Discurs oratoric Discursul este o expunere orală sau scrisă a unei teme în faţa unui receptor pasiv/

auditoriu (care asistă fără a interveni). Scopul discursului este de a convinge auditoriul cu privire la
tema abordată, prin argumente înlănţuite într-o gradaţie care merge spre concluzii. In determinarea
unei atitudini prin discurs, factorul emoţional este foarte important. Discursul de tip clasic/ canonic
cuprinde următoarele părţi: exordiul (introducerea, prin care se atrage atenţia/ simpatia/
bunăvoinţa/ interesul asupra temei discursului), propoziţia (punctarea părţilor subiectului ce
urmează a fi tratat), naraţiunea (expunerea faptelor care fac obiectul
discursului), probarea (argumentarea celor expuse), respingerea (preîntâmpinarea eventualelor
obiecţii), peroraţia (concluzia). Cu timpul, aceste constrângeri au diminuat, importante
rămânând claritatea expresiei, logica şi gradarea argumentaţiei, eleganţa limbajului.

EVENIMENTUL ZILEI
O poveste pentru toţi. Incredibilul Stephen Hawking, geniul captiv în
propriul trup

LUPTĂ CU BOALA.  Astrofizicianul Hawking e paralizat complet de peste

45 de ani şi comunică prin intermediul unor aparate. E renumit pentru
cercetările sale şi a contrazis doctorii, care i-au dat doar câţiva ani de
trăit.

Se spune despre el că ar avea una dintre cele mai sclipitoare minţi ale planetei. E
modest şi crede că celebritatea sa are o anumită legătură şi cu handicapul lui. Chiar
dacă e captiv în propriul trup, paralizat, Stephen Hawking va împlini, mâine, 70 de
ani.
Scleroza lateral amiotrofică, o boală necruţătoare, i-a atacat muşchii şi l-a blocat într-
un scaun cu rotile. Nu poate mişca decât foarte puţin muşchii feţei şi un deget de la
mâna dreaptă. Asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai renumiţi
astrofizicieni.
"În viaţă există o sumedenie de lucruri pe care merită să le faci"
Vestea teribilă că suferă de scleroză amiotrofică nu l-a afectat. După ce a aflat
diagnosticul, a elaborat un model matematic asupra originii şi evoluţiei universului în
exapansiune, din momentul "Big Bang", şi a realizat un studiu despre relaţia dintre
"găurile negre" din univers şi termodinamică.
"Când stai faţă în faţă cu posibilitatea de a muri, îţi dai seama că merită să trăieşti şi
că există o sumedenie de lucruri pe care merită să le faci", a declarat astrofizicianul la
una dintre conferinţele sale. Declaraţiile lui au stârnit oameni de ştiinţă şi
personalităţi din întreaga lume. Vorbele sale au ajuns chiar şi în România, iar Vadim
Tudor l-a pus într-un top al oamenilor enervanţi, pentru că într-o teorie de-a sa
susţinea că nu ar exista viaţa de apoi.
Prima şcoală, de fete
Stephen Hawking s-a născut în 1942, la fix 300 de ani de la dispariţia lui Galileo
Galilei. Tatăl său, dr. Frank Hawking, era cercetător în biologie, iar mama sa –
politician. În familie mai erau două surori, Philippa şi Mary, şi Edward, care a fost
adoptat. La vârsta de 8 ani, Stephen intră la şcoală şi nu la una oarecare, ci la St.
Albans, un liceu pentru fete. Regula şcolii spunea că şi băieţii o pot urma, însă doar
până la vârsta de 10 ani. Stephen Hawking a fost carcaterizat drept "un elev bun, dar
nu excepţional".
A vrut matematică, a ales fizică
Când a fost rugat să numească o persoană care l-a inspirat în toată acea perioadă, a
vorbit despre profesorul de matematică. Tatăl său l-a vrut la Oxford, acolo unde
studiase el, însă în vremea aceea nu aveau specializare în matematică, ceea ce îşi
dorea Stephen.
În cele din urmă, a acceptat rugăminţile tatălui, dar se specializează în fizică. L-au
cucerit studiile despre teoriile termodinamicii, ale relativităţii şi despre mecanica
cuantică. Profesorii spuneau că nu avea prea multe cărţi şi că nu lua notiţe, "mintea
lui era complet diferită de cea a colegilor săi".
La un examen oral de trecere dintr-un an în celălalt, profesorii şi-au dat seama de
capacităţile extrordinare pe care le are studentul Hawking: aveau în faţa lor un om
mai inteligent decât majoritatea dintre ei.
"Multă lume mă întreabă cum mă simt având această boală"
Era leneş şi nu prea îi plăcea sportul, însă pe la 17 ani a observat că se întâmplă ceva
ciudat cu corpul său. Începuse să scape lucrurile din mână şi nu îşi putea controla
mişcările de fiecare dată. În 1963, la 21 de ani, i s-a spus că scleroza lateral
amiotrofică îi va curma viaţa în câţiva ani. Însă a continuat ca un luptător. Mai mult,
în aceeaşi perioadă s-a căsătorit şi a făcut trei copii.

Cu timpul, muşchii au cedat şi l-au ţintuit în scaunul cu rotile. "Multă lume mă

întreabă cum mă simt având această boală. Încerc să duc o viaţă normală, să nu mă
gândesc la condiţia mea sau să regret lucrurile pe care nu le pot face, care nu sunt
foarte multe", spune Stephen Hawking.
Astrofizicianul îşi va sărbători împlinerea celor 70 de ani la serviciu. La Centrul
pentru cosmologie teoretică de la Universitatea Cambridge, unde este director, va
avea loc, mâine, un simpozion cu tema "The State of the Universe". Alături de
Stephen Hawking, vor mai ţine prelegeri Kip Throen, unul dintre cei mai renumiţi
fizicieni teoreticieni, şi Martin Rees, câştigător al premiului Nobel.

"Am învăţat să citesc la 8 ani şi am fost un elev leneş. Caietele erau

neîngrijite, iar scrisul îi dispera pe profesori. Colegii m-au poreclit
Einstein, probabil văzuseră că pot mai mult."
Stephen Hawking, astrofizician

Teorie de viaţă
Femeia, o ecuaţie cu mai multe necunoscute
În urmă cu câteva zile, cu ocazia apropierii aniversării de 70 de ani, fizicianul a dat un
interviu pentru revista "New Scientist". Întrebat de reporter la ce se gândeşte cel mai
des în timpul unei zile, Hawking a răspuns: "La femei. Sunt un mister complet!".
Omul de ştiinţă a fost căsătorit de două ori.
Prima lui soţie a fost Jane Wilde, pe care a luat-o de nevastă în 1965. Au divorţat în
1990. Cu Jane a făcut trei copii. A doua oară s-a căsătorit la mijlocul anilor ’90, cu
Elaine Manson, cea care i-a fost infirmieră. În 2000, asupra acesteia apar suspiciuni
că l-ar fi agresat pe Hawking, după ce el a avut nevoie de îngrijiri medicale din cauza
unor tăieturi care i-au fost descoperite pe corp.
În timpul cercetărilor, fizicianul a refuzat să dea vreo declaraţie, iar ancheta nu a mai
fost finalizată. "L-am văzut o dată cu un ochi vânăt şi l-am întrebat ce s-a întâmplat.
Mi-a spus că s-a lovit de o uşă şi să nu mai zic", a povestit Manson pentru presa
britanică. Cei doi au divorţat în anul 2006.

BOALA "LOU GEHRIG" 

Scleroza lateral amiotrofică atacă neuronii motorii, din creier şi din
măduva spinării. Practic, muşchii se atrofiază
Deşi mulţi se întreabă cum a putut trăi Stephen Hawking atâţia ani cu o boală
incurabilă, care duce la pierderea totală a muşchilor şi care are o speranţă de viaţă de
maximum opt ani, un neurolog român a lămurit misterul: fizicianul care va împlini
mâine 70 de ani suferă de o formă mai uşoară a bolii, care îi permite să fie hrănit
printr-un tub.
Un caz la 100.000 de persoane
Nici până în prezent nu s-au descoperit cauzele bolii şi, implicit, un tratament. Se
manifestă prin atrofie musculară, adică pierderea treptată a muşchilor de la nivelul
membrelor (în special de la nivelul mâinilor), limbii şi plămânilor. Bolnavul moare fie
pentru că nu mai poate să se mai hrănească, fie pentru că se sufocă. Celulele
neuromotorii, care se află în creier şi în măduva spinării, sunt afectate.
"Are o evoluţie progresivă, este o boală degenerativă, a cărei cauză nu se cunoaşte şi
este una din puţinele boli în cazul căreia nu avem nici măcar o ipoteză. S-au încercat
tot felul de proceduri moderne, care nu au dat rezultate. Masajul sau alte proceduri
de fizioterapie pot încetini distrugerea muşchilor, iar în momentul în care pacientul
nu mai poate mânca, se face gastrectomie (n.r-secţionarea stomacului), iar alimentele
sunt introduse printr-un tub, cu o pâlnie specială", ne-a declarat prof.dr. Constantin
Popa, medic neurolog la Institutul de Boli Cerebrovasculare din Bucureşti.
Limba atrofiată, mâini atârnate
Incidenţa bolii este extrem de scăzută- un caz la 100.000 de persoane. Este mai
frecventă în Africa. Afectează în special persoane de vârsta mijlocie, iar speranţa de
viaţă este şi ea scăzută-maximum 6-8 ani. În România, la marile institute
neurologice, cum este Institutul de Boli Cerebrovasculare, din Bucureşti, ajung cam
12-15 pacienţi pe an.
"Oameni bine îmbrăcaţi, la costum, dar care atunci când deschid gura nu sunt în stare
să scoată un sunet, pentru că au limba atrofiată, iar când îi deschizi la cămaşă, vezi
cum stau mâinile atârnate. Sunt cazuri şi cazuri- unii nu mai respiră bine, alţii nu mai
vorbesc. Acestea sunt cele mai grave situaţii. Am avut în decembrie un pacient, un
bărbat de 40 de ani, care avea insule de atrofie la limbă: nu mai putea vorbi şi îl
hrăneam direct prin trahee", mai spune neurologul Constantin Popa.

Starea de sănătate se agravează

Boala a început să-i atace şi muşchii feţei
Potrivit unor surse din anturajul lui Stephen Hawking, renumitul fizician, chiar dacă
are sisteme sofisticate care îl ajută să-şi expună gândurile, se descurcă din ce în ce
mai greu. Dacă în urmă cu 5-6 ani putea să transmită spre sintetizatorul care îi
transformă textul în speech, 2-3 fraze într-un minut, în prezent, în acelaşi timp,
"scrie" 2-3 cuvinte.
Acest lucru se întâmplă din cauza muşchilor feţei care au început să fie atacaţi tot mai
agresiv de boală. Specialiştii care îl ajută să se exprime cercetează noi modalităţi de a-
l ajuta pe Hawking să treacă peste aceste obstacole, care, altfel îi ţine creierul captiv
într-un corp.

OPINIILE LUI HAWKING

Cum arată viitorul

"Intrăm într-o perioadă din ce în ce mai periculoasă. Populaţia şi
utilizarea resurselor finite ale Pământului cresc exponenţial, odată cu
abilitatea noastră tehnică de a schimba mediul în bine sau rău. Va fi
dificil de evitat un dezastru în următorii 100 de ani, ca să nu vorbim
despre următorii 1.000 sau un million. Singura şansă este extinderea în
spaţiul cosmic."

Existenţa extratereştrilor
"Există o posibilitate destul de mare să găsim viaţă simplă pe alte
planete, însă viaţa inteligentă e cu siguranţă o raritate."
Existenţa lui Dumnezeu
"Creierul e ca un computer care nu mai funcţionează atunci când
componentele sale se strică. Şi nu există rai sau viaţa de după moarte
pentru computere stricate, sunt doar basme pentru cei care se tem de
întuneric."

Filozofie şi ştiinţă
"De ce suntem aici sau de unde venim? Mulţi dintre noi nu-şi mai pun
aceste întrebări. Dar aproape toţi ne întrebăm: De ce suntem aici şi de
unde venim? Aceste întrebări sunt pentru filozofie. Filozofii nu au ţinut
pasul cu descoperirile ştiinţifice, în special cu cele din fizică".

TOPUL TRIBUNULUI
Astrofizicianul îi toacă nervii lui Vadim
Într-o emisiune TV de cancan, tribunul Vadim Tudor a făcut un "top 10" cu oamenii
care îl enervează prin prezenţele şi declaraţiile lor. După ce a dojenit-o pe
"păreroloaga de serviciu" Monica Tatoiu şi pe un general de telecomunicaţii, pe locul
8 l-a trecut şi pe "Hawkingks" (n.r. Hawking).
"Acel om, bătut de Dumnezeu. Dacă l-a bătut Dumnezeu, trebuie să-l bată şi el pe
Dumnezeu, să spună că nu există Viaţă de Apoi, că nemurirea sufletului şi poveştile
despre Rai sunt inventate de cei cărora în copilărie le era frică să stea pe întuneric?",
întreba retoric şeful Partidului România Mare, referindu-se la boala de care suferă
omul de ştiinţă ca la o pedeapsă divină.
Apoi, după cum e cunoscut, Vadim Tudor i s-a adresat direct lui Hawking: "Domnu`
Hawking, ţi s-a dus buhu’ că eşti cel mai inteligent de pe planetă. Eu te asigur că eşti
cel mai imbecil om de pe planetă". Imediat, moderatorul a încercat să-l mai
tempereze, însă Vadim a replicat imediat: "Hai, dom’ne, e pamflet!".