Mefisto

Dar ce vă miraţi, eu sunt mefisto, mefisto... Adică dracul. Nu ştiu dacă vă

mai amintiţi dar anul trecut am visat că am ajuns în rai. Anul ăsta m-am mutat
mult mai jos.
Nu ştiţi ce ponoase trag acuma ca drac. Dacă aş fi ştiut, dacă aş fi ştiut...
Cum face vreo unul vreo prostie gata şi scuza. Nu e el de vină săracul, dracul l-
a pus. Eu? Eu, nu ştiu, vă dau cuvântul meu de onoare că aflu faptul petrecut
după ce s-a consumat. Da,da.. Şi nu ştiu atunci de ce mă amestecă pe mine, de
ce ma amesteca pe mine..
Nimereşte câte unul o slujbă grasă, cu leafă mare, cu... Şi nu-i vorbă că şi
munceste, şti, munceşte, da. Pleacă cu o hârtie la semnat la ora 8 şi se întoarce
la birou la ora 3. Şi îi merge, îi merge. Toţi se-ntreabă - mă, cine-l ţine pe ăsta
în braţe. Dracu' ştie... Vă jur, vă jur că nu ştiu nimic. De unde... Însă ei, ei ştiu
toţi. Dar tac, tac pentru că tăcerea e de aur.
Vorba unui corespondent voluntar care a fost transferat la cerere, la cererea
şefului. „Pe directorul unei fabrici de mezeluri cică l-a pus dracul să fabrice
numai parizer.” Eu l-am pus? Da ce, eu n-aş mânca şi altceva. Că umbli după o
felie de şuncă până de m-am înţercat eu copii.
Am auzit odată o discuţie între doi pământeni. Zice unul: Bă! M-am
întâlnit la cucuieţii din deal cu cineva de la conducerea ministerului! Fugi că
minţi, zice celălalt. Cineva din conducerea ministerului la cucuieţii din deal n-a
văzut nici dracu'! Ăsta avea dreptate, să mă aghesmuiască cel de sus dacă l-am
vazut pe teren.
Pe vremuri fiecare breaslă avea cât un patron în calendar. Cârciumarii, îi
aveau pe sf. Petru şi Mihai. Pompierii l-aveau pe Ilie. Ăştia din birou l-au pe
sfântul scaun şi nu se mai dezlipesc de el niciodată.
Mi se mai spune şi.. mi se spune, talpa iadului. Eu? Păi fac unii nişte
pantofi îi porţi o zi două se dezlipeşte talpa şi pe urmă umbli ca ăla din
romanul lui Zaharia Stancu. Că pantofii aleluia. Pardon de aleluia că vorba asta
vine de la echipa adversă.
Apropos de echipa adversă m-am întâlnit într-o zi cu ăl de sus negru de
supărare. Dar ce s-a întâmplat doamne? Auzi mă... L-au găsit pe unul cu 100
kg de undelemn în cămară şi au dat vina pe mine. E cum, pe matale doamne?
Da, a zis că-i trebuie pentru candelă. Uhuhuu, 100.. Ce-ai de gând cu ăsta
doamne? Păi eu zic să-l iei tu. Îl iau doamne, îl iau, te servesc.
Auzi, zice, am fost într-o zi la, la o.. expoziţie, stătea un tânăr în faţa unui
tablou. Se uita, se uita, se uita şi zicea: dracu' să mă ia dacă înţeleg ceva. Zice
cineva, păi dacă vrei să înţelegi citeşte şi tu cronica. Ia cronica şi o citeşti.
„Demitizarea exaustivă şi relational cadoc. Incongruenţa fenomenologică şi
introspectiv cromatic.” Adică, l-a căutat pe dracu' şi l-a găsit pe ta-su. Şi parole
d'honour, eu n-am pictat niciodată în viaţa mea. Şi tata, săracul, pe căldura aia
numai de cronică plastică nu-i ardea.
Am uitat să vă spun că unui tartar bătrân de la I.A.D. îi s-au aprins
călcâiele după un drăcuşor de fată. A gonit-o din casă pe tartoriţa lui şi s-a
mutat cu diavoliţa. Într-o zi când s-a întors pe neaşteptate de la băi, de la
Pucioasa, a deschis uşa şi a văzut pe dracul gol... gol. A vrut să dea buzna dar
n-a putut să intre pe uşă din cauza coarnelor. Şi să mai zici că nu e dracul chiar
atât de negru. E, sigur că nu e negru, e blond.
Sau, cum am auzit eu pe unul care fugea de muncă că subsemnatul de
tămâie. A făcut el ce-a făcut şi-a ajuns la dracu'-n praznic. Cică s-a făcut frate
cu mine, aiurea! S-a făcut frate cu mine până a trecut puntea. Acolo ca
ocupaţie principală mă trăgea pe mine de coadă şi într-o zi l-am auzit la un post
de radio făcând ca toţi dracii. Culmea ie că tot mie mi-au ieşit vorbe, cică şi-a
vândut sufletul dracului. Nu e adevărat, l-a vândut ălora pe treizeci de arginţi.
Cică şopul scuză mijloacele. P'teu drace!
Eu aş mai fi stat de vorbă cu dumneavoastră dar la noi aztăzi este meci
mare, foarte mare. FC Iadul contra FC Raiul. O să spuneţi că noi n-avem nici o
şansă pentru că toţi jucătorii buni sunt în rai. Da, dar arbitri...