Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri, Partea Întâi, Omilii la Hexaemeron, Omilii la

Psalmi, Omilii și Cuvântări , traducere, introducere, note și indicii de Pr. D.

Fecioru, Colecția PSB 17, Editura IBMBOR, București 1986, p. 347-398.

Barbacaru Bogdan Vasile, Anul I, Teologie Pastorală Grupa I

Informații referitoare la Sf. Vasile cel Mare.

Sf. Vasile cel Mare s-a născut în 329 sau 330 în Cezareea Capadociei dintr-o
familie
nobilă, Vasile și Emilia, binecredincioasă și a avut 9 frați și surori, din care unii au ajuns sfinți ai
Bisericii (Grigorie de Nyssa, Sf. Petru al Sebastiei , Sf. Cuv. Macrina, pustnicul Navcratie). A
fost școlit în Cezareea Capadociei, Constantinopol, apoi la Atena, unde l-a cunoscut pe Sf.
Grigore din Nazianz unde împreună au învățat „retorica, gramatica, regulile povestirii, legile
metricii și ale poeziei, filozofia, dialectica, astronomia, geometria, matematica și medicina” 1. În
356 termină studiile la Atena și pleacă în orașul natal unde predă ca profesor de timp de 2 ani, iar
sora sa Macrina văzând că viața lui ia un drum primejdios pentru credință, îl îndeamnă să se
apleace spre viața cea adevărată, duhovnicească și atunci Sfântul Vasile deșteptându-se ca dintr-
un vis, o ascultă și își vinde averile și le împarte săracilor. Părăsește catedra de retor, se botează,
apoi cercetează părinții din pustie și se retrage în Pont pe malul râului Iris, nu departe de Neo-
Cezareea unde înființează o mănăstire de călugări aproape de mănăstirea de călugărițe înființată
de Emilia (mama sa) și Macrina (sora sa) . Ajunge monah , preot, apoi episcop în 370 la
Cezareea unde se opune cu îndârjire presiunilor venite de la arieni și de la împăratul Valens care
îi proteja pe eretici. După ce îndură împotrivirile multor conaționali și după o activitate

1
INTRODUCERE. OPERA SF. VASILE CEL MARE în: Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri I. Omilii la Hexaemeron,
Omilii la Psalmi, Omilii și Cuvântări, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, coll.Părinți și Scriitori Bisericești 17, Ed.
Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p. 13.

1
misionară și filantropică intensă în episcopia sa ( „vasiliade”), încununată cu numeroase scrieri
teologice și multe minuni relatate de
cei apropiați ai săi, se stinge în anul 379.
Opera sa cuprinde omilii (Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și Cuvântări),
scrieri ascetice și dogmatice, epistole, scrieri liturgice (Liturghia, Molitfele), scrieri metafrastice,
dar și multe scrieri care este posibil să-i aparțină.

Informații referitoare la opera recenzată.

Opera luată în studiu pentru întocmirea acestei scurte recenzii este structurată în 3 părți:
Omilii la Hexaemeron (rostite când era preot, înainte de anul 370, într-o săptămână din postul
mare și în care comentează versetele 1-26 din capitolul întâi al Cărții Facerea), Omilii la Psalmi
(comentarii la 13 psalmi, în care Sfântul Vasile subliniază valoarea și folosul psalmilor pentru
orice credincios pentru că profețesc adevărul, istorisesc faptele petrecute, dau legi pentru viață și
tot ce este bun) și Omilii și Cuvântări (cu subiecte morale și dogmatice, cuvântări panegirice în
cinstea unor sfinți, îndrumări pentru tineri cum să folosească scrierile scriitorilor păgâni).
Pentru a înțelege contextul în care au apărut aceste omilii și cuvântări ale Sfântului
Vasile, este de folos să precizăm că în anul 362, educația creștină trecea printr-o criză profundă
provocată de edictul lui Iulian Apostatul (361-363), prin care profesorilor creștini le era interzis
să predea literatură și cultură păgână. Astfel, dacă tinerii creștini refuzau cultura păgână
rămâneau văduviți de foloasele ei, iar dacă acceptau să li se predea cultura păgână (de către
profesori păgâni) exista riscul îndepărtării acestora de adevărul creștin. Pericolul a fost înțeles de
Sfântul Vasile care redactează lucrarea „Către tineri, Cum pot întrebuința cu folos literatura
scriitorilor eleni” în care trasează conduita pe care trebuie să o aibă creștinul față de literatura și
cultura elină (imaginea fructului–simbol al învățăturii celei adevărate și a frunzelor care „oferă
fructului înveliș și înfățișare frumoasă”2).

Prezentarea temei operei recenzate.

2
SF. VASILE CEL MARE, „Omilii și Cuvântări”, în: Scrieri I. Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii
și Cuvântări, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, coll.Părinți și Scriitori Bisericești 17, Ed. Institutul Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p. 568.

2
 În prezentarea temei operei recenzate, ne vom referi la scrierea „Omilii și Cuvântări”,
iar din aceasta la trei omilii: Omilia a III-a la cuvintele: «Ia aminte de tine însuți», Omilia a IV-a
Despre mulțumire și Omilia a V-a La Mucenița Iulita.
În Omilia a III-a la cuvintele: «Ia aminte de tine însuți», Sfântul Vasile dorește ca orice
creștin în viața sa duhovniceacă să se concentreze în special pe supravegherea sinele său, adică
pe sufletul nemuritor, cea mai importantă componentă a ființei umane și care de multe ori este
atât de neglijat. Din această supraveghere necontenită asupra sa, în special asupra minții care
cade foarte ușor în păcat, omul va reuși să-și păzească darurile primite de la Dumnezeu, va vedea
cum este alcătuit sufletul și trupul și relația lor, nu va mai judeca pe aproapele său, va deveni
conștient de efemeritatea sa, se va desfăta cu cele pe care le are și nu va jindui la bunul celuilalt,
își va potoli mânia și în sfârșit toată pofta care vrea să preia frâiele cele raționale ale sufletului.
Omilia a IV-a a mulțumirii, este în fond o continuare subînțeleasă a ideii celei dintâi și
care îndeamnă creștinul să trăiască o stare de veselie și de mulțumire sufletească indiferent de
starea în care se află, bună sau rea, venind cu argumente în favoarea acestei idei. Sfântul Vasile
pornind de la îndemnul Sf. Ap. Pavel - „Bucurați-vă pururea, rugați-vă neîncetat, mulțumiți
pentru toate”, vrea să arate celor care cârteau pe motiv că nu pot să mulțumească în strâmtorări,
că omul trebuie să-și ridice sufletul la înălțime, să se mute la o viețuire cerească. Pentru cel care
nu mai trăiește în trup și s-a mutat la o viețuire cerească, durerea fizică a trupului nu ajunge în
partea spirituală a sufletului, pentru că el a pierdut legătura cu trupul. În esență pentru ca omul să
nu fie doborât de tot felul de necazuri care i-ar umbri starea de mulțumire și implicit de veselie a
sufletului, trebuie să-și pregătescă mintea mai dinainte de începerea ispitei cu ideea că toate sunt
supuse morții și sunt nestatornice și să privească la bunățățile viitoare care ne așteaptă („gândul
la aceste bunătăți este îndestulător să umple sufletul de bucurie și să facă să sălășluiască în
inimile noastre o veselie îngerească”3).
Omilia a V-a La Mucenița Iulita este tot o completare la omilia anterioară, dar cu o
referire în introducere la viața Sf. Mc. Iulita care era prăznuită în ziua discursului Sfântului
Vasile și o dezvoltare a temei rugăciunii neîncetate. În sprijinul ideii de desprindere a omului de
cele de jos și ridicare din sfera materială, Sfântului Vasile fericește pe Sf. Mc. Iulita care renunță
la viața cea degrab trecătoare și primește cununa muceniciei în împărăția cea cerească. În
privința rugăciunii, autorul spune: „nu trebuie să facem rugăciunile rostind silabele cuvintelor, ci

3
SF. VASILE CEL MARE, „Omilii și Cuvântări p. 385.

3
mai bine împlinind puterea rugăciunii prin libera voință a sufletului nostru și prin fapte de
virtute, care să se întindă pe tot parcursul vieții noastre” 4. Autorul aduce aspecte noi legate de
mulțumire și îndeamnă să mulțumim Domnului pentru a nu pierde tot ce ne-a dat El; să dăm și
săracilor căci Dumnezeu în marea Sa milostivire, ne mulțumește pentru darul făcut de noi celui
lipsit, ca și cum noi am da din bunurile noastre.

Analiza sincronă a textului din: Omilia a III-a la cuvintele: «Ia aminte de tine însuți»
cap. III, pag 367-368

Privit din punct de vedere sintactic, în textul analizat Sfântul Vasile repetă unele cuvinte
care sunt și preferate de el precum: suflet, trup, viață, cunoaștere, expresia: «Ia aminte la tine
însuți» apare de 3 ori; folosește un mod de adresare interogativ asupra ascultătorului și pe care
dorește să-l capteze provocându-l să-și pună întrebări, folosind tot odată cuvinte simple pe
înțelesul tuturor.
În abordarea semantică, tema avută în vedere de autor este supravegherea de sine, mai
exact o prioritizare a valorilor din structura ființei umane, cu accent pe suflet și rațiune („Sufletul
și rațiunea suntem noi înșine”5). Cercetarea și luarea aminte de sine vine cu beneficii foarte mari
precum: observarea și curățirea de întinăciunea ce poate ajunge în suflet, vederea adevăratei
valori a trupului care este muritor, a sufletului care e veșnic și atenția asupra modului de creștere
a lor, deprinderea virtuții, îndreptarea patimilor. Ca tehnică de argumentare, autorul pornește de
la textul «Ia aminte de tine însuți», folosește interogația pentru captarea atenției, aduce din nou în
prim plan textul de la care a pornit și face apoi o referire la un text biblic pentru a-și întări ideea.
În final introduce pentru o mai bună înțelegere a problematicii sinelui, imaginea sugestivă a unei
balanțe, care arată că îngroșarea trupului duce inevitabil la subțierea sufletului, iar îmbogățirea
sufletului determină subțierea trupului.
Textul nu este unul polemic, dorința autorului este de a transmite auditoriului o înțelegere
cât mai corectă a textului, dar și de a-l determina, să pună în aplicare cuvântul primit.
Sfântul Vasile în decursul celor 8 capitole din omilie, tratează sinele din multe unghiuri de
vedere și anume: ca dat a lui Dumnezeu diferit de instinctul de conservare al animalelor, ca
4
SF. VASILE CEL MARE, „Omilii și Cuvântări p. 389
5
SF. VASILE CEL MARE, „Omilii și Cuvântări. Omilia a III-a la cuvintele «Ia aminte de tine însuți»”, în: Scrieri
I. Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și Cuvântări, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, coll.Părinți și Scriitori
Bisericești 17, Ed. Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p.367

4
centru de supraveghere asupra gândurilor, imaginației și a patimilor, ca prilej de contemplare a
minunăției naturii exterioare , dar mai ales ca o alcătuire dumnezeiască ce invită la o uimire
continuă.

Analiza diacronă a textului din: Omilia a III-a la cuvintele: «Ia aminte de tine însuți»
cap. III, pag 367-368

Sfântul Vasile face trimitere în omilia sa la citate din Ieșirea 23, 21 9 (« Ia aminte la tine
însuți») și Galateni 5, 17 («căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului;
căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi.»). Omilia din care face
parte textul a apărut ca rod al iubirii față de creștinul vremii sale („El vorbește nu pentru a cauta
succese personale; el vorbește pentru a face bine altora; nu pentru a-i încânta, ci pentru a-i mișca
si îndrepta. Câtă deosebire, în aceasta privință, între retorii profani ai timpului și între
predicatorul creștin”6).
Dacă facem abstracție de cunoștințele pe care le avem despre autorul textului, de parcursul
didactic și spiritual remarcabil al acestuia, la o primă vedere observăm că ne vorbește un bun
cunoscător al sufletului uman dar și al împrejurărilor în care trăiește acesta, punând obsesiv în
vedere sinele ca centru al vieții de care trebuie avută o permanentă grijă, cu strajă neobosită, iar
trimiterea scripturistică pe care o face îi întărește cuvântul și-i dă elocvență.
Textul luat în sine nu oferă date istorice sau puncte de reper pentru o posibilă datare, afară
de faptul că are un conținut creștin cu trimiteri scripturistice și de aceea trebuie să apelăm la alte
indicii. În Studiul Introductiv se specifică faptul că Omiliile la Hexaemeron au fost realizate când
Sfântul Vasile era preot iar după ce ajunge episcop al Cezareei Capadociei în anul 370 se spune
că „a luptat cu fapta, cu cuvântul și cu scrisul” 7. Textul se adresează unui auditoriu larg și anume
unor credincioși din biserica vremii sale, cel mai probabil creștinilor din eparhia sa.

Concluzii

6
Stelian GOMBOS, „ Omilia Sfântului Vasile cel Mare către tineri” în site-ul CreștinOrtodox.ro, 11 april. 2014,
<https://www.crestinortodox.ro/religie/omilia-sfantului-vasile-mare-catre-tineri-128037.html>, 04 ian.2021
7
INTRODUCERE. OPERA SF. VASILE CEL MARE în: Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri I. Omilii la Hexaemeron, Omilii la
Psalmi, Omilii și Cuvântări, p. 20.

5
 Cel mai adesea trăim departe de noi înșine, nu luăm aminte întru-totul la ce facem, ce
spunem, ce gândim, trăim departe de noi, vedem greșelile celorlalți și dorim să le îndreptăm,
dorim bunurile altora fie ele materiale sau intelectuale, lăsăm să intre în inima noastră gânduri
urâte, patimi subtile sau grosiere, nu ne minunăm de alcătuirea dumnezeiască a sufletului și a
trupului nostru. Adesea împlinim toată rânduiala cea bisericească, postim, ne împărtășim,
frecventăm Biserica, facem acte de milostenie, ne facem datoria față de societate și familie, dar
de vasul interior al nostru nu purtăm de grijă, nu ne supraveghem inima și astfel ce câștigăm pe o
parte, pierdem pe cealaltă. Și aceasta pentru că interiorul nostru nu se vede în exterior și adesea
nici noi nu-l vedem, căci dacă s-ar vedea părțile noastre întunecate, ne-am îngriji de ele ca să le
îndepărtăm.
Așadar, „«ia aminte la tine însuți», ca să iei aminte la Dumnezeu, Căruia slava și puterea în
vecii vecilor, Amin”8

8
SF. VASILE CEL MARE, „Omilii și Cuvântări p. 375