Atmosfera

INTRODUCERE

Invelisul gazos care inconjoara planeta noastra pamant este

cunoscut sub denumirea de atmosfera acesteia. Fara o limita
superioara precisa, atmosfera trece treptat in spatiul interplanetar.
Viata pe planeta este asigurata de existenta atmosfererei, energiei
solare si a campului magnetic planetar. Ea are rolul de a absorbi energia
de la soare si a recircul apa. Atmosfera protejeaza de asemenea
vietuiitoarele planetei de radiatiile cu energie mare si de vidul cosmic.

COMPOZITIA ATMOSFEREI
Atmosfera este alcatuita din numeroase gaze, cel mai abundent
fiind azotul ocupand 78% din compozitia ei, oxigenul cu 20% , argonul si
dioxidul de carbon. Le puteti intelege mai bine in tabelul
prezentat( facem tabel in pp)
Azotul este un gaz inert iar oxigenul este foarte activ din punct de
vedere chimic, combinadu-se, uneori lent, cu alte substante, provocand
alterarea mineralelor si arderile.
Dioxidul de carbon, desi prezent in cantitati foarte mici, are o
importanta deosebita. El absorbe radiatiile calorice emise de suprafata
terestra, contribuind la incalzirea atmosferei.
Dintre gazele rare, in atmosfera se gasesc argonul, neonul xenonul
etc. Dar apar si anumite lucruri la care nu te asteptai ca praful, polenul,
microorganismele si diversi poluanti.
 STRUCTURA
Atmosfera,in functie de caracteristicile si densitatea aerului
este impartita in 5 straturi:

1) TROPOSFERA

Troposfera este stratul de la contactul cu suprafata

Pamantului. In troposfera temperature scade cu altitudinea in
medie cu 0,65 grade C la suta de metri. Exista zone in care
temperatura se opoate mentine constanta cu altitudinea,
fenomenul purtand denumirea de izotermie, iar in altele
temperatura creste cu altitudinea, fenomenul purtand denumirea
de inversiune termica. In troposfera se produc toate fenomenele
meteo: variatii de temperatura si presiune, vant ,nori, precipitatii.

2) STRATOSFERA

Stratosfera este stratificată ca temperatură, cu straturi mai

calde mai înalte și straturi mai răcoroase mai aproape de Pământ.
Această creștere a temperaturii odată cu altitudinea este
rezultatul absorbției radiației ultraviolete a Soarelui (UV scurtat)
de către stratul de ozon. Acest lucru este în contrast cu
troposfera, lângă suprafața Pământului, unde temperatura scade
odată cu altitudinea. Granița dintre troposferă și
stratosferă, tropopauza , marchează de unde începe această
inversare a temperaturii.
 3) MEZOSFERA
În mezosferă, temperatura scade odată
cu creșterea altitudinii . Această caracteristică este utilizată pentru
a-și defini limitele: începe de la vârful stratosferei (uneori
numită stratopauză ) și se termină la mezopauză, care este cea
mai rece parte a atmosferei Pământului cu temperaturi sub −143 °
C. Limitele exacte superioare și inferioare ale mezosferei variază
în funcție de latitudine și de sezon (mai mare iarna și la tropice,
mai mică vara și la poli), dar limita inferioară este de obicei situată
la altitudini de la 50 la 65 km; deasupra suprafeței Pământului și
limita superioară (mezopauza) este de obicei în jur de 85 până la
100 km

4) TERMOSFERA

Termosfera reprezinta stratul celor mai ridicate temperaturi.

La nivelul superior sunt +3000 grade C. Aceasta temperatura este
determinata de ionizarea puternica a moleculelor de aer rarefiat.
Aici se formeaza aurorele boreale si tot aici se produc reflexiile
undelor radio.

5) EXOSFERA
In exosfera nu mai exista aer.

ATMOSFERELE PLANETELOR
 Mercur este cea mai mică și cea mai apropiată planetă de
soare din sistemul solar. Atmosfera ei este este foarte fina fiind in
special un vid, continand 42% oxigen, 29% sodiu, 22% hidrogen, 6%
heliu si restul de 1% potasiu.
Venus este a 2 a planeta de la soare  și este uneori numită
„planeta soră” a Pământului datorită dimensiunii, masei, apropierii de
Soare și compoziției voluminoase similare.Atmosfera ei este in mare
parte facuta din dioxid de carbon si nori grosi din acid sulfuric care
acopera planeta in totalitate.
Marte este a 4 a planeta de la soare, cu o atmosferă mai subțire
decat a pamantului, cu trăsături de suprafață care amintesc de
craterele Lunii. Atmosfera planetei rosii contine 95% dioxid de carbon si
mult mai putin de 1% oxigen.
Atmosfera lui Jupiter, asa zisa planeta de gaze, este in special
facuta din anumite gaze ca heliul, fiind asemanatoare soarelui. Planeta
este acoperita de nori grosi de culoare rosie, maro, galbeni si albi, care
arata ca niste fasii.
Saturn este un gigant gazos cu o rază medie de aproximativ nouă
ori mai mare decât cea a Pământului. Are doar o optime din densitatea
medie a Pământului; cu toate acestea, cu volumul său mai mare, Saturn
este de peste 95 de ori mai masiv. Atmosfera ei este foarte groasa
continand 75% hidrogen si 25% heliu in care se mai gasesc si apa
inghetata.
Uranus, a saptea planeta de la soare, este similar ca compoziție
cu Neptun și ambii au compoziții chimice în vrac, care diferă de cele
ale gigantilor gazoși mai mari Jupiter și Saturn. Atmosfera este in special
compusa din hidrogen si heliu, cu mici proportii de gaz metan, apa si
amoniac. Gazul metan da planetei culoarea sa recunoscuta se albastru.
 Neptun este a opta și cea mai îndepărtată planetă solară de
la Soare. În sistemul solar, este a patra cea mai mare planetă ca
diametru, a treia cea mai masivă planetă și cea mai densă planetă
gigantică. Atmosfera ei este compusa din hidrogen heliu si gaz metan.
Aceste componente o fac sa aiba culoarea albastra asemanatoare cu
Uranus.

STIATI CA?
1)La o inaltime de peste 18.000 de metri, veți avea nevoie de
mai mult decât o mască de oxigen și haine calde pentru a vă proteja.
Toată viața terestră de pe Pământ s-a adaptat la o presiune confortabilă
a aerului egală cu o atmosferă în care apa fierbe la 100 ° C. Pe măsură
ce cota crește, presiunile aerului scad la fel ca și punctele de fierbere. În
vârful muntelui Everest, la aproximativ 9.000 m înălțime, apă fierbe la
72 ° C. Cu toate acestea, urcați la o altitudine de aproximativ 18.000 m
și veți ajunge la așa-numita limită Armstrong, unde presiunea aerului
scade la un nivel mortal fără un costum presurizat.
 2) A doua atmosferă s-a format în timpul eonului Hadean în
urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani.

Atmosfera de astăzi este formată din 78% azot, 21% oxigen și

urme de diverse alte elemente și compuși, inclusiv cantități variate de
vapori de apă. Cu toate acestea, în timpul eonului Hadean, când planeta
noastră era tânără, aerul era un produs al nebuloasei solare care a dat
naștere planetelor în urmă cu peste 4,5 miliarde de ani. Această lume
primordială înflăcărată a fost devastată de evenimente de impact și
vulcanism. În cele din urmă, o combinație de dezgazare vulcanică și
evenimente de impact a înlocuit atmosfera predominant pe bază de
hidrogen cu azot și dioxid de carbon. Cu aproximativ 2,4 miliarde de ani
în urmă, a treia și actuala atmosferă a început să se formeze.

EON - Diviziune a timpului geologic de cel mai înalt grad.

fin