Universitatea "POLITEHNICA" din Timisoara

Facultatea de Arhitectura

Curs -3– Proiectarea Structurilor

Anul III, sem II, 2009-2010

Curs: Sl.dr.ing Mircea Cristutiu

Seminar: Sl.dr.ing Mircea Cristutiu, ing. Nicolae Muntean

Bibliografie:
Furdui Cornel – Constructii din Lemn – Editura Politehnica
C. Dalban – Constructii cu structura metalica – Editura didactica si pedagogica
3.4 Caracteristicile mecanice ale lemnului

3.4.1 Solicitări care apar în elementele structurale

P – încărcare (forţă)
M M, N, T – solicitări
 - efort unitar normal
 a.n. N+M a.n.
M
N

a.n.m.

N M N M
N  M   y  N M   y
A I A I
Solicitările in elementele structurale din lemn:

A. elemente de lemn supuse la solicitarea de:

-A.1. întindere (element de tip tirant)

TIRANT
A.2. întindere si încovoiere (grinzi, pardoseli, poduri)
B. elemente de lemn supuse la solicitarea de:
B.1. compresiune (elementele de stâlpi, popi)
B.2. compresiune si încovoiere
apare un efect combinat  pierderea stabilităţii  flambajul
C. elemente de lemn supuse la solicitarea de:
- forfecare (tălpi, eclise, dornuri, pene)

P
H

P
V
3.4.2 Caracteristicile mecanice ale lemnului

se determină prin studiu si încercări experimentale pe epruvete standardizate

Caracteristicile mecanice (de rezistentă) a lemnului la diferite solicitări,

diferă în funcţie de unghiul dintre direcţia de aplicare a forţei si direcţia
fibrelor.
rezistenta [%] 1. rezistenta la compresiune
2. rezistenta la încovoiere
10 3. rezistenta la întindere
9
8

6
2 1
5

4
3
3

2 20%
1 15%
8-9%
0 10 20 30 40 50 60
unghiul dintre forta de
incarcare si fibre
unghiul dintre forta de
încărcare si fibre
3.4.2.1 Rezistenta lemnului la întindere

Epruvetele sunt standardizate din lemn ecarisat

Epruvetele:
- nu pot să aibă noduri (prezenta nodurilor in elementele
întinse trebuie sa fie redusa)
- umiditatea admisă este de 15%

R 60
N 4 N
4

20
100 25 50 25 100 20 20

a) întinderea paralela cu fibrele

N N N
4 20

20
N N N
25 20 25 20 20
70 b)
întinderea perpendiculara pe fibre
 efort unitar - t

cr
1,0

0,9
0,8

0,7

0,6

0,5

0,4

0,3

0,2
0,1

0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8

deformatia specifica -

La un element întins, dacă suma diametrelor nodurilor într-o secţiune oarecare

atinge ¼, un sfert din dimensiunea secţiunii, rezistenta la întindere poate scădea
până la 0,3 – 0,4.
d1

d1 + d2 + d3 + …  0.25d
d

d3 d2

< 20 cm > 50 cm

Obs: fibrele sunt torsionate, rezistenta lemnului poate scădea cu până la 30 – 40

3.4.2.2 Rezistenta lemnului la compresiune

În comparaţie cu alte materiale de construcţii, lemnul are o bună comportare la

compresiune – reducerea fenomenului de flambaj (pierderea stabilităţii înainte
cedarea elementului).

H 
 f 
a

- zvelteţea elementului comprimat

Testarea materialului lemnos la

compresiune se face pe epruvete stas:
H

- umiditate u  15%
- nu are noduri

60 20

20
b
a
Curba caracteristică de comportare a lemnului la compresiune

t
Deformaţia maximă admisă pentru epruvetă este 0,8%.

cr  - efort unitar la un moment dat

1,0
t – efort unitar total (de rupere)
 - deformaţia specifică

l

l
l – lungimea cu care s-a
deformat epruveta
l – lungimea epruvetei

0 0,01 0.8 1.0

[%]

- dacă s-ar referi la un material ideal omogen,

ar fi o curbă liniară
- lemnul este un material neomogen – curbă neliniara
Obs: Dacă suma dimensiunilor nodurilor dintre secţiune atinge sau depăseste ¼
din diametru sau din latura elementului, rezistenta acestuia la compresiune
scade, dar mai puţin semnificativ decât rezistenta la întindere, deoarece nodurile
sunt capabile să preia efortul unitar de compresiune.
d1

d
d3 d2

Compresiunea poate fi: < 20 cm > 50 cm

paralelă cu fibrele (stâlp) d1 + d2 + d3 + …  0.25d
perpendiculară pe fibre (talpă de lemn)
Valorile de rezistentă la rupere sunt diferite în funcţie de direcţia fată de fibre
a) moduri de rupere în cazul compresiunii paralele cu fibrele:
b) comportarea lemnului la compresiune perpendiculară pe fibre, depinde de
suprafaţa de aplicare
1)pe toată suprafaţa epruvetei

- piesa de incarcare

- epruveta
20

20 60
2. pe o suprafaţă redusă
- compresiune radiala,locala de
tip strivire

- piesa de incarcare

- epruveta

- efort unitar pe cmp e diferit

datorita capetelor neincarcate

Strivirea fibrelor
Saltul de capacitate in comportamentul lemnului

N
   adm
A

capabil   în cazul solicitării pe toată

suprafaţa.

pl
1
2 - în punctul de întărire are un salt
1 – comportare la compresiune în
domeniul plastic

pl
1 – 2 – curbă mai aplatizată
2 – corespunde întăririi, ecruisării
 3.) pe o suprafaţă redusă din 2 direcţii - cazul strivirii locale

- epruveta

- cazul strivirii locale

20

20

Acest caz este caracterizat prin striviri specifice mai mari decât în cazul 1, 2
datorită fenomenului de înclestare (confinare) a secţiunii strivite de materialul
neîncărcat din jur.
Concluzie:
Cu cât suprafaţa de încărcare la compresiune este mai mare (în raport
cu suprafaţa totală e elementelor) cu atât efortul unitar normal de compresiune
este mai mic.
Se poate ilustra deformaţia prin diagrama următoare:

efortul unitar normal

-cu cât creste suprafaţa de încărcare, cu atât scade 

l-lungime suprafetei
de incarcare
 La o încărcare constantă, rezistenta elementului este influenţată de următoarele
elemente:
- structura internă a probei
- direcţia de acţiune a încărcării în raport cu direcţia fibrelor
- mărimea suprafeţei de aplicare a încărcării
- viteza de aplicare a încărcării (la cele de tip soc, capacitatea portantă
a elementului de lemn scade
- valoarea unghiului format de direcţia forţei de compresiune sau strivire
cu direcţia fibrelor de lemn
R strivire [%]

Obs: Pe măsură ce unghiul dintre forţă si

direcţia fibrei tinde spre 90, rezistenta
50%
materialului lemnos la compresiune scade.
Dacă unghiul = 0, rezistenta la
compresiune e mai mare.

20%

1 gr 10 gr [gr]
3.4.2.3. Rezistenta lemnului la încovoiere

l = 240 m m
300 mm

h=20
a)
b=20

c c

x = (0,53...0,55)h
h/2

h/2

t t
b) c)

a) – epruvete şi mod de încercare; b) – diagrama de eforturi

în stadiul elastic; c) – diagrama de eforturi la rupere
 P
P V1  V2 
2
P l P l
+ Mmax   
2 2 4
V1 V2
Mmax
l /2
l

q q  l2
Mmax 
8

Mmax
q

-
+ +
 Mmax
   adm
W
b  h3
I I 12 b  h2 b  h2
W     ; W 
y max h h 6 6
z 2 2

h
b  h3
I
12

P  Mmax  efect  ad

b y – distanta de la axa neutră până la fibra cea
y
mai solicitată.