Monitoringul Sacalului Auriu in Fondul Cinegetic Nr. 32 Smârdann

Proiect de diplomă CONSTANTIN T.
Ștefan
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATĂRI FORESTIERE
DEPARTAMENTUL SILVICULTURĂ, PROGRAM DE STUDII CINEGETICĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
Absolvent: Constantin T. Ștefan
Cadru didactic îndrumător: Prof. dr. ing. Ovidiu IONESCU
Brașov
2022
Proiect de diplomă CONSTANTIN T. Ștefan
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATĂRI FORESTIERE
DEPARTAMENTUL SILVICULTURĂ, PROGRAM DE STUDII CINEGETICĂ
Monitoringul șacalului auriu în fondul cinegetic nr. 32

Smârdan
Absolvent: Constantin T. Ștefan
Cadru didactic îndrumător: Prof. dr. ing. Ovidiu IONESCU
Brașov
2022
Cuprins
CAP. I INTRODUCERE .......................................................................................................................................1
CAP. II SCOP ȘI OBIECTIVE ...............................................................................................................................4
CAP. III DESCRIEREA ZONEI STUDIATE .............................................................................................................6
3.1 Situația administrativ teritorială ...................................................................................................................7
3.1.1 Limite și vecinătăți ......................................................................................................................................7
3.1.2 Căi de acces ................................................................................................................................................8
3.2 Condiții geomorfologice ................................................................................................................................9
3.3 Condiții climatice ...........................................................................................................................................9
3.4 Condiții hirdologice .................................................................................................................................... 11
3.5 Condiții de vegetație .................................................................................................................................. 12
3.6 Efectivele de șacal auriu(Canis aureus) în raport cu efectivele celorlaltor specii concurente la hrană ..... 15
Cap. IV PREZENTAREA SPECIEI...................................................................................................................... 17
4.1 Descrierea speciei....................................................................................................................................... 18
4.2 Arealul speciei ............................................................................................................................................ 20
CAP. V MATERIALE ȘI METODE..................................................................................................................... 22
5.1 Selectarea metodelor ................................................................................................................................. 23
5.2 Metodele de monitorizare folosite ............................................................................................................ 23
5.3 Materiale folosite la culegerea și prelucrarea datelor ............................................................................... 32
Cap. VI REZULTATE ....................................................................................................................................... 41
6.1 Metoda urletelor ........................................................................................................................................ 42
6.2 Metoda adăspoturilor: ............................................................................................................................... 43
6.3 Metoda transectelor .................................................................................................................................. 44
Cap. VII CONCLUZII ȘI DISCUȚII .................................................................................................................... 46
7.1 Determinarea metodei de monitorizare ce se pretează cel mai bine ........................................................ 47
7.2 Determinarea esimativă a populației de șacali .......................................................................................... 47
7.3 Determinarea preferințelor speciei în legătură cu habitatul ..................................................................... 47
7.4 Concluzii personale referitoare la cota de recoltă propusă de gestionar și aprobată de minister ............ 47
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................... 48
CAP. I INTRODUCERE
1
Șacalul auriu (Canis aureus, Linneaus 1758) este un canid de o mărime medie, acesta fiind
reprezentantul genului Canis cu cea mai mare răspândire dintre speciile de șacali (Sheldon 1992).
Șacalii aurii au realul începând cu cele mai îndepărtate părți ale Asiei, cum ar fi Vietnamul,
Peninsula Indiană, continuând răspândirea acestuia prin Peninsula Arabică, până în Peninsula
Balcanica, Europa de Est și Europa Centrală. (Sheldon 1992; Jhala and Moehlman 2004).
Din cauza plasticității ecologice aferente speciei, șacalul auriu se poate adapda la orice tip de
mediu, astfel, exemplare de Canis aureus sunt prezente în: deșerturi, câmpii, păduri, dar și în zonele
antropizate(MacDonald 1979; 1984; Roberts 1997; Giannatos et al. 2010; Hunter and Barrett
2011).
Pe lângă adaptabilitatea sa ridicată, în zonele de câmpie ale României nu are prădător natural,
acest lucru ridicându-l în vârful piramidei lanțului trofic.
În jurul anului 1962, șacalul auriu a reușit să recolonizeze fostele teritorii din Bulgaria (Spassov
1989), avansând ulterior înspre România și Serbia (Kryštufek et al. 1997).
Printre primele documentări ale șacalului auriu pe terioriul României, se menționează un prim
nucleu populațional stabil în zona localității Niculițel, jud. Tulcea în anul 1984 (Almășan 1995,
Murariu și Munteanu 2005).
Conservarea faunei de interes cinegetic joacă un rol din ce în ce mai important atât pe tritoriul țării
noastre cât și la nivel global, având în vedere extinderea și multiplicarea factorilor negativi care
acționează asupra animalelor sălbatice.
Astfel, nevoia determinării cât mai exacte a statutului populațional și a eficinenței managementului
fondurilor cinegetice, a făcut ca programele de monitorizare a faunei să fie din ce în ce mai promovate.
Desigur, vorbind de faună implicit vorbim despre piramida vieții. Astfel într-un fond cinegetic, la
nivelul faunei, avem o specie care se situează în vârful piramidei lanțului trofic. Acestor specii
dominante înzestrate cu capacități de adaptabilitate ridicate, de asemenea, le lipsesc și dușmanii
naturali.
Pentru a menține populația la un optim și pentru restul speciilor de interes cinegetic trebuie să
intervenim la nivel populațional printr-o selectie artificială.
În cazul zonei parcurse pentru întocmirea studiului, șacalul auriu se găsește în vârful lanțului trofic,
acesta fiind o specie foarte oportunistă, cu înmulțire rapidă, în plină expansiune. Pentru a evita o
suprapopulare a speciei dar și pentru a diminua pagubele pe care acesta le produce societății, ar fi de
dorit implementarea unor programe de monitorizare cu ajutorul cărora să determinăm exact numărul
2
de exemplare, acest fapt permitându-ne aprobarea și realizarea unor cote de recoltă satifăcătoare, dar
și ținerea sub control a populației astfel diminuând problemele create de această specie.
3
CAP. II SCOP ȘI OBIECTIVE
4
Confrom legii 407/2006, Capitolul III, articolul 17, alineatul 2, evaluarea efectivelor de șacal auriu
se realizează conform preferințelor fiecărui gestionar de fond cinegetic în parte (Monitorul Oficial
nr. 944, 2006).
Din cauza suprafeței mari ale fondului cinegetic numărul 32 Smârdan, suprafață ce este
inventariată doar de către un singur om, mai precis de către paznicul de vânătoare, pot apărea erori
masive în aprecierea numărului exemplarelor de șacal auriu daca observațiile directe nu sunt
permanent notate în condica de serviciu și marcate pe hartă.
Aceste erori pot apărea în urma alegerii necorespunzătoare ale traseelor în teren, dar și din
pricina mărimii fondului cinegetic, mai precis o suprafață de 15485ha. Având de asemenea în vedere
că toate aceste modalități sunt realizabile doar noaptea, șacalul fiind o specie cu activitate noctură,
se mai pot realiza și confuzii între specii, cele mai des întâlnite fiind de la distanță între
vulpe(Vulpes vulpes) și câinii hoinari de pe raza fondului.
Cu toate cele spuse mai sus, scopul și obiectivele lucrării sunt:
I Scopul lucrării îl reprezintă indentificarea nivelului populațional pentru determinarea cotei de

recolta și pentru realizarea unui echilibru ecologic mai eficient intre speciile de interes cinegetic de
pe raza fondului cinegetic nr. 32 Smârdan.
II Obiectivul principal îl reprezintă determinarea cât mai precisă a numărului exemplarelor dar și a
habitatelor care favorizează concetrări ale populațiilor de pe raza fondului.
III Un alt obiectiv al acestei lucrări este determinarea unei metode de monitoring a speciei ce se
pretează cel mai bine pe Fondul Cinegetic nr. 32 Smârdan.
5
CAP. III DESCRIEREA ZONEI STUDIATE
6
3.1 Situația administrativ teritorială

Zona de implementare a studiului este reprezentată de fondul cinegetic nr. 32 Smârdan.
Fondul Cinegetic nr.32 Smârdan este situat geografic în nord-vestul județului Tulcea, în Lunca
Dunării, limita de vest a acestuia fiind constituită chiar de Dunăre.
Din totalitatea suprafeței fondului, doar 7,1% reprezintă suprafață împădurită.
Trupurile de pădure sunt inventariate în Fondul Forestier Național și administrate de către Direcția
Silvică Tulcea-Ocolul Silvic Măcin. Restul suprafeței fiind împărțită în diferite subdiviziuni
administrative ce țin de orașul Măcin și comunele Smârdan, Jijila(împreună cu satul Garvăn) și I.C.
Brătianu din județul Tulcea (Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan)
U.M. Luciu Pădure și Arabil Fânețe Pășuni Alte Gol Productiv Neproductiv Total
de pășuni terenuri cu de cinegetic general
apă împădurite folosință munte Col.(1-7) col.
agricolă(vii, 8+9
livezi, etc.)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Ha 1680 1107 11578 - 1081 - - 13766 39 15485
% 10,8 7,1 74,8 - 7 - - 88,9 0,3 100
Tabelul 3.1, Tabel cu suprafața fondului cinegetic pe categorii de folosință (Modiga Bepi,
2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan).
3.1.1 Limite și vecinătăți

-Nord: D.J. I.C. Brătianu-Gravăn
-Est: D.N. 22 Gravăn-Măcin
-Sud: D.N. 22 Măcin-Smârdan
-Vest: Fluviul Dunărea din dreptul localității Smârdan până în dreptul localității I.C. Brătianu
Fondurile cinegetice vecine sunt: F.C. 31 Crapina în nord, F.C. 33 Jijila în est, F.C. 35 Carcaliu în
sud (Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan).
7
Fig. 3.1 Ilustrarea fondulului cinegetic nr. 32 Smârdan și delimitarea acestuia prin
satelit(Original)
3.1.2 Căi de acces
Principala cale de acces pe fondul ciegetic nr. 32 Smârdan este reprezentată de D.N. 22(E 87),
drumul fiind prezent drept limită de fond pe cele trei direcții: nord, est și sud. Pe partea de vest, cea
mai folosită cale de acces este reprezentată de către fluviul Dunărea pe porțiunea dintre localitățile
8
Smârdan și I.C. Brătianu.

În interiorul fondului cinegetic se află o rețea bogată de drumuri cu întrebuințări agricole și o rețea
de canale de irigații ce pot fi folosite prin intermediul unor ambarcațiuni de dimesiuni mici în
perioadele ploioase când drumurile nu mai sunt accesibile. O altă cale importantă de acces o mai
reprezintă porținea îndiguită de lângă Dunăre ce se află între localitățile Smârdan și I.C. Brătianu
(Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan).
Fig. 3.2 Drum principal E87 împreună cu rețeaua de drumuri agricole(Original)
3.2 Condiții geomorfologice

Pe suprafața fondului cinegetic nr. 32 Smârdan predomină lunca de lânga albia fluviului Dunărea.
Formațiunile de rocă parentală prezente pe raza fondului cinegetic sunt unele de o duritate moale,
mai exact argile, loessuri, dar și formațiuni mai tari, cum ar fi cele cristaline. pe lângă solurile
prolifice agriculturii se găsesc și zone cu terenuri degratate, terenuri nisipoase. Altitudinea medie
este cuprinsă în intervalul 5-10m, cu o pantă de până la 5% (Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului
cinegetic nr.32 Smârdan; Amenajamentul silvic O.S. Măcin).
3.3 Condiții climatice

Pentru analizei climatică a fondului cinegetic nr.32 denumit Smârdan, au fost folosite date
meteorologice obținute de la stația meteorologică Tulcea, astfel avem următoarele valori:
• Temperatura medie anuală: 13,3oC
9
• Temperatura minimă absolută: -26,8 oC (24.01.1942)

• Temperatura maximă absolută: 39 oC (04.08.2017)
• Temperatura medie a iernii: 2,3 oC
Datorită temperaturilor ridicate, șacalul auriu dar și celelalte specii de interes cinegetic au
acces mai îndelungat la biomasa aferentă, acest lucru favorizând dezvoltarea cât mai
viguroasă a exemplarelor adulte dar și a progeniturilor acestora. (Tilahun, 2020)
• Primul îngheț: 10 noiembrie
• Ultimul îngheț: 1 aprilie
Primul îngheț fiind unul destul de târziu, procurarea de hrană de tipul rozătoarelor este mai
accesibilă, solul neînghețat facilitând săpăturile după acestea.
• Temperatura medie a perioadei mai-iunie: 20,2 oC
• Temperatura maximă a perioadei mai-iunie: 33 oC
• Temperatura minimă a perioadei mai-iunie: 6 oC
Temperaturile ridicate din perioada mai-iunie favorizează sporul natural al
căpriorului(Capreolus capreolus), deci o ofertă trofică mai ridicată pentru specia
vizată(Canis aureus).
• Cantitatea medie anuală a precipitațiilor: 450-500mm
• Evapotranspirația potențială: 700mm
• Cantitatea medie a precipitațiilor în perioada 1 mai-30 iunie: 172mm
• Valoarea medie lunară a cantității precipitațiilor:
Luna Ian. Feb. Mar. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Cantitatea 5,7 14 2,8 0,3 9,7 16,7 20,9 0 7,7 3,2 13,2 5,9
procentuală
din total
Tabelul 3.2, Tabel cu valorile medii lunare aferente cantității precipitațiilor
• Grosimea medie a stratului de zăpadă: 8,1cm

• Durata medie a stratului de zăpadă: 28 de zile
• Numărul de zile cu îngheț: 100 zile
10
Grosimea scăzută a stratului de zăpadă dar și durata de 28 de zile, face ca activitatea

șacalului auriu să fie mai ridicată în comparație cu celelalte zone ale României.
• Direcția vânturilor dominante: N-S
• Frecvența vânturilor dominante: NV-SE 17,1%
NE-SV 18,3%
• Viteza medie anuală a vântului: 0,8-3,4 m/s
Conform datelor de mai sus, fondul cinegetic nr. 32 Smârdan, în urma sistemului de clasificare
Köppen, se regăsește în climatul stepelor, un climat uscat cu precipitații insuficiente în raport cu
efectul evaporării apei. Pe parcursul călătoriei lor, masele de aer pierd o mare parte din cantitatea de
apă adunată pe teritoriile Europei, astfel ajungând sărăcite în zona Dobrogei.
Datorită modernizării agriculturii din ultimii 20-25 de ani, pe raza fondului cinegetic s-a instalat o
rețea avansată de irigări, fapt ce a sporit prosperitatea fondului și a mai atenuat din criza secetei la
nievelul faunei sălbatice (Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan;
Amenajamentul silvic O.S. Măcin).
3.4 Condiții hirdologice
Prin poziția apropiată a fondului de fluviul Dunărea a cărei nivel de apă fluctuează major de la an
la an, multe au fost situațiile când s-au resimțit aceste schimbări și pe suprafața fondului cinegetic,
influențând până și nivelul apelor freatice. Datorită măsurilor luate la nivel agrotehnic de către
concesionarii terenurilor agricole din zona fondului, masuri ce implică construitrea unei rețele de
canale de irigații și desecare, s-a reușit stoparea aproape totală a efectelor de această natură.
Datorită acestor intervenții, producția de biomasă a crescut, deci și oferta trofică a tuturor speciilor
de interes cinegetic.
Fondul este străbătut de un pârâu permanent, denumit Jijila, acesta izvorăște din Munții
Măcinului(din raza fondului cinegetic nr.33 Jijila) și se varsă în unul dintre canalele de desecare(km.
4 Smârdan), mai apoi fiind evacuat în Dunăre.
Nivelul apei freatice variază între 20cm și 8m, excepție făcând cele două zone înalte: Bugeac și
11
Urliga (Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan; Amenajamentul silvic O.S.
Măcin).
Fig. 3.3 Dunărea veche – brațul Măcin (Original)
3.5 Condiții de vegetație
Vegetația forestieră regăsită pe suprafața fondului cinegetic nr. 32 Smârdan, reprezentată în

proporție de 7,1% este administrată de Ocolul Silvic Măcin, fiind distribuită de-a lungul malului
Dunării cu lățimi cuprinse între 50 și 500m, aceasta fiind reprezentată preponderent de arborete de
sălcii și plopi euramericani.
Cu toate acestea, trupurile de pădure ce reprezintă cel mai bine fondul cinegetic nr.32 Smârdan
sunt Urliga și Bugeac, acestea fiind de fapt terenuri degradate împădurite, speciile dominante
aferente acestora fiind: salcâmul, oțetarul, sălcioara, teii și alte specii adaptate la condiții de secetă
(Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan; Amenajamentul silvic O.S. Măcin).
Unitățile de producție ce alcătuiesc suprafața fondului forestier din fondul cinegetic Smârdan sunt:
• U.P. VII Ghecet, care reprezintă aproape totalitatea fondului cinegetic,
• U.P. I Luncavița, cu parcelele 170, 171, 172, 174, 178, 179, 180, 193, 194 și 195.
U.P. VII Ghecet:

• Tipuri de pădure:
- 921.1 – Zăvoi de plop negru de productivitate superioară – 218,53ha (60%);
- 951.6 – Zăvoi de salcie de productivitate inferioară pe locuri joase de luncă;
12
- 951.5 – Zăvoi de salcie de productivitate mijlocie pe locuri joase în luncă și în deltă;

• Elemente tehnice ale amenajamentului:
- Compoziția: 55PLZ36SA6PLN2PLA1FRB;
- Consistența medie: 0,76;
- Vârsta medie a arboretului: 19 ani;
- Clase de vârstă: I(23%), II(14%), III(12%), IV(17%), V(3%), VI(1%), VII(30%);
• Vegetația arbustivă: Amorfă (Amorpha furcticosa).
• Vegetația păturii erbacee este reprezentată în mare parte de plante hidrofile, cum ar fi
stuful(Phragmites australis) împreună cu diferite subspecii ale sale, papură(Typha latifolia și
Typha angustifolia) împreună cu alte subspecii, acestea regăsindu-se în special în zonele cu
exces de umiditate și zone inundabile.
• Tratemente silvice:
- Tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de plop euramerican și arboretele
de salcie;
- Tratamentul tăierilor în crâng-scaun în arboretele de salcie;
- Tratamentul tăierilor în crâng în aboretele de plopi indigeni;
• Vârsta medie a exploatabilității:
- Pentru SUP Z – 25 ani;
- Pentru SUP Y – 23 ani.
(Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan; Amenajamentul silvic O.S. Măcin).
U.P. I Luncavița ( Parcelele 170, 171, 172, 174, 178, 179, 180, 193, 194 și 195):
• Tipuri de pădure:
- Arborete artificiale de productivitate scăzută;
- Salcâmete pe nisipuri.
• Elemente tehnice ale amenajamentului:
- Compoziție: 18GO34TE2STP1DR35DT;
- Consistența medie: 0,69;
- Clase de vârstă: I(1%), II(20%), III(13%), IV(32%), V(22%), VI(12%).
• Vegetația arbustivă este altăcuită din speciile; măceș(Rosa canina), păducel(Crataegus
monogyna), porumbar(Prunus spinosa) și scumpie(Cotinus sp.).
13
• Compoziția păturii erbacee este reprezentată din plante precum golomat(Dactylis

glomerata), rocaina(Stellaria media), asparagus(Asparahus vercitillatus), pecetea lui
Solomon(Polygonatum latifolium), etc.
• Tratamente silvice: Lucrări de conservare.
• Înafară de pătura erbacee de sub acoperișul pădurii mai avem o pătura erbacee ce este
compusă preponderent din plante hidrofile, aici reamintind stuful împreună cu subspeciile
sale, papura cu subspeciile acesteia, aceste două specii regăsindu-se în zonele umede, cu
exces de umiditate sau în cele inundabile. Pe lângă plantele hidrofile, mai sunt prezente și
plante adaptate la secetă, cum ar fi: iarba câmpului(Agrostis stolonifera), barba
lupului(Crepis bienis), iarba albă(Phalaris arudinacea), coada vulpii(Alopercus pratensis),
păiuș(Festuca arudinaceaea), rourică(Gliceria fluitans), mentă(Mentha longifolia), etc.
Aceste plante fiind de o necesitate ridicată în nutriția animalelor, fie ele domestice fie de
interes cinegetic (Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan;
Amenajamentul silvic O.S. Măcin).
Culturile agricole:
Constituie o suprafață totală de 11578ha(74,8%) din fondul cinegetic nr.32 Smârdan, acestea
sunt reprezentate în special de plante de tipul cerealelor(grâu, ovaz, orz și porumb),
oleaginoase(floarea soarelui și rapiță), leguminoase( mazăre și soia), dar și plante furajere cum ar fi
lucerna. De remarcat este faptul că pe parcursul ultimilor ani, tendința populațională este de a
extinde culturile mai mult spre plantele oleaginoase și cereale, cauza principală fiind profitul
financiar ridicat survenit din urma accestora (Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32
Smârdan; Amenajamentul silvic O.S. Măcin).
14
Fig. 3.4 Culturi agricole (Original)
3.6 Efectivele de șacal auriu(Canis aureus) în raport cu efectivele celorlaltor

specii concurente la hrană
Specia Specificație % 2022 – număr

Din total exemplare
Șacal Efectiv 33.33 25
Vulpe Efectiv 20 15
Câine enot Efectiv 13.33 10
Viezure Efectiv 20 15
Dihor Efectiv 13.33 10
Total 100% 75
Tabelul 3.3, Tabel cu efectivele reale ale șacalului auriu și celorlalte specii de interes
cinegetic cu dietă asemănătoare acestuia
(Modiga Bepi, 2022, Fișa fondului cinegetic nr.32 Smârdan).
Pe raza fondului cinegetic nr. 32 Smârdan, efectivele speciei vizate (Canis aureus) reprezintă un
număr de 25 de exemplare. Raportat procentual la totalitatea efectivelor speciilor de interes
cinegetic ce prezintă o dietă asemănătoare, dacă nu chiar identică cu a șacalului auriu, putem
observa că acestă ocupă primul loc în clasament cu 33.33%. Vulpea împreună cu viezurele
15
clasificându-se fiecare pe locul 2 cu un procentaj de 20%, iar câinele enot și dihorul reprezentând
fiecare 13.33%.
În urma acestor procentaje putem observa un dezechilibru între efectivele speciilor cu o dietă
asemănătoare, totul fiind datorat poziției de vârf a șacalului auriu în piramida trofică, neavând un
prădător natural pe fond.
16
Cap. IV PREZENTAREA SPECIEI
17
4.1 Descrierea speciei
Regnul: Animalia
Încrengătura: Chordata
Clasa: Mammalia
Ordinul: Carnivora
Familia: Canidae
Genul: Canis
Specia: Canis aureus
Fig. 4.1 Șacal auriu (Sursă: romania-actualitati.ro)

Șacalul auriu(Canis aureus) din punct de vedere morfologic este foarte asemănător cu ruda sa
lupul(Canis lupus), șacalul auriu deosebindu-se prin: greutatea mai redusă, lungimlie corpului și a
cozii mai reduse, porțiunea frunții denumită „stop” mai puțin proeminentă, un colorit diferit, de aici
a doua sa denumire de „auriu” și botul care este mai îngust și mai ascuțit decât al lupului (Heptner,
V. G.; Naumov, N. P, 1998).
Picioarele șacalului auriu sunt mult mai lungi comparativ cu corpul său, acestea fiind de asemenea
subțiri și terminate în labe de dimensiuni mici (Jhala Y. V.; Moehlman, P.D. 2004).
18
Specia nu prezintă un dimorfism sexual accentuat, singura deosebire între sexe fiind dată de
proporțiile corporale: greutate și lungime. Astfel avem masculii ce cântăresc între 6 și 14kg, cu o
lungime de 71-85cm, pe când femelele sunt cuprinse între greutăți de 7-11kg și lungimi de 69-73cm.
Înălțimea la greabăn fiind cuprinsă între 45 și 50cm pentru ambele sexe (Heptner, V. G.; Naumov,
N. P, 1998).
Dentiția șacalului auriu este compusă din 42 de dinți: 6 incisivi, 2 canini, 8 premolari și 5 molari.
3 1 4 2
Fromula dentiției aratătând astfel: I: 3 ; C: 1 ; P: 4 ; M: 3 (Florin Stan, 2016).
Blana șacalului auriu este una cu firele aspre și scurte (Clutton-Brock, Juliet, Corbet, Gordon B;
Hills, Michael 1976), cu un colorit de bază auriu, acesta fiind variabil de la sezonul cald la sezonul
rece, de la un galben-auriu palid ajungând la unul brunet-inchis. Blana de pe spate având un colorit
diferit față de restul blănii, o mixtură de fire albe, negre și brune, acest lucru oferindu-i aspectul de
„șa”, cum se poate observa de asemenea la șacalul cu spate negru (Lupulella mesomelas) (Jhala Y.
V.; Moehlman, P.D. 2004).
Dieta șacalului auriu în proporții majore este reprezentată de resturile și carcasele animalelor
aruncate în mod ilegal de către oameni, însă prădător fiind, s-au găsit în fecalele acestuia și resturi
de animale pe care le-a vânat, cum ar fi pene și gheare de la păsări mici, fire de păr de ungulate, dar
și resturi vegetale (David W. Macdonald 1978). Un lucru interesant ce s-a observat este faptul că,
atunci când dispun de hrană mai multă, tind a o îngropa pentru a beneficia de aceste rezerve la
nevoie (Jhala Y. V.; Moehlman, P.D. 2004).
Structura socială a șacalului auriu este direct influențată de abundența hrănii acestuia. De regulă,
ca grupă socială, este reprezentativă speciei perechea de reproducere, care uneori poate fi observată
însoțită de puii acesteia (Jhala Y. V.; Moehlman, P.D. 2004). S-au observant grupări familiare chiar
și de 4-5 exemplare (Heptner & Naumov 1998).
Fiind o specie teritorială, acesta își marchează teritoriul, traseele și punctele de interes prin urină și
fecale, acest comportament având un rol defensiv, teritoriile de vânat suprapunându-se cu ale altor
exemplare. S-a constatat în cazul indivizilor non-reporucători faptul că tind să stea o perioadă mai
îndelungată lângă o anumită sursă de hrană, cum ar fi carcasele de animale, urmând retragerea
acestora în zona de înnoptare. Un șacal auriu poate călători pe parcursul unei nopți până la 15km în
căutarea hranei sau a unui adăpost mai bun. Home range-ul poate varia între 1 și 20𝑘𝑚2 în funcție
de resursele de hrană (Jhala Y. V.; Moehlman, P.D. 2004).
19
Referitor la comunicarea intraspecifică, șacalii prezintă o complexitate de obiceiuri, cum ar fi:

întâmpirările altor exemplare, curtarea femelelor dar cel mai des întâlnit obicei fiind obiceiul
urletelor. S-a observat că urletele sunt mult mai accentuate și mai des auzite în perioada lunilor
Decembrie-Aprilie, atunci când aceștia sunt în sezonul de împerechere, fapt ce denotă că urletele
joacă un rol defensiv (Jhala Y. V.; Moehlman, P.D. 2004). În urma observațiilor făcute în timpul
urletelor, se poate distinge o ierarhizare, mai precis faptul că șacalii adulți din grupul respectiv vor
urla în picioare, pe când cei tineri sau cei supuși vor urla din poziția șezut (Lapini, L., 2009).
Urletele pornesc cu 2-3 glasuri de tonalități joase, urmate apoi de unele cu tonalități ridicate (Jhala
Y. V.; Moehlman, P.D., 2004). Urletele constau în 3-4 bocituri ascendente, urmate apoi de 3
scheuneli scurte (Pocock, R.I., 1941). De regulă urletele se pot auzi dimineața devreme și în amurg,
mai rar și pe timpul zilei (Heptner & Naumov, 1998). Fiind un canid dominant, acesta își anunță
prezența față de posibilele amenințări prin urlete urmate de confruntări, răspunzând mereu urletelor
celorlaltor exemplare (Jaeger, Michael M; Pandit, Rajat K; Haque, Emdadul, 1996).
Din punct de vedere al reproducerii, șacalul auriu este o specie monogamă, acestă fiind alături de
perechea sa până în momentul morții (Heptner & Naumov, 1998). Sezonul de împerechere se
situează în perioada lunilor februarie-martie, acesta durând 26-28 de zile, perioadă în care femelele
sunt curtate de către masculi, la final aceastea făcând selecția cu cine se vor împerechea (Heptner &
Naumov, 1998). Gestația femelelor durează 63 de zile, puii născându-se în perioada cu hrana cea
mai abundentă speciei (Jhala Y. V.; Moehlman, P.D., 2004). Numărul de pui vii fătați la naștere este
de 4-5(6) exemplare, dintre acestea doar 2-3 exemplare(o medie de 2.6) supraviețuind până în
toamnă (Anghelescu, 2004).
Această specie reprezintă o longevitate destul de ridicată, mai precis 15 ani (Anghelescu, 2004).
4.2 Arealul speciei

Având o plasticitate ecologică ridicată, specia se găsește în diferite habitate naturale, cum ar
fi:pădurile, câmpiile și pajiștile, totodată regăsindu-se și în zonele antropizate, mai precis în
apropierea așezărilor umane unde dispune de resturi de hrană aruncate (Lanszki et Heltai, 2010) sau
în culturile agricole (Jhala Y. V.; Moehlman, P.D., 2004).
Din punct de vedere altitudinal, șacalul auriu preferă altitudinile joase, totuși existând semnalări
ale speciei și în zone altitudinale ridicate, astfel întâlnind șacali la peste 1000m în Peninsula
Balcanică (Giannatos et al., 2005; Stoyanov, 2012), între 1700-1900m altitudine în Munții Alpi din
20
regiunea Italiei (Rassati, 2014), iar prezența la cea mai mare altitudine s-a observat în Nepal, mai
precis la 3300m (Katuwal et Dahal, 2013).
Făcând abstracție speciilor de canide, șacalul auriu este unul dintre cei mai răspândiți reprezentanți
al acestora, fiind prezent din Asia până în Africa și Europa (Demeter et Spassov, 1993).
Abia după anii 1950, în fauna României, șacalul auriu a fost recunoscut ca specie cu apariții
sporadice, speculându-se că acesta ar fi venit de pe teritoriul Bulgariei în timpul iernilor mai aprige
când Dunărea îngheța (Cotta et Bodea, 1969).
21
CAP. V MATERIALE ȘI METODE
22
5.1 Selectarea metodelor

Metodele de lucru au fost selectate în raport cu normele aferente posibilităților atât personale cât și
legale, astfel avem:
• Resursele de timp și financiare limitate;

• Aspectele legale legate de proprietățile agricole;
• Particularitățile speciei;
• Particulatitățile fondului cinegetic în cauză;
• Resursele limitate ale personalului de teren;
• Nevoia estimării efectivelor în raport cu obligațiile legale prevăzute de legea 407/2006.
5.2 Metodele de monitorizare folosite

Acest subcapitol are rolul doar de prezentare al metodelor de monitorizare folosite.
a) Metoda inventarierii semnelor de prezență (monitorizarea prin parcurgerea unor transecte în

zonele de interes ale speciei, soldate cu colectarea de fotografii cu urme și lăsături).
Fig. 5.2 Excremente de șacal auriu(Original)

Fig. 5.1 Urmă tipar de șacal
auriu(Original)
23
Fig. 5.3 Urmă tipar de câine (sursă: pxfuel.com)
Deosebirea dintre urmele de câine și cele de șacal auriu se poate realiza ușor prin simpla
observare a formelor acestora. Cea de șacal auriu fiind mai alungită și îngustată spre partea
superioară, iar cele două degete mijlocii sunt aproape alipite, pe când cea de căine are o conformare
mai rotunda, spațierea interdigitală a celor două degete mijlocii fiind vizibilă.
Metoda este una simplă la bază, procedeul de lucru fiind căutarea semnelor de prezență, mai
precis urmele, excrementele și potecile de trece (Ionescu et al, 2013) în zonele considerate de interes
ale speciei, mai precis: în apropierea surselor de apă(Dunărea și diferite zone inundabile), în zonele
limitrofe satelor unde locuitorii depozitează ilegal resturi de hrană dar și în proximitatea vizuinilor
acestora.
b) Metoda inventarierii adăposturilor (monitorizarea speciei în concordanță cu activitatea

exemplarelor la vizuini).
Această metodă se realizează prin inventarierea și identificarea vizuinilor care sunt și active dar și
inactive din cadrul fondului cinegetic (Heidecke, 1995).
Baza funcțională acestei metode este aceea că un adăpost pentru a fi considerat activ trebuie sa
aibă minim un locuitor (Ionescu et al, 2013).
24
Metodologia din spatele acesteia o reprezintă frecventarea regulată a vizuinilor luate în studiu.
Odată cu frecventarea lor, se aplică o serie de procedee cum ar fi ștergerea urmelor preexistente și
amplasarea de mici obstacole la gura vizuinii(bețe de regulă), cu scopul determinării activității
șacalului auriu la aceasta(Ionescu et al, 2013). Astfel avem următoarele cazuri:
- Constatarea unor noi urme la gura vizuinii cu un rezultat pozitiv asupra activității;
- Înlăturarea de către animal a obstacolelor amplasate, de regulă acestea fiind înlăturate din
interiorul vizuinii către exterior, fapt datorat amplasării lor pe timp de zi, când șacalul
auriu stă în interiorul vizuinii. Odată cu lăsarea serii acesta înlăturându-le ca urmare a
începerii activității sale nocturne, acest lucru denotă că există prezență.
Fig. 5.4 Amplasarea de obstacole(bețe) la gura vizuiniiOriginal)
Această metodă de monitorizare a fost realizata pe parcursul a mai multor zile la aceleași vizuini
alese. Metodologia de lucru este una simplă, astfel urmând pașii:
- Selectarea vizuinii;
- Parcurgerea terenului limitrof acesteia(în căutare de prime semne de activitate: urme,
lăsături, poteci de trecere, etc);
- Fotografierea vizuinii la momentul găsirii;
25
- Ștergerea urmelor preexistente, dacă este cazul;

- Fotografierea vizuinii înainte de plecare.
Principiul de bază al acestei metode este acela de a elimina orice urma preexistentă a
speciei aferentă vizuinilor monitorizate, astfel încât la următoarea ieșire în teren vom
vedea cu adevărat prezența exemplarelor sau nu la acestea.
c) Metoda ascultării urletelor(monitorizarea speciei în funcție de răspunsurile vocale ale șacalilor
aurii)
Intuitiv denumirii, această metodă de lucru presupune amplasarea strategică în anumite puncte
distribuite pe suprafața fondului cinegetic, la un interval orar bine ales, mai exact după o oră de la
apusul soarelui, până în jurul miezului nopții (Giannatos et al, 2005; Krofel, 2008), în funcție de
anotimp, lună și situare geografică.Următoarele etape implică pornirea chemătorii electrice sau
folosirea celei acționate prin suflat, iar mai apoi ascultarea propriu-zisă a urletelor șacalilor aurii.
Fiind o specie teritoriala, aceștia au dezvoltat un sistem ierarhic bazat pe urlete, lucru ce ne premite
chiar să identificăm un exemplar de altul doar după sunetele scoase de acesta.
Metoda de lucru a fost realizată pe parcursul sezonului de repaus vegetativ, în luna februarie.
Lipsa coronamentului abrorilor și arbuștilor pe timpul sezonului rece, a facilitat sunetul să
călătorească mai ușor și la distanțe mai mari.
Metodologia lucrării implică poziționarea operatorului în puncte prestabilite cu o distanță între

ele de aproximativ 3km, acest lucru prevenind dubla numărare a aceluiaș exemplar. Direcțiile de pe
care s-au notat răspunsurile oferite de șacalii aurii, au fost ilustrate în figura de mai jos sub forma
unor conuri cu o lungime de 800-1000km, lungime ce reprezintă distanța de la care se poate auzi un
urlet de șacal(Lukas Graf & Jeniffer Hatlauf, 2021).
Deși am precizat lugime conului, totuși, această lungime este una destul de mare, ca urmare
conurule au fost segmentate în 5 fragmente(fără fragmentul în care se află operatorul), fiecare dintre
ele măsurând 200m lungime. Fragmentarea respectivă permițănd o estimare mai concretă a distanței
dintre urlet și operator. Odată perceput un urlet, operatorul aproximează distanța în metri de la care
s-a auzit, urmând apoi a fi notată în carnețelul de teren.
Totodată, conurile sunt ilustrate și diferențiate pe culori, fiecare culoare reprezentând un punct
diferit al ieșirii în teren, astfel având următoarele puncte:
26
- Primul punct, în sudul fondului cinegetic, pe malul Dunării vechi, fiind reprezentat pe
harta următoare de culoarea roșu;
- Al doilea punct, în estul fondului cinegetic, în apropierea localităților Garvăn și Jijila,
fiind reprezentat de culoarea brun închis;
- Al treilea punct, în vestul fondului cinegetic, în fâșia de pădure de pe malul Dunării
dintre localitățile Smârdan și I.C. Brătianu, fiind reprezentat de culoarea galben;
- Al patrulea punct, în nordul fondului cinegetic, la ferma agricolă a domnului Lombardi,
în proximitatea localității I.C. Brătianu, fiind reprezentat de culoarea verde;.
Metoda presupune următoarele:
- Amplasarea operatorului în extremitățile cardinale ale fondului(nord, sud, est și vest);
- Montarea chemătorii electrice și pornirea sonorizării acesteia cu sunete de urlete de șacal
auriu;
- Folosirea ocazională a chemătorii „Hubertus”;
- Asteptatarea răspunsurilor prin urletele șacalilor;
- Odată cu începerea urletelor, se pot identifica direcțiile de pe care vin urletele și se vor
nota pe un carnețel de teren.
Toate aceste date au fost ilustrate în figura următoare:
27
Fig. 5.5 Hartă reprezentativă pentru metoda ascultării urletelor (Original)
d) Metoda transectelor (parcurgerea unor transecte prestabilite în fondul cinegetic și colectarea de

informații de pe acestea)
Metodologia de lucru este reprezentată de parcurgerea unor transecte prestabilite în zonele

considerate de interes pentru specia Canis aureus L. colectand semnele de prezența de pe traseu.
28
Semnele de prezența constau în urme, excremente, fire de păr, urniă, dar și prezența fizică a
exemplarelor (Ionescu et al, 2013).
Transectele au fost realizate în decursul a mai multor zile și perioade din an, într-un total de patru
la număr, două dintre ele fiind de-a lungul malului Dunării, unul fiind în apropierea localităților
limitrofe, iar cel din urmă în partea centrală a fondului cinegetic.
e) Metoda camerelor foto (amplasarea camerelor foto în teren cu scopul capturării video al
exemplarelor)
Metodologia de lucru abordată o reprezintă amplasarea propriu-zisă a camerelor de tip foto-
trapping în teren, în zonele care prezintă interes pentru specia vizată, dar în care s-au observat
de asemenea și semne aferete de prezență, cum ar fi: urme, excremente, urlete, etc. (Ionescu et
al, 2013).
Fig. 5.6 Hartă reprezentativă cu amplasarea camerelor (Original)

29
Camerele foto au fost amplasate în teren în funcție de rezultatele celorlaltor metode de

monitorizare.
Amplasarea camerelor a avut loc în patru locații diferite: zona Bugeac(cercul roșu), zona Piatra
Fetei(cercul galben), zona podului(cercul verde) și zona monumentului(cercul albastru). Ordinea
cronologică amplasării acestora o reprezintă cea din enumerare.
Pentru probabrea zonelor s-a urmărit amplasarea și lăsarea camerei în teren timp de trei zile.
Prima prezență video a șacalului a fost în zona Bugeac, rezultat ce a condus la montarea și
stabilirea camerei în zona respectivă .
Camera folosită este omologată sub brandul ,,DIGITNOW!”, aceasta fiind o camera rezistentă la
apă, praf și alți factori de natură externă. Având aceste specificații, montajul camerei se poate realiza
în orice condiții de teren și în orice condiții climatice. Procedeele de montaj abordate sunt
următoarele: pe teren direct(s-a montat pe pământ în fața adăpostului), montată aerian în arbori sau
arbuști și montată la baza arborilor sau arbuștilor.
Datorită imprimeului de camuflaj al camerei, mascarea acesteia a fost una ușoară, având în vedere
similitudinea mediului înconjurător cu modelul acesteia.
Fig. 5.7 Cameră amplasată aerian respectiv la baza arborelui
30
Fig. 5.8 Iepure surprins de cameră (Original)
Fig. 5.9 Șacal auriu surprins de cameră (Original)
31
5.3 Materiale folosite la culegerea și prelucrarea datelor

Rolul acestui subcapitol este acela de a enumera și a descrie concret materialele folosite pentru
prelevarea și prelucrarea datelor din teren, astfel avem:
a) Cameră de foto trapping DIGITNOW!
Camera folosită sub omologarea brandului „DIGITNOW!” este o cameră de foto trapping de
buget, prețul acesteia fiind cuprins între 200 și 300 de lei, un preț mai mult decât accesibil în raport
cu opțiunile și facilitățile de care dispune camera.
Având o închidere etanșă și fiind robustă, aceste lucruri o fac impermeabilă, rezistentă la praf,
șocuri mecanice și alți factori externi ce ar putea prejudicia funcționabilitatea aparaturilor foto-
video.
Ca specificații tehnice ale camerei amintim următoarele:
- Camera are capacitatea de a filma 1080p în 60fps;

- Are o cameră de 16MP;
- Un ecran digital;
- Funcționează pe baza energiei survenită din urma a 8 acumulatori de 12V tip AA,
reîncărcabili sau nu;
- Pentru stocarea și transferul imaginilor este nevoie de un card SD sau microSD cu
adaptor de o capacitate de până în 32Gb;
- Elemente de fixare atât prin intermediul chingilor cât și prin intermediul unui
șurub/holșurub;
- Sistem de închidere etanșată;
- Imprimeu de tip camuflaj;
- Senzori cu activare la mișcare atât laterali cât și unul frontal;
32
- Leduri infraroșu.
Fig. 5.10 Elementele frontale și dorsale ale camerei (Original)
Fig. 5.11 Elementele interioare ale camerei

(Original)
33
b) Chemătoare pentru răpitoare cu păr (în cazul de față, șacal auriu și vulpe)
Acest element din echipamentul folosit la colectarea datelor a fost aproape indispensabil la fiecare
ieșire. Chemătoarea este una cât se poate de rudimentară și simplistă, fiind acționată prin suflare la
cele două capete ale sale.
Sunetele pe care le imită chemătoarea sunt de rozătoare rănite, prin capătul verde al
insturmentului și sunetele de pui de iepure(vătui) răniți, respectiv la capătul opus al acesteia.
Prețul acestui instrument variază în intervalul de 60-80 de lei, purtând marca brandului
„Hubertus” .
Fig. 5.12 Chemătoare pentru șacal auriu (Original)
34
c) Binoclu
Binoclul folosit poarta denumirea de Terra ED produs de firma Zeiss. Este un binoclu cu
performanță ridicată, un binoclu rezistent la șocurile mecanice, calitate datorată de construcția
robustă, iar cu toate acestea este unul de o greutate scăzută, compact și ușor de transportat.
Datorită caracteristicilor respective ale lentilei(42mm diametru) și ale pupilei de ieșire(4.2mm

diametru), binoclul permite realizarea de observații directe dimineața devreme și seara în amurg,
acesta fiind obiectul perfect pentru monitorizarea speciei Canis aureus, dat fiind comportamentul
nocturn al speciei.
Fără acest binoclu nu s-ar fi putut realiza mare parte din studiu într-un mod atât de efficient, pe
această cale dorind să-i mulțumesc domnului Fedorca Mihai, profesorul care m-a sprijinit material
cu acest instrument cu o valoare cuprinsă între 2.500 și 3.500 de lei.
Întrebuințările binocului pentru acest studiu au fost: observațiile directe ale faunei sălbatice,
căutarea de adăposturi ale acestora și studierea conformării terenului fondului.
În legătură cu caracteristicile tehnice ale binoclului, amintim următoarele:

- Putere de magnificare: x10 ;
- Diametrul lentilelor: 42mm;
- Capacitatea de transmitere a luminii: 88%;
- Lungimea câmpului vizual la o distanță de 1000m: 110m;
- Intervalul la care se pot ajusta dioptriile: -3.0/+3.0 dpt;
- Indicele de amurg: 20.5
- Lungime: 142mm;
- Greutate: 725g.
(Informații preluate de pe site-ul oficial al binoclului: zeiss.com)
35
Fig. 5.13 Binoclu Zeiss Terra ED 10x42 (Original)
36
d) Chemătoare electrică „Plurifon”
Chemătoarea electrică este o unealtă foarte utilă în monitoringul șacalului auriu(Canis

aureus),fiind o specie teritorială, acest lucru făcându-l foarte predispus să răspundă la sunetele emise
de aceasta.
Metoda de lucru aferentă este:
- Cuplarea chemătorii la o sursă de energie(baterie)

- Selectarea funcției în cauză (emiterea de sunete ce imită urletele de șacal)
- Pornirea acesteia la anumite intervale iregulate de timp
Prețul chemătorii la mâna a doua se situează în intervalul 3.000-4.000 de lei.

Pentru realizarea studiului, chemătoarea în cauză a fost împrumutată de la un membru vânător al
asociației din care face parte fondul cinegetic nr. 32 Smârdan.
Fig. 5.14 Chemătoare electrică PLURIFON (Original)

37
e) Aplicația „HuntStand”
Aplicatia „HuntStand” este o aplicație atât pentru Android cât și pentru iOS, totodată fiind
posibilă folosirea ei și pe desktop.
Scopurile ei în redactarea acestei lucrări sunt acelea de inventariere, localizare și ghidare. Cu alte
cuvinte, prin intermediul ei s-a reușit ținerea în evidența a transectelor, camerelor de foto trapping,
urmelor, prezențelor sonore, dar și evidența fondului cinegetic, mai precis delimitarea acestuia.
Accesul este permis tuturor, fiind o aplicație gratuită, singura condiție de folosire fiind cea de
creare a unui cont personal.
Aplicația dispune de nenumărate opțiuni extrem de utile în gestionarea unui fond cinegetic,
printre care amintim următoarele:
- Așezarea fondului într-o hartă de tip satelit cu informații cât mai recent actualizate;
- Opțiunea de dilimitare a fondului;
- Măsurarea suprafeței exacte a fondului prin satelit;
- Amplasarea de puncte de interes(obersvatoare, hrănitori, ștanduri, etc.) tip coordonate
sau GPS;
- Realizarea unor transecte/poteci;
- Clasificarea pe zone de interes ale fondului(zona de refugiu, de vânat, etc.);
- Ținerea în evidență printr-o condică inclusă a exemplarelor recoltate
- Împărțirea acestor informații cu orice persoană de interese comune legate de fondul
cinegetic în cauză(vănători, culegători de plante medicinale, fotografi, iubitori de natură,
agricultori, etc.).
Aplicația se poate accesa pentru varianta desktop printr-un simplu search „HuntStand” în orice
motor de căutare sau prin accesarea linkului: app.huntstand.com, iar pentru descărcarea pe
telefon/tabletă, prin accesarea aplicațiilor de download ale device-urilor și tastarea aferentă
„HuntStand”.
38
Fig. 5.15 Screenshot cu aplicația HuntStand pe varianta desktop (Original)
Figura 5.16 Schreenshot-uri cu aplicația HuntStand pe tabletă și telefon

iOS (Original)
39
Alte echipamente și facițități folosite ce merită menționate sunt:
- Lanterna frontală;
- Tabletă personală, pentru inventarierea datelor din teren cu ajutorul aplicației
„HuntStand”;
- Telefon personal, pentru inventarierea datelor din teren cu ajutorul aplicației
„HuntStand”;
- Cuțit de vânătoare;
- Mașină personală.
40
Cap. VI REZULTATE
41
Pe parcursul derulării studiului de monitorizare al speciei Canis aureus L. în fondul cinegetic nr.
32 Smârdan cu o suprafață de 15.485ha s-au folosit 5 metode de monitorizare.
Conform metodelor folosite, habitatele în care se regăsesc prepronderent șacalii aurii sunt
reprezentate de arboretele dese de clase inferioare, subarborete, dar și de porțiunile cu o vegetație
erbacee înaltă și deasă. Nu preferă culturile agricole, habitatele descoperite și umede.
Toate metodele au fost efectuate cu success prezentând rezultate pozitive, metodele cu cea mai
mare eficiență fiind: metoda urletelor, metoda adăposturilor și metoda transectelor.
Astfel avem:
6.1 Metoda urletelor

Odată cu terminarea prelucrării datelor obținute prin intermediul acestei metode s-au constatat
cele mai satisfăcătoare rezultate dintre toate metodele, mai exact aceasta este metoda ce a oferit un
număr estimativ de exemplare de șacal auriu.
Rezultatele obțiunute fiind următoarele:
- În primul punct de observații, respectiv în sudul fondului, s-au putut constata 6 urlete
distincte, deci conform raportului normal dintre sexe 1:1, este vorba despre 3 familii(6
indivizi). Estimând că o familie de șacali are 4-5(6) pui, cu o medie de 2,6(2-3) pui pe an
ce supraviețuiesc până în toamnă (Anghelescu, 2004), putem trage concluzia că din
prima observație rezultă un număr de 14 exemplare de șacal auriu;
- În al doilea punct de observații, în estul fondului cinegetic, s-au auzit 4 glasuri dinstincte,
deci 2 familii(4 indivizi). Putem estima 9 exemplare;
- În cel de-al treilea punct de observație ce a fost în nordul fondului cinegetic, din locația
emiterii sunetelor prin intermediul chemătorii, s-au înregistrat 5 urlete distincte,
rezultând 2 familii și înca un individ adult. Se estimează 10 exemplare;
- În ultimul punct de observație ce a avut loc în vestul fondului cinegetic s-au putut
distinge 7 urlete diferite, deci 3 familii și încă un individ. Se estimează a fi vorba de 15
exemplare;
Lucrările acestui studiu au condus ca la final de primăvară să se estimeze un număr de 48 de

exemplare de șacal auriu (Canis aureus L.) pe teritoriul fondului studiat.
42
După terminarea anului vânătoresc și împlinirea cotei de recoltă aprobată de minister(25 de

exemplare) putem constata că șacaul auriu și-a mențiut nivelul populațional cu 23 de exemplare
rămase. Acest rezultat este întărit de analiza tabelului cu efectivele și cotele de recoltă, care, în
fiecare an, se recolteză aproape 100%, dacă nu chiar 100%, din efectivul declarat, aceștia fiind în
continuare prezenți în teren.
Tabelul 6.1 Efectivele de primăvară (pe ani), cotele de extras aprobate şi recoltele pe sezoane de
vânătoare la speciile (în buc.); (Modiga Bepi, 2022; Fișa fondului cinegetic nr. 32 Smârdan)
Specia Specificație 2018 2019 2020 2021 2022

Efectiv de primăvară 19 25 30 25 25
Șacal auriu Cotă de extras 22 15 25 25
Recoltă 22 15 25 25
6.2 Metoda adăspoturilor:

Prin intermediul acestei metode s-au indentificat și studiat cu success vizuinile active, acest fapt
semnalând că în zona Bugeac este o densitate ridicată de vizuini locuite. Densitatea mare de vizuini
în zona mai sus menționată se datorează faptului că solul din această zonă este degradat, mai precis
nisipos și ușor de săpat, conformația terenului fiind mai puțin plană decât în restul teritoriului
fondului cinegetic.
Fig. 6.1 Vizuina la momentul găsirii și la momentul plecării(Original)

43
În figura 6.1 este reprezentată aceeași vizuină în cele 2 faze diferite. Prima fotografie redă
aspectul vizuinii în primă fază, iar cea de a doua redă aspectul după ce urmele au fost șterse cu
scopul determinării frecventării acesteia. Fotografiile au fost relizate la data de 05.05.2022.
La vizitarea vizuii în dimineața următoare (06.05.2022) s-au găsit urme proaspete, confirmând că
vizuina este locuită.
Fig. 6.2 Vizuină cu prezențe de șacal auriu (Original)
Imaginile din figura de mai sus au fost realizate la data de 06.05.2022 la aceeași vizuină amintită
mai sus, imaginile făcând dovada clară că vizuina în cauză este locuită, după cum sugerează urmele
proaspete de la gura intrării.
6.3 Metoda transectelor

În urma aplicării metodei transectelor în zona limitrofă a localităților adiacente fondului cinegetic,
pe baza urmelor pârtie s-a constatat faptul că exemplarele de șacal auriu frecventează zonele
antropizate în căutarea hranei. Găsirea resturilor animaliere de tipul penelor, fragmentelor de oase și
firelor de păr în excrementele găsite pe parcurusl transectelor ne indică faptul că fie prospectează
resturile menajere, fie specia aduce prejudicii sub forma atacurilor asupra șeptelului domestic.
44
În toate cele patru transecte s-a reușit colectarea de urme, însă doar într-unul singur, mai precis
în cel din zonele limitrofe ale localităților, s-au identificat și excremente ale speciei. În mod vizibil
excrementele prezentau fire de păr și resturi de pene, dar și resturi semințe ce nu au putut fi
identificate.
Fig. 6.3 Urmă tipar și urmă pârtie de șacal auriu (Original)
45
Cap. VII CONCLUZII ȘI DISCUȚII
46
7.1 Determinarea metodei de monitorizare ce se pretează cel mai bine

În urma studiului s-a concluzionat că pe raza fondului cinegetic nr. 32 Smârdan metoda cea mai
eficientă de monitorizare a șacalului auriu o reprezintă metoda urletelor.
Această metoada s-a demonstrat a fi eficientă prin pornirea chemătorii electrice după apusul
soarelui, până la miezul nopții, șacalii aurii răspunzând ferm. Același lucru a fost constata și de către
Martin Šálek et al în 2014, studiu realizat în Peninsula Balcanică(Bulgaria, Serbia, Croația și
România).
7.2 Determinarea esimativă a populației de șacali

Odată cu încheierea studiului, s-a estimat ca la finalul anului 2022 populația de șacali aurii sa fie
de 23 de exemplare având în vedere să fie realizată și cota de recoltă propusă de minister, 25 de
exemplare de extras.
7.3 Determinarea preferințelor speciei în legătură cu habitatul

În privința habitatului speciei Canis aureus s-au constatat ca preferențiate următoarele tipuri:
habitate cu vegetație erbacee deasă și înaltă, habitate cu vegetație arbustivă, zonele limitrofe ale
localităților, dar și anumite peferințe, ce-i drept mai rare, pentru marignile drumurilor de circulație
rutieră. Condiții asemănătoare au fost identificate și în India conform studiului realizat de către
Ambika Aiyadura în anul 2006, dar și în recentul studiu din 2014 realizat de către Martin Šálek et al,
studiu ce a vizat Peninsula Balcanică.
7.4 Concluzii personale referitoare la cota de recoltă propusă de gestionar și

aprobată de minister
Conform studiului ce a luat sfârșit, părerile referitoare cotelor de recoltă sunt legate de urmărirea,
realizarea și în special stimularea acestora pentru specia Canis aureus, nu doar pentru fondul
cinegetic nr. 32 Smârdan ci și pentru fondurile adiacente acestuia. După spusele vânătorilor,
paznicului de vânătoare și gestionarului fondului, șacalii aurii se înmulțesc cu o rată din ce în ce mai
mare, deși cotele de recoltă stagnează, poate chiar scad de la an la an.
47
BIBLIOGRAFIE
48
1) SHELDON, J.W. (1992): Wild Dogs ñ The Natural History of the nondomestic Canidae.
Academic Press, Inc., San Diego;
2) Jhala, Y. V.; Moehlman, P. D. (2004). "6.2 – Golden Jackal" (PDF). În Sillero-Zubiri,
Claudio; Hoffmann, Michael; Macdonald, David Whyte (eds.). Canids: Foxes, Wolves,
Jackals, and Dogs:Status Survey and Conservation Action Plan. IUCN-The World
Conservation Union: 156–161;
3) Almăşan, H., 1995. Şacalul în fauna României. Vânătorul și Pescarul Român 1: 18-19;
4) Kryštufek et al. 1997. Present distribution of the Golden Jackal Canis aureus in the Balkans
and adjacent regions: 1-6;
5) Murariu, D., & Munteanu, D. (2005). Mammalia. Carnivora (Vol. 16, Fasc. 5). București:
Editura Academiei Române: 1–223;
6) Modiga Bepi, 2022. Fișa fondului cinegetic nr. 32 Smârdan;
7) Amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Măcin, U.P. VII Ghecet, U.P. I Luncavița, 2016;
8) Heptner, V. G.; Naumov, N. P. (1998). Mamimerele Uniunii Sovietice Vol. II Partea 1a;
9) Florin Stan, 2016. Morphological particularities of the theeth crown in golden jackal(Canis
aureus moreoticus): 1-8;
10) Lapini, L. (2009). Lo sciacallo dorato Canis aureus moreoticus (I. Geoffrey Saint Hilaire,
1835) nell'Italia nordorientale (Carnivora: Canidae), varianta tradusă: 1-118;
11) Pocock, R. I. (1941). Fauna of British India: Mammals. Vol. 2. Taylor and Francis: 94-109;
12) Jaeger, Michael M; Pandit, Rajat K; Haque, Emdadul (1996). "Seasonal Differences in
Territorial Behavior by Golden Jackals in Bangladesh: Howling versus Confrontation".
Journal of Mammalogy
13) Adrian Anghelescu, 2004. Șacalul auriu, Editura MMC;
14) Giannatos et al., 2005. The status of the Golden Jackal (Canis aureus L.) in Greece;
15) Stoyanov, 2012. Golden Jackal (Canis aureus) in Bulgaria. Current status, distrubution,
demography and deit.: 1-9;
16) Rassati, 2014. Golden Jackals Canis aureus extend their range in the Carnic Alps (north-
eastern Italy). : 1-4;
17) Katuwal et Dahal, 2013. Golden Jackals in human dominated landscapes of Manaslu
Conservation Area, Nepal. : 1-6;
18) Demeter A. & Spassov N. 1993: Canis aureus Linnaeus, 1758. În B. KRYŠTUFEK et al,
1997. Present distribution of the Golden Jackal Canis aureus in the Balkans and adjacent
regions. : 1-6;
19) Cotta et Bodea, 1969. Vânatul României, Editura Agrosilvică București;
20) Ionescu et al, 2013. Ghid sintetic de monitorizare pentru speciile de mamifere de interes
comunitar din România. : 47-57;
21) Heidecke, 1995 în Ionescu et al, 2013. Ghid sintetic de monitorizare pentru speciile de
mamifere de interes comunitar din România. : 47-57;
22) Krofel, 2008. First record of a golden jackal (Canis aureus) in the Savinja Valley (Northern
Slovenia). : 1-6;
49
23) Lukas Graf & Jeniffer Hatlauf, 2021. Distance estimation of howling golden jackals(Canis
aureus) using relative sound level. : 1-6.
50

Monitoringul Sacalului Auriu in Fondul Cinegetic Nr. 32 Smârdann

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monitoringul Sacalului Auriu in Fondul Cinegetic Nr. 32 Smârdann

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect de diplomă CONSTANTIN T.

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

DEPARTAMENTUL SILVICULTURĂ, PROGRAM DE STUDII CINEGETICĂ

Absolvent: Constantin T. Ștefan

Cadru didactic îndrumător: Prof. dr. ing. Ovidiu IONESCU

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

DEPARTAMENTUL SILVICULTURĂ, PROGRAM DE STUDII CINEGETICĂ

Monitoringul șacalului auriu în fondul cinegetic nr. 32

Absolvent: Constantin T. Ștefan

Cadru didactic îndrumător: Prof. dr. ing. Ovidiu IONESCU

CAP. II SCOP ȘI OBIECTIVE

Cu toate cele spuse mai sus, scopul și obiectivele lucrării sunt:

I Scopul lucrării îl reprezintă indentificarea nivelului populațional pentru determinarea cotei de

CAP. III DESCRIEREA ZONEI STUDIATE

3.1 Situația administrativ teritorială

3.1.1 Limite și vecinătăți

3.1.2 Căi de acces

Smârdan și I.C. Brătianu.

Fig. 3.2 Drum principal E87 împreună cu rețeaua de drumuri agricole(Original)

3.2 Condiții geomorfologice

3.3 Condiții climatice

• Temperatura medie anuală: 13,3oC

• Temperatura minimă absolută: -26,8 oC (24.01.1942)

• Grosimea medie a stratului de zăpadă: 8,1cm

Grosimea scăzută a stratului de zăpadă dar și durata de 28 de zile, face ca activitatea

3.4 Condiții hirdologice

Fig. 3.3 Dunărea veche – brațul Măcin (Original)

3.5 Condiții de vegetație

Vegetația forestieră regăsită pe suprafața fondului cinegetic nr. 32 Smârdan, reprezentată în

U.P. VII Ghecet:

- 951.5 – Zăvoi de salcie de productivitate mijlocie pe locuri joase în luncă și în deltă;

• Compoziția păturii erbacee este reprezentată din plante precum golomat(Dactylis

Fig. 3.4 Culturi agricole (Original)

3.6 Efectivele de șacal auriu(Canis aureus) în raport cu efectivele celorlaltor

Specia Specificație % 2022 – număr

Cap. IV PREZENTAREA SPECIEI

4.1 Descrierea speciei

Fig. 4.1 Șacal auriu (Sursă: romania-actualitati.ro)

Referitor la comunicarea intraspecifică, șacalii prezintă o complexitate de obiceiuri, cum ar fi:

4.2 Arealul speciei

CAP. V MATERIALE ȘI METODE

5.1 Selectarea metodelor

• Resursele de timp și financiare limitate;

5.2 Metodele de monitorizare folosite

a) Metoda inventarierii semnelor de prezență (monitorizarea prin parcurgerea unor transecte în

Fig. 5.2 Excremente de șacal auriu(Original)

Fig. 5.3 Urmă tipar de câine (sursă: pxfuel.com)

b) Metoda inventarierii adăposturilor (monitorizarea speciei în concordanță cu activitatea

Fig. 5.4 Amplasarea de obstacole(bețe) la gura vizuiniiOriginal)

- Ștergerea urmelor preexistente, dacă este cazul;

Metodologia lucrării implică poziționarea operatorului în puncte prestabilite cu o distanță între

Toate aceste date au fost ilustrate în figura următoare:

Fig. 5.5 Hartă reprezentativă pentru metoda ascultării urletelor (Original)

d) Metoda transectelor (parcurgerea unor transecte prestabilite în fondul cinegetic și colectarea de

Metodologia de lucru este reprezentată de parcurgerea unor transecte prestabilite în zonele

Fig. 5.6 Hartă reprezentativă cu amplasarea camerelor (Original)

Camerele foto au fost amplasate în teren în funcție de rezultatele celorlaltor metode de

Fig. 5.7 Cameră amplasată aerian respectiv la baza arborelui

Fig. 5.8 Iepure surprins de cameră (Original)

Fig. 5.9 Șacal auriu surprins de cameră (Original)

5.3 Materiale folosite la culegerea și prelucrarea datelor

a) Cameră de foto trapping DIGITNOW!

- Camera are capacitatea de a filma 1080p în 60fps;