Curenți Foucault

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Curenții Foucault sau curenții turbionari sunt curenți

electrici de conducție care sunt generați prin inducție
electromagnetică în conductorii situați într-un câmp
magnetic variabil.

Fenomenul a fost observat pentru prima dată de François 0:00

Arago în 1824, apoi explicat de Michael Faraday, de
Heinrich Lenz, dar descoperirea se atribuie lui Léon
Foucault (de unde și numele curenților), care în 1855 a
Demonstrație a pendulului lui Waltenhofen,
observat că forța necesară rotirii unui disc de cupru este precursor al frânelor electromagnetice. Formarea
mai mare când acesta este plasat între polii unui magnet.
și suprimarea curenților turbionari este ilustrată
aici cu ajutorul acestui pendul, o placă metalică
Curenții turbionari pot fi puși în evidență prin următorul
ce oscilează între polii unui electromagnet
experiment:
Între polii unui magnet puternic (de
puternic. După ce este instalat un câmp
preferință electromagnet) se lasă să penduleze o placă
magnetic suficient de puternic, pendulul este
metalică și se observă că oscilațiile acesteia se împiedicat să pătrundă în câmp.
amortizează imediat.
Dacă placa este înlocuită cu una
crestată, oscilațiile se amortizează mai lent.
Prin oscilație,
placa intersectează liniile câmpului magnetic și în aceasta se
generează curenți induși, care se închid în cercuri și înconjoară
liniile câmpului magnetic.

Curenții Foucault conduc la pierderi de energie prin efectul Joule,

deci la micșorarea randamentului instalației electrice.
De aceea, în
scopul micșorării acestor pierderi, la mașinile electrice miezurile
circuitelor magnetice se confecționează din tole subțiri izolate între Curenţii turbionari (cu roşu) ce apar
într-o placă de metal ce se
ele.
Pentru creșterea rezistivității, tolele sunt din ferosiliciu.
deplasează cu viteza v între polii
unui magnet. Cu verde sunt marcate
Aplicații liniile de câmp magnetic. Conform
regulii lui Lenz, curenții generați
Curenții turbionari sunt utilizați la: creează propriul lor câmp magnetic
(săgețile albastre), care produc o
amortizarea oscilațiilor acului indicator al instrumentelor forță care se opune mișcării.
de măsură;
reglarea mersului uniform al discului la contorului electric;
frânarea roților la vehiculele acționate electric;
călirea pieselor, topirea metalelor.

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Curenți_Foucault&oldid=12363963