Prelegeri: GENERALITĂȚI DESPRE UTILAJUL SECȚIEI DE PREGĂTIRE CĂTRE CROIRE

ȘI CROIREA TRICOTULUI/ TRICOTAJELOR (2ore)

CROIREA TRICOTURILOR

Tricotul, din magazia de odihnă pentru stabilizarea dimensională, va trebui să fie selectionat pe loturi în
vederea întroducerii în secție de croit. Loturile se selecționează după structură, culoare, nuanță și latime.

Croitul este format dintr-o succesiune de operații prin care tricoturile sunt transformate în
semifabricate, din asamblarea cărora, va rezulta produsul finit.

Metoda clasică de croire cuprinde următoarele operatii:

-şablonarea,
-spănuirea,
-secționarea și croirea propriu-zisă (decuparea detaliilor), corectarea detaliilor, numerotarea detaliilor.

Calitatea produsului confecționat, depinde de corespondenţa dimensională a detaliilor croite, cu tiparele,

respectiv cu şabloanele/

Croirea manuala, necesită un personal numeros şi bine calificat, fără însă să asigure totdeauna
rezultatele cele mai bune privind calitatea.

Modernizarea continuă a operatiilor de croit, prin introducerea unor maşini mereu mai perfectionate, pe
lângă o creştere a productivității muncii, asigură şi obținerea unor indici superiori de calitate şi consum.

. Şablonarea tricoturilor

Şablonarea este operația de desenare pe tricot a contururilor şabloanelor, în scopul stabilirii traseului pe
care-l va face cutitul maşinii de croit.

Sablonarea propriu-zisă poate fi efectuată prin mai multe metode:

- desenarea fiecărui şablon prin urmarirea conturului acestuia, respectând poziția din încadrarea
miniaturală;
-folosirea trafaretului.

Desenarea fiecărui șablon prin urmărirea conturului acestuia este metoda cel mai des utilizată din
cauza sortimentului larg de produse tricotate.
Se execută prin aşezarea manuală a şabloanelor pe material și tra sarea conturului cu creionul sau cu creta.

Fiecare detaliu ce se desenează pe material se marchează cu un număr de ordine, cu denumirea şi

mărimea piesei.

Şabloanele se vor aşeza pe material fără a se lasa spații între ele.

Creta cu care se desenează conturul şablonului va fi de culoare contrastantă cu culoarea tricotului pentru
a fi vizibilă. Dezavantajele acestei metode de şablonare sunt:
- repetarea încadrării şi marcării pentru fiecare șpan, ceea ce duce la ocuparea unui număr mare de
muncitori calificați;

-imposibilitatea repetării cu fidelitate a primei încadrări și a marcării exacte a contururilor tiparelor,

chiar dacă operația este executată de acelaşi muncitor;

- omisii frecvente de mici detalii ale produselor cu multe detalii.

 Metoda conturării cu trafarete (figura 1) constă în utilizarea unor şabloane numite trafarete,
confecţionate din materiale cu elasticitate redusă (muşama, carton, material plastic), prevăzute pe liniile de
contur cu perforaţii de formă ovală, cu dimensiuni de 10 – 15 mm.

Figura 1. Conturarea cu trafarete.

Multiplicarea încadrărilor.

Încadrările pot fi multiplicate:

Metode automate de încadrare. Metoda automată îmbină experienţa specialiştilor cu posibilităţile de
prelucrare a datelor oferite de tehnica de calcul, permiţând totodată găsirea mai multor soluţii de gradare şi
încadrare, oferind posibilitatea alegerii celei mai avantajoase variante pentru modelul şi tricotul analizat.
(figura 2).

Figura 2. Subsistemele programei Gemeni Tailoring Assistant.

 Calculul loturilor

Folosirea rațională a materialelor textile necesită un calcul preliminar operației de spănuit.

Necesarul de materiale textile pentru formarea unui span se numește lot. Calculul stabileşte numărul de
foi cu o lungime dată, ce rezultă dintro bucată de material.

Pentru efectuarea acestei operații este necesar să fie cunoscute: lungimea țesăturii (tricotului) şablonate,
numărul straturilor ce vor fi în span, precum și lungimea şi lățimea loturilor.

2. Şpănuirea

Spänuirea este operația prin care materialul se aşează în straturi suprapuse cu lungimi şi lățimi egale.

Și această operațic se poate face pe dublu sau pe desfăcut, cu faţa într-un singur sens sau față în faţă, în
funcție de cum s-a efectuat operația de şablonare.

Șpănuirea sau stratificarea este operația de suprapunere a mai multor straturi de tricot de o anumită
lungime în vederea decupării (simultane) a pieselor pentru un număr mare de produse.

Operaţia de spănuire comportă mai multe faze:

-derularea materialului;

-aşezarea straturilor suprapuse pe masa de spănuit;

-tăierea la fiecare strat a celuilalt capăt al foii de tricot.

Tehnologia spănuirii necesită respectarea unor condiții tehnice bine determinate ca:

- aşezarea straturilor fără ca materialul să fie tensionat sau cutat;

- suprapunerea cu exactitate a straturilor pe una din laturile lon gitudinale, pentru a se forma baza de
aşezare a şabloanelor, deoarece tricoturile prezintă variații de lățime pe lungimea lor;

-tăierea cu exactitate a foilor la aceeași lungime stabilită prin şablonare;

-înălţimea spanului să fie corespunzătoare caracteristicilor trico turilor pentru a se evita alunecarea
straturilor în cursul operațiilor ulterioare;

-tăierea foilor să fie executată perpendicular pe lungimea spanului.

Numărul foilor din span este stabilit în funcție de grosimea tricotului. Spânuirea trebuie efectuată cu mare
precizie în ceea ce priveşte lungimea şi lățimea, pentru a corespunde cu dimensiunea şablonului sau a
trafaretului.

De asemenea, înălțimea spanului trebuie să fie corespunzătoare normelor de croit şi grosimii materialelor
şpănuite. Ca valoare, înălțimea unui span nu poate depăşi 15-20 cm, deoarece la decuparea detaliilor se pot
produce dereglări ale stratului de țesătură, ceea ce poate duce la îngustări ale unor detalii croite.
În practică, numărul straturilor are diferite limite, în funcție de tipul tricotului.

2. Şpănuirea sau stratificarea (figura 3).

 Figura 3. Reprezentare schematică ale modului de stratificare a tricoturilor

Spănuitul tricoturilor se poate executa manual sau mecanic.

Spănuirea manuală este operația de aşezare manuală a straturilor de material pe mese simple, cu
dimensiunile de 3 x (1-1,6) m. Operația de şpănuire manuală cuprinde:

- derularea baloturilor de material

- aşezarea manuală a foilor de span

- tăierea foilor la capetele şpanului.

Spănuirea manuală se execută la o masă de lucru , care este alimentată cu materialul 2 sub formă pliată
sau rulată în balot. Derularea materialului se face cu ajutorul unui derulator, cunoscut de la capitolul ,,Recepția
materialelor". În timpul formării şpanului 3, foile se fixează cu dispozitivul 4 sau cu diferite obiecte care să
asigure stabilitatea pe masa de lucru.
a. Şpănuirea manuală (figura 4) se realizează de către doi muncitori, aceștia participând efectiv la
desfășurarea tuturor fazelor tehnologice .

Figura 4. Dispozitive de derulare a balotului şi de fixare a capătului de şpan.

b. Şpănuirea manual-mecanică se realizează cu ajutorul unor cărucioare pe care se plasează materialul

textil, antrenarea în mişcare a utilajului realizându-se de către muncitor. Deplasarea căruciorului se realizează
prin intermediul a patru role, 1 (figura 5), pe şine plasate pe marginea mesei de şpănuit..

Figura 5. Cărucior de şpănuit cu acţionare manuală.

b. Şpănuirea mecanizată se face cu ajutorul maşinii de şpănuit care execută depunerea stratului în
şpan, aşezarea marginii şpanului, fixarea spanului şi tăierea foilor.
 Procesul de şpănuire mecanizată se execută cu maşini de şpănuit țesături sau tricoturi, care au o
productivitate ridicată, realizează o calitate superioară a producției şi asigură un preț de cost redus în
comparație cu șpănuirea manuală sau manual-mecanică. În industria confecțiilor se folosesc diferite tipuri de
maşini pentru şpănuit.

Spanul realizat pe maşini poate avea o înălțime de până la 22 cm şi o lungime de până la 25m.

Maşina de spănuit este formată din o parte fixă, pe care se depun straturile de material sub formă de
şpan, şi o parte mobilă, prevăzută cu mecanismele necesare, care depun țesătura pe masa de lucru.

Şpănuirea mecanică presupune utilizarea mașinilor de șpănuit cu acționare mecanică (figura 6).

Figura 6. Mașina de șpănuit

3. Croirea este operația care se execută în scopul obținerii detaliilor produselor de îmbrăcăminte
încadrate pe tricotul respectiv.
Secționarea se efectuează cu mașini mobile de secționat care pot fi clasificate după forma organului
tăietor:
⮚ Mașini mobile cu cuțit-disc;
⮚ Mașinile mobile cu cuțit vertical;
⮚ Mașina fixă de tăiat cu trei roți (figura 9);
⮚ Mașina automată de croit (figura 10).
Mașina mobilă cu disc (figura 7) este utilizată în croitul tricoturilor subțiri, în straturi subțiri.
Mașina mobilă de tăiat cu cuțit vertical (figura 8) are același rol ca și mașina de tăiat cu disc. Această
mașină are ca organ de lucru un cuțit liniar.
Figura 7. Mașina mobilă cu disc Figura 8. Mașina mobilă de tăiat cu cuțit vertical

Figura 9. Mașina fixă de tăiat cu trei roți

Figura 10. Mașina automată de croit