GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

LECȚIA NR. 17

ALCĂTUIREA ȘI STRUCTURA ATMOSFEREI

Salut! Eu sunt Domnul Geo și vreau să îți arăt cât

de frumoasă poate fi învățarea on-line, prin
Geografie, la clasa a IX-a. Haide să pornim
împreună pe drumul cunoașterii „Atmosferei
terestre”!

EXPLOREAZĂ
Accesați linkul https://www.didactic.ro/instrumente-interactive/rebus/atmosfera-16?code=ooqy9e,
rezolvați aritmogriful și veți afla pe verticala AB denumirea unei geosfere terestre. Aritmogriful se poate rezolva
și în variantă printabilă:

1.Precipitații mixte (cristale de gheață și picături de apă)

2.Cantitate de energie primită de Pământ de la Soare
3.Instrument de măsurare a temperaturii
4.Prevederea timpului (a vremii)
5.Perioadă îndelungată în care plantele suferă de lipsă
de apă
6.Vânt cald ce coboară pe pantele externe ale Carpaților
Curburii, provocând încălzirea timpurie a vremii
primăvara
7.Gaz necesar vieții
8.Vânt care bate pe litoral
9.Vânt din SE României ce provoacă ger și ninsori
abundente

Pentru că ați descoperit denumirea geosferei terestre, iar în clasa a V-a ați parcurs o serie de teme
referitoare la aceasta, accesați linkul https://www.youtube.com/watch?v=PbbSHYkAaFo și notați pe caiete
răspunsuri scurte la următoarele cerințe pe baza prezentării:
1. Ce este atmosfera?

Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE
2. Un rol important al atmosferei terestre
3. Cel puțin două gaze care intră în compoziția atmosferei
4. Cel puțin 3 subînvelișuri ale atmosferei
5. Subînvelișul atmosferic cel mai dens/ cel mai rarefiat/ cel mai rece/cel mai cald/ cel care concentrează
stratul de ozon

APROFUNDEAZĂ

Atmosfera este învelișul de aer al Pământului care îmbracă celelalte geosfere

(litosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera).

VREAU SĂ ȘTIU MAI MULT!

Termenul atmosferă se folosește și cu sensul de unitate de măsură a presiunii aerului. 1
atm= apăsarea exercitată de o coloană de mercur, înaltă de 760 mm, la nivelul mării, la
o temperatură de 0oC. Nu-i așa că ați învățat la ora de fizică?

Observă următoarea figură și precizează forma atmosferei:

Fig.1- Forma atmosferei terestre

Acest înveliș ia forma Pământului, deci atmosfera are formă elipsoidă, dar mult mai turtită la poli și mai
bombată la Ecuator din cauza mișcării de rotație a Pământului și a densității sale foarte mici. De aceea, în dreptul
polilor atmosfera este mai subțire, iar în dreptul Ecuatorului este mai înaltă.

Limita inferioară este suprafața Pământului, dar aerul pătrunde și în cavitățile terestre
și în porii rocilor. Limita superioară este mai greu de stabilit. Poate fi considerată limita
de 3000 km unde densitatea gazelor care compun atmosfera este egală cu cea din spațiul
interplanetar sau cea de 40000 km, limită până la care acționează gravitația Pământului.

Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE
Unii specialiști prelungesc această limită la altitudinea de 100000 km, argumentând că până la această limită se
resimte influența câmpului magnetic al Pământului.

Atmosfera are o masă de 5,13*1015t, ceea ce reprezintă a milioana parte din masa
Pământului. Însă, 99% din masa totală se concentrează până la altitudinea de 35 km,
iar jumătate din ea se găsește la mai puțin de 5 km. În starturile superioare, atmosfera
este tot mai rarefiată. Acest lucru se datorează forței gravitaționale a Pământului.

Atmosfera s-a format odată cu individualizarea Pământului ca planetă, în urmă cu cca

4,6 mld ani. Însă compoziția sa chimică s-a schimbat. Atmosfera inițială era alcătuită
predominant din H și He. Datorită greutății și densității specifice scăzute a acestor gaze,
ele nu au mai putut fi atrase și menținute de planetă, disipându-se treptat în spațiul
cosmic. Datorită răcirii lente a Terrei și a activității vulcanice, au fost aduse la suprafață
diverse gaze, care au rezultat din reacțiile chimice ale geosferelor interne. De la aceste procese au luat naștere o
atmosferă alcătuită din 80% vapori de apă, 10% dioxid de carbon și 5-7% hidrogen sulfurat. În ciuda concentrării
mari de vapori, lipseau precipitațiile din cauza suprafeței fierbinți a Pământului care împiedica condensarea.
Radiația ultravioletă intensă a descompus moleculele de apă, metanul și amoniacul, astfel acumulându-se dioxid
de carbon și azot. Hidrogenul și heliul au urcat în straturile superioare ale atmosferei, dioxidul de carbon s-a
dizolvat în mare parte în apa oceanelor, iar azotul a rămas neschimbat fiind un gaz stabil din punct de vedere
chimic. Oxigenul a apărut în formă liberă în urmă cu 3,5 mld ani în urma fotosintezei provocate de bacterii.
Oxigenul format s-a dizolvat în mare parte în oceane, oxidând metalele feroase. În urmă cu 350 mil ani o parte
din oxigen a format prin ionizare ozonul. Se consideră că, începând cu acea perioadă până astăzi, compoziția
aerului a rămas relativ stabilă.

Observă diagrama și numește principalele gaze care intră în alcătuirea atmosferei?

Cunoști importanța acestor gaze? Ce alte elemente se mai găsesc în atmosferă?

Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

Fig. 2- Compoziția atmosferei terestre

Sursa: https://www.scientia.ro/univers/terra/7615-cum-functioneaza-atmosfera-terestra.html

Atmosfera actuală este un amestec de gaze, în care predomină azotul (78%), oxigenul (21%), argonul (0,93%),
dioxidul de carbon (0,04%), alte gaze- Ne, He, H, O3, Rn.
N- este un gaz stabil, considerat neutru, deoarece intră greu în combinații chimice cu alte elemente;
O2- gaz foarte activ, întreține arderile, menține viața pe Terra, stă la baza proceselor de oxidare;
CO2- are rol fundamental în realizarea efectului de seră;
VREAU SĂ ȘTIU MAI MULT!
O parte dintre radiațiile solare care ajung la suprafața
terestră sunt reflectate de aceasta și apoi reținute în
atmosferă. Responsabili pentru reținerea unei
cantități de căldură în masa atmosferică sunt vaporii
de apă, dioxidul de carbon și metanul. Dacă
Pământul nu ar fi avut atmosferă, toată radiația
reflectată de planetă ar fi fost pierdută în spațiul
cosmic, de aceea, efectul de seră este un fenomen
care a permis apariția și menținerea vieții pe Terra.
În ultimii ani, din cauza poluării atmosferei cu dioxid
de carbon și metan, cantitatea de căldură reținută de
atmosfera terestră a crescut, ceea ce a condus la Sursa: http://www.mixdecultura.ro/2016/02/efectul-de-seră

fenomenul de încălzire globală.

O3- are rol în filtrarea radiației ultraviolete așa încât viața pe Terra să fie posibilă

Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

VREAU SĂ ȘTIU MAI MULT!

Ozonul este un gaz care se formează în stratosferă, ca
urmare a unor reacții fotochimice provocate de radiațiile
solare. Aceste radiații scindează molecula obișnuită de
oxigen (O2) în doi atomi de oxigen (O+O). Fiecare dintre
aceștia se leagă de o altă moleculă de oxigen formând o
moleculă cu 3 atomi, adică ozonul (O3). Ozonul are o
concentrație mai mare între 20-25 km altitudine și are
rol esențial în reținerea radiației UV de undă scurtă
(UVC) extrem de nocivă. Poluarea și eliberarea în
atmosferă a unor substanțe numite cloro-fluoro-carboni
(CFC), molecula de ozon este distrusă, iar stratul de
ozon se subțiază, apărând așa numitele „găuri” din
stratul de ozon, mult mai evidente în zonele polare unde
C Fig. 3- Evoluția stratului de ozon deasupra Antracticii
atmosfera este mai subțire.
Sursa: https://www.green-report.ro/o-gaura-gigantica-din-
stratul-de-ozon-al-pamantului-incepe-sa-se-inchida/
Alături de aceste gaze, în atmosferă mai există vapori de apă, pulberi, praf, cenuși, noxe, polen, cristale
de săruri rezultate din activitatea vulcanică, din impactul cu unii meteoriți sau din activitatea antropică. Vaporii
de apă au o concentrație mare pînă la altitudinea de 5 km, iar în plan orizontal sunt mai concentrați în regiunea
ecuatorială și tropical-umedă și deasupra suprafețelor acvatice.

Nu. Cercetările au demonstrat că pe verticală compoziția chimică a atmosferei,

precum și temperatura și presiunea aerului se modifică așa încât se deosebesc 5
subînvelișuri distincte. Identificați aceste subînvelișuri în figura următoare:

Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE
Structura pe verticală a atmosferei Aici se produc curenți de aer rapizi (curenți
 Troposfera este subînvelișul aflat în jet) cu peste 200 km/h.
apropierea suprafeței terestre. Se întinde până
la altitudinea de 18 km deasupra Ecuatorului
și până la 8 km deasupra polilor.
Concentrează peste 90% din masa
atmosferei. Are aerul cel mai dens. Aici se
produc majoritatea fenomenelor
meteorologice: se formează norii,
precipitațiile, vânturile. Temperatura scade
relativ uniform odată cu creșterea altitudinii
(6,4oC la 1000 m= gradient termic),
precipitațiile cresc și presiunea scade. Se
produc fenomene electrice și optice,
luminoase și sonore, precum fulgerele,
tunetele, curcubeul. La limita superioară a
troposferei sunt -60oC. Trecerea spre
Fig.3- Structura pe verticală a atmosferei
următorul subînveliș se face prin tropopauză.
Sursa: Mândruț, O., 2008
 Stratosfera se întinde între 20-50 km altitudine. Este mai rarefiată, iar temperatura crește de la -60oC în
partea sa inferioară la -4oC în partea sa superioară din cauza efectelor de absorbire a căldurii de către ozon.
Este importantă pentru concentrația de ozon (stratul de ozon) care absoarbe o parte din radiația
ultravioletă. Tot în stratosferă se lansează și baloanele meteorologice care înregistrează valoarea
temperaturii, umidității și presiunii atmosferice, transmițând date necesare prognozelor meteo în timp real
(Fig. 4). Trecerea spre următorul subînveliș se face prin stratopauză.
 Mezosfera se întinde între 50-85 km altitudine și se carcaterizează prin scăderea foarte tare a temperaturii
pănă la -83oC în partea sa superioară. La acest nivel meteoriții care intră în atmosfera terestră ard prin
frecarea cu aerul, apărând pe cerul nopții așa-numitele ploi de stele („stele căzătoare”). Trecerea spre
următorul subînveliș se face prin mezopauză.
Primele trei subînvelișuri atmosferice se caracterizează printr-o relativă omogenitate chimică și prin prezența
gazelor în formă moleculară, formând diviziunea atmosferei denumită homosferă.

Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

Fig. 4- Balon meteorologic lansat în stratosferă

Sursa: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/primul-balon-meteo-va-fi-lansat-in-stratosfera-vineri-de-la-aeroportul-iasi--128721.html
 Termosfera se întinde între 85-500 km altitudine. Temperatura crește în partea sa superioară la 1600oC
din cauza reacțiilor chimice de ionizare (de aceea se mai numește și Ionosferă). Ionizarea atomilor de
oxigen și azot au rol în reflectarea undelor radio emise de pe Pămînt, fiind buni conductori de electricitate.
Tot aici se produc aurorele polare din cauza ciocnirii electronilor și protonilor din vântul solar cu
moleculele și atomii gazelor atmosferice.
 Exosfera este subînvelișul care se întinde dincolo de altitudinea de 500/700 km. Aerul este extrem de
rarefiat și este alcătuit predominant din atomi de hidrogen și heliu.
Ultimele două subînvelișuri atmosferice se caracterizează prin prezența gazelor în formă atomică și puternic
ionizate, formând diviziunea atmosferei denumită heterosferă.
Atmosfera este incoloră. Troposfera pare albastră în timpul zilei din cauza luminii solare
care interferează cu moleculele de azot și oxigen, provocând difuzia luminii.
Interacțiunea cea mai pronunțată este în cazul luminii de undă scurtă (albastră). În acest
fel, lumina albastră e reflectată de la o moleculă la alta, motiv pentru care aerul din
troposferă pare albastru. La apus și răsărit, scade unghiul dintre razele soarelui și
suprafața terestră, caz în care doar lumina cu lungime de undă lungă (galben, roșu) poate pătrunde. Culoarea
atmosferei depinde și de cantitatea de vapori de apă și praf. În stratele înalte ale atmosferei totul este întunecat,
negru din cauza rarefierii gazelor.
Atmosfera asigură oxigenul necesar vieții și are rol de a menține o temperatură constantă
și optimă la nivelul suprafeței terestre. În absența atmosferei, ziua temperaturile ar
depăși 100oC, iar noaptea s-ar înregistra temperaturi negative. Protejează planeta de
radiația solară și de impactul meteoriților. Asigură un mediu de propagare al sunetelor,
fără atmosferă pe Pământ fiind liniște absolută. În atmosferă se formează norii, aceștia
fiind o condiție pentru producerea de precipitații atât de importante pentru om și activitățile sale.

Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE
Alcătuirea și structura atmosferei
-fișă de evaluare-

I. Reformulează enunțurile următoare astfel încât să fie adevărate. Scrie afirmațiile corecte pe spațiul
liber:
a. Atmosfera Pământului este menținută lângă suprafața acestuia datorită înclinării axei terestre.
___________________________________________________________________________________
b. Ozonul are rol în realizarea efectului de seră.
___________________________________________________________________________________
c. Ionizarea atomilor de azot și oxigen din termosferă au rol în distrugerea meteoriților.
___________________________________________________________________________________
d. În straturile superioare ale atmosferei crește densitatea gazelor ce o compun.
___________________________________________________________________________________
e. Din cauza mișcării de rotație, atmosfera este mai subțire în dreptul Ecuatorului și mai bombată la poli.
___________________________________________________________________________________
II. În figura următoare au fost marcate cu nr. de la 1 la 5 subînvelișurile atmosferei. Completează spațiile
libere cu informația corectă:

a. Aerul cel mai rarefiat se găsește în subînvelișul marcat cu nr. ..............................

b. Temperaturile cele mai scăzute din atmosferă se înregistrează la nivelul subînvelișului marcat cu nr.
..............................
c. Norii, precipitațiile, curcubeul se formează în subînvelișul marcat cu nr. ..............................
d. Cu nr. 4 este marcat subînvelișul numit ..............................
e. Stratul de ozon se concentrează aproximativ între .............................. km.
III. Numiți 3 argumente prin care să susțineți că atmosfera este un înveliș vital.
Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK
 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE
Alcătuirea și structura atmosferei -schița lecției-
Definiție -învelișul gazos al Pământului
Formă -elipsoidă, mult mai turtită la poli și mai bombată la Ecuator din cauza mișcării de rotație și a densității
foarte mici
Limite a. Inferioară- suprafața terestră
b. Superioară- 3000 km (nivelul de egalizare a densității atmosferei și a spațiului intraplanetar)
Masa 5,13*1015 t
Formare -odată cu formarea Pământului ca planetă ca urmare a individualizării geosferelor interne, răcirii
suprafeței terestre, activității vulcanice, forței gravitaționale, reacțiilor chimice, activității
viețuitoarelor
Alcătuire -gaze: 78% N2, 21%O2, 1% alte gaze (Ar, H, He,CO2- rol în realizarea efectului de seră, O3-rol în
filtrarea radiației UV)
-vapori de apă, praf, cenuși, polen, microorganisme
Structura pe 1.Troposfera -între suprafața terestră și 8 km (deasupra polilor)-18 km (deasupra Ecuatorului);
verticală -densitatea cea mai mare a aerului;
-formarea norilor și a vânturilor, scăderea temperaturii conform gradientului
termic (6,4oC la 1km), creșterea precipitațiilor, scăderea presiunii;
-formarea curenților jet în tropopauză
2.Stratosfera -între 20-50 km;
-creșterea temperaturii (-60oC- -4oC);
-prezența stratului de ozon;
-lansarea baloanelor meteorologice;
-trecerea spre următorul strat se face prin stratopauză
3.Mezosfera -între 50-85 km;
-scăderea temperaturilor (-83oC);
-arderea meteoriților prin frecarea cu aerul („ploi de stele”);
-trecerea spre următorul strat se face prin mezopauză;
-împreună cu troposfera și stratosfera formează homosfera
4.Termosfera -între 85-500 km;
-strate de gaze ionizate puternic (Ionosfera) cu rol în reflectarea undelor radio;
-formarea aurorelor polare;
-creșterea temperaturii din cauza proceselor de ionizare (1600oC)
5.Exosfera -mai sus de 500-700 km;
-aer foarte rarefiat;
-predominarea atomilor de H și He;
-împreună cu termosfera formează heterosfera
Importanța -asigură oxigenul pentru respirație;
-menține o temperatură constantă și echilibrează diferențele termice mari de la zi la noapte;
-protejează suprafața terestră de impactul meteoriților

Prof. Enică Smaranda, CNVA și prof. Rusu Irina, CNMK