V-ați gândit vreodată cât timp petreceți pe telefon sau în social-media și ce

beneficii aveți în urma acestui comportament de consum? Dar cât de nociv este? În
ediția de azi a podcastului Habits by Republica stăm de vorbă cu Cristian China
Birta, blogger, antreprenor și mare maestru de isprăvi 2.0 – cum se prezintă de
peste 16 ani de când a apărut în blogosfera românească. Între timp și-a dat seama
că viața reală bate social media și că ar vrea să își petreacă mai mult timp din zi
ancorat în discuții face to face decât pe messenger și așa a făcut. De câțiva ani
Cristian China Birta trăiește după un program strict care îl face mai fericit -
După18FărăWeekend mai exact nu mai vorbește cu lumea după ora 18.00 și în weekend
și petrece timpul alături de familie și prieteni. După această experiență, dar și
inspirat de cele ale prietenilor săi, Cristian China Birta și-a propus să scrie un
Manual de Detoxifiere Digitală la care lucrează în prezent.

Fiecare alertă, fiecare notificare pe care o primim din social media e o mică doză
de dopamină în creier. Asta înseamnă că suntem tot timpul agitați, tot timpul în
alertă din cauza notificărilor și nu ne putem concentra. Am început să scriu la un
manual de detoxifiere digitală. Sunt un maestru kung-fu al nelăsatului digitalului
să-ți dea decisive la suflet.
Mai mult de 50% dintre români, primul lucru pe care îl fac dimineața este să intre
pe social-media. Intră prin intermediul telefonului mobil pentru că ne-am dus la
culcare cu el. De ce te culci cu telefonul? Ce are telefonul acela? Este un fel de
cavaler care stă să te apere de ceva? Lasă telefonul, nu intra cu el în dormitor.

De exemplu eu îmi propun ca în două luni să nu mai fiu dependent de telefon sau să
nu mai fiu dependent de social-media. Ce trebuie să fac, în două luni de zile, ai
stabilit deadline. Începi să faci pași mici, de câte ori intri pe social-media pe
zi, de 10 ori, începi să intri numai de 7 ori. Peste două săptămâni intri numai de
5 ori. Adică Project Management spune principii foarte clare, deadline, pași mici
ca sa atingi obiectivul mare și te ajuta extraordinar de mult mindset-ul.

Eu renunț la ecrane seara, la tot ceea ce înseamnă ecrane, cu excepția meciurilor

la care mă uit din când în când. Dacă nu am meciuri, nu mă uit deloc cu 2 ore
înainte de culcare.

Interviul pe larg:

La începutul blogurilor, în România prin 2006 erai deja acolo cap de listă cu un
blog pe care îl semnai sub pseudonimul „Chinezul” . Au mai trecut anii și ai intrat
în categoria așa numiților „ Alisters” - nu știu dacă se mai folosește termenul
acesta acum. Cum ai început să scrii pe blog? Și cum de nu l-ai abandonat 16 ani
mai târziu?

Să o lămurim de la început, nu mai există „Alisters” și oricum nu sunt eu acolo, ci

în categoria dinozaur-listers, dacă vrei. Glumesc de multe ori cei din ecosistemul
nostru de marketing când mă mai duc pe la conferințe spunând „Auzi, dar animalul
tău preferat era T-Rex?” cam așa este când îmbătrânești. Dar vezi tu printre
avantajele îmbătrânirii se află și faptul că ai o experiență istorică asupra
fenomenului, iar acest lucru mă ajută enorm în ceea ce fac ca business și pe partea
de consultanță. De ce am rămas în joaca aceasta? – Eu am o agenție, iar în zona de
marketing digital există reguli de bază pentru profesioniști. Nu ai cum să prestezi
dacă nu înțelegi joaca, dacă nu ești acolo, dacă nu ești în tranșee. Din aceasta
cauză în loc să mă ocup 100% de agenție, eu am rămas și în zona aceasta de
influencereală – să îi spunem așa. Pentru că vezi cu totul și cu totul altfel
lucrurile din tranșee față de generalul care stă la 100 de kilometri în spatele
frontului și își dă cu părerea.

Pentru a ne poziționa clar în contextul național, internațional și online. Ești

scriitor digital, dar ai revenit și la dragostea dintâi, printul, pentru că la
început ai fost jurnalist. Ai tipărit recent o carte „Ce ne facem, dom’le, cu
influencerii aștia?” . Chiar, ce ne facem?

Păi am avut noroc, dacă pot spune așa, cu pandemia pentru că nu cred că aș fi scris
vreodată o carte. Tu ai perfectă dreptate în mintea și sufletul meu am dorința de a
termina cu atâta business și de a sta undeva într-o grădină și a începe să scriu.
Pentru că noi, cei din categoria aceasta, dar poate că și cei tineri, avem dorul
acesta de a sta să ne scriem gândurile. Nu aveam timp să mă apuc să scriu, apoi a
venit pandemia și ca să nu o iau razna că am de stat prea mult în casă, am zis să
scriu cartea aceea care oricum îmi era pe limbă, ca să zic așa, despre influenceri.
În trei săptămâni am scris-o pentru că era acolo, în mine, adică tot ceea ce am
făcut a fost să mă pun la calculator și să o scot din mine. Deci am scris-o dintr-
un motiv foarte simplu, în PR există atât de multă neștiință în ceea ce privește
partea aceasta cu influencerii încât era pentru mine absolut deranjant din două
puncte de vedere.

În primul rând, venea lumea la noi la agenție cu niște păreri preconcepute,

totalmente greșite, legate de ceea ce ar putea face niște influenceri pentru brand-
urile lor și mai ales cât costă influencerii respectivi. Doi la mână, am văzut
foarte multe țepe de la oameni către branduri care nu aveau nici cea mai mică
legătură cu domeniul acesta și se duceau la un influencer. Acesta deja știe, te
simte, el a lucrat cu zeci, poate cu sute de branduri și spune „Pe astă îl ard”, nu
toți, dar mulți dintre ei fac acest lucru și atunci în loc să îți ceară 500 de euro
pe ceva îți cere 2000 de euro. Păi dacă tu nu știi cât este joaca și cum se face,
îl plătești, ceea ce nu este în regulă.

Cu cartea aceasta am stârnit foarte multe aprecieri și multe animozități.

Îți recomandăm
„Unii sunt timizi în viața offline, iar în online apar brusc cu o nouă
personalitate și fac toate lucrurile pe care nu le-ar face în offline”. Interviu cu
prof. Daniel Miller
altAlexandra Gătej
Contributor
Cum am putea să definim influencer-ul?

Discuția despre influencer este ca și: Ion și Vasile stau pe prispă la o bere și îl
întreabă Ion pe Vasile: „Băi Vasile cum se zice corect furnicular sau funicular?”
La care Vasile: „La ce?”. Cam așa suntem și noi cu influencerii, mai întâi trebuie
să îi definim. Fiecare are propria definiție pentru un influencer. Definiția din
carte și pe care o dau eu ca om care ajut brandurile să obțină beneficii din
digital este următoarea: Influencerul este o resursă digitală care în baza unui
contract, a unor bani sau beneficii (produse, vacanțe) poate să ofere beneficii
brandului tău, aceasta este definiția mea. Influencer așa în general este ca și
planeta Marte, adică știm că aceasta este a patra și ce culori are. Cu ce ne ajută
în viață? Este important să dăm definiție pe ceea ce ne ajută pe noi direct. În
ecosistemul de business aceasta este definiția unui influencer, o resursă digitală
care te poate sau nu ajuta în funcție de anumiți parametri.

O resursă digitală care te poate ajuta sau nu, dar care are și o responsabilitate
sau cel puțin ar trebui să aibă o responsabilitate mare față de public. O are? Sunt
conștiente persoanele publice, influencerii din România, de modul în care pot
influența opinii și atitudini?

Cu cât sunt mai tineri, cu atât nu sunt conștienți că trebuie să aibă o

responsabilitate, pur și simplu ei sunt influenceri pentru că așa le-a venit. Nu
își pun probleme majore despre ce înseamnă responsabilitatea lor, dar în timp se
lovesc de anumite limitări, de exemplu din partea brandurilor „nu ai voie să faci
asta, nu e ok să zici că...” și încep să își pună probleme. Nu o zic ca să îi acuz.
Este adevărat că cei care intră repede în ecosistemul acesta al influencerelii, mai
vin pe la conferințe, ne mai aud pe noi, încep să își pună probleme, te mai
întreabă. Pe mine mă întreabă foarte mulți „Oare e bine dacă fac așa?/ Nu e bine
dacă fac așa?” . Încep să își pună niște probleme. Cea mai mare provocare pentru ei
este că nu există un cadru, nu neapărat legal cu toate că eu aș vrea foarte tare să
existe un cadru legal, dar este o altă discuție și este mai lungă. Dar nu este un
cadru unde să meargă ei, o școală.

Un cod de conduită...

Eu nu cred în coduri de conduită, ci cred într-un cadru legal. Codul de conduită

știi pentru cine e? Pentru cei care oricum l-am respecta fără să existe, i-am
respecta principiile. Eu cred într-un cadru legal care să spună: ce este un
influencer, ce trebuie să facă, de ce trebuie să țină cont, care sunt sancțiunile
când nu face ceva. Orice cadru legal acoperă doar o anumită parte a ceea ce face un
influencer, în rest te afli la limita legii când ești discriminator, asta nu mai
poate ține cont de lege și într-adevăr aici venim la ceea ce înseamnă valorile
umane ale influencerului. Pentru că până la urmă influencerul este om. Trăim într-o
lume în care există influenceri digitali, creați pe calculator, aici este o altă
nebunie în care trăim. Dar influencerii ca oameni, au niște valori care se regăsesc
și în ceea ce fac.

Atunci când poți să testezi produsul înainte de a îl promova, nu este doar

obligatoriu, este moralmente, omenește... Este normal să faci acest lucru. Ce face
de fapt un influencer? Expune produsul respectiv comunității lui, ai o
responsabilitate din punctul acesta de vedere. Fiindcă omul acela nu ți-a făcut
nimic și atunci tu ai niște instrumente prin care poți să îl protejezi într-un fel
sau altul, aceasta este responsabilitatea pe care o ai față de el. Iar a testa
produsul înainte de a vorbi despre el este obligatoriu din toate punctele de
vedere, cu o mică notă. Să zicem că faci o campanie la un credit bancar, nu ai cum
să testezi un credit bancar, altfel ai face campanie peste 20 de ani. Deci există
niște produse pe care nu le poți testa neapărat. Dar atunci, de exemplu în cazul
unui credit bancar spui „Uite ei spun așa, așa, alege și tu”

Avem exemple recente de derapaje în online, au fost taxate virulent de un tip, tot
mai bine conturat de utilizatorii de internet, m-am gândit eu să îi spun activismul
3.0. Cum s-a dezvoltat acest tip de activism online și cât de mult transcende el în
real life. Adică ce impact are faptul că eu vin pe internet și comentez, te critic
pentru că ai garantat pentru un produs, l-ai promovat și acesta nu este bun sau nu
știu ai emis tot felul de caracterizări la adresa oamenilor.

Extremele indiferent ce intenție bună ai avea, nu sunt bune. În momentul în care te

pasezi din punct de vedere al comunicării într-o extremă, nu doar că nu ajuți,
strici. Modul normal este să vii să argumentezi. Niciodată o înjurătură nu a
rezolvat nimic, mai ales că tu înjuri din goana calului pe unu care are un milion
de oameni ce se uită la el și oricum nu îl interesează înjurătura ta. Aceasta este
cea mai mare problemă, când vrem să reparăm niște extorsiuni ale degajamentului din
societate că acum vorbim per total. Noi venim și înjurăm și dăm în cap celor care
au greșit de parcă noi suntem perfecți. Dacă vrem cu adevărat să reparăm treaba
aceea trebuie să intrăm într-un dialog, îi aducem argumente omului. Pentru că vei
avea surpriza colosală că de multe ori când aduci argumente cuiva care a greșit,
omul să reacționeze bine, din ce în ce mai bine și s-ar putea abia atunci să faci o
schimbare. Activismul îl susțin din tot sufletul meu, dar activismul care înseamnă
înjurătură este exact ca și samuraiul fără sabie.

Activismul înseamnă să îți propui să schimbi ceva, să îți propui să schimbi niște
extorsiuni ale degajamentului din societate. Și din fericire în ultima vreme, mai
ales că au trecut niște ani printre mulți activiști care în urmă cu 5 ani erau
călare pe un cal și dădeau în stânga și în dreapta, acum și-au dat seama că nu
aceasta era soluția. Au inițiat tot felul de cluburi de dialoguri, am oameni din
ONG-uri cu care m-am certat pe vremuri pe tema aceasta care acum îmi dau mailuri
sau mesaje pentru a-mi cerere părerea.

Apropo de dialoguri virulente în online, observ că în societatea românească pe

facebook-ul românesc, este foarte multă lume care își pierde enorm de mult timp
angrenată în astfel de discuții. Care este motto-ul lor?

Din fericire social-media, pe care eu o susțin foarte tare ca principiu, ca mod de

a comunica, ca mod ce concretizează extraordinar, revoluționar comunicarea, vine la
pachet și cu niște probleme. Absolut toată tehnologia, inclusiv social-media,
inclusiv facebook-ul este ca o sculă pe care noi o folosim. Să zicem că facebook
este ca și un ciocan, a ieșit un cui ai luat ciocanul și pac-pac, ai luat o nucă și
vrei să o spargi. Dar de ce vrei tu să faci omletă cu ciocanul acela? De ce ai
desface cu ciocanul o sticlă de bere? Se poate, dar de ce să faci asta? Ce vreau să
spun cu asta este că multă lume folosește social-media și facebook-ul total greșit,
ceea ce nu facebook este de vină. Tu îl folosești, tu decizi cum îl folosești și ce
faci pe el. Adică prea dăm vina pe toți ceilalți și noi suntem ca niște nestemate
curate și devreme acasă. Dacă nu ai mai folosi facebook ți-ar mai creea probleme?
Evident că nu. Dar de ce îl folosești? Pentru că mai intru în relație cu prietenii,
mai văd ceva pe acolo și când te uiți la el ce face în comentarii....

Toate experimentele pe care și eu personal le-am făcut cu Gigi Duru, care te

înjura, te zăpăcea. În momentul în care i-am dat mesaj în privat, gata nu mai are
probleme, nu mai înjură. Pentru că l-ai scos de pe scenă, pentru că toată România
se uită în gura lui, ceea ce este o prostie și tu îl pui în fața unui om, atunci
gata s-a terminat

Mecanismul psihologic este unul penibil de simplu cu accent pe penibil. De ce fac

mulți asta? Ei cred că dacă sunt pe facebook, unde sunt milioane de români și zic
ei ceva, se urcă așa pe o scenă și milioane de oameni stau nemișcați să asculte
cuvintele de înțelepciune minunată a respectivului român. Așa este în mintea lor.
Toate experimentele pe care și eu personal le-am făcut cu Gigi Duru, care te
înjura, te zăpăcea. În momentul în care i-am dat mesaj în privat, gata nu mai are
probleme, nu mai înjură. Pentru că l-ai scos de pe scenă, pentru că toată România
se uită în gura lui, ceea ce este o prostie și tu îl pui în fața unui om, atunci
gata s-a terminat, nu mai face, dar aceasta este nevoia omului. Ceea ce ne duce cu
un pas mai în spate să ne întrebăm de ce atât de mulți români au nevoie de a fi
auziți, de a fi văzuți, de a fi apreciați. Cât de tare suntem stricați la creier
sau la suflet, încât trebuie să facem asta și să găsim doza aceea de apreciere pe
facebook? O auto-amăgire mai mare decât aceasta nu există, dar încă o dată spun că
bariera este la noi.

Noi trebuie să decidem cât o să stăm și ce facem pe facebook, platforma nu o va

face niciodată. Ei tot au chestii cu „Am încercat să protejăm”. Nu au încercat
nimic, ei vor să te țină captiv pentru că e bine.

Noi trebuie să decidem cât o să stăm și ce facem pe facebook, platforma nu o va

face niciodată. Ei tot au chestii cu „Am încercat să protejăm”. Nu au încercat
nimic, ei vor să te țină captiv pentru că e bine. Știți ce face facebook-ul? Vă
vinde timpul unor branduri și unor agenții ca noi, că și noi ne facem vinovați de
păcatul acesta. Atenția voastră este cumpărată de agenții și branduri de la
facebook . Nu mai stați pe facebook sau stați cât aveți nevoie. Limitați-vă
accesul. Vă recomand screen-time, aplicații care vă arată cât stați și ce faceți pe
telefon. Dacă nu ați folosit aplicația, vă scrieți așa pe o foaie cât credeți că
ați stat pe telefon și cam ce credeți că ați făcut pe acesta. După ce ați scris,
instalați aplicația și o să fiți uimiți de rezultatul ce va fi de câteva ori mai
mare decât credeți.

Încă o chestie pe care eu sper să îi determine pe cei care ne ascultă să nu mai

folosească atât de mult social-media. Fiecare alertă, fiecare notificare pe care o
primiți din social-media și nu numai reprezintă o mică doză de dopamină în creier.
Ceea ce înseamnă că ești tot timpul în alertă, agitat, drogat, din multe puncte de
vedere. Scoateți-vă toate notificările de pe telefon. Când lucrați de la laptop
opriți sunetul. Apropo de scris cărți, sper să mă mai liniștesc și chiar am început
să scriu capitolele și structurile la un fel de manual de detoxifiere digitală
pentru că eu nu cred în digital. Fac banii în digital, dar în același timp sunt un
maestru kung-fu al nelăsatului digitalului să îți dea decisive la suflet.

Când a fost acest declick, ai făcut exercițiul despre care ne-ai vorbit mai
devreme, ai pus pe foaie sau te-ai dus direct la aplicație să afli răspunsul, să
afli cât timp stai pe internet. Mi-am deschis telefonul și m-am uitat există chiar
aplicații integrate. Mie îmi arată că stau în general 4 ore și este mult, dar nu
este mult față de anteriorul status de 7 ore pe care îl aveam în pandemie.

Exact, tu îți vezi progresul, te bucuri că mergi înainte. Patru ore, depinde și ce
faci că aplicațiile într-adevăr unele sunt native în telefon, dar depinde și ce
faci, este extrem de important. Ca să înțelegeți, eu, om care trăiesc din marketing
digital, stau în medie în social-media o oră și 17 minute. Deci acesta este
constantul meu, ceea ce multă lume zice că nu crede. Din asta trăiesc, dar sunt ca
tâmplarul acela care știe că ciocanul îl folosește pentru a bate un cui, rindeaua
să facă ceva, lipiciul să facă altceva sau ce mai folosesc ei acolo. Nu folosesc
lipiciul să mă spăl pe dinți. Le folosește pe fiecare în parte, așa folosesc și eu
social-media. Evident că știi cum este vorba aceea, înainte să fii deștept ai fost
prost. Așa am fost și eu, făceam foarte mult consum digital de la un moment dat mă
simțeam atât de agitat, atât de stresat și enervat, contrariat. Am stat puțin și m-
am gândit, ce se întâmplă, de ce, care-i faza că doar viața mea e cam tot aia și
așa mi-am dat seama, acum câțiva ani și când am analizat am observat că aceasta era
problema, social-media. Am intrat în cantonament, nu poți face schimbări din
acestea peste noapte. Nu cred că îți poți schimba comportamentul de pe o zi pe
alta. Trebuie să conștientizezi că ai o problemă și să te gândești cum să o
îndrepți și începi antrenamentele. În prima zi, am zis că nu mă mai uit deloc pe
facebook, am simțit că o să crăp, mă gândeam că o cine știe ce pierd de acolo. La
mine a durat cam doi ani, sunt ardelean, adică mă mișc mai încet, dar și când mă
mișc nu mă mai oprești. Adică în momentul acesta, stau în medie pe zi în social-
media 1 oră și 17 minute, în condițiile în care chiar am treabă. Adică eu sunt la
serviciu ca să spun așa. Vă recomand tuturor asta. Și sper să pot ajunge să scriu
și eu o carte despre detoxifiere digitală pentru că toate testele pe care le-am
făcut și toate sfaturile pe care le-am dat fac parte din viitoarea mea carte, au
niște reacții foarte faine și care mă împing să cred că este mare nevoie de așa
ceva.

Care sunt primii pași? Îți propui, dar intervine voința, instinctul că pierzi tot
ce se întâmplă acolo. Mi se pare că mai există acest palier în care neavând acces
sau restricționându-ți accesul la social-media, nu prea mai ai cum să te compari cu
ceilalți și știm că noi românii suferim de boala aceasta. Cum reușești să renunți
la viciul acesta și cum te lupți cu sevrajul?

Eu cred că ar trebui să conștientizăm că avem o problemă. Am un prieten cu care

ieșeam la bere și ieșeam mai muți, cum ne întorceam privirea de la el, cum scotea
telefonul și după vreo 3 faze de genul acesta i-am spus că are o problemă, că este
dependent de telefon. Mereu găsea câte o scuză, i-am luat telefonul și l-am pus în
buzunar 20 de minute, era atât de agitat și înnebunit „Numai un pic că sigur.. ” se
bâlbâia, nu mai știa ce să zică. I-am spus să înțeleagă că este dependent de
telefon, nu a mai zis nimic toată seara și a doua zi m-a sunat și mi-a spus „Am o
problemă, cum fac?” Acesta este primul pas, conștientizarea, altfel ne găsim tot
felul de scuze și tot felul de motive aberante. Dovada că ești dependent de ceva
este că zici că nu ești dependent. Trebuie să înțelegi că ai o problemă, abia de
atunci poți face ceva. Nu trebuie să te apuci să spui că nu crezi că ai o problemă
cu social-media, dar totuși te apuci să faci detox. Așa nu se va rezolva absolut
nimic și va fi degeaba. Conștientizarea că ai o problemă este esențială, după aceea
există 4 miliarde de variante cum să faci asta. Numai pe google poți găsi tot felul
de sfaturi. Din punctul meu de vedere, ar fi un mindset de Project Management, la
ce te ajută acesta? Este că exact asta faci, de exemplu eu îmi propun ca în două
luni să nu mai fiu dependent de telefon sau să nu mai fiu dependent de social-
media. Ce trebuie să fac, în două luni de zile, ai stabilit deadline. Începi să
faci pași mici, de câte ori intri pe social-media pe zi, de 10 ori, începi să intri
numai de 7 ori. Peste două săptămâni intri numai de 5 ori. Adică Project Management
spune principii foarte clare, deadline, pași mici ca sa atingi obiectivul mare și
te ajuta extraordinar de mult mindset-ul. Pentru că de la a fi dependent de social-
media sau de telefon la a nu mai fi, saltul este atât de mare, încât ar fi
imposibil să îl faci dintr-un singur pas. Este fix același lucru când ești alcoolic
sau fumător sau când ai alte probleme precum drogurile. Depinzi de ceva, nu ai cum
să eviți lucrul acesta. Ieșirea din această dependență se face cu o anumită metodă,
prin pași mici, cu greutate, dar rezultatul final este exact ca orice moment în
care scapi de orice fel de dependență. Te simți mai bine, mai liber.

Mai mult de 50% dintre români, primul lucru pe care îl fac dimineața este să intre
pe social-media. Intră prin intermediul telefonului mobil pentru că ne-am dus la
culcare cu el. De ce te culci cu telefonul? Ce are telefonul acela? Este un fel de
cavaler care stă să te apere de ceva? Lasă telefonul, nu intra cu el în dormitor.

Ziceai că ce ne facem noi că nu ne mai putem compara cu alții. Oamenii buni nu vă

comparați cu alții când sunteți în social-media, ci cu filtrele pe care le folosesc
alții, cu minciunile despre viața lor pe care le zic ceilalți. Aceasta este cea mai
vastă comparație pe care puteți să o faceți. Nu în social-media este viața
adevărată. Nu vă mai comparați cu social-media, nu aveți putere să vă comparați cu
filtrele pe care le folosesc instagramistele alea de arată superb și când vin lângă
tine zici că au venit să îți citească contoarul la curent.

Mă gândeam că există doi pași: întâi facem social-media detox și apoi digital
detox. Primul este condiționat de al doilea, pe social-media intri de pe telefon,
de pe laptop, de pe tabletă.

Eu mai întâi aș spune că trebuie să începem cu telefonul detox. De ce?

Mai mult de 50% dintre români, primul lucru pe care îl fac dimineața este să intre
pe social-media. Intră prin intermediul telefonului mobil pentru că ne-am dus la
culcare cu el. De ce te culci cu telefonul? Ce are telefonul acela? Este un fel de
cavaler care stă să vă apere de ceva? Lasă telefonul, nu intra cu el în dormitor.

Eu renunț la ecrane seara, la tot ceea ce înseamnă ecrane, cu excepția meciurilor

la care mă uit din când în când. Dacă nu am meciuri, nu mă uit deloc cu 2 ore
înainte de culcare. Citesc, stau cu copiii, mai facem ceva de mâncare și în niciun
caz nu dorm cu telefonul în dormitor, deoarece și eu sunt un om păcătos și s-ar
putea să fiu tentat să văd ceva. Știi care sunt frazele când ai telefonul acolo?
„Oare cum o fi vremea mâine? Stai să văd cu ce mă îmbrac?” Minciună! Nu ai nevoie
de asta că te îmbraci abia mâine. Când deschizi geamul te uiți un pic. Sau „A, mi-
am adus aminte ceva. Trebuie să caut cum se crește petunia” deschizi telefonul te
uiți un pic și după hop pe facebook. Problema fundamentală este întâi să scăpăm de
telefon, să nu îl mai lăsăm să ne controleze viața. Dacă ți se fură mașina e super
nașpa, dar cumva te duci la poliție, faci ceva. Dar dacă îți dispare telefonul zici
că ți-a dispărut vreun membru al familiei, ceea ce este aberant. Nu avem voie să ne
lăsăm așa, durează, dar trebuie să conștientizezi în primul rând că este o
dependență. Eu am mai scris referitor la programul meu de detox #după18fărăweekend.
Adică nimeni în afara celor care sunt în ecosistemul meu foarte mic de prieteni sau
tovarăși sau anumiți membri din agenția mea, nu pot să dea de mine după ora 18 în
timpul săptămânii și în perioada de weekend, așa mi-am făcut eu programul ca să
stau cu familia. Multă lume spune că este imposibil să faci asta „Eu am o
responsabilitate față de clienți”. Eu le spun că ai responsabilitate față de tine
și de familia ta. Cu ce este vinovată nevasta ta, cu ce sunt vinovați copii tăi că
tu după ora 18 vii cu problemele de la serviciu acasă. Ceilalți nu sunt vinovați
pentru decizia ta. Aceasta este o formă de trădare față de familia ta și față de
prietenii tăi.

Când am trecut la programul #după18fărăweekend mi-am asumat că pot pierde în

business, am pierdut de la cei de la care am vrut să pierd de fapt, erau cei ce te
caută la 23 pentru probleme irelevante. În același timp am câștigat de la cei ce au
apreciat faptul că valoarea mea este familia și timpul meu liber ca mai apoi să pot
avea grijă de brandurile lor. Am câștigat enorm de mult respect și în business din
punctul acesta de vedere.