TERMINOLOGIA

DOMENIULUI EFS
2
 TERMENI DE BAZĂ

MIŞCAREA - acţiunea de deplasare a corpului sau

segmentelor acestuia în spaţiu, faţă de un punct de
referinţă. Termenul este sinonim cu act motric, element
(tehnic), exerciţiu (fizic).
➢ Caracteristicile mişcării:
Traiectoria mişcării - drumul parcurs de corp sau
segmentele sale între poziţia iniţială şi cea finală.
Se exprimă prin formă, amplitudine şi direcţie.
Forma mişcării - poate fi rectilinie sau curbilinie
Amplitudinea mişcării - mărimea deplasării corpului sau
segmentelor sale între anumite repere alese arbitrar,
Se exprimă în grade şi unităţi de măsură liniare.
Direcţia - sensul de deplasare a corpului sau
segmentelor sale.
- principale: înainte, înapoi, lateral, jos.
- intermediare: înainte–jos, înainte–sus, lateral–jos,
lateral–sus, oblic–jos, oblic–sus, oblic-înapoi, diagonal.
Planurile în care se desfăşoară mişcările segmentelor
corpului corespund planurilor anatomice:
➢frontal dispus vertical paralel cu fruntea;
➢sagital dispus vertical;
➢transversal dispus orizontal.
Axele în care se efectuează mişcările de rotaţie sunt:
longitudinală şi transversală.
Structura mişcării - o grupare caracteristică a
componentelor actului motric (moment - fază - perioadă)
care prin asocierea şi condiţionarea lor reciproc, îi
conferă unitate.
Tehnica mişcării - structura raţională a actului motric
corespunzătoare scopului urmărit.
➢Componente structurale ale actului motric:
Momentul mişcării - cea mai simplă care marchează
aspectele statice ale execuţiei actului motric.
Faza mişcării - distinctă, alcătuită din mai multe momente.
Perioada mişcării - alcătuită din mai multe faze succesive.
➢Caracteristici temporare ale actului motric
Durata mişcării - indică timpul necesar de execuţie a
actului motric.
Tempoul mişcării - indică cantitatea de elemente
structurale raportată la unitatea de timp.
Ritmul mişcării - constă din accentuarea periodică a unora
din elementele sale constitutive.
Cadenţa - succesiunea ritmică şi uniformă a paşilor în
mers şi alergare, imprimată prin diferite modalităţi de
semnalizare sonore ca: numărătoare, bătăi din palme,
fluier, etc.
➢ Din punct de vedere al complexităţii mişcarea poate fi:
Mişcare simplă - act motric cu solicitare neuromusculară
redusă alcătuit din unul sau câteva elemente structurale
efectuate de obicei într-o singură direcţie, cu un lanţ
cinematic elementar.
Mişcare compusă - act motric care însumează mişcări
simple, realizate de segmentele corpului, simultan sau
într-o succesiune care îi asigură o anumită unitate.
Mişcare complexă - act motric, structurat multiplu şi
variat, care prezintă un anumit grad dificultate în
efectuarea lui.
➢ Din punct de vedere al efectului, mişcarea poate fi:
Mişcare analitică - act motric care prin structura sa
determină efecte localizate în diferite articulaţii şi grupe
musculare.
Mişcare sintetică (globală) - act motric cu structură
compusă complexă cu efect general asupra
organismului.
 aplecare

CAP răsucire

rotare
MIŞCĂRI ALE SEGMENTELOR CORPULUI

îndoire
întindere

ridicare

coborâre
BRAŢE
ducere

balansare

răsucire
rotare

încrucişare
 aplecare

îndoire

răsucire

TRUNCHI îndreptare

rotare

aplecare răsucită

îndoire răsucită
 ridicare pe vârfuri
depărtare
apropiere
ridicare
coborâre
ducere
rotare
PICIOARE
răsucire
îndoire
întindere
balansare
fandare
încrucişare
 TERMENI DE BAZA
EXERCIŢIUL - în gimnastică are două accepţiuni:
➢„o acţiune motrică cu valoare instrumentală, conceput şi
programat în vederea realizării obiectivelor proprii
diferitelor activităţi motrice” (A. Dragnea, A. Bota, 1999, p.
209).
➢„înlănţuirea mai multor elemente structurate într-un mod
unitar, putând fi efectuat individual sau în grup, liber, la
aparate sau cu obiecte portative” (A. Stroescu, R.
Podlaha, 1974, p. 24).
Exerciţiul liber - un gen de exerciţiu constituit din mişcări
analitice sau sintetice, executate fără aparate sau obiecte
portative.
Exerciţiul liber ales - o înlănţuire de mişcări concepută de
antrenor sau sportiv, pe baza unor anumitor cerinţe
precizate de regulament, în vederea participării la
concursuri.
Exerciţiul impus - o înlănţuire de elemente concepută de
coordonatorul activităţii, executantul fiind obligat să-l execute
întocmai.
Element tehnic - mişcare cu structură unitară distinctă,
componentă a unui exerciţiu, care porneşte dintr-o poziţie
iniţială şi se termină într-o poziţie finală.
În gimnastica de performanţă, elementele şi anumite legări
sunt sistematizate în grupe de dificultate: A, B, C, D, E, super E
şi până la J în sport aerobic.
Procedeu tehnic - modalitatea concretă de efectuare a
elementului tehnic.
Legare - reprezintă execuţia neîntreruptă a două sau mai multe
elemente fiind necesar ca poziţia finală a elementului
precedent să constituie poziţia iniţială a elementului următor.
Combinaţie - asamblarea mai multor elemente tehnice într-o
anumită ordine.
Compoziţie - combinarea creatoare şi echilibrată a diferitelor
elemente tehnice, componente ale unui exerciţiu.
 DESCRIEREA EXERCIŢIILOR DE GIMNASTICĂ
Principalele elemente care fac parte din descrierea exerciţiilor
de dezvoltare fizică generală sunt:
Poziţia iniţială poate fi o poziţie fundamentală sau derivată.
Aceasta se scrie la început cu literă mare şi este urmată de
două puncte.
Dacă poziţia iniţială are o structură complexă, descrierea ei
începe de la punctul de reazem şi se continuă cu celelalte
segmente ale corpului la care au survenit modificări.
Exemplu: Stând depărtat cu braţele sus; stând depărtat cu
trunchiul aplecat, braţele lateral.
În cazul exerciţiilor de dezvoltare fizică generală cu obiect se
specifică şi modul de ţinere a acestuia iar în cazul celor la
aparate se specifică şi poziţia faţă de aparat.
Timpii de execuţie se scriu sub poziţia iniţială, în ordine
cronologică.
Dacă mişcarea necesită mai mulţi timpi de execuţie, între
cifrele respective se pune o liniuţă. Ex: 1-2; 1-3.
Denumirea mişcării. ex: ridicare, îndoire, balansare,
Segmentul care efectuează mişcarea respectivă: cap, braţ,
Direcţia mişcării. ex: înainte, lateral – sus.
În cazul unei mişcări compuse, când segmentele se deplasează
simultan, între elementele componente se folosesc cuvintele
"cu", "şi" sau virgula. ex: ridicare pe vârfuri cu îndoirea
picioarelor, ridicarea braţelor lateral şi aplecarea capului
înainte;
Poziţia finală se menţionează la sfârşit. De cele mai multe ori
este identică cu cea poziţia iniţială, dar poate fi şi diferită.
În descrierea legărilor, combinaţiilor sau a unui exerciţiu
integral, mai intervin următoarele completări:
- în succesiunea diferitelor legări sau combinaţii mişcările se
separă prin punct şi virgulă;
- în cazul legărilor, poziţia iniţială a mişcării următoare nu se
menţionează întrucât poziţia finală a mişcării precedente
constituie poziţia iniţială a acestuia.
La exerciţiile cu acompaniament muzical în descriere se vor
preciza la început măsurile muzicale şi timpii respectivi.
Exemple:

Ex 1
PI Stând depărtat
T1. îndoirea picioarelor cu ridicarea braţelor înainte
T2, 4, 6, 8 revenire în PI
T3,7. aplecarea trunchiului înainte cu ridicarea
braţelor sus
PI 2,4,6,8 1 3,7 5
T5. extensia trunchiului și ridicarea brațelor înapoi

Ex 2

PI. Stând depărtat

T1,3. răsucirea trunchiului spre dr. (stg.) cu
ridicarea braţelor înapoi (înainte)
T2, 4, 6, 8 revenire în PI
T5,7. îndoirea trunchiului spre dr. (stg.) cu ridicarea
braţelor sus (ducerea mâinilor la ceafă)
PI 2,4,6,8 1,3 5,7
 ALCĂTUIREA DESENELOR ÎN GIMNASTICĂ
1. Reprezentarea solului se face cu ajutorul unei linii
orizontale pe care se desenează gimnastul din faţă, din spate
sau din lateral.
2. Reprezentarea aparatelor.
În majoritate se desenează din lateral în afară de calul cu
mânere care se reprezintă din spate.
3. Proporţiile corpului.
Capul reprezintă a 7-a parte din înălţimea întregului corp iar
picioarele 1/2 din înălţime.
4. Desenarea gimnastului.
Executantul se poate desena din faţă, lateral sau din spate.
Capul

Mâinile
Braţele lateral cu palmele înainte
cu palmele înapoi
cu palmele în sus
Braţele sus cu palmele înainte
cu palmele înapoi
cu palmele lateral
Braţele înainte cu palmele în jos
cu palmele în sus

Segmentele corpului care se găsesc mai aproape de cel

care desenează se reprezintă cu o linie continuă din umeri
sau din şold iar cele care se găsesc mai departe cu o linie
întreruptă fie la nivelul umerilor, fie la nivelul şoldului.
➢Folosirea semnelor:
- săgeata pentru a preciza direcţia de deplasare (a);
- 3x o cifră care arată numărul de repetări a mişcării (b);
- o cifră deasupra liniei frânte arată numărul de arcuiri
şi se scrie aproape de partea respectivă (c).
- semnul "+" arată că mişcarea se execută şi în partea
opusă. În cazul mişcărilor executate în doi arată
schimbarea rolurilor (d).
- cifra însoţită de o linie curbă punctată arată mărimea
în grade şi sensul întoarcerii (e).
➢Desenarea exerciţiilor:
- primul desen arată poziţia iniţială
- desenele se fac în ordinea cronologică iar timpii se
notează sub linia solului şi sub figura respectivă
- repetarea poziţiei iniţiale sau a oricărei poziţii nu
necesită un desen nou. Cifra care reprezintă timpul
respectiv se scrie sub poziţia repetată.