GIMNASTICĂ DE BAZĂ

Anul I - EFS

TERMINOLOGIA ȘI REPREZENTAREA GRAFICĂ

Curs 3

Terminologia gimnasticii

În Dicționarul explicativ al limbii române, terminologia este definită ca fiind totalitatea

termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate.
Prin terminologia activităților sportive se înțelege denumirea convențională a tuturor
materialelor, aparatelor, echipamentelor şi exercițiilor ce sunt utilizate într-o ramură sportivă.
Ca orice domeniu de activitate sau ca orice ramură științifică şi gimnastica dispune de o
terminologie proprie. Terminologia este totdeauna strâns legată de conținutul, teoria,
metodica, practica, dezvoltarea şi perfecționarea ramurii științifice pe care o reprezintă.
Descrierea terminologică corectă a exercițiilor are o importantă majoră în înțelegerea
esenței mișcărilor şi în crearea imaginii corecte a acestora contribuind la îmbunătățirea
procesului de învățare, ușurând comunicarea dintre elevi şi profesori, dintre sportivi şi
antrenori, dintre concurenți şi arbitri, motiv pentru care terminologia se bazează pe
următoarele principii:
• să fie precisă (termenul folosit în denumirea unei mişcări să nu dea naștere la mai multe
interpretări);

• să fie unitară (termenul folosit în denumirea unei mişcări să fie identic cu conținutul);

• să fie clară (să redea imaginea reală a mișcării);

• să fie concisă (să folosească un număr redus de cuvinte în redarea unei mişcări);

• să fie științifică şi să respecte particularităţile de limbă;

• să fie sonoră (termenii folosiți să aibă o anumită formă, care să permită perceperea cu
uşurinţă a modulaţiilor vocii în dictarea unei comenzi);

• să aibă calitatea de a servi şi ca mijloc de comunicare internaţională.

 GIMNASTICĂ DE BAZĂ
Anul I - EFS
Gimnastica cuprinde totalitatea termenilor specifici folosiți pentru denumirea
aparatelor, materialelor, echipamentelor, obiectelor portative, pozițiilor, mișcărilor şi
exercițiilor folosite în practicarea ei, cât şi modul de descriere al exercițiilor.
Printre aparatele care se găsesc într-o sală de gimnastică amintim: banca de gimnastică,
scara fixă, frânghia, cadrul pentru exercitii de cățărare, trambulina elastică şi semi elastică,
plasa elastică, capra, lada, bara de perete, etc.
Obiectele portative utilizate în gimnastică pentru rezolvarea diferitelor sarcini sunt:
coarda, cercul, eșarfa, panglica, bastonul, banda elastică, mingi de diferite dimensiuni şi
greutăți, diferite obiecte improvizate (saci cu nisip, sticle umplute cu apă, nisip) etc.
Comanda reprezintă formularea scurtă, clară, precisă şi energică în vederea realizării
sarcinilor de către executanți şi organizarea colectivelor folosind diferite acțiuni pe loc şi din
deplasare.
Comanda trebuie să fie mobilizatoare, iar tonalitatea şi intensitatea comenzii să se
adapteze în funcție de condițiile de lucru. Astfel, tonalitatea poate fi înaltă sau joasă, stridentă
sau melodioasă, în timp ce intensitatea poate fi puternică sau slabă, energică sau domoală în
concordanță cu caracterul mișcărilor.
Comanda are două pârți distincte:
• partea prevestitoare anunță colectivul ce are de executat şi are rol mobilizator, captând
atenția executanților asupra acțiunilor pe care le vor executa;

• partea executivă (săvârșitoare) determină momentul începerii acțiunii comandate şi are rol
decisiv, hotărâtor în ceea ce privește efectuarea acțiunilor comandate.
De obicei, partea a doua a comenzilor se dă pe un ton mai ridicat şi energic pentru a
influenta execuția promptă a acțiunilor solicitate. Între partea pregătitoare şi cea executivă
trebuie să existe o scurtă pauză astfel încât colectivul să aibă timp să recepționeze mesajul, în
vederea realizării sarcinilor. Cel care comandă trebuie să adopte o poziție controlată, iar pentru
a putea supraveghea întregul colectiv, este de preferat să găsească un loc în afara formației
pentru a nu stânjeni desfășurarea activității.
 GIMNASTICĂ DE BAZĂ
Anul I - EFS
Cel care comandă trebuie să adopte o poziție controlată, iar pentru a putea supraveghea
întregul colectiv, este de preferat să găsească un loc în afara formației pentru a nu stânjeni
desfășurarea activității.

Reprezentarea grafică a executanților şi exercițiilor

Pentru o mai bună înțelegere şi reprezentare a mișcărilor şi exercițiilor, în gimnastică se

folosesc desenele. Cel mai ușor de realizat este desenul liniar la care se adaugă şi unele semne
speciale.
Reprezentarea solului se realizează prin trasarea unei linii orizontale pe care se
desenează executantul din față, din spate sau din lateral.
Reprezentarea aparatelor se realizează din lateral, cu excepția reprezentării calului cu
mânere care se desenează din spate.
Reprezentarea proporțiilor corpului, pentru o cât mai corectă imagine a executantului
se trasează o linie verticală ce trebuie împărțită în 7 pârți egale. Capul trebuie să reprezinte
1/7, iar corpul şi picioarele câte 3/7 (fig. 1).

Fig. 1
Capul se poate desena din față, din spate şi din lateral, el fiind reprezentat astfel: din
față - un cerc (fig. 2a); din dreapta - un cerc cu o linie spre dreapta (reprezintă imaginea
executanților din profil dreapta (fig. 2 b); din stânga - un cerc cu o linie spre stânga (fig. 2c);
din spate - un cerc hașurat în întregime (fig. 2d); de sus - un cerc cu o linie spre înainte (fig.
2e ).

Fig. 2

a b c c d
 GIMNASTICĂ DE BAZĂ
Anul I - EFS

Pentru desenarea unui executant din lateral, în poziția stând depărtat, piciorul dinspre
desenator se va trece sub linia solului. Pentru redarea mai multor detalii ale mișcărilor pot fi
folosite o serie de semne convenționale care completează desenele şi duc la o mai bună
înțelegere a acestora astfel:
• primul desen trebuie să reprezinte poziția inițială,;

• următoarele desene se realizează în ordine cronologică, iar timpii respectivelor mişcări se

notează sub linia solului şi sub figura respectivă;

• pentru ușurarea înțelegerii desenului pot fi folosite diferite semne ajutătoare fig. 3;

a b c d e
Fig. 3
• săgeata se folosește pentru precizare a direcției de deplasare (fig. 3a);

• 3x - indică numărul de repetări a mișcării (fig. 3b);

• cifră deasupra unei linii frânte indică numărul de arcuiri (fig. 3c);

• semnul + - indică faptul că mișcarea se execută în partea opusă (fig. 3d);

• 90° - mărimea în grade (fig. 3e).