-un capitol despre simbolismul cărţii din
monumentala lui Literatura europeană şi Evul Mediu latin, a
amintit că metaforele cărţii îşi fac apariţia în Grecia clasică,
dar că există puţine exemple, de vreme ce societatea greacă
şi, mai târziu, societatea romană nu considerau cartea un
obiect uzual. Societăţile iudaică, creştină şi islamică au
dezvoltat o profundă relaţie simbolică legată de cărţile lor
ISTORIA LECTURII
„Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a
raspira mănânc-o şi va amărî pântecele tău, dar în gura ta va
fi dulce ca nr^r-a
Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-
o; şi eri i mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o,
pântecele meu s-i
Şi apoi mi-a zis: Tu trebuie să proroceşti încă o dată la
popci.-: i amuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi."28
rr?5-
Intui loan gata să mănânce cartea îngerului, reprezentat
pe-o foaie volantă rusească din secolul saptesprezecelea.
âbliţele elevilor din Sumer. învăţătorul scria pe una din părţi, elevul copia scrisul dascălului cealaltă.
zrmm
Xanna, şi compozitoare a o serie de cântece în onoarea
Inannei, zeiţa iubirii şi războiului.10 Enheduanna şi-a pus
numele la sfârşitul tăbliţelor scrise de ea. Ceva obişnuit în
Mesopotamia şi mult din ceea ce ştim despre scribi provine
din astfel de semnături sau colofoane, care includ numele
scribului, lata şi numele oraşului în care a scris. Această
identificare permitea cititorului să rostească textul cu o
anume voce - în cazul imnurilor dedicate Inannei, vocea
Enheduannei - identificând „eu"-ul din text cu o persoană
216 A L B E R T O M A N G U E L
I eea ce vezi prin Spiritul Meu văd Eu, aşa cum rostesc
cuvintele pe care le :: steşti tu prin Spiritul Meu. Dar pe când
tu vezi acele lucruri în timp, nu :mp le văd Eu. Şi pe când tu
rosteşti acele cuvinte în timp, nu în timp le ^ninEu."15
Aşa cum ştia scribul, cum descoperise societatea,
extraordinara invenţie avântului scris, cu toate mesajele
acestuia, legile, listele, literaturile lui, cepindea de
capacitatea scribului de a reface textul, de a-1 citi. Odată
pierdută • această capacitate, textul se transformă din nou
în semne care tac. Mesopotamienii credeau că păsările ar fi
sacre pentru că urmele lor lasă pe lutul rroaspăt semne care
seamănă cu scrierea cuneiformă şi îşi închipuiau că dacă ă
puteau descifra confuzia acelor semne puteau şti şi ce
gândeau zeii. Generaţii de cercetători au încercat să devină
cititori ai unor scrieri ale căror co-îuri s-au pierdut:
sumeriană, akkadiană, minoică, aztecă, mayaşă...
Uneori au reuşit. Uneori au eşuat, ca în cazul scrierii
etrusce, ale cărei Uceli nu au putut fi încă descifrate. Poetul
Richard Wilbur sintetizează tragedia care se abate asupra
unei civilizaţii care şi-a pierdut cititorii:
POEŢILOR ETRUSCI
ORDONATORII UNIVERSULUI
care pot citi văd de două ori mai bine", scria poetul
Menandru c. -secolul al patrulea î.Hr.2
Deşi egiptenii aveau o tradiţie în a-şi rezolva prin scris
cea mai ~ a treburilor administrative, probabil că influenţa
grecilor, încreclvzrj cietatea avea nevoie de o înregistrare
precisă şi sistematică a trarru*rj| fost cea care a transformat
Alexandria într-un stat extrem de bir:c la mijlocul secolului
al treilea î.Hr., circulaţia documentelor deveni Recipise,
estimări, declaraţii şi licenţe, toate erau emise în scris. F T-iiM
ple de documente pentru tot felul de treburi, oricât de
măru: porcilor, vânzările de bere, comerţul cu linte prăjită,
adminis:r; publice, antrepriza unei întreprinderi de zugrăvit. 3
Un documer.: izcm 258-257 î.Hr. arată că birourile de
contabilitate ale ministru/-. - m] Apollonius au primit patru
sute treizeci şi patru de suluri de parcraB zeci şi trei de zile. 4
Foamea de hârtie nu implică o dragoste pentru zum
familiaritatea cu cuvântul scris i-a obişnuit, fără îndoială, cu
act cetăţenii Alexandriei.
Urmând gusturile întemeietorului său, Alexandriei îi era
so: un oraş al cărţii.5 Tatăl lui Alexandru, Filip al Macedoniei,
îl anga i^efj totel ca tutore privat al fiului său şi, prin
învăţătura filosofului. devenit „un mare iubitor de tot felul
de învăţături şi lecturi'" -de entuziast, încât rareori îl vedeai
fără o carte. Odată, călătorinc . Nord şi „fiind lipsit de orice
fel de cărţi", i-a ordonat unuia drrrtrr danţii săi să-i trimită
câteva; prin urmare a primit Istoria lui Ph— piese de
Euripide, Sofocle şi Eschil şi poeme de Telestes şi Philoi
425 A L B E R T O M A N G U E L
^— Medicină
II Ştiinţe lucrative <CLT
Drept civil şi canonic
ALBERTO MANGUEL
III Teologie
Si
p
i
¿5
ALBERTO MANGUEL
i
l1
t
ir
^
CITIREA VIITORULUI
c
ecoara înfăţişată cu însemnele înţelepciunii în- T-jn
manuscris miniat din L'Orioge de Sapience de —e^n
Suso.
lisus copil
ALBERTO MANGUEL
499 A Í
*£RTOM A N G V E L
262
ALBERTO MANG UEL
^emei spionate în încăperile lor, după o ilustraţie de Tosa Mitsuyoshi pentru Povestea lui Genji.
obiceiurile din China; acum, rupându-se de influenţa
chineză, Japonia a început să-şi dezvolte un stil de viaţă
imaginat chiar de ea, care şi-a atins apogeul în secolul al
zecelea, sub domnia regentului Fujiwara no Michinaga.9
Ca în orice societate aristocratică, cei care s-au bucurat
de beneficiile acestei renaşteri au fost foarte puţini. Femeile
de la Curtea japoneză, chiar dacă erau foarte protejate în
comparaţie cu suratele lor din clasele de jos, 10 erau supuse
unui număr considerabil de reguli şi îngrădiri. Departe de
cea mai mare parte a lumii de afară, obligate să se supună
unei rutine monotone, limitate chiar şi prin limbaj (de
vreme ce erau, cu foarte puţine excepţii, neinstruite în
dreptului, filosofiei „şi oricărei alte forme de erudiţie", 11 şi
ISTORIA LECT
Biserici. ■Jrmú
colul al unsprezecelea au apărut primele dicţionare latine,
ca sî- :¿aa|
studenţii şi pe novicii pentru care latina nu mai era de mult
limb; -jaad
Dar autorii au avut nevoie în continuare de stimulul unui pe:
■
cit. Pe la sfârşitul secolului al treisprezecelea, Dante a
sugerat că - -j
Iară" - adică cea vernaculară - era chiar mai nobilă decât
latina, din - I
pentru că a fost prima limbă vorbită de Adam în Rai;
pentru că era ~:-zajgB în timp ce latina era „artificială", fiind
învăţată doar în şcoli; şi pentr_ _ sad versală, din moment ce
toţi oamenii vorbeau un grai popular şi nurea am cunoşteau
latina.19 Deşi această apărare a limbii populare a fost sen -
zmm xal, în latină, este probabil ca pe la sfârşitul vieţii, la
Curtea lui Gu da Polenui în Ravena, 1 Dante însuşi să fi citit
cu voce tare pasaje din ^*>afl lui în „limba populară" pe care
o apărase cu atâta elocvenţă. Ce e sur- -*aa în secolele al
paisprezecelea şi al cincisprezecelea, lecturile făcute de auc-
aaB din nou ceva obişnuit; există multe dovezi, atât în
literatura profani caal cea religioasă. In 1309, Jean de
Joinville a dedicat Viaţa Sfântului 1 m fraţilor tăi şi altora
care o vor asculta citită".20 La sfârşitul secolului a. zmm
zecelea, Froissart, istoricul francez, a înfruntat furtuna în
557 A L B E R T O M A N G U E L
[...]Ich riß
dich so hinein in diesen Gang der Klagen, drin ich
befangen bin, daß, wo ich je seligen Ton versuchend
angeschlagen, da unterschlugst du ihn und tontest weg.
([...] „Te-am dus
Atât de departe pe poteca tristeţii In care-s prins, că
oriunde Am încercat să scot un ton fericit, L-ai ascuns şi l-ai
stins pân-a murit.")
I
h
O Adormire a Sfintei Fecioare din secolul al unsprezecelea din Mănăstirea Neuberg, Viena. Unul dir doctorii care o cons
A
In celebra povestire a lui Hemingway „Zăpezile de pe
Kilimanjaro", protagonistul, care moare, îşi aduce aminte de
toate povestirile pe care, de acum, n-are să le mai scrie
niciodată „Ştia cel puţin douăzeci de povestiri bune de prin
locurile acelea şi nu scrisese niciuna. De ce?"1 El
menţionează câteva, dar lista, evident, trebuie să fie
nesfârşită. Rafturile cu cărţile pe care nu le-am scris,
asemenea celor pe care nu le-am citit, se întind până în
întunecimile cele mai îndepărtate ale bibliotecii universale.
Suntem întotdeauna la începutul începutului literei A.
Printre cărţile pe care nu le-am scris - printre cărţile pe
care nu le-am citit, dar mi-ar fi plăcut să le citesc - este
Istoria lecturii. Pot s-o văd, chiar acolo, exact în locul în care
lumina acestei secţiuni a bibliotecii se sfârşeşte şi începe
întunericul secţiunii următoare. Ştiu exact cum arată. Pot să
descriu coperta ei şi să-mi închipui că-i pipăi paginile de o
strălucitoare culoare crem. Pot ghici, cu o precizie ce ţine de
o curiozitate bolnăvicioasă, senzuala legătură din pânză
neagră de sub supracopertă şi literele aurii, în relief. îmi
sunt cunoscute pagina ei sobră de titlu şi mottoul sarcastic,
şi dedicaţia mişcătoare. Ştiu că are un indice copios şi
vrednic de luat în seamă, care îmi va prilejui multe
satisfacţii, cu titluri precum (deschid din întâmplare la litera
T): Tan-talus pentru cititori, Tarzan - biblioteca lui, Tabla de
materii, Tentaţiile lecturii, Terfeloage, Tigru (vezi Feline şi
animale cu blană), Tipar şi memorie, Tolstoi -canonul lui,
Transmigraţia sufletelor cititorilor (vezi împrumutarea
cărţilor). Ştiu despre carte că are ilustraţii, ca vinişoarele din
marmură, pe care nu le-am mai
ISTORIA LECTURII 692
lor aproape secrete. Şi, la urmă, voi înţelege bine cine sunt
eu, cititorul.
Că o astfel de carte nu există (sau nu există încă) nu-i un
motiv s-o ' mai mult decât am ignora o carte despre un
subiect imaginar. Există v care s-au scris despre unicorn,
despre Atlantida, despre egalitatea dintre despre Doamna
Neagră din Sonete şi la fel de brunetul Tânăr de-acolo. Da-
toria pe care o consemnează această carte a fost una
deosebit de dificil de prins; e făcută, să spunem aşa, din
digresiuni pe această temă. Un subiect c un altul, o anecdotă
aduce în minte o poveste aparent fără legătură, iar rul
continuă ca şi cum ar ignora cauzalitatea logică sau
continuitatea ist< ca şi cum ar defini libertatea cititorului
prin chiar actul scrierii ca meşteşug
Şi totuşi, în această aparentă dezordine, se află o
metodă: cartea pe care văd în faţa mea nu este doar istoria
lecturii, ci şi a cititorilor obişnuit indivizilor care, de-a lungul
timpului, au ales anumite cărţi şi nu altele, au acceptat în
câteva cazuri verdictul străbunilor lor, dar, alteori, au salvat
de lâ uitare titluri din trecut sau i-au pus pe rafturile
bibliotecilor pe cei aleşi dintre contemporanii lor. Este
povestea micilor lor triumfuri şi a suferinţelor secrete şi a
felului în care ele s-au întâmplat. Cum anume s-a petrecut
totul este consemnat minuţios în această carte, în viaţa de zi
cu zi a unor oameni de rând, puţini, descoperiţi ici şi colo în
memorii de familie, istorii rurale, socoteli ale vieţii din locuri
ISTORIA LECTURII 694
CITIREA UMBRELOR
1. Nu putem spune că toate scrierile îşi au originea în
aceste tăbliţe sumeriene. Se acceptă în general că scrierile
chinezeşti şi cele din America Centrală, de exemplu, s-au
dezvoltat independent. Vezi Albertine Gaur, A History
ofWriting, Londra, 1984.
368 A L B E R T O M A N G U E L
CITIREA UMBRELOR
1. Nu putem spune că toate scrierile îşi au originea în
aceste tăbliţe sumeriene. Se acceptă în general că scrierile
chinezeşti şi cele din America Centrală, de exemplu, s-au
dezvoltat independent. Vezi Albertine Gaur, A History
ofWriting, Londra, 1984.
2. „Early Writing Systems", în World Archeology 17/3,
Henley-on-Thames, februarie 1986. Inventarea scrisului în
Mesopotamia a influenţat probabil alte sisteme de scriere:
cel egiptean, puţin după 3000 î.Hr., sau cel indian, în jurul
perioadei 2500 î.Hr.
3. William Wordsworth, în 1819, descrie un
sentiment similar: „O, tu, cel ce cu răbdare explorezi /
Rămăşiţele învăţăturilor din Herculaneum, / Ce minunăţie!
Poţi pune mâna /
Pe-un fragment Theban sau să desfăşori / Un sul
preţios, cu măduva moale / din poemele lui Simonides."
4. Cicero, De oratore, trad. de S.-D. Neştian, Ed. Casei
Şcoalelor, Bucureşti, 1925.
368 A L B E R T O M A N G U E L
CITITORII TĂCUŢI
1. Sfântul Augustin, Confesiuni, op. cit., V.
2. Donald Attwater, „Ambrose", in A Dictionary
ofSaints, Londra, 1965.
3. W. Ellwood Post, Saints, Signs and Symbols,
Harrisburg, Penn., 1962.
4. Sfântul Augustin, Confesiuni, op. cit., VI.
5. In 1927, într-un articol intitulat „Voces Paginarum"
(Philologus 82), savantul maghiar Josef Balogh a încercat
să demonstreze că lectura în gând era aproape
necunoscută în lumea antică. Patruzeci de ani mai târziu,
Bernard M.W. Knox („Silent Reading in Antiquity", în
Greek, Roman andByzantine Studies 9/4 [Iarna 1968]) îl
contrazice pe Balogh, spunând „cărţile antice se citeau în
mod normal cu voce tare, dar nu avem nicăieri consemnat
faptul că lectura în gând ar fi fost ceva neobişnuit". Şi
totuşi, exemplele pe care le dă Knox (câteva dintre aces-
tea citate de mine) mi se par prea puţin convingătoare
368 A L B E R T O M A N G U E L
CARTEA MEMORIEI
1. Sfântul Augustin, „Of the Origin and Nature of the
Soul", F/, 7: 9, în Basic WKZ of Saint Augustine, ed.
Whitney J. Oates, Londra, 1948.
2. Cicero, De oratore, op. cit.
3. Louis Racine, Mémoires contenant quelques
particularités sur la vie et les ouvrjgt Jean Racine, în Jean
Racine, Oeuvres complètes, vol. I, ed. Raymond Picard,
Paris, 1952.
4. Piaton, Phaidros, op. cit.
5. Mary J. Carruthers, The Book of Memory,
Cambridge, 1990.
6. Ibid.
7. Eric G. Turner, „I Libri nell'Atene del V e IV secolo
A.C.", în Guglielmo Cav; Libri, editori e pubblico nel mondo
antico, Roma & Bari, 1992.
8. Ioan, 8:8.
9. Carruthers, The Book of Memory, op. cit.
368 A L B E R T O M A N G U E L
10. Ibid.
11. Aline Rousselle, Porneia, Paris, 1983.
12. Frances A. Yates, The Art of Memory, Londra, 1966.
13. Petrarca, Secretum meum, II, în Prose, ed. Guido
Martelletti et al., Milano, 195!.
14. Victoria Kahn, „The Figure of the Reader in
Petrarch's Secretum", în Petrarch: S'.:c Critical Views, ed.
Harold Bloom, New York & Philadelphia, 1989.
15. Petrarca, Famiiiares, 2.8.822, citat în ibid.
UCENICIA LECTURII
1. Claude Lévi-Strauss, Tropice triste, op. cit.
2. A. Dorian, „Casier descriptif et historique des rues
& maisons de Sélestat" (1926), în
Annuaire de la Société des Amis de la Bibliothèque de
Sélestat, Selestat, 1951.
3. Citat în Paul Adam, Histoire de l'enseignement
secondane à Sélestat, Sélestat, 1969.
4. Herbert Grundmann, Vom Ursprung der Universität
im Mittelalter, Frankfurt-am-Main,
1957.
5. Ibid.
6. Edouard Fick, Introducere h La Vie de Thomas
Platter écrite par lui-même, Geneva, 1862.
7. Paul Adam, L'Humanisme à Sélestat: L'Ecole, les
humanistes, la bibliothèque, Sélestat, 1962.
368 A L B E R T O M A N G U E L
York, 1971.
9. Martin Buber, Povestiri hasidice, trad. de Amelia
Pavel, Ed. Univers, Bucureşti. l°°f
10. Marc-Alain Ouaknin, Le Livre brûlé: Philosophie du
Talmud, Paris, 1986.
11. Pawel, The Nightmare of Reason, op. cit.
12. Janouch, Conversations with Kafka, op. cit.
13. Walter Benjamin, Iluminări, trad. de Catrinel Pleşu,
Ed. Univers, Bucureşti, 2002.
14. Ibid.
15. Feodor Dostoievski, Fraţii Karamazov, trad. de
Ovidiu Constantinescu şi Isabella
Dumbravă, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti,
1965.
16. Janouch, Conversations with Kafka, op. cit.
17. Umberto Eco, Limitele interpretării, trad. de
Ştefania Mincu şi Daniela Crăciun, Ed.
Polirom, Bucureşti, 2007.
18. Pawel, The Nightmare of Reason, op. cit.
19. Janouch, Conversations with Kafka, op. cit.
20. Citat în Gershom Sholem, Walter Benjamin: The
Story of a Friendship, trad. de Harry
Zohn, New York, 1981.
21. Marthe Robert, La Tyrannie de ¡'imprimé, Paris,
1984.
368 A L B E R T O M A N G U E L
LECTURA IMAGINII
1. Luigi Serafini, Codex Seraphinianus, intr. de Italo
Calvino, Milano, 1981.
2. John Atwatter, ThePenguin Book of Saints, Londra,
1965.
3. K. Heussi, „Untersuchungen zu Nilus dem
Asketem", în Texte und Untersuchun-gen, Vol. XLII, fase. 2,
Leipzig, 1917.
4. Louis-Sébastien Le Nain de Tillemont, Mémoires
pour servir à l'histoire ecclésiastique des six premiers siècles,
vol. XIV, Paris, 1693-1712.
5. Dictionnaire de théologie catholique, Paris, 1903-
1950.
6. Sfântul Nil, Epistula LXV. „Ad Olympidoro Eparcho",
în Patrologia Graeca, LXXIX, 1857-1866.
7. Citat în F. Piper, Über den christlichen Biderkreis,
Berlin, 1852
368 A L B E R T O M A N G U E L
LECTURA IMAGINII
1. Luigi Serafini, Codex Seraphinianus, intr. de Italo
Calvino, Milano, 1981.
2. John Atwatter, ThePenguin Book of Saints, Londra,
1965.
3. K. Heussi, „Untersuchungen zu Nilus dem
Asketem", în Texte und Untersuchun-gen, Vol. XLII, fase. 2,
Leipzig, 1917.
368 A L B E R T O M A N G U E L
SĂ ŢI SE CITEASCĂ
1. Philip S. Foner, A History of Cuba and Its Relations
with the United States, vol. II, New York, 1963.
2. José Antonio Portuondo, „La Aurora"y los
comienzos de la prensa y de la organización en Cuba,
Havana, 1961.
3. Ibid.
4. Foner, A History of Cuba, op. cit.
ISTORIA LECTURII 744
5. Ibid.
6. Hugh Thomas, Cuba; the Pursuit of Freedom,
Londra, 1971.
7. L. Glenn Westfall, Key West: Cigar City U.S.A, Key
West, 1984.
FORMA CĂRŢII
1. David Diringer, The Hand-Produced Book, Londra,
1953.
2. Pliniu cel Bătrân, Naturalis Historia, ed. W.H.S.
Jones, Cambridge, Mass., & Londra,
1968, xm, 11.
3. Cel mai vechi codex grecesc pe velin este un
exemplar din Iliada, datând din secolul al treilea d.Hr.
(Biblioteca Ambrosiana, Milano).
4. Marţial, Epigrammata, XIV: 184, în Works, 2 vol.,
ed. W.C.A. Ker, Cambridge, Mass., & Londra, 1919-20.
5. Francois I, Lettres de Francois Ier au Pape, Paris,
1527.
ISTORIA LECTURII 748
LECTURA ÎN INTIMITATE
1. Colette, La Maison de Claudine, Paris, 1922.
2. Claude & Vincenette Pichois (eu Alain Brunet),
Album Colette, Paris, 1984.
3. Colette, La Maison de Claudine, op. cit.
4. Ibid.
ISTORIA LECTURII 752
5. Ibid.
6. W.H. Auden, „Letter to Lord Byron", în Collected
Longer Poems, Londra, 1968.
7. André Gide, Călătorie în Congo, trad, de Iulia Soare,
Editura Univers, Bucureşti, 19~1
8. Colette, Claudine à l'École, Paris, 1900.
9. Citat în Gerald Donaldson, Books: Their History, Art,
Power, Glory, Infamy and S*r-fering According to Their
Creators, Friends and Enemies, New York, 1981.
LECTURA IN INTIMITATE
1. Colette, La Maison de Claudine, Paris, 1922.
2. Claude & Vincenette Pichois (cu Alain Brunet),
Album Colette, Paris, 1984.
3. Colette, La Maison de Claudine, op. cit.
4. Ibid.
5. Ibid.
6. W.H. Auden, „Letter to Lord Byron", în Collected
Longer Poems, Londra, 196f_
7. André Gide, Călătorie în Congo, trad, de Iulia Soare,
Editura Univers, Bucurer.:
8. Colette, Claudine à l'École, Paris, 1900.
9. Citat în Gerald Donaldson, Books: Their History, Art,
Power, Glory, Infamy fering According to Their Creators,
Friends and Enemies, New York, 1981.
ÎNCEPUTURI
1. Joan Oates, Babylon, Londra, 1986.
2. Georges Roux, Ancient Iraq, Londra, 1964.
3. Ibid.
4. Mark Jones, ed., Fake? The Art of Deception,
Berkeley & Los Angeles, 1990.
5. Alan G. Thomas, Great Books and Book Collectors,
op. cit.
ISTORIA LECTURII 383
ORDONATORII UNIVERSULUI
ISTORIA LECTURII 383
CITIREA VIITORULUI
1. Michel Lemoine, „L'Oeuvre encyclopédique de
Vincent de Beauvais", în Maurice de Gandillac et al., La
Pensée encyclopédique au Moyen Age, Paris, 1966.
ALBERTO MANGUEL
CITITORUL SIMBOLIC
1. André Kertész, On Reading, New York, 1971.
2. Michael Olmert, The Smithsonian Book of Books,
Washington, 1992.
3. Beverley Smith, „Homes of the 1990s to stress
substance", The Globe and Mail, Toronto, 13 ianuarie,
1990.
4. Andrew Martindale, Gothic Art from the Twelfth to
Fifteenth Centuries, Londra, 1967.
5. Citat în Réau, Louis, Iconographie de l'art chrétien,
vol. II, Paris, 1957.
6. Marienbild in Rheinland und Westfalen, catalog al
unei expoziţii la Villa Hügel, Essen, 1968.
7. George Ferguson, Signs and Symbols in Christian
Art, Oxford, 1954.
ALBERTO MANGUEL
LECTURA DE ALCOV
1. Thoas Hägg, The Novei in Antiquity, ediţia engleză,
Berkeley & Los Angeles, 1983.
2. Platón, Legile, trad. de E. Bezedechi, Ed. Iri,
Bucureşti, 1996, VII.
3. William V. Harris, Ancient Literaey, Cambridge,
Mass., 1989.
4. Ibid.
5. Reardon, Collected Ancient Greek Novéis.
6. C. Ruiz Montero, „Una observación para la
cronología de Caritón de Afrodisias", ir. Estudios Clásicos
24, Madrid, 1980.
7. Santa Teresa de Jesús, Libro de la Vida, II: 1, în
Obras Completas, Biblioteca de Autore? Cristianos, Madrid,
1967. (Sfânta Tereza de Avila, Cartea vieţii mele, trad. de
Christian Tamas. Institutul European, Bucureşti, 1994).
ISTORIA LECTURII
CĂRŢILE FURATE
1. Walter Benjamin, „Paris, Capital of the Nineteenth
Century", in Reflections, ed. Peter
Demetz; trad. Edmund Jephcott, New York, 1978.
2. François-René Chateaubriand, Mémoires d'outre-
tombe, Paris, 1849-1950.
3. Jean Viardot, „Livres rares et pratiques
bibliophiliques", în Histoire de Pédition fran-
çaise, vol. II, Paris, 1984.
4. Michael Olmert, The Smithsonian Book of Books,
Washington, 1992.
5. Geo. Haven Putnam, Books and Their Makers
during the Middle Ages, vol. I, New York,
1896-1897.
6. Ibid.
7. P. Riberette, Les Bibliothèques françaises pendant la
Révolution, Paris, 1970.
8. Bibliothèque Nationale, Le Livre dans la vie
quotidienne, Paris, 1975.
9. Simone Balaye, La Bibliothèque Nationale des
origines à 1800, Geneva, 1988.
ISTORIA LECTURII
AUTORUL-CITITOR
1. Pliniu cel Tânăr, Lettres I-IX, ed. A.M. Guillemin, 3
vol., Paris, 1927-28, VI: 17.
2. Chiar şi împăratul Augustus a participat la aceste
lecturi, „atât cu bunăvoinţă, cât si
cu răbdare": Suetoniu, „Augustus", 89: 3, în Vieţile celor
doisprezece Cezari, op. cit.
3. Pliniu cel Tânăr. Lettres LIX, V: 12, VII: 17.
4. Ibid., I: 13.
5. Ibid., VIH: 12.
6. Juvenal, VII: 39-47, în Juvenal and Persius: Works,
ed. G.G. Ramsay, Cambridge.
Mass., & Londra, 1952.
7. Pliniu cel Tânăr, Lettres LIX, II: 19.
8. Ibid, V: 17.
9. Ibid., IV: 27.
TRADUCĂTORUL-CITITOR
1. Rainer Maria Rilke, scrisoare către Mimi Romanelli,
11 mai 1911, în Briefe 1907-1914, Frankfurt-am-Main,
1933.
2. Louise Labe, Oeuvres poétiques, ed. Françoise
Charpentier, Paris, 1983.
3. Carl Jacob Burckhardt, Ein Vormittag beim
Buchhändler, Basel, 1944.
4. Poemul lui Racine, traducerea unei singure
jumătăţi a Psalmului 36, începe: Grand Dieu, qui vis les
deux se former sans matière.
5. Citat în Donald Prater, A Ringing Glass: The Life of
Rainer Maria Rilke, Oxford, 1986.
6. Alta Lind Cook, Sonnets of Louise Labé, Toronto,
1950.
7. Labé, Oeuvres poétiques, op. cit.
8. Rainer Maria Rilke, „Narcissus", în Sämtliche
Werke, ed. Rilke-Archiv, Frankfurt-am-Main. 1955-57.
9. Citat în Prater, A Ringing Glass, op. cit.
LECTURA INTERZISĂ
1. James Boswell, The Life of Samuel Johnson, ed. John
Wain, Londra, 1973.
2. T.B. Macaulay, The History of England, 5 voi.,
Londra, 1849-1861.
392 ALBERTO MANGUEL
NEBUNUL CU CARTEA
1. Patrick Trevor-Roper, The World through Blunted
Sight, Londra, 1988.
2. Jorge Luis Borges, „Poema de los dones", în El
Hacedor, Buenos Aires, 1960.
3. Royal Ontario Museum, Books of the Middle Ages,
Toronto, 1950.
394 ALBERTO MANGUEL
4. Trevor-Roper, The World through Blunted Sight, op.
cit.
5. Pliniu cel Bătrân, Natural History, ed. D.E. Eichholz,
Cambridge, Mass., & Londra, 1972, Cartea XXXVII: 16.
6. A. Bourgeois, Les Besicles de nos ancêtres, Paris,
1923 (Bourgeois nu dă ziua sau luna şi greşeşte anul). Vezi
de asemenea Edward Rosen, „The Invention of
Eyeglasses", în The Journal of the History ofMedicine and
Allied Sciences 11 (1956).
7. Redi, Lettera sopra l'invenzione degli occhiali di
nazo, Florenţa, 1648.
8. Rosen, „The Invention of Eyeglasses", op. cit.
ISTORIA LECTURII 393
Scoţiei), 311, 313, 314, 316 Ieronim, sfânt, 13, 16, 64,
311 Iezechiel, 126, 207, 208 Igmil-Sin, scrib-profesor, 217
Iisus Hristos, 13, 26, 30, 59, 67, 76, 91, 121,
241, 243, 245, 261, 262, 326 Innes, John, 263 Inocenţiu
al II-lea, papă, 255 Ioan, sfânt, 208, 209, 214 Ioan
Crisostomul, sfânt, 118, 242, Iosif al II-lea, împărat al
Austriei, 108 Isaac din Siria, sfânt, 64 Isidor din Sevilla, 65,
101 Ismael, Abdul Kassem, mare vizir al Per-
siei, 229
Isocrate, 180
Iuliu Cezar, împărat roman, 58, 64, 283 Iustina,
împărăteasă ariană, 56 Iustinian, împărat roman, 260
Platter, Thomas, 89
Pliniu cel Bătrân, 154, 287, 335
Pliniu cel Tânăr, 35, 144, 286-291, 294, 296,
298, 299 Plotin, 229 Plutarh, 58
Polenta, Guido Novello da, 292 Polignac, Jeanne,
prinţesă de, 197 Pollak, Oskar, 114 Pollio, Gaius Asinius,
245 Pound, Ezra, 28, 200 Prescott, Clifford, 175, 176
Prierias, Silvester, 68 Protagoras, 324
Proust, Marcel, 186-188,197,282,324,359,360 Ptolemeu
I, faraon, 154, 155, 224 Ptolemeu al II-lea, faraon, 225, 340
Ptolemeu, Claudiu, 58 Ptolemeu (astronomul), 46,47, 103
Quintilian, 91
Sacks, Oliver, 50
Sade, Donatien Alphonse François, marchiz de, 35
Sainte-Beuve, Charles Augustin, 186, 344
Salvino degli Armati, 335
Sánchez, Mario, 139, 140
Santayana, George, 206
Sargon I, rege din Akkad, 218
Sarraute, Nathalie, 291
Sartre, Jean-Paul, 21
Scaliger, Francesco' vezi Della Scala, Can Grande
Scipio Emilianus Africanul, 71 Scot, Michael vezi
Michael Scot Sei Shonagon, 271-275 Semprún, Jorge, 32
Seneca, 59, 341, 343, 345
ALBERTO MANGUEL
Xenofon, 76
Mulţumiri................................
ULTIMA PAGINĂ...................... 11
Ultima pagină........................ 13
PUTERILE CITITORULUI............211
începuturi...............................213
Ordonatorii universului...........223
Citirea viitorului......................239
Cititorul simbolic.....................251
Lectura de alcov......................265
Cărţile furate...........................277
Autorul-cititor.........................287
Traducătorul-cititor...............301
Lectura interzisă....................319
Nebunul cu cartea..................-i 333
Note........................................365
Credit foto...............................396
Tabel cronologic al cititorului. .399
Indice de nume........................403
JEAN-CLAUDE BOLOGNE
ISTORIA CUCERIRII AMOROASE
traducere din limba franceză de Diana Morăraşu
I S T O R I A CUCERIRII AMOROASE
PANA IN ZILELE NOASTRE
Cavalerii cunoşteau arta de a îmbrobodi femeile. Mai
mult decât oricare altul, Francois Villon şi-a făcut de cap
pe vremea tinereţii sale nebune. Rând pe rând, băieţii au
sedus, au tras clopotele, au cochetat, au flirtat sau... au
agăţat. Deşi, în sens strict, „agăţatul" este indisociabil
legat de anii '50, vicleniile şi mecanismele sale psihologice
sunt milenare.