Oare putem invinge limitarile noastre ca si intelegere ca si conditii limitative?

Ce vreau sa spun este o poveste adevarata despre credinta si dorinta de a avea ceva suprem in viata ta.
Adica nimic din cee ce ni se intampla nu ni se intampla fara un scop. Sa fi sigur/sigura de asta.

Tot ce este in jurul nostru ne face sa mergem inainte de fiecare data sa trecem peste acele impasuri ale
vietii sau mai bine spus peste acele obstacole care sunt menite sas ne invete ca nimic nu este vesnic,
totul este trecator.

Chiar daca medicina a fost lasat de Bunul Dumnezeu pe pamant spre a ne ajuta sa ne imbunatatim viata,
sa nu uitam ca ea este limitata din anumite puncte de vedere. La ce vreau sa fac referire este la
posibilitatea de a da viata, de a crea.

Nu ne sunt desschise aceste cai, aceste cai sunt doar pentru Creator, pentru Bunul Dumnezeu. Noi
putem doar sa speram ca lucrurile ne vor duce in directia in care sa se intample acest miracol al vietii.

Sunt atat de multe familii care isi doresc ca viata lor sa fie implinita, completa odata cu aparitie unui
copil, un suflet care sa ne ajute sa evoluam spre o alta treapta a noastra ca oameni, ca fiinte sociale.

Aceasta bucurie de a devenii parinti pentru unii dintre noi vine mai usor, pentru altii mai greu iar pentru
o parte dintre noi se materializeaza doar printr-o adoptie. Asatzi vreau sa iti povestesc despre aceste
aspecte.

Pentru multi dintre noi fericirea de a deveni parinti este relativ rapida si fericita. Fara prea multe suisuri
si coborasuri apare in viata nostra acea minune care ne face mai fericiti si mai implinit ca niciodata. Ne
dam seama ca dragostea ce o avem nu se divide sau nu se imparte ea se multuplica. Apare adragostea
fata de faptura acea micuta si dragalasa, copilul nostru care este altceva.

Pentru o alta parte dintre noi, mai nou cei mai multi (cca 50% din populatie daca nu mai mult) bucuria
de a deveni parinti este mai dificila. Necesita mai multe sacrificii si in ultima instanta asta ca sa nu zic in
prima instanta o doza foarte mare de redinta in Bunul Dumnezeu. Dupa mai multe incercari nereusite de
a devenii parinte urmeaza calea medicinei. Adica fertilizari in vitro si cine mai stie ce fel de modalitati
inovative de a deveni parinti. O parte din cei care inacearca reusesc la acest nivel. O alta parte dupa
nenumarate incercari nu izbandesc. Apar si explicatiile medicale care nu fac decat sa ne plaseze intr-o
parte sau in alta a unro grafice complet empirice. Aceste date si grafice nu au nimic de a face cu ceea ce
simt acele persoane care trec prin toate aceste incercari care nnu fac altceva decat sa iti subrezeasca
increderea in tine si te imping spre a avea din ce in ce mai multe incredere in medici. Merg la a cel medic
pentru ca este renumit in cine stie ce metoda care ne va aduce acel minunata sentiment de a fi parinti.
Aici o parte dintre noi poate reusesc intr-un final sa ajunga parinti. O alta parte inca nu si-au finalizat
calatoria, calatoria spre acel sentiment minunat de a deveni parinti. Toate aceste intamplari nu fac
altceva decat sa te faca sa te increzi si mai mult in Creatorul nostru, Bunul Dumnezeu, care poate invinge
orice date, analize si presupuneri ale medicilor. Vreau sa iti spun ca daca ai credinta mare lucrurile,
minunile se intampla. Le-am trait pe pielea noastra si nu doar o data. Dupa ce renunti la toate
tratamentele si verificarile facute la x medici se intampla urmatorul fapt: ai impresia ca nimic nu iti mai
poate aduce acea fericire in viata si atunci pentru ca nu mai ai nimic de pierdut incepi sa te rogi la Bunul
Dumnezeu cu inima deschisa ca si cum ar fi ultima te solutie. Si ca sa vezi ... nu maine dar mai repede
decat ai crede se intampla minunea si deveniti parinti. Medicii nu stiu cum, prin ce minune s-a intamplat
acest fapt, dar te asiguar ca din punct de vedere medical totul este perfect.

Din pacate fac parte din acesta categorie care isi doreste sa devina parinte si care are 100% incredere ca
Bunul Dumnezeu va face acest lucru mai curand decat ne gandim noi posibil.

Pentru cealalta parte dintre noi (adevarat ca este mai mica de 15%) posibilitatea de a deveni parinte
natural nu ne-a fost lasata pentru ca sa putem schimba viata altor copilasi parasiti in acele centre ... Cred
ca nu este bucurie mai mare decat cea de a salva o viata, cea de a construi un caracter, cea de a oferi un
viitor unui copil care practic fiind in acele centre este la voia sorti. Tu, noi putem schimba acele viati si
putem construi oameni mult mai responsabili si iubitori pentru lumea in care traim.

Ca si concluzie vreau sa te intreb: merita sa ne pierdem atat timp din viata cu tot felul de tratamente
cand de fapt solutie este una mult mai simpla?

Eu consider ca orice este posibil in viata daca te rogi cu inima decshisa in fata Creatorului, Bunului
Dumnezeu!