…avansati in ani ei au cauzat tot feluri de torturi.

Cand cei din oras au vazut acest lucru facut, au deschis portile si au
pornit impotriva lor (protestat). Ca rezultat, o batalie feroce a avut loc, in care, pe cand normanzii au luptat fioros,
cetatenii au fost azvarliti inapoi in fortareata. Normanii, dupa ce au adunat toata prada, inca odata s-au intors in
Helenopolis. Acolo a inceput o cearta intre ei si ceilalti pelerine care nu au mers cu ei, un fapt ce se intampla deobicei
intr-o chestiune ca aceasta, invidia inflamand mania celor lasati in spate, si o lupta ravasitoare a urmat dupa cearta.
Normanii neinfricati din nou separate (de ceilalti) si au capturat Xerogordul in drum spre primul atac.
Cand s-a aflat asta, sultanul l-a trimis pe Elchanes contra lor cu un numar adecvat de trupe. Cand ia ajuns, a
recapturat Xerogordul, a omorat cativa normanzi cu sabia, si a condus restul captivilor, planuind in acelasi timp un
atac asupra celor ramasi cu Kuku-Petru. Si el a asezat ambuscazi la locuri potrivite in care , cand ar fi plecat spre
Nicaea, ar fi cazut si murit intr-un mod neasteptat. Dar stiind si de avaritia galilor, el a convocat doi oameni cu spirit
indraznet, si le-a ordonat sa se duca la tabara lui Kuku-Petru sa anunte ca normanzii au capturat Nicaea si acum o
devastau pana la maxim. Acest raport, adus la tabara lui Petru, cuprins de violenta; cand a auzit de jaf si bogatii, au
iesit in zgomot in linie dreapta pe drumul care ducea spre Nicaea, uitand de antrenamentul military si de respectarea
disciplinei in ducerea spre batalie. Latinii nefiind doar pasionati si bogati, asa cum am spus mai sus, dar cand se
dedica sa faca o razie a unei regiuni pentru o prada, nu mai tin cont insa de motive, sau de altceva. In consecinta, pe
cand ei nu erau pe cale nici sa pastreze ordine, nici sa se fromeze in linii, ei au cazut in abuscada turcilor in jurul
Dracoului si au fost facuti bucati. Intr-adevar, o multime de gali si normanzi au fost doborati de catre sabia
Ishmaelite, incat trupurile neinsufletite a mortilor, care stateau culcati pe loc, au fost aduse impreuna, au facut un
morman maret, sau deal, sau loc de veghe, inalt ca un munte, si ocupand un spatiu foarte evident pentru latimea si
adanciema lui. Asa de sus acea gramda de oase se inalta, incat niste barbari de aceasi rasa de care au omorat mai
tarziu au folosit oasele celor ucisi in loc de piatra in construirea unui zid, incat au facut acea fortareata un fel de
mormant pentru ei. Exista pana in ziua de azi, o incinta de ziduri construit cu un amestec de pietre si oase.
Si asa, dupa ce totul a fost sters complet dupa macel, Petru s-a intors numai cu putini oameni la Helenopolis.
Turcii, in dorinta lor sa isi vina in putere, l-a inampinat din nou cu o ambuscada. Dar cand imparatul a auzit de toata
lupta asta si a aflat cat de mare a fost macelul, a considerat foarte gresit ca Petru ar trebuie si el sa fie luat. Imediat,
prin urmare, a invocate Caracalon Constantine Euphorbenus, care a fost mentionat de multe ori in aceasta istorie, si
a fost trimis cu o forta decenta pe un vas de razboi pe maruri ca un ajutor a lui Petru. Cand turcii l-au vazut
apropiindu-se, s-au retras. . . .

2. Tratatul Imparatului asupra lui Hugh

(Anna.) Cum am spus mai sus, erau asemenea oameni printer latini ca Bohemund si consilierii lui, care, dispusi sa
puna mana pe Imperiul Roman, s-a uitat cu avaritie asupra acestuia pentru un timp indelungat. Vazand o poarta
pentru planul lor in expeditita in care a fost promovat de catre Petru, ei au agitat aceasta miscare; si, ca sa insele pe
cei simpli, ei au simulate o cruciada impotriva turcilor sa stapaneasca Mormantul cel Sfant si sa vanda toate posesiile
lor. In plus, un anumit Hugh, frate al regelui Frantei, ce s-a condus cu spiritual unui navatus pe baza sanatatii si
puterii si nobilitatii nasterii lui, a decis sa paraseasca tinutul tata, de parca ar porni pentru Mormantul cel Sfant. Cand
a ajuns la decize, abea a asteptat la o prea glorioasa adunare si anuntata in scrisori umflate de insolenta
imparaturlui.
“Stii, o rege, caci eu sunt Rege al regilor, si superior tuturor celor de sub cer. Iti este permis sa ma saluti, la sosirea
mea, sis a ma primesti cu maretie, cum se cade nobilitatii mele.”
In acest timp guvernatorul Durazzoului era John, fiu al lui Isaac, Sebatocratorul, de care am vorbit mai sus. Nicolaus
Maurocatacalon, la comanda flotei, si-a aranjat corabiile la statia in prejurul portului Durazzoului, ca sa poata face
ture si sa vegheze marile, cel putin corabii de pirate ar putea sa se apropie discret. La fiecare om, in urmare,
imparatul, dup ace a auzit scrisoarea (de la Hugh), imediat a trimis un mesaj, ordonand guvernatorului Durazzoului
sa vegheze cu atentie pe pamant sau mare pentru sosirea acestui om, asupra cui va veni un mesager urma sa fie
trimis repede imparatului. Hugh, pe de alta parte, urma sa fie primit majestic. A comandat, in continuare,
comandantului flotei sa fie constant alert sip e veghe cu orice aptitudine fizica treaza, nu cu neglijenta lui obisnuita.
Intre timp, Hugh a ajuns pe coasta Longobardiei; acolo el…