Câteva stratageme prin care creierul uman

este amăgit în a vedea planul în relief

A. A.
Clasa a IX-a C
Mai 2017
Imagine preluată de la http://physics.usask.ca
Specificul vederii umane face posibile stratagemele
Corneea Coroida
Umoarea
apoasa Cristalinul
Retina vitroasa optic
Formarea imaginii în ochi. Sursa: www.esanatos.com
Căile de transmitere a imaginii la creier. Sursa: www.quora.com
Sclerotica
Ochiul uman este un instrument optic sofisticat,
dotat cu un sistem de refracţie complex.
Lumina pătrunde prin cornee, care este o lentilă
convergentă, traversează mediile refringente şi
ajunge la retină. Aici se formeaza imaginea reală,
mai mică şi răsturnată a obiectului.
Cantitatea de lumină ce intră în ochi este ajustată
Umoarea Nervul
de iris.
Responsabil de acomodarea la distanţă este
cristalinul, lentilă biconvexă care are posibilitatea
să-şi modifice convexitatea.
Coroida este o membrană pigmentată, ce conferă interiorului
ochiului calitatea de cameră obscură.
Imaginea, codificată chimic în retină, este transmisă la
cortexul cerebral prin nervul optic al fiecăruia dintre ochi.
Astfel, la creier ajung două imagini uşor diferite, datorită
poziţiei diferite a fiecărui ochi faţă de obiect.
Scoarţa cerebrală integrează semnalele de la cei doi ochi,
realizând imaginea stereoscopică, dreaptă şi de mărimea
obiectului.
Una din cele mai vechi încercări de a reliefa planul:
În secolul al XV-lea, Filippo Brunelleschi a explicat şi a demonstrat metoda geometrică a perspectivei.

"Vedere a Amfiteatrului Flavian, numit Colosseum", Giovanni Battista Piranesi, 1757. Sursa: www.theantiquarium.com
Ochiul uman transpus în tehnologie: camera foto
La începutul secolului al XIX-lea, în încercarea de a reda realitatea cât mai fidel, a fost inventat aparatul de
fotografiat, după modelul ochiului. Prin sistemul de lentile, pe placa fotografică se înregistra imaginea reală,
răsturnată şi mai mică a obiectului vizat, în negativ.

Sursa: www.fotohobby.ro
Sursa: commons.wikimedia.org

Schema formării imaginii pe film şi în vizor. Sursa: www.scritub.com

Începuturile fotografiei

Primele fotografii din lume au fost realizate de inventatorul francez Joseph Nicéphore Niépce acum
aproape două sute de ani.

Cea dintâi reprezintă o gravură flamandă.

Cea de a doua se numeşte “Vedere de la

fereastra din Le Gras”. Expunerea a durat opt
ore.
Sursa: webcultura.ro
Prima tehnologie tridimensională: stereoscopul
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, Sir
Charles Wheatstone a inventat
stereoscopul. Dispozitivul a fost folosit
pentru examinarea imaginilor
stereoscopice, iluzii optice de adâncime
create cu ajutorul unor imagini plane. Două
fotografii simultane ale aceluiaşi subiect,
realizate cu două aparate situate la o
Stereoscop distanţă comparabilă cu cea dintre ochi,
Sursa: webcultura.ro
erau privite printr-un sistem de lentile.

Practic, fiecare ochi vede

o singură imagine, uşor
diferită de cealaltă.
Imaginile se suprapun,
creând senzaţia 3D.

Sursa: https://blogs.loc.gov
Cum se realizează fotografiile pentru efectul stereoscopic
Metoda convergentă, pusă la
punct mai târziu, are avantajul
realizării unui efect 3D mai
complex. Fotograful selectează

Sursa: http://hydra.ro
Inițial, camerele foto
poziția unui obiect care va apărea
erau poziționate paralel.
ulterior în planul ecranului: acesta
Efectul 3D rezultat era
este punctul de convergență al
parțial: în fața unui
axelor celor două aparate (pătratul
fundal plan, unele
albastru). Ceea ce se află în spatele
obiecte erau percepute
punctului de convergență, va fi
ȋn relief.
perceput la redare în spatele
ecranului (triunghiul verde); invers,
ceea ce se află în fața punctului de
convergență, va fi perceput la
redare ca ieşind din ecran (cercul
roşu).

Cameră stereoscopică. Sursa: Pinterest

Imagini tridimensionale cu ochiul liber
Acelaşi efect poate fi obţinut fără stereoscop.

Pasul 1: focalizând pe imagine, ţineţi degetul

arătător la distanţă de 30-40 cm de ochi, astfel încât
cele două imagini ale arătătorului să fie aliniate cu
cele două romburi roşii.

Pasul 2: Focalizaţi pe degetul arătător, fără să-l

deplasaţi. Cele două imagini ale arătătorului se vor
apropia, până când se vor suprapune.

Pasul 3: Fără a schimba poziţia ochilor, îndepărtaţi

degetul arătător şi îndreptaţi-vă atenţia spre
imagine. Aceasta va apărea în relief.

Sursa: www.digital-photography-tips.net3
Imagini tridimensionale cu ochiul liber
Procedând în acest fel, imaginea se formează ȋn fața ecranului şi devine mai mică şi tridimensională.

Sursa: www.flickr.com
 Sursa: www.flickr.com

Sursa: httpwww.3dwonderstuff.com
Imagini 3D cu ochiul liber, ȋn era calculatorului

Sursa: www.3dwonderstuff.com
Stereograme
Pe baza aceluiaşi mecanism, au fost create stereogramele: un model repetitiv este modificat astfel încât să
creeze o imagine în faţa sau în spatele fundalului.

Model repetitiv Imaginea virtuală poate apărea adâncită față de

fundal sau poate proemina din fundal, în funcție de
modificările aduse modelului repetitiv şi de modul de
Imagini create cu ajutorul programului Stereographic Suite 2.0 acomodare a privitorului.
Stereograme – cum trebuie privite
1 În mod normal, ochiul stâng (OS) şi ochiul drept (OD) privesc acelaşi element al modelului repetitiv.
Imaginea 3D nu se formează.
2 Urmând procedeul descris anterior, ochiul stâng va privi un element mai spre dreapta decât ochiul
drept. În momentul în care cele două elemente se suprapun, axele ochilor se vor intersecta ȋn fața
ecranului; ȋn punctul de intersecție se formează imaginea virtuală 3D, mai mică şi percepută ca adâncită
față de fundal.
3 Invers, dacă relaxăm acomodarea, ca şi cum am privi undeva ȋn spatele ecranului, ochiul stâng va privi un
element mai spre stânga decât ochiul drept. În momentul în care cele două elemente se suprapun, axele
ochilor se vor intersecta ȋn spatele ecranului; ȋn punctul de intersecție se formează imaginea virtuală 3D,
mai mare şi percepută ca proeminând din fundal. Imagine 3D

Ecran
Model
repetitiv
1 2 3
Imagine 3D

OS OD OS OD OS OD
Stereograme

Sursa: httpwww.3dwonderstuff.com
Sursa: www.eyetricks-3d-stereograms.com
3D prin mişcare: efectul stereokinetic

Efectul 3D poate fi realizat nu numai prin suprapunerea celor două (sau mai multe) imagini efectuate
simultan din unghiuri diferite, ci şi prin alternarea lor.
Efectul stereokinetic
Mişcarea în plan a unei forme plane este percepută tridimensional. În
cazul imaginii prezentate (silueta neagră a unei dansatoare), lipsa totală
a detaliilor determină o ambiguitate pe care fiecare privitor o rezolvă în
mod subiectiv. Unii privitori văd silueta rotindu-se în sens orar, alții – în
sens antiorar, alții – alternativ. Sursa: wikipedia

A doua imagine prezintă:

Sursa: http://psych.wisc.edu
- o elipsă care se roteşte în plan, în sens antiorar; în interiorul
său, un punct se roteşte în acelaşi sens, mai lent, sau
- un cerc care se roteşte în spațiu; acelaşi punct se roteşte în
interiorul său, sau
- un con ce se roteşte în spațiu, cu vârful spre privitor (punctul
reprezintă vârful), sau
- un con ce se roteşte în spațiu, cu interiorul spre privitor
(punctul reprezintă vârful).
De remarcat: segmentele de pe conturul elipsei nu ȋşi mențin
poziția: şi ele se rotesc, ceea ce contribuie la apariția efectului
stereokinetic.
Imaginea stereoscopică ȋn mişcare
Filmul “Matrix” a fost printre primele care au prezentat acest efect, utilizând mai multe camere video, astfel
încât nu numai imaginea este ȋn mişcare, ci şi subiectul.

Sursa: www.tenor.com
A. A.
Clasa a IX-a C
Mai 2017