SOCIETATEA DE

REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE

Cultura, cultura va scăpa pe Români şi cultura

Amul IV numai naţională poate fi. A. Papiu llarianu Numărul
N-rele 13-14 Lei 3 0
CLUJ, DUMINECĂ 3 şi J 0 APRILIE 1927

CUPRINSUL
PROBLEME SOCIALE: H. G. Wells şi democraţia — — — Ion Breazu
Desfăşurarea revoluţiei ruse (I.) — —-. — — — — N. N. Matheescu
PROBLEME ECONOMICE: Camerele de muncă şi Consiliul
superior — — — — — — — — — — Gh. Neculcea
ACTUALITĂŢI: La mormântul lui C. Sandu-Aldea— .— — Ion Bianu
C. Sandu-Aldea — — — — — — — — — .— D. Psatta
luliu Coroianu — — — — — — — — — — Soc. de Mâine
Beethoven — — — — — — — — — — Aurel Decei
Preşedintele de Cameră socialist şi deputatul mameluc — L. PaukeroTT
Problema locuinţelor — — — — — — -— — H. Trandafir
POLITICA EXTERNĂ: De/a sistemul alianţelor la pactele de
neagresiune şi siguranţă — — — — —- — — — N. Daşcovici
ARDEALUL VECHIU: O statistică a Românilor ardeleni dela
începutul veacului al XVIII-lea. — — •—• — — — Z. Pâclişanu
Deputaţii români în dieta din Pesta la 1861 — — — Dr. Cor. Sueiu
ÎNVĂŢĂMÂNT-EDUCAŢIE: Necesitatea păstrării liceului real G. A. Duna
EUROPA CONTIMPORANĂ: Moda stofelor pictate — — Adrian Corbul
SUPLIMENT PENTRU MESERII: Grija statului pentru clasa
de mijloc — — — — — — — — — Ion Băilâ
Problema ore/or de lucru — — — — — •— — M. Botee-Caticas
Cultivarea florilor în casă — -— — — — — — — Ghiţă Floare
Cum este văzut suplimentul nostru — — — — — P. N. Panaitescu
CRONICA ECONOMICĂ-FINANCIARĂ: împrumuturile cu
amortizare. •— Comerţul extern al României. — Comerţul
extern al Franţei — — — — — — — — — Dr. Traian Nichiciu
CRONICI CULTURALE ŞI ARTISTICE: Gazete pentru popor.
— Teatru (Turneele Storin şi Ventura; „Fiecare cum vede"
de L. Pirandello şi alte premiere.) — Conferinţe (Şt. Meteş:
Legăturile Ardealului cu vechiul regat: Gane: Impresii din
America; Dna Baiulescu: Rolul biopolitic al femeii române).
— Cărţi reviste ziare (Universul literar) — — — — O. B.
FAPTE ŞI OBSERVAŢIUNI SĂPTĂMÂNALE: Corul „Sme-
tana" în România. — Contantin Morariu. — Un om cinstit.
— Legea presei. — Dintro scrisoare comercială. —
înfiinţarea despărţământului Bucureşti al „Astrei". —
O rectificare. — Un maial al braşovenilor stabiliţi la Cluj.—
Revista „Banatul". — Redacţionale. — Cronică măruntă. —
Sifiliticii geniali. — Bibliografie. Red.

R E D A C Ţ I A SI A D M l N I S T R A Ţ A: C L U J , POALEA
I A Ţ A U N I RE I No. 8
VICTORIEI No. 51
Abonamente: Pe un an 6 0 0 lei. Autorităţi şi întreprinderi particulare 1000 lei. Funcţio- A
narii publici, preoţii şi învăţătorii 5 0 0 lei. Pentru streinătate, abonamentele sunt îndoite, fw
In America 10 dolari Abonamentele se plătesc; înain'e, pe cei puţin o jumătate de an.
\

Diverse
Dintr'o scrisoare comercială. î n t â m p l ă ­
t o r ne-a a j u n s în m â n ă o scrisoare co­
mercială a unei fabrici din G e r m a n i a a-
d r e s a t ă unei firme comerciale din Bucu­
reşti. I n această scrisoare, care începe cu
o f o a r t e energică s t ă r u i n ţ ă p r i v i t o a r e la
achitarea conturilor firmei, găsim urmă­
t o r u l p a s a g i u , f o a r t e semnificativ p e n t r u
mentalitatea Şi obiceiurile lumei comer­
ciale din e » p i t a ' a României-Mari.
„ I n sfârşit v ă p u t e m destăinui, că, a-
vând în vedere modalitatea de t ă r ă g ă -
neală eu care se fac plăţile în România,
cele m a i slabe p r e ţ u r i le obţinem acolo şi
dacă l u ă m în considerare şi experienţele
t r i s t e de p â n ă acum, nici vorbă n u poate
fi de u n p r o f i t la afacerile comerciale cu
comercianţii r o m â n i . (Scrisoarea e adre­
s a t ă unei firme evreieşti!)
„ D a r fiindcă suntem siguri că n u veţi
p u t e a crede astfel de a f i r m a ţ i u n i r e n u n ­
ţ ă m la orice documentare. N ' a r avea nici
u n scop să discutăm eu d-v. a s u p r a as-
t o r f e l de chestiuni. P r i n u r m a r e veţi în­
ţelege că n « m a i p u t e m face transacţii
n o u ă p â n ă când cele vechi h u vor fi de­
finitiv r e g u l a t e " .
F a b r i c a n t u l g e r m a n încheie cu u r m ă ­
toarele cuvinte, care trebuie să usture
m a i r ă u decât o p a l m ă obrazul comercian­
ţilor „ r o m â n i " din ţ a r ă :
„Cu nici o ţ a r ă n ' a m făcut experienţe
a t â t de rele ca cele făcute cu negustori-
mea românească."
Aşa se compromite creditul unei ţări
bogate ea a noastră.
* editura Philpot' din Londra.
înfiinţarea despărţământului Bucureşti
al rAstrei". Duminecă în 6 Martie s'au
î n t r u n i t membrii „ A s t r e i " cari îşi a u do­
miciliul p e r m a n e n t în Bucureşti spre a se
constitui î n t r ' u n d e s p ă r ţ ă m â n t al capita­
lei şi al j u d e ţ u l u i Ilfov. î n t r u n i r e a s'a
ţ i n u t în localul d e s p ă r ţ ă m â n t u l u i , care so
află în Bulevardul Academiei No. 4 şi
a fost bine cercetată. A d u n a r e a de consti­
t u i r e a fost prezidată de d. Ş t e f a n P o p ,
dir. liceului Sf. Sava, Cu însufleţire şi
u n a n i m i t a t e de voturi s'a ales u r m ă t o r u l
birou şi comitet al d e s p ă r ţ ă m â n t u l u i :
Ş t e f a n P o p , vicepreşedinte; I o n Băilă,
s e c r e t a r ; ing- ? • N . Panaiteseu, contro­
l o r ; Şofronie Roşea, cassier; Gheorghe
Boţea bibliotecar; membri în comitet:
gen. Manolescu, L a u r e n ţ i u Oanea, Const.
Moisil, P a u l Teodorescu, ing. Tiberiu
Eremia,, dr. Aurel Voina, Liviu Rebrea-
n u Teodor G h e r m a n şi L a u r e n ţ i u Mol-
dovan.
P o s t u l de preşedinte va fi complectat
m a i t â r z i u . Sediul d e s p ă r ţ ă m â n t u l u i fiind
foarte î n c ă p ă t o r şi situat în plin centru
p o a t e fi uşor cercetat şi de membri „As­
t r e i " din Ardeal, eari vin la Bucureşti.
Se v a organiza o bibliotecă publică şi o
sală de lectură cu reviste şi ziare.
0 rectificare
I n no. din 27 F e b r u a r i e al „Societăţii
de M â i n e " , facându-se recensia conferin­
ţei ţ i n u t e de dl prof. Mehedinţi în cad­
rele Astrei medicale şi biopolitiee, s'a
afirmat, că dl prof. Mehedinţi s'ar fi
prezentat ca un „adversar ireductibil al
cărţii".
Chiar făcând abstracţie dela î n t r t g t r e ­
cutul dlui prof. Mehedinţi în domeniul
educaţiei publice, caracterizat atât de ad­
mirabil p r i n activitatea dsale ca ministru
al instrucţiei publice în anul 1918, fă­
când abstracţie dela toate scrierile dsale
anterioare, din cari reiese limpede, că n u
poate fi vorbă să r e n u n ţ ă m la cărţi, ei
numai să le asociem cu o şcoală a muncii
în sensul l a r g al cuvântului, conferinţa
vizată ne-a a r ă t a t clar, că dl prof. Me­
hedinţi nu este u n adversar al cărţii, ci
n u m a i că n u admite o instrucţie unilate­
rală p r i n carte în d a u n a educaţiei atât
de necesare şi de i m p o r t a n t e p r i n şcoala
muncii.
L a sfârşitul conferinţei dl prof. Mehe­
dinţi a accentuat limpede şi precis, că
şcoala muncii şi şcoala cărţii trebue să se
întregească şi armonizeze şi nu să se ex­
cludă, o constatare, care p e n t r u oricine
p o a t e j u d e c a obiectiv, elimină posibilita­
tea unei aprecieri greşite. A spus, că
„este u n moment suprem, să deschidem
ochii; dupăce a m desrădăcinat pe ţ ă r a n ,
e datoria n o a s t r ă să-1 înrădăcinăm prin
şcoala muncii sale naţionale, unită cu car­
tea şi potenţată prin carte.
Aitra medicală şi biapolUiicâ.
Cronică măruntă
— Eomanul lui Duiliu Zamfirescu „Viaţa
la ţ a r ă " a apărut în traducere engleză în
Traducerea
poartă titlul ereinei „Sasha". I n curând
vor apare în traducere în aceeaş editură
„Amintirile din copilărie"' ale lui 1.
Creangă şi o Antologie a Prozei şi alta a
Poeziei româneşti, îngrijite de d. Marcu
Beza.
—• I n întreagă Italia s'a sărbătorit a
opta aniversare dela înfiinţarea fasciilor
naţionale.
— I n Iaşi a încetat din viaţă Alexandru
Al. Bădărău, vlăstar al unei familii de ră­
zeşi moldoveni. Defunctul a fost profesor
şi avocat de profesiune, a strălucit însă
ca gazetar, iar în viaţa politică, ca membru
al partidului Conservator, s'a înălţat până
la demnitatea de ministru secretar de stat.
— Duminecă în 27 Martie s'a făcut un
pelerinaj la mormântul poetului Pariait
Cerna în cimitirul Bellu din Capitală, unde
au vorbit despre personalitatea literară a
celui comernpr'at d. ministru Goldiş, prof.
Rădulescu-Pogoneanu, scriitorii 1. M. Sa-
doveanil şi C. Ardeleanu, col. Panaiteseu şi
delegaţi ai studeriţiiriii,.; - •-"• ;
— Editorul I. Baciu din Lugoj publică
concurs pentru decernarea unui premiu de
5000 lei celor mai bune piese pentru teatru
sătesc şi anume: 3000 lei celei mai bune
piese potrivită pentru diletanţii de teatru să­
tesc, care să nu cuprindă mai mult de V/2
coală tip. (24 pag. a 200/120 mm.), 2000
lei celei mai bune piese potrivită pentru di­
letanţi, care să nu cuprindă mai mult de
1 coală tipar (16 pag. idem). Manuscrisele
se vor trimite în cel puţin două exemplare
până la 15 Maiu c.
— I n luna Maiu, d. Octav Minar va or­
ganiza în una din sălile Ateneului o ex­
poziţie de manuscrise, stampe, fotografii şi
174
SOCIETATEA DE MÂINE
cărţi rare, aparţinând scriitorilor români:
M. Erninescu, Vasile Conta, Ion Creangă,
Uh. Cpşbuc ş. a.
— Comitetul premiului „Pomina" s'a în­
trunit şi a recomandat pentru premiafe
două opere: „Fluturi de noapte" de dra
Otilia Cazimir şi „La Medeleni" de d. Io­
nel Teodoreanu. Dra Otilia Cazimir, întru­
nind cele mai multe voturi, va lua premiul.
Amândouă operele se vor publica în fran­
ţuzeşte.
Revista Banatul din Timişoara va apărea
începând cu No. i din acest an sub diree-
ţia distinsului publicist-poet A. Cotruş. Sa­
lutăm cu bucurie noua direcţie, care va şti
să dea Banatului o înfăţişare occidentală
pentru a deveni o tribună importantă a pro­
gresului jkostrtt cultural şi literar.
Braşovenii stabiliţi în Cluj în număr de
aproape trei sute persoane au hotărît să
introducă şi în acest oraş frumosul obiceva
al maialului braşovenesc al foştilor „stu­
denţi" dela liceul Şaguma. Se va petrece
studenţeşte, cu tradiţionala comandă şi ou
organizaţia prefectului, fucsmaiorului, aran­
jorilor etc. Mult aşteptata serbare câmpe­
nească va avea loo în 8 Maiu. S'au făcut
pregătirile şi succesul este asigurat. Orice
mformaţwmi se vor cere dela d. Murăsanu
ofiţerul stării civile (primăria Cluj).
Bibliografie
Nicolac Tcacmc-Albu: Cântarea Româ­
niei, studiu istoric-literar, Cernăuţi, Editura
„Glasul Bucovinei", lei 40.
Petrion şi dela Padeş: îndrumări folosi­
toare tinerilor ce vor fi ostaşi, CraioVa,
„Scrisul Românesc", lei 38.
St. Bezdectii: Gânduri şi chipuri din Gre­
cia vechi, Cluj, „ V i a ţ a " .
Silviu Dragomir: Documente nouă privi­
toare la relaţiile Ţării Româneşti ca Sibiul.
Bucureşti, „Cartea Românească".
Dr. I. Goia: Boalele infecţioase fi profi­
laxia lor (Biblioteca medicală şi igienică a
„Astrei").
JV. Ghiulea: Cooperaţia faptă, ideie, doc­
trină. Ed. secţiei soc.ee. a Astrei, Cluj 1927,
lei 35.
Aurel Ciato: Problema minoritară la
noi, Cluj 1927, lei 30.
G. Nichita: Evadări, poezii B u c 1927.
Ramuri, Nov.-Dec. 1926.
Est-Vest, anul I. No. 1.
Adevărul literar şi artistic, 27 Martie.
Viaţa Românească, Pebr.
' Universul literar şi artistic, 27 Martie.
Propilee literare, 1 Martie.
Cartea satului, Lugoj, 1 Martie.
Cărvunarii, 22 Febr.
Realitatea 20 Martie.
Graiul nostru, Bârlad lan.-Pebr.
Rev. soc. Tinerimea Română V I I no. 6.
Şcoala Bănăţeană, Ian.-Febr.
Revue Prudy, Febr.-Martie.
Pagini Agrare şi Sociale, 28 Febr. şi 31
Martie.
Legea Românească, 15 Martie.
Typograph, 19 şi 26 Martie.
Ţara Noastră, 20 Martie.
Şcoala Noastră, 1—15 Martie.
Buletinul Camerei de Agricultură a jud. Ho­
ţi n, Martie.
Neamul Românesc pentru popor, 1 Martie.
Economia Naţională, Febr.
Funcţionarul particular, Martie.
Viaţa Medicală, Febr.
Datina, Ian.-Febr.
Revista Teologică, Martie.
Revista Economică, 10 Martie.
Grafică română, Ian.-Febr.
Peninsula Balcanică, No. 6.
Falanga, No. 17.
SOCIETATEA DE MÂINE
REVISTĂ SĂPTĂMÂNALA PENTRU PROBLEME SOCIALE ŞI ECONOMICE
Redacţia şi Administraţia:
Editor şi redactor-şef: Calea Victoriei 51. Anat IV N-retett—U.
CLUJ, Piaţa Unirei No. 8. 1 elefon 308
Ion Clopoţel Numărul: Lei 30
Duminecă 3 şi 10 Aprilie 1927 i JMUIIIItWWIlIHUlMmillU^IIIIIIIIlMFMMl^^

H. G. Wells şi democraţia
Parisul a avut în săptămâna trecută răsfoit-o. Cu toatecă abia acum a împlinit salutat în cuvinte elogioase de un filo­
un oaspe distins. Oaspeţi „rari" are ora- şaşezeci de ani, totuş un student i-a con­ sof, care cu câteva zile înainte a fost so­
şul-lumină destul de des. Aproape nu siderat cugetarea demnă de tratat într'o cotit drept cel mai vrednic de a aduce
trece săptămână fără ca un cap încoro­ teză de doctorat (M. G. Connes: „La omagiul Franţei la mormântul lui Spi-
nat, vre-un reprezentant oficial al unei Pensee de Wells"). Nu mai amintesc ne­ noza (Leon Bunschvicg); şi din aceeaş
ţări, din cine ştie care colţ asiatic sau număratele articole asupra celor peste o cauză cuvintele lui despre democraţie au
african, sau vre-o personalitate reprezen­ sută de volume ale lui, scrise prin revis­ fost ascultate cu interes, de un public
tativă a unei culturi să nu se abată pe tele de specialitate de distinşii doctori ai mult încercat în aeeastă disciplină poli­
aci. Săptămâna trecută erau încă aci par­ universităţilor. tică.
lamentarii polonezi, cari au avut un Cu toate acestea Wells se consideră nu­ înainte de toate el a ţinut să declare
drum presărat cu flori şi şampanie prin mai — ziarist. Şi aceasta nu din modestie că nu vrea să dea soluţii, ci face numai
întreagă Franţa; tot atunci sosise şi pe­ deghizată, cum ar apărea la întâia pri­ unele constatări, pe cari le crede demne
rechea domnitoare a Danemarcei. Eu vire. de luat în seamă, până nu e prea târziu
însă nu yoiu vorbi cititorilor mei nici de E interesantă concepţia asupra jurna­ de către politicianii vremii noastre.
unii, nici de alţii. Pentrucă discursurile lismului cu care şi-a precedat conferinţa Părerea lui H. G. Wells este că t r ^ m
parlamentarilor polonezi şi ale personali­ despre democraţia modernă, ţinută în ma­ într'o epocă a unfei democraţii revăzută
tăţilor distinse cari i-au primit se pot rele amfiteatru Richelieu dela Sorbona. şi corectată. Ediţia completată şi aug­
reduce la trei cuvinte: întărirea amiciţiei Interesantă mai ales pentru opinia noas­ mentată se sfârşeşte acum.
polono-franeeze; iar faptul că regeie Da­ tră publică care consideră ziaristica Democraţia de astăzi este rezultatul a
nemarcei a dejunat cu dl Doumergue şi drept o meserie trecătoare şi neserioasă, patru secole: veacul al şasesprezeeelea a
seara a asistat la reprezentarea unei re­ cam aşa cum era considerată meseria ac­ văzut-o născându-se, al şaptesprezecelea
viste la „Casino de Paris", uu cred să toricească pe timpul lui Milo. „Arta, şi al optsprezecelea luptând, iar al nouă­
intereseze pe cititorii „Societăţii de filosof ia, literatura nu sunt lucruri, per­ sprezecelea veac i-a dat întâietate între
Mâine". manente. Funcţiunea, metodele, natura disciplinele politice.
II consider însă oaspe mult mai rar lor esenţială se schimbă după epoci. Spu­ După el democraţia are trei aspecte —
pe H. Gr. Wells romancierul, istoriogra­ nând aceasta eu nu le scad din valoare. axiome: moral: toţi oamenii sunt egali
ful, utopistul, — şi tot ee voiţi — en­ Eu le clarific. Acestea sunt funcţiuni vii înaintea lui Dumnezeu; legal: toţi oame­
glez. Şi aceasta din două motive. Intâiu ale vieţii caşi noi oamenii, cari ne înmul­ nii sunt egali înaintea legii; practic: de­
de toate pentrtică în săptămâna trecută, ţim şi trecem, nu lucruri moarte ca cri­ pendenţa necesară între interesele indivi­
cel mai clocotitor, mai complex, mai mon­ stalele şi nestematele îngrămădite sub zilor. Toate democraţiile sunt egalitare
dial centru al actualităţii a dat onoru­ bolţile templelor clasice. Toate formele şi mai mult sau mai puţin revoltate —
rile cuvenite unuia dintre cei mai „con­ artei eu le cuprind într'o specie de „mor­ ceeace pare paradoxal — căci exaltând
centraţi" reprezentanţi ai aceleiaş actua­ talitate vie", pe care,o numesc „jurna­ toate individualităţile, ele înfrâna pe fie­
lităţi, în înţelesul cel rnai cuprinzător al lism" în sens larg... Ştiinţa, arta, litera­ care individ în mod necesar. (Această
cuvântului. Apoi pentrucă H. G. Wells tura, filosofia, toate acestea reprezintă noţiune a democraţiei se poate constata
a vorbit de pe catedra S or bonei despre impresia desprinsă de umanitate din e- în creştinism şi islamism; cu toate că
o problemă care doare, nu numai în poca pe care o trăieşte, încercarea de a- mulţi dintre creştini, îndeosebi catolicii,
Franţa, ci pretutindeni: despre democra­ daptare în vederea viitorului. Toate ace­ nu se prea împacă cu ea).
ţia revăzută şi corectată. stea exprimă gândirea care creşte, voinţa In politică democraţia he-a dat insti­
care se desvoltă, a umanităţii. Acestea tuţii elective în locul celor reprezenta­
Despre H. G. Wells puţin se ştie l a - nu sunt o excrescenţă deasupra vieţii
noi. Cei cari au citit romanele lui tra­ umane; nici perle ieşite dintr'o sforţare tive. Astăzi ne pare anormal un regim
duse în româneşte îl consideră de bună politic care nu-şi cheamă din timp în
sau o suferinţă; ele sunt însăşi inima timp alegătorii la urne. Cu şase sute de
seamă un fel de Jules Verne al englezi­ existenţii noastre, principalele sale func­
lor. Foarte puţini sunt însă cei cari ştiu ani înainte dimpotrivă, procedeele de as­
ţiuni directive". Vibraţiile cele mai in­ tăzi ar fi părut fantastice.
de istoriograful şi sociologul H. G. time ale acestei „inimi" trebuie să le
Wells. Celebra sa Schiţă a Istoriei uni­ descifreze ziaristul; atunci numai ajută In literatură democraţia a dat prilej de
versale, una dintre cărţile cari au avut la perpetuarea şi îmbogăţirea vieţii. ridicare şi de neobişnuită desvpltare unui
cel mai mare succes de librărie în ulti­ gen prea puţin considerat înainte: ro-
mul timp, nu şi-a găsit încă traducătorul Se pare că „ziaristul" H. G. Wells a mcwul. Secolul XIX ne-a dat romanul in­
român. (Ungurii au tradus-o de mult!) simţit amploarea şi complexitatea vremii divizilor, în mijlocul massei. Nu marile
Nu mai vorbim de Lucruri prime şi ul­ lui. „Spiritul meu e ca o hartă cu scară idei, cari asigură viaţa colectivă preocupă
time, operă despre care William James mică pentru o ţară mare. Eu gândesc cu pe un Balzac, JKekens, Turgeniew sau
a spus că preţuieşte cât o sută de lu­ mai puţine detalii... Procesul evoluţiei Zola. Credinţele religioase, ideile politice
crări de metafizică şi cât două sute de umane eu îl simt foarte viu". De aceea şi sociale nu se găsesc în romanele ace­
morală, şi pe care foarte puţini dintre i-ş'a făcut cinstea de a fi primit de în­ stora într'o formă vie deasupra persona­
concetăţenii noştri se pot mândri că au tâia universitate a lumii; de aceea a fost giilor. Critica literară se chiar opune

.175

preponderării lor. Ceeace Interesează sunt
indivizii şi reacţiunile lor. Umanitatea se
prezintă acestor romancieri „ca la un
târg, sau ca pe un drum mare". Viaţa
socială şi politică,, dacă apare uneori, nu
e considerată ca o legătură supremă intre
existenţe, ci ca o altă formă de vieaţă.
Sunt romane care tratează vieaţa ţărani­
lor, a pescarilor, alegerile sau alte aspec­
te ale vieţii. „Peisagii diferite şi costume
diferite; in fond insă aceeaş istorie co­
mună". Aci, poate mai mult decât în ori­
care aspect al culturii contimporane, se
poate constata faza de vasfâ „disoluţie"
prin care a trecut democraţia modernă.
Starea aceasta tulbure a cam discre­
ditat-o. Multe dintre instituţiile elective
au fost dovedite incapabile de creaţie ÎH
câmpul social. De aci regimul din Italia
şi Rusia.
Probabil că în epoca nouă care se de­
senează democraţia nu vă mai fi condusă
de parlamente şi de alte sisteme demo­
cratice de astăzi.
Trei probleme silesc hotărît democraţia
să iese din faza de disoluţie şi să între în
adevărata fază constructivă: Băsboiul,
sistemul monetar şi sistemul de producţie.
.Democraţia mai alege încă diplomaţi
cari nu fac altcevS' decât dau banchete,
iscodesc intrigi mărunte, alcătuiesc ami­
ciţii tot aşa de mărunte, fără ea sa poată
lua o hotărîre radicală pentru înlâtura-
rea»răsboiului. Astăzi atmosfera mondială
este tot aşa de încărcată, ca şi înainte de
răsboiu. .
Nestabilitatea monetară lasă apoi loc
liber speculei şi pune piedecă oricărei în­
treprinderi solide * şi serioase. Toate gu­
vernele democratice se sbat de opt ani în
această criză a schimbului monetar, re-
zolvind fiecare problema în felul său şi
după interesul său strâmt. De nicăiri nu
s'a văzut o încercare de rezolvare radi­
cală şi universală a problemei.
Metodele de producţie sunt tot aţa de
nesigure şi dezastruoase. Nici un guvern
democratic n'a putut încă pune capăt ace­
stei continui oscilări a producţiei, care
face nesigură şi cheltuieşte în zadar
munca a milioane de oameni.
Nici o reformă electorală nu va putea
scoate răul din rădăcină. Pentrucă igno­
ranţa, indiferenţa, incapacitatea alegăto­
rului e fără remediu. Foarte puţini din­
tre cetăţeni văd raporturile universale
ale problemelor. Votul este pentru ei un
mijloc de apărare, nu de creaţie.
In faţa problemelor mari ale actuali­
tăţii democraţia a dat faliment. Incontes­
tabil că meritul ei de a fi desfondat e-
nergii imense este mare. Ea trebuie însă
să se oprească şi să canalizeze aceste
energii în creaţii mari. Căci altfel este
ameninţata civilizaţia europeană, ridicată
cu atâta trudă.
Exista în vre-o parte semne de îndrep­
tare?
H. G. Wells a găsit câteva indicii pen­
tru faza constructivă a democraţiei în
bolşevism şi în fascism. El se declară ho­
tărît împotriva ambelor sisteme. Ca ob­
servator social însă, nu poate trece cu ve­
derea caracterul constructiv,, forţa pro­
SOCIETATEA DE MM
gresivă şi organizatoare a acestor siste­ zultă un fapt de mare importanţă: eM
me. Din aspectul lor exterior el desprinde stenţa unei minârităţi active în mişc4mt
câteva caractere generale demne de luate politice capabilă ăe a hrăni un interes <vm
pildă. tens. şi dominant. J- -s3
Ambele mişcări sunt conduse de tine­ Noua fază a democraţiei va avea aeesl
ret. Ambele sunt democratice în sensul că caracter religios, care a caracterizat t a l
dau dreptul fiecărui individ să se validi- deauna începutul marilor creaţii. Senă»
teze dacă le acceptă principiile. Caracte­ ale vremii noui sunt în literatură şi arta]
rul activ stăpâneşte cu puterea unei religii Şi Wells crede că nu vor întârzia să a*
pe aderenţii lor. In Rusia şi Italia nu mai pară, într'o formă categorică şi univer­
vezi lungile şiruri de cetăţeni în drum sală, şi în politică.
spre urne. Ceeace dovedeşte încă odată că Paris, 22 Martie 1927. -^
individul mijlociu se desinteresează de
problemele publice. Dar din ceeace re- Ion Breaza
Desfăşurarea i •evoluţiei ruse
i.
până la sosirea lui la Petersburg. Am ară­
Răsboiul european a împins la revolu­ tat şi primirea, ce i-ş'a făcut. Guverne!»'
ţie, într'un mod nemăsurat de mare. Mu­ de coaliţie, compuse din burghezia demo|:
jicii ruşi n'au înţeles pentruee se luptă «rată ca şi din socialiştii din dreapta^
şi s'au străduit, cât mai mult, când eve­ Kerensky, Tesesteli, Cernov etc. prop©-?'
nimentele erau propice,. ca să împingă văduiau o politică contrară interesor poM
guvernământul spre pace. pulare, sprijinind politica marei burghezii)
Desorganizarea vieţii economice, stag­ şi arătându-se dispuse să continuie răs^1
narea producţiei cu corolarul său firesc boiul. Gruparea bolşevică demască poli--
scumpirea alimentelor, toate provenite din tica aceasta, dăunătoare, soldaţilor, m u n ­
pricina răsboiului, au adus atâta mizerie citorilor şi ţăranilor, reclama întreaga
în sânul sărăcimii ruse, din dosul frontu­ putere pentru soviet şi ceraa, cu cea msâ'
lui, încât o stare de nemulţumire şi de mare vigoare, încetarea ostilităţilor şi Î B -
agitaţie adâncă creştea din ce în ce cu cheerea unei păci democratice.
fiece zi a răsboiului.
D. Const. Stere, în foarte întemeiatul Intre timp survine mişcarea generalu­
studiu „Cauzele şi perspectivele revolu­ lui Kornilov, care avea un caracter con-
ţiei ruse" („Viaţa românească" No. 4. tra-revoluţionar. Deşi înăbuşită, această
Anul XVI 1924) subliniază importanţa, mişcare avii darul să evidenţieze şi mai
pe care a avut-o răsboiul în grăbirea is- mult slăbiciunile şi şovăielile lui Kerens­
bucnirii revoluţiei ruseşti: „Mulţimea, ky, ca şi duplicitatea politicii sale. In'-;
cele din urmă, Kerensky convocă la Mos™
care a săvârşit dpevoluţia> a ieşit în stradă
cu strigătul de raliare „Jos răsboiul!" cova, un consiliu provizoriu, ca ,un fel de"
Revoluţia a fost, desigur, efectul necesar Pre-Parlament, la care participară repre­
al incompatibilităţii dintre structura în­ zentanţii diverselor partide ca şi reprezen­
vechită a Imperiului şi nouile condiţii de tanţii industriei. In numele fracţiunii bol­
viaţă socială. Poporul rus, dacă nu voia şevice, Trotzky pronunţă un scurt, dar
să piară, trebuia, şi fără răsboi, să treacă foarte semnificativ discurs, după care
prin revoluţie. Răsboiul însă nu numai că — urmat, de toată fracţiunea — părăsi
a vădit această incompatibilitate şi pentru sala. „Noi, cari compunem fracţiunea
cel mai smerit dintre lucrătorii .de fabrică, bolşevică spuse Trotzky, deglarăm: eu a-
pentru cel mai întunecat dintre ţărani; ca cest guvernământ, care trădează poporul
şi pentru cel mai supus dintre soldaţi, (sgomot violent la dreapta şi la centru,
dar prin consecinţele lui imediate a pre­ strigăte de „mizerabile!"), Cu acest con­
cipitat catastrofa, care altfel ar fi mai siliu de bandiţi contra-revoluţionari, (tu­
putut întârzia cu cine ştie câţi ani sau mult, strigăte de „afară!" Prezidentul:
chiar decenii. Paralizia aparatului de stat „Chem oratorul la ordine şi rog adunarea
determinată de răsboi, imposibilitatea să asculte cu calm declaraţia...) noi nu
materială de a continua lupta ca şi im­ avem nimica comun, de aceea ţiu vom par­
posibilitatea morală de a-i pune capăt, ticipa la opera criminală, ce se înfăptu­
au creeat o situaţiune tragică din care \ ieşte, între culise, în detrimentul poporu­
nu putea fi o altă ieşire decât o revolu­ lui. Revoluţia e primejduită! In momen­
ţie imediată".' tul în care trupele germane ameninţă
Petrogradul, guvernământul lui Keren­
Nevoia supremă a masselor populare
sky şi al lui Konovalov părăseşte Petro­
era pacea imediată, fără zăbavă. Guver­
gradul, nu înai înainte de a pregăti la;
nele burgheze şi socialiste n'au ştiut, n'au
voit sau n'au putut să dea satisfacţie Moscva, eontra-revoluţia. Facem atenţi pe
acestei dprihţi populare şi în ciuda ei, au soldaţii şi lucrătorii din Moscova şi le
cerem toată vigilenţa! Părăsind consiliul
continuat răsboiul. Singur partidul bol­
şevic, şi mai târziu guvernământul sovie­ provizoriu (sgomot la centru), cerem tu­
tic, au aderat la nevoile populare, în turor muncitorilor, soldaţilor şi ţăranilor
întregimea lor, au făcut din ele lozincele Rusiei de a face de gardă în jurul revo­
partidului şi le-au realizat prin revoluţie, luţiei şi le implorăm curaj (strigăte: ger­
prin insurecţiunea armată a poporului. manii nu ruşii). Petrogradul este în pri­
mejdie! Revoluţia şi poporul sunt în pri­
Am arătat, în „Viaţa lui Lemn", mo­
dul cum s'au desfăşurat evenimentele mejdie. Guvernământul, aju> ->t de clasete
\
176
SO CIETA TEA DE MÂINE
guvernamentale, măreşte această primej­
die. Singur poporul se poate scăpa şi o-
dată cu el poate scăpa şi ţara. Iată de ce
ne îndreptăm spre popor şi îi spunem:
„Trăiască pacea imediată, justă şi demo­
cratică ! Toată puterea sovietelor! Tot pă­
mântul ţăranilor! Trăiască Constitu­
anta!"
Astfel speculând dorinţele imediate ale
norodului, bolşevicii atraseră de partea
lor massele, ca şi mare parte din trupele
de pe front şi aşteptau momentul pro­
pice (pentru ca să cucerească, puterea
printr'o revoltă armată. La Moscova, din
17.000 de soldaţi, cari votară la alegerea
sovietului, 14.000 s'au pronunţat pentru
bolşevici. In alegerile pentru Adunarea
Constituantă se va vedea cum majoritatea
soldaţilor de pe front va vota pentru pro­
gramul bolşevic. De trei ori încercară
bolşevicii să pună mâna pe putere, fără
însă ca să reuşească. Abia a patra oara
îşi realizară dorinţa. Prima ocazie, de
care, e drept, nu se folosiră insistent,
bolşevicii, fu la 4 Maiu 1917, când lu­
crătorii din Petrograd, pentru primadată,
năpădiră străzile, cu intenţia de a mani­
festa contra guvernământului. Ministrul
de externe, Miliukov trimisese aliaţilor o
notă, prin care îi asigură că Rusia revo­
luţionară va continua răsboiul. Massele
cerură demisia lui Miliukov şi ameninţau
guvernământul provizoriu. Intervenţia o-
portună a sovietului, pe atunci sub influ­
enţa lui Kerensky, reuşi să.împiedice o
represiune sângeroasă. Această impozantă
manifestaţie populară, fu, cum uşor e de
înţeles, excitată de agenţii bolşevici. Le-
nin însuşi mărturisi, mai târziu, eum a
văzut clar, în această manifestaţie de
stradă, unica metoda de realizare a pro­
gramului bolşevic, adecă metoda insurec-
ţiunii populare.
Ca amănunt comic, redăm faptul că
„Liga pentru combaterea bolşevismului şi
a anarhiei" 1-a condamnat la moarte pe
Lenin, deoarece vedea în el, un semănă­
tor de anarhie. E foarte interesant, cum
această „Ligă" a ordinei uza de mijloace
anarhice şi teroriste pentru a-şi suDrima
adversarii. Astfel această Ligă, în chestia
lui Lenin, a luat decizia, într'o adunare
generală a membrilor săi: I. Să suprime
viaţa numitului Lenin Ulianof şi II. Să
facă să sară în aier imprimeria „Prav-
dei!"
E inutil să mai spunem, că nici una
din aceste două sinistre decizii nu s'a rea­
lizat !
Pentru a se apăra însă contra amenin­
ţărilor de acest soi, şi pentru a pregăti
viitoarele atacuri revoluţionare, Lenin
decise să se creieze, în partidul bolşevic,
o secţiune militară, condusă de Podvois-
ky, Krilenko şi Nevsky, eu scopul de a
forma printre lucrători o mare armată
roşie şi de a atrage pe soldaţi la cauza
bolşevică. La început această secţiune nu
cuprindea decât vre-o două sute de bolşe­
vici fanatici şi disciplinaţi. După câteva
săptămâni, fu convocată o' conferinţă a
organizaţiilor militare bolşevice. O sută-
şasezeci de delegaţi din 105 regimente
luau parte la conferinţă, reprezentând
26.000 soldaţi bolşevici organizaţi. La
alegerile municipale ale capitalei, cari a-
vură loc, ceva mai târziu dela acest con­
gres, partidul bolşevic avu 150.000 voturi,
adică atâta cât toate partidele la un loc.
Torţa bolşevică era în creştere vizibilă.
A doua tentativă fu la 23 Iunie, când
Statul major bolşevic fixă ziua mobiliză­
rii publice a tuturor efectivelor sale. So­
vietul însă, sub influenţa lui Kerensky,
zădărnici această adunare. Soldaţii erau
împiedecaţi, ca să ia parte. Delegaţii erau
arestaţi. Peste tot, telegrame false anun­
ţau amânarea congresului. După această
zădărnicire, comitetul central al partidu­
lui bolşevic se întruni şi ascultă declara
ţiile lui Lenin, care era pentru pornirea
imediată a revolfiţiei. Kamenev, Zino-
viev şi Noghine făcură opoziţie, con­
siderând ca o calamitate pentru partid,
dacă se va pune în afară de lege, prin
o mişcare revoluţionară.
A treia încercare a fost şi cea mai
mare.
In Iulie, Kerensky organiză o ofensivă,
care eşua însă în întregime. In restul
ţării, la auzul acestei veşti, soldaţii se
răsculau şi manifestau sgomotos cerând
pace. In Petrograd de asemenea, regi­
mente întregi se revoltară, cerând demite
rea guvernului provizoriu. Secţia militară
a partidului bolşevic era favorabilă rebe­
liunii imediate. Lenin, care era în Fin­
landa, fu chemat de urgenţă. 20.000 de
marinari din Kronstadt debarcară la Pe­
trograd; 30.000 de lucrători din uzinele
Putilov înaintau spre capitală. La înce­
put şi Lenin fu în favoarea rebeliunii.
Mai târziu însă îşi schintbă gândul, de­
oarece trupele de pe front erau, în mare
parte, erediiîcioase guvernului lui Ke-
re.isky. Comitetul central decise că nu
era încă momentul pentru răsturnarea
guvernului. Manifestanţii ieşiră pe străzi
şi se dădură la acte de violenţă. Acest
Început de revoltă însă fu reprimat, în
j'iod sângeros, de trupele rămase credin­
cioase regimului. Guvernământul provi­
zoriu decise, cu această ocazie, să supri­
me şi pe bolşevici. O serie de arestări
urmară. Redacţia şi administraţia ziaru­
lui Pravda fură devastate. Trotzky în­
seşi fu arestat. Lenin şi Zinoviev nu pu­
ţuri scăpa decât eu fugă; Iată ce scrie
Zinoviev despre răscoala aceasta din Iu-
l ; e: „La început, în zilele din Iulie, noi
nu nc-am dat seama de ce se petrecea.
]n ş a p t e a de 3 Iulie, târziu, veni Lenin
la redacţia Pravdei pentru a aduce un
articol. 0 jumătate de ceas, după ple­
carea sa, redacţia fu devastată.
In ziua de 5 Iulie, liber, m'am dus pra agitaţiei în cazărmi, asupra activi­
neiuiu a explica acest fapt la statul ma­
jor al districtului, unde generalul Polo-
nţev mă primi cu oarecare consideraţi-
une. Nici el nu ştia cum să se poarte cu
noi. O oră mai târziu, bolşevicii erau a-
, m'Hţi şi împuşcaţi. Apoi începură urmă­ dar alţii aduceau serioase şi preţioase in­
ririle. Lenin şi eu a trebuit să ne ascun­
dem. Dar noi eram hotărîţi să ne predăm,
atât de mare era încrederea noastră în moarte pronunţate contra noastră, de
mti-şfcvicii şi socialiştii revoluţionari din
d.'i.'.pta. Insă partidul ne opri dela acea­ mită, ce ameninţa institutul Smolny etc.
sta şi noi rălmaserăm ascunşi. După o Membrii comitetului militar revoluţionar
săptămână, Lenin îmi spunea: „Cât am nu părăsiseră institutul Smolny, în tot
177
fost noi de proşti de am gândit o se­
cundă măcar, să ne predăm, având în­
credere în această bandă L Luptă nemi­
loasă cu aceşti oameni, alt mijloc nu mai
este!" După cum în Iulie 1927, Lenin de­
clară cu tărie şi în mod hotărît: „Nu
putem lua acum puterea", tot astfel,
după zilele lui Kornilov şi mai ales la
sfârşitul lui Septemvrie 1917, el începu
să grăbească pe muncitori: „Luaţi pute­
rea cât mai curând sau va fi prea târ­
ziu!"
Lenin şi Zinoviev au stat ascunşi, în-
tr'un sat, la un ţăran Emelianov, de
unde trimiteau mesagii neîncetate către
muncitorimea din Petrograd, îndemnân­
d-o la revoluţie. Se înţelege că fuga lui
Lenin a fost de o aşa natură încât a a-
dus mult rău partidului, prin faptul că
acredita unele şvonuri, ce circulau asupra
lui Ulianof, prezentat ca spion al Kaise-
rului. Opera de reorganizare a partidului
\bolşevic se îndeplini repede, pentru moti­
vul că massa mare a poporului era ade­
rentă la programul său, care îi euprindea
toate năzuinţele. Se apropia luna Octom-:
vrie, plină de mari evenimente. Din as­
cunzătoarea sa, Lenin trimitea mereu
scrisori şi articole de ziar, prin care în­
demna la revoltă imediată.
La 23 Octomvrie avu loc la Petrograd,
în apartamentul lui Sukanov, o conferinţă
secretă a statului major general bolşevic.
Luară parte la această restrânsă adunare,
treisprezece persoane, din cari zece erau
bărbaţi şi două femei. Bărbaţi erau:
Lenin. Trotzky, Zinoviev, Kamenev, Sta-
line, Sverdlov, Djerjinsky, Duiritzky,
Bubuov, Sokolnikof şi Lomov; femei Ko-
lontai şi Iakovlova. Şedinţa se prelungi
până la ziuă şi ţinu timp de zece ore.
Cu toate că Zinoviev, Kamenev şi Dui­
ritzky erau contra revoluţiei imediate,
triumfă totuşi revoluţia lui Lenin, după
care insureeţiunea armată a poporului fu
fixată pentru 28 Octomvrie. Evenimen­
tele însă se precipitau. La 24 Octomvrie
stil vechiu (6 Noemvrie stil nou), revolu­
ţionarii bolşevici pun mâna pe centrala
telegrafică. La. 25 Octomvrie (7 Noem­
vrie) soldaţii şi marinarii revoluţionari
cuceresc clădirea poştei şi Banca de Stat.
Iată relaţiile lui Trotzky asupra începu­
tului revoluţiei bolşevice: „Sovietul se în-
trunia zilnic la Institutul Smolny întoc- >
mai ca şi conferinţa garnizoanei. In eta­
jul al treilea al institutului, într'un mic
colţişor, lucra în permanenţă comitetul
militar revoluţionar. Aci se adunau toate
veştile asupra deplasărilor de trupe, asu­
tăţii politicianilor burghezi etc. Din
toate părţile abundau informatorii. Erau
lucrători, ofiterţ, portari, elevi-ofiteri cu
tendinţe socialiste, servitori şi doamne.
Mulţi dintr'înşii nu spuneau decât prostii,
formaţii. Curierul ne aducea zeci de scri­
sori, ce ne vorbiau de condamnări la
maşini infernale, de un atentat cu dina­

timpul săptămânii anterioare. Dânşii se
odihneau pe divane, ori nu dormeau de­
cât foarte puţin, fiind sculaţi fără în­
trerupere, de -către curieri, aducători de
noutăţi, biciclişti, telegrafişti şi chemări
telefonice.TSerensky, cu trupele sale, se
afla în palatul de iarnă. In cursul acestei
nopţi notărîtoare, toate punctele princi­
pale ale oraşului căzură în mâinile noa­
stre, aproape fără inzistenţă, fără luptă
§i vărsare de sânge" (L. Trotzky: „Cum
a trimfat bolşevismul" pag.» 49—50).
Comitetul militar revoluţionar publică
un manifest, prin care anunţă căderea
guvernului provizoriu. Kerensky fugi. In
după amiaza zilei de 25 Octomvrie, Le­
mn apăru, oficial, şi pronunţă un dis­
curs în sovietul, special convocat. Un ulti­
matum este trimis guvernului, refugiat în
Palatul de iarnă. Guvernul refuzând să
se predea, se trage asupra Palatului de
iarnă, care, în cele din urmă, şi fu ocu­
pat. La Petersburg, în Congresul Sovie­
telor, Lenin ceti un apel către popoarele
beligerante, propunând pacea imediat.
Congresul decide să se remită toată pu­
terea sovietelor şi să se împartă pămân­
tul la ţărani. Din 512 delegaţi, 400, din
care 200 bolşevici, aprobară luarea pu­
terii; socialiştii revoluţionari din dreapta
şi menşevicii părăsesc sala. La 27 Oct.
(9 Nov.) Kerensky adresă un ordin gar­
nizoanei din Petrograd şi generalul Kras-
riov e numit comandantul şef al forţelor
guvernului provizoriu. In aceeaş or%
congresul sovietelor decide crearea „Con­
siliului comisarilor poporului", compus
astfel: Prezidentul consiliului comisari­
lor: Vladimir Ulianov Lenin; comisar la
interne:Rychof; comisar la agricultură:
Milintin; comisar la muncă: Chliapni-
kov; comisar la comerţ şi industrie: No-
ghine; comisar la instrucţie publică: Lu-
naciarsky; comisar la finanţe: Stepanov;
comisar la externe: Trotzky; comisar la
.iustiţie Lomov; comisar la aprovizionare;
Teodorovici; comisar la postă şi telegraf:
Glebov-Avilov ; comisar al naţionalităţi­
lor: Stalin. Comitetul afacerilor militare
si navale: Antonov, Krylenko şi Dyben-
ko. Apoi congresul procedează la alege­
rea unui comitet executiv, cuprinzând 70
de bolşevici dintr'o sută". (H. Guil-
beaux. „Le portrait" pag. 52). Kerensky,
cu câteva truoe rămase credincioase. în­
cercă şi la Moscova şi la Petrograd, să
răstoarne pe bolşevici fără să reuşească.
La 1 (14) Noemvrie, generalul Krasnov
e făcut prizonier, iar Kerensky dispare.
Astfel constituiţi, bolşevicii încep reorga­
nizarea statului lor, decretând socializa­
rea tuturor bunurilor private, socializarea
industriilor, a minelor, a transporturilor
ca si împărţirea pământului la ţărani.
Insă alegerile pentru adunarea constitu­
antă pun pe bolşevici în minoritate. Iată
rezultatele:
Partidul bolşevic a obţinut 9,02 mili­
oane voturi, adică 25%.
Partidele menşevic şi socialist-revolu-
ţionar 22,69 milioane, adică 62%.
Partidul cadet 4,62 milioane, adică
13%.
In oraşele mari, unde situaţia era cla­
rificată şi unde confuzia politică înce­
SOCIETATEA DE Mll£
tase (candidaturile erau depuse cu trei dele. Şovăielile lui Lenin, în Iulie, o p
luni înainte de revoluţie şi aveau defec­ ziţia lui Zinoviev contra revoluţiei
tul că, pe o aceeaş listă se prezentau la mate, în multe rânduri atitudinea
alegerile făcute sub bolşevici şi socialişti- trară, pe «are • au luat-o comitetul
revoluţionari din dreapta, duşmani ai bol-, trai şi Pravda, în chestia insistenţe^
şevicilor şi socialişti-revoluţionari din lui Lenin pentru o imediată revoltă
stânga — amici actualmente, mai mult: mată şi în fine senzaţionala afirmaţie,
colaboratori ai bolşevicilor) bolşevicii a- lui Trotzky: „noi nu ne-am lămurit îm
veau majoritatea: pe noi înşi-ne ce am săvârşit şi cum
Partidul bolşevic — — 837.000 săvârşit", ţpate acestea sunt indicii
Partidul s.-r. — — — 218.000 justeţe a opiniei dlui prof. Stere. „Golăi
Partidul cadet — — — 515.000 mea fabricilor şi a cazarmelor — serîj
Văzându-se minoritate, bolşevicii di­ dsa în luminosul studiu „Cauzele şi pe:
zolvă constituanta, fără să mai convoace spectivele revoluţiei ruse", „Viaţa Ro:
corpul electoral. Ei stabiliră dictatura nească" No. 1—1924 — a fost a<
revoluţionară a proletariatului şi înteme- forţă vie, care, ridicându-se cu pu­
iară, în soviet, p democraţie de clasă, o terea ei elementară, a lichidat în-
democraţie a claselor producătoare, a tr'o clipă vechiul regim. Această gol
muncitorilor şi a ţăranilor. nime singură a săvârşit revoluţia, fi
nici un ajutor şi fără nici un înde:
Motivau aceasta hotărîre pe considera­ din partea elementelor sociale „diriguit
ţia că clasele sărace şi soldaţii erau de toare", ascultând numai glasul tainic
partea lor. In sprijinul acestei afirmaţi- neînţeles, venit din adâncurile stihiei po'-j
uni citau următoarea statistică din care pulare şi ea a fost silită tot singură, săi
reieşea că bolşevicii aveau partizani nu­ caute cu propriile ei forţe, rătăcind în
meroşi în rândurile soldaţilor. Statistica besna durerilor mute, o ieşire din abisul
e făcută de socialist-revoluţionarul Svia- în care a fost aruncată Rusia. Elemen­
titzky şi publicată în „Anul revoluţiei tele diriguitoare, cum arată un mare ne-^
ruse 1917—1918:" . . ' părtinitor, care a jucat un rol însemnat
în prima fază a revoluţiei, au aderat l a j
luţionari (împre­
Subdiviziuni de
mişcarea masselor, puţini de voie, cei
mente de partea
ună şi cu ceidtn
Socialişti revo­
stânga actual­
mulţi de nevoie, numai a doua zi sau, în
Alte unităţi
bolşevicilor)
ale armatei
cazul cel mai bun, „numai după cinci
Bolşevici
şi flotei
minute", dar nu ele au condus massele)
Cadeli
ci au fost târîte în vâltoare de acestea:
Dar şi atunci ele n'au putut sau n'au voi!
Total 4364,5 să înţeleagă ceeace răscolea sufletul mas­
1885,1 1791,3 51,8 . 756
unităţi selor, ceeace, cu atâta violenţă şi sponti
neitate, a provocat explozia, mulţimii
atât de inerte, până ieri, împotriva aşi
Fără îndoială însă că îngăduirea alege­ zămintelor milenare ale vieţii lor de stat,
rilor pentru constituantă şi* dizolvarea ei Aceste elemente diriguitoare au căutat'-'
în urmă, sunt două măsuri, cari se bat numai să tragă folos din deslănţuirea
cap în cap şi pe cari cu greu le pat iusti- stihiei revoluţionare pentru combinaţiile
fica bolşevicii, mai ales că, mai înainte, şi aspiraţiile proprii. Era fatal să se în­
cereau cu multă tărie convocarea con­ tâmple ceeace s'a întâmplat. încercarea jjj
stituantei. n'a reuşit. Stihia, neînfrântă şi clocoti­
* toare, a rămas singura stăpână a Ru­
Fiindcă suntem la isbucnirea revoluţiei, siei... pânăce şi-a găsit stăpânul după
e bine să ne clarificăm asupra factorilor, inima sa".
cari au făcut revoluţia. Ne raliem, cu
totul, opiniei dlui Stere, care afirmă că Şi acest stăpân a fost partidul bolşe­
revoluţia s'a făcut de masse, iar nu de vic, care a înţeles aspiraţiile mulţimii şi
anumite grupări, de poporul armat, la le-a coordonat într'o mişcare politică dis­
mişcarea căruia au aderat în urmă parti­ ciplinată. N. N. Matheescu
Corul „Smetana" în România
Renumitul cor de 38 bărbaţi „Smetana" din Plzen întreprinde un turneu de
două săptămâni în România. Va da concerte în Sibiu, Craiova, Bucureşti, Brăila,
Galaţi, Ploeşti, Braşov şi Cluj (în 12 Aprilie).
Solii artei muzicale cehoslovace vor fi întâmpinaţi pretutindeni cu căldură de
societatea românească. S'au făcut pregătiri de bună primire deopotrivă şi de către
oficialitatea noastră.
Vizita corului „Smetana" este un bun prilej de a se confirma odată mai mult
nevoia legăturilor culturale şi artistice dintre două popoare atât de intim legate
unul de altul prin interese mari de stat.
Corul „Smetana" şi-a "făcut o specialitate din melodiile poporale cehoslovace.
Vom avea deci ocazia să cunoaştem motivele muzicei care interpretează sufletul
mulţimei. Se aseamănă mult în aceasta privinţă cu vestitul cor „Vidu" din
Lugoj. ' . . .
Oaspeţii artei cehoslovace fie bineveniţi pe pământul nostru!
178
SOCIETATEA DE MÂINE
Camerele de muncă şi .'Consiliul superior
Proiectul de lege al dlui Trancif-Iaşi,
pentru înfiinţarea şi organizarea, camere­
lor de muncă şi a consiliului superior al
muncii, a trecut prin Parlament şi în
scurtă vreme legea va fi promulgată.
Potrivit tradiţiei noastre guvernamen­
tale foarte puţine amendamente propuse
de „aleşii naţiunii", au fost primite să
schimbe fizionomia proiectului iniţial.
Este doar în joc onoarea băncii ministe­
riale care deţine întreaga înţelepciune
şi care nu poate greşi niciodată.
Legea camerelor de muncă, defineşte
aceste instituţii astfel: „Camerele de mun­
că sunt organe de'reprezentare şi ocrotire
a muncii industriale şi comerciale".
Reprezentare faţă de cine, ocrotire con­
tra cui ? - Ele nu reprezintă nici organe de apărare
Ideia camerelor de muncă se leagă de
ideia unui parlament profesional al mun­
cii, de nevoia de reprezentare a acestei
categorii sociale în parlamentul ţării.
Aceste „camere" sunt sortite ca, împre­
ună cu camerele de industrie şi comerţ şi
camerele agricole, să trimită un număr de
senatori, pentru reprezentarea muncito-
rimei salariate în parlament în scopul in­
formării exacte a legiuitorului despre re­
vendicările acestei clase.
In acest înţeles camerele de muncă se
suprapun sindicatelor şi uniunelor lor,
unde interesul strict individual ăl profe-
siunei, primează. Camerele de muncă ar
reprezenta interesele generale, interesele
ele clasă socială, interesele de reprezen­
tanţă în forţa legislativă a ţării.
In opoziţie cu camerele de industrie şi
comerţ unde sunt reprezentaţi numai pa­
tronii, camerele de muncă ar trebui să
cuprindă numai salariaţi.
Legiuitorul a înţeles altfel aceste insti­
tuţii. Camerele de muncă, care trebuiau
să fie parlamente muncitoreşti, reprezen­
tanţe elective muncitoreşti, organizaţii
pur muncitoreşti, pentru o reprezentare
reală a muncii salariate şi ocrotirea ace­
steia, au fost croite ca instituţii paritare
în care patronii întră în număr .egal cu
muncitorii, şi în plus, în care sunt intro­
duşi un număr de membri de drept care
vor strica în dauna muncitorimei şi acel
ipotetic echilibru paritar.
Pentruce această înţelegere a camerelor
de muncă? Pentruce s'a renunţat — mai
bine, pentruce nu s'a voit — să avem o
instituţie electivă muncitorească, care să
ne reprezinte în realitatea lor interesele
acestei clase, doleanţele lor, revendicările
lor? Pentruce s'a crezut că, interesele
muncii pot fi mai bine înfăţişate printr'o
rezultantă a celor trei forţe economice:
forţa patronală, forţa muncitorească şi
forţa administraţiei publice?
Răspunsul nu e greu de dat.
Statul nostru e un stat burghez, bur­
ghez în urîta accepţie a cuvântului. Con­
ducătorii lui de azi, ea şi cei de ieri, sunt
reprezentanţii tipici ai ideei capitalisto-
burgheze. Ei nu au nici o încredere în mun­
citorime, privesc cu suspiciune acţiunea
PROBLEME ECONOMICE
lor sindicală, urmăresc cu persistenţă dis­
trugerea mişcărilor muncitoreşti indepen­
dente. Ei au dat draconica lege a orga­
nizării, sindicale şi aceea a persoanelor
civile, ei împiedică sub fel de fel de pre­
texte activitatea sindicală, ei luptă pe căi
condamnabile să introducă în sindicate
desbinare, orientări greşite, acţiuni disol-
vante, ei au înfiinţat sindicatele galbene,
au introdus sistemul agenţilor provoca­
tori, au folosit şi folosesc sistemul spio­
nilor până în comitetele cele mai de în­
credere ale muncitorimei.
Statul de azi duşman al sindicalismului
muncitoresc nu putea să creieze o nouă
forţă socială muncitorească în camera de
muncă. Nu putea să refuze pe faţă, fără
a se isbi de ostilitatea unei puternice pă­
turi sociale, dreptul de apărare a intere­
selor importantei grupe economice repre­
zentată de muncitorimea salariată,
când acordase acest drept patronilor
industriaşi, comercianţi şi agricultori,
însă acefet drept trebuia temperat, falsifi­
cat, mistificat. Şi de aci camera de mun­
că paritară în care interesele muncii nu
sunt reprezentate şi aparte numai de
muncitori, ci şi de patroni. Dar pentru
siguranţa isbândei punctului de vedere
patronal, legea introduce destui membri
de drept, care ca reprezentanţi ai Statu­
lui burghez nu vor avea să susţie punc­
tul de vedere muncitoresc.
Şi astfel iată cum un drept muncito­
resc deşi de formă acordat muncitorimei,
stă în mâna autorităţii de stat care nu
numai că îl poate acorda dacă şi când
vrea, dar îl şi poate modifica sau chiar
retrage când vrea.
S'a renunţat la unitatea camerelor de
muncă, principiu care sta la baza came­
relor de industrie şi comerţ, şi care sin­
gur le face rodnice fiindcă interesele pro­
fesionale trăiesc şi se desvoaltă în deplină
armonie, de dragul unei parităţi, unui
echilibru, unei armonizări între capital şi
muncă, armonizare care nu va avea loc
niciodată. ! Statul numeşte secretarii care vor con­
, Munca, principiul fundamental al vieţii
sociale şi economice, nu e conceput şi
rorivit la fel de,patroni si muncitori.
Pentru cei dintâi e o marfă supusă ce-
rerei şi ofertei fără rol activ în produc­
ţie, pentru cei din urmă o funcţie so­
cială, cu rol în producţie, dacă nu mai
mare, cel puţin egal cu acel al capita­
lului. I n aceste concepţii fundamental o-
rmse cum se vor putea înţelese patronii
cu muncitorii şi oum se vor putea armo­
niza interesele lor.
Este veşnicul mkaj al armoniei din ve­
chile corporaţii de meseriaşi, în care
trăiau într'o societate patriarhală patronii
evului mediu cu calfele lor.
Stările de atunci s'au schimbat. Sala­
riatul care nu mai poate spera să ajungă
patron este cşştigat de mentalitatea sin­
dicală, singura care îi dă posibilitate, în
unire cu ceilalţi tovarăşi, să ţie piept pu-
terei patronale, şi dorinţei nesăturate de
exploatare a capitalistului. Iar patronul,
devenit mare patron, depărtat cu totul
de muncitorul, cu care, în trecut, trăia şi
muncea împreună, a fost câştigat de men­
talitatea capitalistă. Astăzi muncitorii şi
patronii aproape nu mai au interese co­
mune, oricum ei nu pot găsi singuri e-
chilibru, armonizarea nici în interesele ce
privesc societatea în general.
Camerele de muncă astfel concepute nu
au nici un înţeles. Ele nu reprezintă par­
lamente muncitoreşti fiindcă, deşi mem­
brii sunt aleşi, ele nu sunt parlamente
întrucât ministrul muncii, cooperaţiei şi'
asigurărilor sociale poate desemna mem­
bri de drept, care au vot deliberativ şi
influenţează caracterul votului camerei, i
şi nu sunt muncitoreşti, întrucât nu sunt
compuse numai din muncitori, nu vor a-"
vea mentalitate muncitorească, şi nu vor
avea de apărat interesele muncitorimei. ".
a muncii industriale şi comerciale, fiind­
că concepţiile diverşifor membri ai ace­
stor camere despre y muncă, nu pot fi nici- •
odată armonizate, iar prin votul membri­
lor de drept punctul de vedere muncito­
resc va fi sistematic înlăturat, astfel că
nu va fi vorba nici de echilibru, nici de
armonizare, nici de un punct de vedere
comun, ci de o majorare, înfrângere ne­
curmată a punctului de vedere muncito­
resc. Şi atunci, apărarea muncii contra
intereselor muncitorimei!
Prin construcţia lor, deci, camerele de
muncă sunt nişte organe hibride,' fără
rost social, neviabile.
Dar nu e numai atât, aceste instituţii
snnt organe lipsite de viaţă, menite să
rămâie în veşnică inactivitate. .
Camerele de muncă sunt lipsite de au­
tonomie. Ele sunt înfiinţate prin decret
regal, pe temeiul unui jurnal al consi­
liului de miniştri, după propunerea mini­
sterului muncii şi cu avizul consiliului su­
perior al muncii. Deci Statul le dă naş- v
tere. Mai departe. Statul le determină
competenţa teritorială, sediul, numărul
membrilor şi numărul secţiilor şi al sub-
secţiilor. Statul stabileşte balanţa înche­
ierilor lor, numind pe membrii de drept.
duce camerele de muncă. Statul îşi nume­
şte pe lângă fiecare cameră un comisar
al guvernului. Acest comisar, în afară
că poate avea dreptul să facă la fiecare
chestie-observaţiile sale, care obligator
trebuie trecute în procesul verbal, are
dreptul să ceară Ministerului, suspenda­
rea hotărîrilor camerei, pe care le crede
nelegale. Iar ministerul pe lângă că poate
anula hotărârile camerelor, îşi rezervă
dreptul să le şi disolve numind el un co­
mitet „provizoriu" după cum crede de
cuviinţă.
In acest chip, Statul îşi rezervă asupra
camerelor de muncă toate drepturile, ră-
pindu-le astfel orice iluzie de liber­
tate, orice îndemn la activitate.
• Aceste instituţii, care ar fi putut fi,
vii organe muncitoreşti, reprezentante e-
fective ale clasei muncitorilor salariaţi,
şi ocrotitoare reale ale muncii salariate,
vor fi cu totul inactive. Legea se îngri-

jeşte de altfel, ca ele să nu aibă nimic
de. lucru, nimic de hotărît.
, Prin lege camerele de muncă au urmă­
toarele atribuţii:
a). şă colaboreze cu ministerul muncii,
cooperaţiei şi asigurărilor sociale ' prin
organe anume delegate şi în limitele
fixate prin legi, regulamente şi deeiziuni
ministeriale, la aplicarea legislaţiei mun­
citoreşti. — Se poate observa aei că a-
eeastă .colaborare nu e cerută până acum,
căci altfel s'ar face o cât de mică preci-
ziune, şi nefiind obligatorie, greu ne pu­
tem închipui că se va cere aeeastă cola­
borare, puţin interesantă din- punct de ve­
dere burghez, de-acum înainte.*
b) să contribuie la întreţinerea unor
bune raporturi între factorii producţiei.
— Deziderat vag şi inoperabil .
c) să contribuie la o temeinică organi­
zare şi pregătire profesionala a salaria­
ţilor din industrie şi comerţ. — Cum să
contribuie.? Cu bani?/N'au! Cu compe­
tenţe? N'a»! Cu sfatul şi îndemnul bun?
Pe ,ce cale poate camera să aducă această
preţioasă contribuţie ?
d) să cunoască piaţa muncii şi să or­
ganizeze sau şă contribuie la organizarea
biurourilor de plasare, luând, ori semna­
lând» autorităţilor în drept, măsurile ne­
cesare pentru înlăturarea sau reducerea
crizelor, de şomaj. — Fără concepţia uni­
tară,, fără mijloace materiale, fără auto­
ritate, cum vor putea cunoaşte, organiza
şi, lua, măsuri în chestiunea pieţei muncii
în care singur Statul are putinţa să facă
ceva? Oricum de1 ce acest vag, când ca­
merelor de muncă, tocmai fiindcă sunt
paritare, li s'ar putea da sarcina şi mij­
loacele de strângere a anumitor date sta­
tistice privitoare la piaţa muncii, şoma­
jului, salariilor, contractelor de muncă, şi
de organizare a unor bune biurouri pro­
fesionale de plasare?
e)' să patroneze, să ajute sau să înfiin­
ţeze instituţiuni de cultură şi de ridicare
economică şi socială a salariaţilor din in­
dustrie şi comerţ. — Muncitorii patro­
nând! Instituţii care nu-şi găsesc echili­
brul intern şi un suflet propriu, să înfiin­
ţeze instituţii culturale, economice, so­
ciale! E cam pretenţios şi prea mult!
f) să-şi dea avizul. Ia cererea ministe­
rului muncii, cooperaţiei şi asigurărilor
sociale, asupra proiectelor de legi sau re­
gulamente şi, în general, asupra tuturor
chestiunilor interesând munca din indu­
strie şi comerţ.,— Să dea avize, care nu
se cer totdeauna, şi care nu se respectă
niciodată, la ce folos?
g) să colaboreze la întocmirea statisti­
celor sau anchetelor cerute de ministerul
muncii, cooperaţiei şi asigurărilor sociale,
sau să întocmească asemenea statistici si
anchete din proprie iniţiativă. — Nimic
precis. La ce statistice şi anchete, în ce
formă. în ce măsură ?
h) să apere si. să susţină drepturile sa­
lariaţilor din industrie .şi comerţ pentru
neplata salariilor sau pentru concedieri
intempestive, putând valorifica în jus­
tiţie, în locul celor în drept, dar în nu­
mele acestora, drepturile derivând, fie
din contractele individuale, fie -din con­
venţiile colective de muncă.,— Atribuţii
' • . # •
cu nimic justificate. Ele nu fac din ace­
ste camere instanţe judiciare, ci apără­ *-
tori ai salariaţilor de cele mai de multe
ori fără autoritate şi competenţă.
i) să prezinte ministerului muncii, co­
operaţiei şi asigurărilor sociale un raport
anual privitor la rezultatele aplicării le­
gislaţiei muncitoreşti, însoţit de observa-
ţiuni cu privire la lipsurile sau modifică­
rile impuse de experienţe — paperaserie,
ce nu va fi niciodată consultată, scrisă
mai totdeauna de mântuială, pentru îm­
plinirea formei, de seeretar — omul mi­
nistrului — şi înmormântată în arhiva mi­
nisterului.
j) să colaboreze cu consiliile judeţene
sau comunale şi cu celelalte camere pro­
fesionale la buna organizare şi propăşire •
a muncii. — Vag, vag, vag! Vorbe, vorbe,
vorbe!
k) să delege, conform^ legii administra­
tive, reprezentanţi în consiliile judeţene
şi în consiliile comunale din circumscrip­
ţie şi să aleagă, potrivit legei electorale,
numărul de senatori fixat pentru came­
rele de muncă.
La alegerile de senatori cât şi la de­
semnarea delegaţilor conform celor spe­
cificate mai sus, nu vor participa decât
alegătorii salariaţi ai camerelor fle mun­
că, cei aleşi sau delegaţi trebuind să fie
La mormântul lui Sandu-Aldea*)
Una din cele mai luminoase energii ale
sfintei brazde hrănitoare s'a frânt în
mijlocul activităţii ei productive. Un în­
văţător puternic prin ştiinţa şi devota­
mentul lui de apostol şi-a închis pentru
totdeauna glasul. S'a frânt un condeiu
neobosit în răspândirea cunoştinţelor
bune între plugarii dintre cari ieşise ţi
pe cari îi iubia cu toată căldura inimei
sale mari şi mult cuprinzătoare.
Prefacerile misterioase ale firii au
trântit la pământ pe Sandu-Aldea, acel
trunchiu' de om, care a fost prietenul
nostru şi învăţătorul celor mulţi, care
părea a fi adunat în trupul său toate
puterile fizice date unui om, după cum
avea în mintea lui bogăţiile şîiinţei teo­
retice şi aplicate împreunate şi înflorite
prin razele artei. Toate acelea s'au oprit
deodată, când încă câteva decenii păreau
că-i stăteau înainte pentru activitatea
lui.
Sandu-Aldea era fiul acelei rase puter­
nice de cojami, cari au coborât dela munţi,
adăpostul şi izvoarele de energie ale nea­
mului nosjtru şi s'au întins peste câmpiile
rămase pustii în urma invaziilor în va­
luri ale popoarelor varbare. Sandu-Al­
dea era fiul Bărăganului, unde cea mai
încordată muncă era veşnic însoţită de
lupta înpatriva primejdiilor dela lupi
şi mai ales dela ^oameni.
Sandu-Aldea a învăţat dela ai lui pă-
1
Cuvânt rostit la înmormântarea scriito­
rului, 23 Martie 1927.
180
SOCIETATEA DE MllNE •
tot din sânul lor. — Singura atribuţie
reală şi care va ţine existenţa intermi­
tentă a acestor camere. . _
De aci se vede că, eu tot luxul de ali­
niate şi cu tot talentul biurocratic de a
creia atribuţii ce nu există şi nu vor fi
exercitate, camerile de muncă nu au atri­
buţii, nu au nimic de lucru, şi vor tânji
în neactivitate.
In acest fel camerele de muncă nu-şi
vor ajunge scopul teoretic nici legal, şi
ideia binefăcătoare a reprezentanţei mun­
citoreşti, elective şi răspunzătoare, este
compromisă.
Pentru rezolvarea chestiunilor muncito­
reşti, legea mai ereiază un consiliu supe­
rior al muncii, care şi el nu va avea de
făcut decât să-şi dea avizul şi să propună,
asupra şi despre ce va crede că e bine,
în chestiile muncitoreşti.
Cu un număr mare de membri, cu re­
prezentanţi ai instituţiilor Statului, ai
patronilor, ai salariaţilor şi ai specialişti­
lor, consiliul superior al muncii, sub pre­
zidenţia ministrului muncii, va lucra ea
un mic congres.
Din sânul său va alege un comitet per­
manent al muncii, care lucrează în nu­
mele şi cu rezerva aprobării consiliului
a hotărîrilor sale.
Gh. Niculcea
ACTUALITĂŢI
rinţi şi străbuni şi din propria lui cu­
noştinţă, câte feluri de părăsite se fu­
rişează ca să fure roadele muncei grele
a românului în larga câmpie deschisă
crivăţului şi austrului, precum şi valuri­
lor omeneşti de străini cotropitori.
Nimeni ca Sandu-Aldea nu a înţeles
şi mai ales.nimeni nu a simţit ca dânsul
marea poezie a brazdei şi a lanurilor în­
tinse la soare. In Urma plugului, Ape
mari, Drum şi popas sunt minunate ope­
re de artă de cel mai curat caracter ro­
mânesc, spuse într'o limbă curată, dulce
şi'plină de energie.
Nimeni nu a arătat ca Sandu-Aldea,
in cartea lui renumită Două Neamuri,
« s i s'a strecurat între noi străinul pa-
rasiiar, care a pătruns cum pătrunde
pirul între pietrele zidului şi le desparte
şi le deslipeşte, făcându-se Stăpân în lo­
cul lor. Numai bătrânul şi mult păţitul
boer Neculcea, genialul povestitor al du­
rerilor Moldovei cu un secol şi jumătate
înainte, a mai arătat — aşa de viu —
această parte a durerilor intoxicaţiei vie-
ţei neamului nostru.
Sandu-Aldea pe cât a fost de luminat
agronom şi neobosit propagator pentru
această ştiinţă practică, aducătoare de
bogăţie şi de energie, iot pe atâta a fost
şi arjîist — o rară îmbinare a acestor două
feluri de energii intelectuale. Pe această
parte el era al nostru. Puterea lui de con­
centrare ne-a arătat viaţa plugarului în
mijlocul cadrului măreţ al naturii, eu
energiile ei, cu pitorescul ei, cu gre,ută-
SOCIETATEA DE MÂINE

ţile şi luptele ei. Toate acestea le-a lăsat Plecarea lui dintre noi lasă adânci pă­ faţa de Italia şi fiomânia, & trebuit sa
în scrieţi neper&oare, cari îi vor păstra reri de rău, atât în lumea largă a pluga­ fie şi a fost condamnat la pacea gene­
pentru totdeauna un loc luminos de mare rilor, cât şi în lumea literelor. rală.
cinste între scriitorii literaturii noastre Pomenirea lui Sandu-Aldea va fi vie Sistemul siguranţei după 1919
naţionale. Orice român care va ceti Două câţi secoli Românii vor voi să-şi înţeleagă ConstituireaSocietăţii Naţiunilor ţ i p t i r
Neamuri, va'înţelege din acea povestire trecutul şi bună parte din prezent! vederile din pact au avut tocmai, misiu­
^nai multe din suferinţele neamului, decât nea, între altele, să înlăture şi waeste pri­
din multe volume pline de documente şi I. Bianu mejdii pentru, pacea lumei decurgând dî^
de note erudite. Membru al Academiei Române sistemul alianţelor şi din secretul diplo­
maţiei. Astfel au apărut în punctele lui
Wilson şi apoi, în pactul S. N., eoa-
POLITICA EXTERNĂ ăâitinarea diplomaţiei secrete ^i abtigajţîă
de încredere şi publicitate h. Geneva B
Dela sistemul alianţelor la pactele de tuturor tratatelor şi convenţiilor interna­
ţionale (art. 18), precum şi iwterzieereii
neagresiune şi siguranţă pe viitor de a încheia tratate in contrazi­
cere cm prevederile din pact şi ehîar anu­
Din mulţimea transformărilor pe carei guranţă externa pe care o putea face larea acelor tratate vechi contravenind
pacea generală din 1919 şi constituireai atunci Statul român abia de curând recu­ obligaţiilor noni (art. 20) cu excepţia
Societăţii Naţiunilor le-a impus vieţii in­ noscut independent. tratatelor de arbitraj sau a înţelegerilor
ternaţionale şi raporturilor dintre State,, Sistemului de alianţă defensif şi con- regionale având de scop exclusiv păstra-,
una ne atrage în mod deosebit atenţiaL servator al Triplicei i-a răspuns mult mai rea păcii (art. 21).
prin actualitatea şi importanţa ei. târziu Franţa şi Rusia prin încheerea
Este părăsirea vechiului sistem al a- Cele trei articole menţionate din "Con­
unei alianţe asemănătoare la data de 20 stituţia Societăţii Naţiunilor, {18, W( şi
lianţelor defensive chiar când ascundeaui August 1891.
scopuri (jfensive, pentru garantarea sigu­; 21) ne explieă părăsirea vechiului sistem
Politica europeană s'a desfăşurat, apoi, de siguranţă internaţională, după cum
ranţei Statelor aliate, şi' înlocuirea lui1 în decurs de peste trei decenii, între cele
prin aşa zisele „pacte de siguranţă re­ insuficienţa sancţiunilor art. 1-6 petrtra a
două mari alianţe, Triplicea şi Duplicea, garanta respectarea prevederilor «rt. W
ciprocă" sau numai pacte de „neagresi­ — acesteia din urmă alipindu-i-se cu
une" şi bună vecinătate. din aceiaşi eonstituţie^rie arată cafea cea
timpul şi Anglia care, la început, privise nouă a siguranţei safe forma „pactelor 11
cu simpatie închegarea Triplei Alianţe.- în cadrul prevederilor art. 21, 10-'ţi'l^-
Triplicea şi Duplicea* Ceeace a caracterizat sistemul' vechi al şi eu toată publicitatea ceruta'-de' art. 18,
Istoria diplomatică a Europei dupăa, politicei de siguranţă europeană a fost, Dar trecerea dela vechiul sistem «ă
pacea dela Frankfort (1871), care con­ alături de alianţele defensive, secretul cu- alianţelor lâ cel al pactelor de siguranţă
sfinţise întâietatea Germaniei în politicai prinsului lor. Cabinetele diplomatice bine şi neagresiune nu s'a făcut în mod brusţ!
bătrânului continent, este dominată de3 capitonate au păstrat cu gelozie secretul şi nici n'a fost lipsită de serioase pie­
sistemul Triplei Alianţe închegată la% convorbirilor şi angajamentelor luate în dici.
1879 dintâiu între Germania şi Austro- numele popoarielor aliate, deşi era vorba In primul rând, s'a susţinut iîă prip
Ungaria, apoi completată la 1882 prini de adevărate legăminte pe viaţă şi pe constituirea Societăţii Naţiuriiloî, Ia pte'
adesiunea Italiei, iar anul următor prini moarte între Statele^semnatare, cum s'a cea generală, Statele au deslegat pţbSfe-
adesiunea României grav jignită în con­ dovedit mai târziu prin prăbuşirea mo­ ma siguranţei în cadrul pactului «TOgai
gresul dela Berlin de politica ruseaseă. narhiei habsburgice şi a imperiului ţa­ tor pentru toţi membrii şi stabilind^ faS.
In forma iniţială, Triplicea rfu era alt­ rist. - 10) respectarea' „integrităţii teritorial^*'
ceva decât Un adevărat contract de asigu­ şi a „independenţei politice" actttdle Ij,
rare reciprocă între primii doui contrac­ Condamnarea sistemului alianţelor fiecăruia prin forţa tuturor. Cum alte
tanţi, unul temându-se de revanşa Fran­ Dar sistemului i-s'au adus învinuiri articole din pact m'.erzie răsboiul de' a£
ţei eventual cu sprijinul Rusiei (Germa­ foarte aspre şi condamnarea lui la pacea gresiune şi stabilesc proceduri juridice
nia), celalalt privind cu îngrijorare pers­ generală nu s'a putut înlătura., sau politice, după natură-«azurilor, pten»
pectiva unei agresiuni ruseşti (Austro- S'a spus pe drept cuvânt că tocmai si­ tru aplanarea • pacifică a conflictelor
Ungaria). stemul alianţelor rigide dintre State, chiar eventuale, iar art. 16 prevede chiaT sane 1
Congresul dela Berlin jignind adâncc când sunt strict defensive, a avut darul ţiuni împotriva Statului *ard ar nesocoti
Italia, singura mare putere care eşise dee de a împărţi continentul în două tabere aceste reguli din pact, — urmează în DOM
acolo cu mâna goală, a împins-o imediatt ostile şi bănuitoare, supraveghindu-se re- logic că alianţei^ fie şi defensive, dintre
după tratatul dela Bardo dintre Franţaa ciproc şi înarmându-se pe întrecute în două ori mai multe State, sunt astăzi lip­
şi Tunisia în rândul puterilor centrale,!> vederea ceasului grozav. site de scop şi, prin armare, teebuiese
pe deoparte prin opoziţie cu politicaa înlăturate. '•'•''•-
încordările diplomatice dinainte de
franceză din Mediterana şi Nordul Afri-l" 1914 au făcut dovada primejdiilor siste- In cadrul alianţei celei metri ţi iibUgiv-
cei, pe de alta din nevoia siguranţei laa mului, iar isbucnirea răsboiului în Au­ torn cu scop- pacific şi conservator, pe
Adriatica din partea monarhiei. habsbur- gust 1914 ă confirmat din nenorocire care o constituie poetul SometăţU faţă
gice. Fiindcă, după formula plastică aa întru totul cele mai pesimiste prevederi: de toţi membrii laolaltă şi de fiecare in
unui diplomat italian, între, Italia şi Au-l~ mecanismul automat. al alianţelor a dat parte, orice alianţă în doui sau trei, ««
stro-Ungaria nu putea să fie, la Adria­L" conflictului prbporţii fără precedent caracter limitat local) apare ca un nori
tica, decât alianţă sau răsboi, regatul pe­'' chiar din primul moment. Dar Italia şi sens şi poate fi socotită "chiar ca o prir
ninsular a început de nevoie cu alianţaa România au rămas în afară de acest con- mejdie prin amintirea celor două sisteme
pentru a sfârşi cu răsboiul la momentul l de alianţă care au dus aktoinaiiB, t*
„ flict pe temeiul-obligaţiilor strict defen-
potrivit: aşa cerea siguranţa adriatica a 1914, la Smarele răsboiu. ''':""''
sive, din tratat, pe care ceilalţi doui
italiană! Acesta a fost raţionamentul rigid şi
aliaţi le încălcaseră deslănţuind răsboiul
Cât despre România, jertfită şi jignităa ofensiv. pe temeiul lui Mica Antantă a suferiţi ia
la congresul de Berlin poftelor de cuce­ i- încât am putea conchide că vechiul sis- început, bănuielile şi acuzaţiile marilor
rire ruseşti la gurile Dunării prin compli­
i- tem prin secretul angajamentelor, prin auto aliaţi până şi în sânul adunărilor Soeiet
citatea Austro-Ungariei şi calculul lui ii mutismul alianţelor în caz de conflict taţii Naţiunilor unde era învinuită, fără
Bismarck, ea a sfârşit, la 1883, prin imi­i- local tinzând la generalizarea lui şi prin înconjur, că încalcă prevederile art. 2©
tarea gestului Italiei alipindu-şe'*-Tripli-
i- deformarea caracterului iniţial defensiv, din pact interzicând acordurile particu­
cei. Era cea mai cuminte politică de si- i- cum au fost Germania şi Austro-Dngaria lare dintre State.

181
 SOCIETATEA DE MĂ1NS -

insuficienţa pactului S. N. şi
completarea lui
In realitate, însă, această Mică Antantă
ca şi alianţa defensivă polono-română
luaseră naştere după două experienţe
dureroase pe care le provocaseră neastâm­
părul Ungariei în vara lui 1919 prin a-
tacarea României pe Tisa, cum şi poftele
de revoluţie mondială ale Rusiei sovie­
tice în vara anului următor când a atacat
Polonia. Societatea Naţiunilor, neconsti­
tuită încă în vara lui 1919, luase fiinţă
legală din Ianuarie 1920 după ratifica­
rea tratatului de Versailles, dar cu toate
acestea n'a fost în stare să corespundă
sarcinelor din pact cu prilejul răsboiului
polono-bolşevie. Insuficienţa evidentă a
sancţiunilor din pactul S. N. se verifi­
case practic într'o asemenea împrejurare
şi atunci membrii s'au văzut siliţi să com­
pleteze, prin acorduri suplimentare,
ceeace lipsea încă din pact.
, Astfel au apărut pactele regionale sau
locale de siguranţă şi neagresiune în con­
formitate cu prevederile art. 10 şi 21 din
pactul cel mare al Societăţii Naţiunilor.
Reţeaua lor se complectează şi devine
tot mai deasă 1 tinzând să descurajeze
orice gânduri de răsbunare sau de răs-
vrătire împotriva nouei ordine interna­
ţionale.
Pentru precizarea momentelor care au
hoţărît definitiv adoptarea noului sistem
de siguranţă, trebuie să notăm că respin­
gerea proiectului de arbitraj obligator
(1924) de către Anglia a avut o influ­
enţă covârşitoare. Chiar din iarna'anului
1924 politica guvernului conservator en­
glez respingând protocolul ca un mijloc
general de siguranţă, s'a declarat pentru
sistemul pactelor regionale sau locale de
siguranţă realizând, în etape progresive,
ceeace se încercase eu temeritate şi din-
tr'odată la Adunarea S. N. din 1924.
Prin această schimbare de atitudine a
imperiului britanic, toate pactele sau tra­
tatele particulare de siguranţă înche­
iate între membrii Societăţii precum
Mica Antantă, tratatul româno-polon, ce-
hoslovac-francez, italian-jugoslav, etc,
etc. deveniau angajamente menite să ga­
ranteze pacea şi erau, deci; perfect com­
patibile cu prevederile pactului din art.
21. Dovada strălucită în acest sens am
avut-o în 1925 prin încheerea acordurilor
dela Locarno în jurul unui nucleu central
pe eare-1 constituie pactul renan de sigu­
ranţă' şi neagresiune reciprocă, pe Rhin,
între Germania deoparte, Franţa şi Bel­
gia de alta sub garanţia formală a An­
gliei şi Italiei.
De atunci, modelul pactului renan a a-
juns la modă şi este citat mereu ca un
exemplu demn de imitat. Tratatul defen­
siv iniţial dintre România şi Polonia
semnat la 3 Martie 1921 sprijinind ex­
clusiv frontierele orientale comune a fost
reînoit, la expirarea lui din Martie 1926,
siib forma unui pact generai de sigu­
ranţă reciproeă în cadrul pactului Socie­
tăţii Naţiunilor şi ţinând seamă de spiri­
tul dela Locarno.
Pactul franco-român semnat la 10 Iu~
•nie 1926 a luat acelaş caracter şi model,
cu un adaus specific la urmă: un proto­
col de neagresiune prin care România re­
petă oferta dela Genova (1922) reînoită
de câteva ori către Rusia de a încheia un
pact de neagresiune reciprocă pe baza
stătu-quo-uhni politic teritorial existent la
Nistru între ambii vecini.
Acelaş spirit dela Locarno şi din pac­
tul S- N. îl regăsim formulat categoric şi.
în pactul de amiciţie şi colaborare cor­
dială dintre România şi Italia, semnat la
17 Septemvrie 1926.
Pretutindeni afirmarea dorinţei de
pace şi bună vecinătate între State, indi­
ferent dacă sunt ori nil membri ai Socie­
tăţii Naţiunilor, — cu subînţelesul califi­
cării de „agresor" cel puţin moral la
adresa acelui Stat care refuză sau nu
răspunde la oferte sincere şi publice de
neagresiune.
Formula pactelor de amiciţie şi „nea­
gresiune" o regăsim, de altfel, adoptată
şi de conducătorii dela Moscova prin
cele din urmă tratate încheiate cu Ger­
mania, Turcia şi unele state baltice (Li­
tuania, Lettonia).
Pentru bolşevici „pactul de neagresi­
C Sandu-Aldea
încă unul din puţini), aleşi, a luat ca­
lea cea fără de întoarceri!
C. Sandu-Aldea, literat de seamă, mem­
bru corespondent al Academiei, profesor
şi agronom valoros, a murit.
Peste sufletele sănătoase româneşti,
moartea sa, aşterne un trist şi greu zăb­
ranic de doliu.
Activitatea literară, Sandu-Aldea şi-a
început-o sub influenţa curentului „se-
mănătorist" însufleţit mai ales de dl N.
Iorga.
Cei care i-au cunoscut însă viaţa, ştiu
că şi fără acest cureHt, Sandu-Aldea n'ar
fi putut să scrie altfel.
Vlăstar al câmpiilor dunărene, dogorite
de arşiţa soarelui, îşi înfrăţise sufletul
cu glia, străduindu-se prin operele sale
literare, să-i lege cât mai strâns, pe toţi
fiii acestui neam, de binecuvântata ţăfnă
strămoşească. • mai înălţat, cât mai fericii.
In urma plugului, Pe mărgineanca,
Ape mari, Drum şi popas, Două neamuri
etc. sânt pagini crestate adânc pe ră­
bojul literaturii noastre.
7
R da c i i o n a I
— Domnii scriitori cari doresc să colaboreze la numărul nostru de sărbă­
tori sunt rugaţi a ne trimite de urgenţă materia.
— Domnii redactori externi şi cronicari sunt rugaţi a ne pune la îndemână
articolele şi cronicile până cel mai târziu în^1 Aprilie.
— «Din cauza sărbătorilor catolice ne vedem nevoiţi a pregăti nrul nostru
de ss. Paşti cu câteva zile mai repede, pentru a faranta fiecărui abonat şi ci­
titor primirea la timp a revistei.
. •
une" nu însemnează nici inspiraţia din
opera instituţiei pacifice dela,Geneva, pe
care ei o detestă eu violenţă, nici imitaţii
ale acordurilor dela Locarno, de care de
asemeni nu s'au bucurat, —- ci însem­
nează pur şi simplu o măsură de preve­
dere, pe frontierele apusene, împotriva
oricăror eventualităţi de sancţiuni inten­
ţionale în cazul când, aiurea, politica de
agitaţie comunistă ar da loc la mari tur-
burări atingând puterile europene colo­
niale.
Indiferent de mobilul tăinuit sau vizi­
bil, sistemul pactelor de neagresiune şi
siguranţă reciprocă între Statele vecine
sau numai solidare prin interesele lor ne
apare, astăzi, de aplicaţie universală prin
înlocuirea sau înlăturarea sistemului ali­
anţelor dinainte de marele răsboi, -—
după cum publicitatea acestor pacte con­
trastează violent cu secretul excesiv • al
tratatelor . defensive-of ensiye , de odini­
oară. ': , ,
In mulţimea semnelor vremei care ne
arată că s'a schimbat ceva în lume, după
răsboi, variaţia, sistemelor privitoare la
siguranţa Statelor prezintă o importanţă
de primul ordin.
N. Daşcovici
Scrierile sale împart cu dărnicie în-
tr'un stil. ales, minunate icoane, în cari se
oglindesc frumuseţile, naturii, pe care a
iubU^o cu sfinţenie, cum şi întreaga mu­
ncă trudnică şi nerăsplătită, a ţăranului
atât de obijduit pe vremuri'.. Şi dacă' în
literatură ţinta sa de căpetenie a fost să
poată face o legătură omenoasă între in­
telectualitate şi sufletul poporului, prin
scrierile sale de Specialitate,' pe lângă
ştiinţă, a căutat să lumineze cât mai mult
mintea ţăranului român, spre a face din
el un agricultor desăvârşit.
Sandu-Aldfia a fost un adevărctt iubitor
de oameni, un cinstit doritor de mai bine
obştesc. "
Numele lui va rămâne pe veci legat de
literatura neamului nostru, de ştiinţa
noastră agricolă, dar mai ales de sufle­
tul ţărănimii române, pe care Va voit cât
D. Psatta
AHi jnin i"ur-
• • •

* Vezi Societate de Mâine anul III. — Numărul nostru viitor este nrul de ss. Paşti, care va apărea în condiţii
No. 17. excepţionale: materie selectă şi pagini înmulţite.

182
SOCIETATEA DE MÂINE

O statistică a Românilor ardeleni dela începutul

veacului al XVIII-lea
Statishca pe care o publicăm mai jos "se află
în archiva Cancelariei aulice ardelene (Archivele
statului din Budapesta) sub No. 111 din 1716 în-
ir'un vo um more de acte privitoare la luptele pen­
tru alegerea unui nou eoiscop unit după moartea
lui Atanasie Anghel (1713). Faptul, că statistica se
găseşte\în.r'un volum de acte, dela 1716 nu dove-
deş e ca e scrisă în acest an fiindcă tot acolo se
găsesc o mulţime de documente din 1714 şi unele
dm 1715. Aflarea ei aci dovedeşte numai, că nu e
făcută după 1716.
Statistica aceasta, oricât ar fi de sumară, nu
este lipsită de interes: ea este, dacă nu mă înşel,
cea mai veche statistică a românilor ardeleni şi do-
vedeş'e că şi înainte cu două sute de_ ani adevă­
raţii stăpâni ai Ardealului eram noi, ca şi azi.
Z. Pâclişanu

EXTRACTUS SUMMARIUS
Locorum in Trannia Valachorum pure talium, mixtorum in quibus Valachi degunt nec non sacerdotum eorumque
non unitoru n atque Bigamorum quibus familiae seu paria hominum subnectuntur.*)

Vr

iii m ii
Archidiaconatus
Kolozsmonostor4iabet ^ ""50 "35 15 £••73 67 6f ,20254/7.
„ Nâszeud >- 46 24 22 81 79 2 2885
„ „ Qlâ Iaposiensis u-^ 26 23 3 52 46 6 "29281
„ Monoriensis ^ 34 25 9 .. 42 28 14 1033
Vimmensis ^ 50 46 4 64 38 26 1367
B „ Dalijensis ^• 25 21 4 59 > 52 y 7, 4jf 1444 JVH}
Petensis i / . • 48 22 25 48 44 4 4 1392
„ „ Csikindaliensis w"" 76 9 66 24 20 4 5 1606
„ Sz. Martoniensis ~-- 42 22 18 52 47 5 5 1539
„ „ Rocsiensis %y 23 7 16 36 28 8 8 1042
„ , Kbrasiensis v ' 35 32 3 46 38 8 8 1012 A-'i
Csergediensis v> 11 15 7 36 32 4 5
i „ „ R'eM.nariensis x^ 30 16 14 97 78 17 7 43TŞ
66 3? 29 106 99 7 12
' • „ . '„
Benyensis c
Carolinensis <-- ' 33 22 11 «57 52 5.
1®K
5 •T76T
„ „ Dioncaliensis^ 53 37 15 95 7 24 7 2376
a „ Thordensis ^ £ol8 15 T3 52-vk 4! M3 7 "TOW
„ Szakaliensis *s 22 14 8 36 34 2 2 -228
„ Bojaniensis «~ 46 31 13 29 21 8 7 7BT
Bradensis u x 38 27 8 38 23 15 3 1049
„ Koltîniensis '- 43 10 33 69 67 2 6 2602
„ Dobrensis */' 73 57 16 78 49 9 7 243r
B
„ „ Nyires Toiensis v-^ 20 20 22 21 1 2 943
Erdo Szent Gyeliensis <—- •3-S 4 29 3S 30 5 4 339
B „ Boncz-Nyiresiensis «_^ 33 18 15 33 30 3 1415
Kasaiensis »-' 37 27 8 2 70 54 K 3 1418
„ „ Kaprariensis >_/' 25 ,16 9 34 31 . 3 3 932
n „ Theuriensis ^ 42 42 76 72 4 3 274/ J , - :
„ „ Dui vicarij Sukiensis ^ >f; r 132 75 57 147 126 <9 21 "4W
„ Boros Jenoensis v 35 11 24 56 54 2 .' 4 •2411
„ „ • Szovoroşiensis ^ 56 56 59 51 8 8 1663
„ „ Szilvasiensis v\V" 59 49 10 67 63 4 8 1987
„ Ludisoriensis îs 25 24 1 93 75 17 11 18S5
. Gradisteniensis <-- 72 49 23 77 66 11 14 2823
„ Bistrensis is • • 14 10 4 52 33 19- 4 2180
„ Somfalviensis v 74 18 56 58 55 3 1 2169
• ..-. „ Haromszekiensis u. 80 80 16 5 11 3 914
„ Szaszsebes ^"' 31 12 19 75 63 12 7 2969
i » . • „ Porcsesd ^". . 5 4 1 33 26 7 4032
„ „ Balamiriensis <-^ 16 11 5 62 59 3 7 ^635
„ Hunyadiensis O' 113 95 18 128 122 6 23 4228
„ Vinczensis \/ 35 30 5 74 61 13 4 1976
„ Udvarhelly in Cottu Korep Szolnok ,101 77 24 96 33 63 22 2259
„ Venecziensis ^ 127 43 84 114 76 38 8 4374

Summa' 2064 1110 804 143 2747 2260 456 279 85857
^L isou-
-&-\"ci

*) Orig. Archiv. Cancelariei aulice ardelene Nr. 111—1716 Budapesta.

183

Deputaţii români în dieta din Pesta la 1861
(Continuare şi sfârşit).
Informaţii despre dietă a mai trimis
într'o scrisoare din 7 Iunie 1861, aceea
însă nu ni s'a păstrat. Dar s'a păstrat
scrisoarea din 9 Iunie 1861, în care I.
Maniu face o expunere detailată a dez­
baterilor parlamentare din 7 şi8 Iunie.
Scrisoarea tratând un subiect în mod
unitar, o reproduc în întregime. „Mult
Stimate Unchiule! — Numai alaltăeri am
espedat o epistolă în care am scris mai
multe; întâmplându-se unele lucruri în şe­
dinţele dietali de ieri şi alaltăieri, cred că
nu va. fi superfluu dacă voiu comunica
şi DVoastre. înainte de toate trebuie
să-mi esprim bucuria că în acestea în­
tâmplări am văzut pe deputaţii noştri —
cu puţină escepţiune — apropiindu-se de
olaltă.
„In şedinţa din 7 s'au început desba-
terile asupra adresei, s'a luat 'din punct
în punct," când a venit la purictttl „a fria-
gyar nemzet kepviseloi", Românii cu
Popa în frunte, au făcut moţiunea, că nu
aşa, ci „Magyarorszâg nepkepviseloi", să
se pună în adresă.1 S'au sculat Ungurii
Marothy din Szatmâr şi Br. Simonyi din
Arad şi au părtinit motivarea Români­
lor; după aceea alţi Unguri în contra.
Au mai vorbit Pop losif şi Buteanu din
Chioar şi Mihdlyi din Marmaţia pentru
motivarea lui Popa. Aici trebue să fac
o observaţiune, că Mihalyi,, când au fă­
cut Românii conferinţa privată nu s'a
învoit la atare modificare, propusă de
Români, însă totuş, când a văzut că Ma­
rothy şi Simonyi ca unguri, părtinesc cu
argumente tari, moţiunea Românilor, ş i .
el a vorbit foarte cu foc. A vorbit Bu­
teanu, ca unul care prima dată e în dietă,
— tare bine, tonul lui,, volubilitatea în
espresiuni, corpul lui cel înalt şi impui-
tor a tras atenţiunea a toată casa; îmi
pare «ă ţi-am spus că-mi place de el.
Om tinăr, cu curaj milităresc, (în 48
soldat şi adjutantul lui Bem) nu e om
erudit, însă foarte priceput şi inimă de
român, fără patimă, şi nu are alta în-
naintea ochilor, decât fericirea patriei şi
naţiunei. Iţi voiu trimite vorbirea lui.
După el s'a sculat un armean unguri-
zaţ, anume: Vertân, tiles de Românii din
Bihor, ales prin intrigă şi prin îmbătarea
popilor de sub protopopiatul lui Pap Jânos
(toţi neuniţi). Acest armean prăpădit a
vorbit contra Românilor, făcându-i de
minciună pe deputaţii noştri, zicând în­
tre altele, „az en beesiiletes darocos ro­
mân kuldoim nem akarnak semi român
politikai nemzetsegrol tudni, azok csak
magyar nenizetseget akarnak; ezen esz-
me, csak nemely selyem melenyes, nem
az en beesiiletes kuldoim fejebol szârma-
zik, s ennel fogva ezek nev<5ben protestâ-
lok, Popa et consortes mptiojă elle'n"2 Şi
1 lui ţării.
Cf. Bariţiu, Părţi alese... III, pp.
110—11. George Popa a propus amenda­
mentul, ca în loc de „Reprezentanţii na­
ţiunei maghiare" să se spună „Reprezen­
tanţii poporului Ungariei".
2
Cinstiţii mei alegători români cu tun­
dră, nu vreau să ştie despre nici un fel
ce vor zice bieţii Români din cercul res­
pectiv? Apoi durere, dintre Români nu
a fost nici unul care să-1 fi refutat, pe
prăpăditul de armean; şi aceasta numai
din cauza oamenilor noştri, adecă 5 inşi
au fost vorbit şi în obiectul acela mr
le-a fost iertat să mai vorbească, iară
DD. Vlad şi Faur au fost prea comozi
să vină' la dietă. Care era în stare să-1
desavueze pre acest neruşinat? Babeş a
fost mprbos, şi Popdvits Ioan, iară MU '
sits, Pap Jânos, Bika şi Murgu' nu au
vrut. Maniu, Pascu şi Bogdan spun, că
de năcaz nu au fost în stare să vorbeas­
că; apoi acum vedeţi cum stăm cu depu­
taţii de aici!
„Şedinţa de ieri a fost şi mai - intere­
santă, adecă 8 români, au dat uri amen­
dament la Prezident ca în loc de ,>ma-
gyar erdek szempontbol" să fie „hazai
erdek szempontbol". 3 Acest amendament
1-â propus în dietă Bogdan, 1-a" părtinit
Gr. Eduard Kâroly, după aceea s'a sculat
un slovac Kâlâuz şi a, refuzat pe Români,
asemenea şi Klauzâl, după el Br. Eotvos;
Otvos e capul partidei aristocraţilor şi
ascultă între altele ce a vorbit: „en os-
merek magyar fajt; român, tot, szerb stb.
fajokat, hanem csak egy magyar nemze-
tet tudok... e hazânak torvenyei biztosi-
tyik, nrinden honpolgârnak polgâri jog
egyenloseget".4 Iacă Unchiule, cum înţe­
lege ungurul „egalitatea". Ai mai văzut
om ca acesta, în Peşti Naplo a vorbit eu
totul altminte şi acum nice vrea să ştie
ceva de aceea! Vlad s'a sculat şi a vorbit
în contra lui şi celor doi. Le-a spus cum
se cade. Apoi un sârb încă a combătut pe
Români. Io nu ştiu, nice un sârb, nice un
slovac nu se află, care să defende cauza
lor, în toată Casa numai Românii se o-
pun şi pretind „meltânyossăg"s şi în faptă
nu numai în vorbă. Amendamentele Ro­
mânilor se înţelege, au căzut, însă căde­
rea lor de ieri i-a consolidat, adecă toţi
sunt mâchniţi, şi cei cu minte zic: amar
de noi, proşti am fost că le-am crezut.
Numai Pap Jânos, Bika (popu) 8 şi Mur­
gu, stau singuri, de partida Ungurilor,
iar eştialalţi, cari se aruncă în braţele, lor
cu graţie fără graţie, pr. Misitis, Popo-
vits Sigmund, Faur, Mihalyi etc. sunt
nollens vollens siliţi a-şi esprima mâch-
nirea pentru bl&stămăţia Ungurilor. Mi-
sits, om căruia îi place învăţătura, îmbă­
tat de literatura ungurească, necunoscă-
de naţiune politică română, aceia nu vreau
decât naţiune maghiară; ideia aceasta n'a
răsărit din capul cinstiţilor mei alegători,
ci numai din I acela, al unora cu vesta de
mătasă, de aceea îd numele alegătorilor
mei "protestez împotriva moţiunii lui Popa
şi consortes.
3
Din punct de vedere al interesului ma­
ghiar, — din punct de vedere al interesu­
. contra uniunii, el zice Ungurilor că uni- ">-*
4
Eu cunosc neam unguresc, neam român,
slovac, sârb etc., dar nu cunosc decât o na­
ţiune maghiară... legile acestei ţări asigură
egalitatea de drepturi a tuturor cetăţenilor.
' Echitate.
• Şi Pap Jânos şi Bika erau protopopi.
184
SOCIETATEA DE MÂINE
tor de istoria noastră, a părtinit cauza
ungurească şi a condamnat pe Români;
^
însă pre cum se vede simţul naţional nu .-
a perit din el; vorbeşte româneşte bine;
e un om de care -ne-am bucura toţi de el,
când ar fi adict cauzei naţionale, om tî- *
năr de-.33—34 ani; e persoană înaltă şi '-}
frumoasă, caşi care nu mai este alta în
toată casa afară de Pap Jânos, ambii fă­
cuţi bine, înalţi, trăsuri frumoase şi cu
barbă neagră până în brâu, am speranţă
că Misits se face român cum se cade, va
fi bărbat erudit; cuvântarea care o a ţi- -,l
nut el, cacive a Ungariei ne'a dat dovezi
bune. Spun ceştialalţi deputaţi că s'a '''•
certat ieri după prânz cu Ungurii, le-a ''
zis Misits în faţă, pagubă că nu v'au o-
morăt Românii în 48 pre toţi, că nu sun­
teţi demni de alta, —- io-mi iau addio
dela voi. Ieri după prânz au ţinut Ro­
mânii conferinţă, au mânat pe Faur să
spună lui Eotvos, că ei nu mai merg în
conferinţele private ale Ungurilor. I-a
spus, că: Dle Baron, ai stricat tot ce ai
făcut şi ce aţi scris până acum cu toţii.
Ce aţi vorbit pâriă acum de un
an, tot ai stricat astăzi. I-a răspuns (Eot­
vos) : Iartă-mă frate, m'aţi adus în con-
fusie, şi nice ştiu ce am vorbit; voi Ro­
mânii ne luaţi prea iute, şi nu la locul
său, nici sunterh preparaţi să vă răspun
dem, lăsaţi naţionalitatea, că aceea o vom
isprăvi mai târziu!'0 Iacă asta e o nouă
dovadă, ce vreau Ungurii. Io cred că ace­
ste fapte ale lor vor deştepta pe Românii '
cari le-au dat crezămant orb până aci, şi *
au condamnat pe Români că sunt reac-
.ţionari; Mihalyi vine la deşteptare, şi din
mai multe eonversări eu el m'am convins, J
că e Român foarte bun, ma chiar înfocat, •
şi cum sigur că nu se preface, e cu foc ^
şi vorbeşte fluid, cu elocvenţă ungureşte,
româneşte rău, ca poporul nostru dela
plug. Nu-1 pot face să creadă că uniunea >
e nelegală, în toate se uneşte cu Babeş şi
cu Popa, numai în privinţa asta nici el
nici Man,Jişpanul; nu au, nice vor avea
nici o erudjţiune; au numai gura bună,
ca Ungurii, se vede că numai între Un­
guri au crescut. Mă mir de ei, că toate
le au dela ei, numai rafinatura şi rutina
lor nu au; ei se ţin de aristocraţi şi con­
versează cu aristocraţii, însă nu au o
ţirâ de rutină de care-s vestiţi aristocra­
ţii ungureşti. In 7 au avut conferinţă.
Fiind, la Buteanu în vizită, m'a chemat ;j
şi pre mine să merg cu el la Gosdu, unde v
şe adună. Au vorbit multe lucruri. Gosdu , •'
nu prea vorbea. In lucrurile în care se es­
prima, puteai observa că e om rutinat, se
"precepe a suci vorbele, a le interpreta, a
vorbi cu reservă; nu mă precep, ce in- X
tenţîe are omul acesta; sau pre noi ne :;
înşală sau pre Unguri. A cetit în confe- 'J
rinţă, [ce vrea să vorbească în casa de \
sus, am auzit şi io fiind de faţă; 8 puncte
aduce în vorbirea sa, prin care arată Un- -
gurilor, pentruce nu vreau Românii uni­
unea Transilvaniei. El nu zice că e în *
unea e legală, iară nouă din contră: apoi
la fine nu ştiu ce va mai zice! ••,'-•
* Sublinierea e a lui Ioan Maniu.
 SOCIETATEA DE MÂINE
„Le-am spus lui VladUj Pop Iosif: ve­
deţi Dior, că Deâk şi Otvos v'-a înşelat,
când v'-a verbuat la adresă; au zis că
vor lăsa să faceţi modificări în adresă,
iară acuma când faceţi cădeţi tot într'una,
<3U toate moţiunile; Deâk se face morbos,
nu vine în dietă, iară Otvos, vă spune în
faţă că Românii sunt mimai „faj" şi
nu „nemzet". A ştiut Deâk pentru' ce îi
•chiamă la adresă.
„Mâne sau poimâne vine de sigur des-
baterea pentru Transilvania şi naţionali­
tăţi, pentru aceea eu -nu plec mâne în 10,
•ci numai Miercuri în 12 Iunie. Tare sum
-curios ca să aud pre Unguri cum se în-
mânie şi ce zic la vorbirile Românilor. In
aceste două zile vor vorbi toţi Românii.
-— Mă rog Unchiule dacă puteţi scrieţi
cuiva din Ardeal, ca numai decât să se
adune într'un congres naţional, căci nu­
mai aşa vom putea'impune Ungurilor,
vom putea elupta ceva dela ei şi regim.
Despre rezultatul ăstor două zile vă voiu
scrie îndată. — Sărutându-Vă manile ră­
mân al DVoaştre nepot obediente Ioane".
Ultima informaţie pe care o avem-dela
Ioan Mahiu, despre dieta din Pesta, e
din 13 Iunie 1861. In această scrisoare
el comunică unchiului său următoarele:
„In 9 1. c. scriindu-Vă am zis că în-
nainte de plecare Vă mai scriu odată.
După prânz la 4 oare plec cătră Urbea-
Mare, aşa dar vreau ica puţine să Vă
scriu. In 10 şi 11 1. c. iară au fost discu-
siuni mari, asupra amendamentelor ro­
mâne. In 10 a propus Sigism. Popovits
un amendament din proiectul hatâro-
ziştilor în locul „ohajtjuk hogy a mel-
tânyossâg..." In acestea discusiuni mai
toţi Românii au vorbit, afară de Murgu,
Pap Jdnos şi Bika, cari nu fac altceva
decât votează cu Ungurii.
„Misite încă a vorbit pentru amenda­
mentul românesc; însă Românii ca de re­
gulă iară au eăzut şi aci. In 11 a propus
Babeşiu în privinţa Ardealului, le-a spus
verde în ochi, că uniunea nu e legală şi
dacă e legală nu e justă şi dreaptă. Să fi,
văzut amăreala Ungurilor! Cugetai că tot
se sfarmă, au venit în confusie nespusa;
Românii însă stau 8 inşi într'un loc ne­
mişcaţi şi ziceau, că ei numai îşi împli­
nesc datoria când vorbesc aşa; cu acest
amendament încă au căzut. După aceea
a venit Popa George cu altul, care sună
scurt „es szijletes kiilombseg nelkul". 8 Tot
aşteptau Ungurii că ce vrea el cu aceasta,
de oare ce, acist amendament e comun, şi
nu numai a Românilor (înţeleg de interes
comun). El şi-a motivat bine şi frumos
modificaţiunea, când o au gătat, credeam
că conservatorii vor sări la el şi trupeşte
nu numai sufleteşte. S'au sculat în contra
lui mai mulţi, i-au spus că miroasă vorbi­
rea lui aer de Viena, adecă-că e cumpărat
de curte. Altul s'a< sculat şi a atacat; pe
Babeşiu zicându-i cs: k. Doctor,9, preşe­
dintele însă: 1-a admoniat. Se înţelege
Popa şi Babeşiu văzându-şi persoana, a-
tăcată, iară-şi şi-au cerut drept să vor­
bească, şi s'au defendat. Babeşiu are ţon
foarte slab, însă Popa,.bun;şi dulce.
8
Fără deosebire de. naştere.
* Csâszâr-kirâlyi — cesaro-regesc.
„Aşa dară Românii în 4 zile după olal-
tă, în 7, 8, 10, 11, au ţinut lupta,
caşi care nu au mai avut JJngiirii din
partea altora. Toată Pesta numai de Ro­
mâni vorbeşte. — Ieri în 12 Iuniu, s'a
finit desbaterea adresei, însă cum? Cu
căderea lui Deâk, chiar în punctul cel
mai însemnat, în punctul sueesiunei; şi
cine a (căşunat căderea? Românii! Ai
noştri au ştiut că liberalii nu recunosc
abzicerea lui Ferdinand, aşa dară în
punctul acesta va fi divergenţă între Un­
guri. Ei dară s'au folosit de ocasiune.
Deâk trecând lupta Românilor s'a vin­
decat şi a venit ieri în dietă. A vorbit 2
ore, după aceea a strigat stânga „szava-
zunk",10 a venit vorba la votizare. Oei
mai mulţi Români au votat cu liberaliştii,
2 eu adresiştii, ceialalţi au ieşit afară.
Vlad, care e adresist şi a vorbit frumos
pentru adresă, întrebându-1 să-şi dea vo­
tul, a strigat de toată casa a răsunat
„nem vocsolok":11 Cugetai că creâpă de
• necaz Deâk. S'au numărat voturile, şi a
văzut, ca Deâk a căzut cu 11 voturi-cele
ale Românilor. Mihaly şi Popa a votat cu
Deâk. Mihaly tot se sf arma de necaz pen­
tru ce nu votizeară şi Românii. Zicea,
măi fraţilor! pre toţi vă omoară Ungurii.
Ce ne pasă ziceau ceilalţi. Aşa dară
Dedk şi-a luat plata pentru purtarea
faţă cu Românii! Alaltăeri mi-a spus
Vlad: frate- Maniule ai avut drept când
ai zis, că Deâkdjie-a prins şi înşelat;
însă lasă că nu-1 vom rămânea datori!
. Ieri dară, i-a plătit. Românii au căzut în
4 zile după olaltă mtfnai prin .înşelăciu­
nea , lui Dedk, că s'a făcjut morbos şi' nu
şi-d ţinut cuvăntul. Ieri. a, căzut el, cu
mai mare ruşine. Acum- stau să crepe
conservativii, nu ştiu ce să facă, Ji-s'a
stricat tot calculul, trebuie să facă o altă
adresă, sau să facă numai conclusul. —
Azi sau mâne sosesc aici Ardelenii cari
merg la Viena cu o petiţiune pentru acor- .
darea unui congres naţional. Vor merge
Necesitatea păstrării liceului real
, (Continuare şi sfârşit). " O dovadă despre recunoaşterea acestei
Am văzut, că majoritatea elevilor şi în
special a elevilor buni, au preferat liceul
real, cu tot studiul greu al matematicilor,
ce-1 cuprindea programa acestei scoale.
Cauzele acestui fapt sunt multiple:,
a) Liceul real este o şcoală de cultură
generală, nu de specializare în direcţia
realistă, cum greşit se susţine de unii. In
programa acestei scoale predomină par­
tea literară şi dexterităţile, cărora li se
acordă 60% din numărul săptămânal al
orelor, pe când ştiinţelor, incluziv geog­
rafiei şi higienii, li se acordă numai.4Q%
(Vezi programa dela 1908). Dacă ţinem
seamă de faptul, că matematicilor, care
sunt ştiinţe formale, li se acordă 20%
din numărul total de ore, atunci se v^de
lesne, că actualul liceu real este o şcoală
de cultură generală, modernă, în care pre­
domină studiile recunoscute, ca având
cea mai însemnată influenţă educativă.
185
şi la Deâk şi Eotvos, la aceştia cari is
inimicii cei mai mari a naţionalităţilor şi
şi a libertâţei.
„Chiorenii au trimes un memorand la
dieta în care se arată toată slăbiciunea
legilor din 48 şi toată procesurâ Ungu­
rilor cu ocasiunea restaurării făcute în
Ungaria şi Ardeal. Românii nu sunt. în-
destuliţi şi nice vor putea face uniune sau
pacta cu Ungurii, până ce, nu va mijloci
dieta un congres naţional român şi nu vor
şterge toate legile nefavoritorie pentru
Români. Acest memorand numai ieri -a'
sosit la Buteanu şi mâne se va da presi-
dentului, astăzi fiind „înălţarea Domnu­
lui", nu se ţine dietă. — Nu ar fi bine
când am face şi noi djn Crasna aşa ca
aceştia? să trimitem deodată şi la comi-
siunea permanentă şi şi aci la dietă. Voiu
aştepta răspuns, — sărutându-ţi manile
rămân <— Al Dtale — nepot obediente
— Toane".
In aceeaşi zi de 13 Iunie, când a scris
unchiului său epistola mai sus citată,
Ioan Maniu plecă din Pesta spre casă,
spre Bădăeih. Peste câteva zile era în
Oradea-Mare, unde a petrecut până în 17
Iunie. I n 19 Iuftie scria lui Bărnuţiu din
Borod. In 27 Iunie sosia la Bădăcin, de
unde în 2 Iulie 1861 trimitea relaţiuni
detailate despre situaţia tuturor celor de
acasă.
Am crezut de bine să desgrop aceste
scrisori din Arhiva din Blaj, pentru a
ieşi mai bine în relief rolul jucat de de­
putaţii români din Ungaria, la 1861, în
parlamentul din Pesta. Aceasta cu atât
mai vârtos că istoriograful nostru 3ari-,
ţiu, abia în 2 pagini' 2 schiţează ţinuta
şi activitatea-acestui mănunchiu de depu­
taţi în furtunoasa dietă a anului ISol.
Dr. Cor* Suciu
V votăm.
11
nu votez. v
la
O. c. p„ 109—111.
ÎNVĂŢĂMÂNT, EDUCAŢIE
influenţe educative o avem chiar în
schiţa de programă cuprinsă în ante­
proiectul dlui ministru I. Petrovici. In
această programă se cuprind, pe lângă
materiile părţii ştiinţifice din actuala
programă a liceului real, încă următoare­
le noi discipline ştiinţifice: calcul dife­
renţial, mineralogie şi petrografie, no­
ţiuni de antropologie şi de biol6gie pre­
cum şi teoriile moderne ale constituţiei
materiei şi pe lângă acestea se vor învăţa
şi limbile clasice, care nu se învaţă azi
în liceul real, iar durată studiijor secun­
dare va fi numai de şeapte ani, în loc de
opt! . ' '
b) Liceul clasic, pus în liberă concu­
renţă cu liceul real şi cu. cel elasic-nio-
dern, a fost cu totul eliminat, din cauză
că învăţământul clasic nu satisface nici
nevoilor prezente ale societăţii noastre şi
nici nu are rădăcini în tradiţja culturii
 •a

SOCIETATEA DE MÂÎtfM

noastre cum are în apus, în deosebi în talizat în organizaţia învăţământului ger­ tăţile acestora' le exprimă prin formulai
Franţa. man". i numerice. . jî
In apus, învăţământul clasic este con­ Experienţa făcută dela 1898 până azi Aşa stă lucrul cu definiţia etimologicii
tinuatorul şcoalei latine, înfiinţate în evul cu liceul real a arătat, că 'prevederile le­ a celor mai mjdţi termeni ştiinţifici. Ter4l
mediu pe lângă monastiri cu scopui ini­ giuitorului au fost juste, ,căci această menul ştiinţific, luat dintr'o limbă moa*-^
ţial, exluziv utilitar, de a cunoaşte scrie­ şcoală de cultură generală modernă co­ tă, famâne petrifieat ea o fosilă, pe câncfc'i
rile sfinţilor părinţi ai bisericii creş­ respunde nevoilor marii majorităţi a ti­ conţinutul noţiunii corespunzătoare evo-,i
tine, iar mai târziu, în epoca renaşterii, nerilor, în special a acelor buni, cari ur­ luiază. cu progresul tecnic sau cu cel ţ
cu scopul de a studia antichitatea greco- mează şcoala secundară teoretică. ştiinţific. Cunoaşterea etimologiei cuvâa-J
latină, pe atunci aproape unicul izvor al Corpul nostru tecnic, mândria ţării, e tului mai adeseori mai mult ne rătăceşte, %
unei culturi serioase şi superioare, şi ştiin­ alcătuit aproape în unanimitate din foşti decât ne lămureşte. \
ţifice, şi literare. elevi ai liceului real! Această formă de c) Dacă în evul mediu şi până pe-l&3
Din această cauză şi limba şi litera­ şcoală secundară trebuie, dacă nu gene­ mijlocul secolului trecut se recurgea la.'
tura clasică, franceză s'au folosit şi s'au ralizată ca în proiectul dlui P . P. Negu- cuvinte greceşti şi latineşti spre a denumi i
influenţat de limba şi de literatura cla­ lescu, cel puţin păstrată2 alături cu un diferitele unităţi, mărimi şi noţiuni ştiin­
sică latină. Literaturile moderne naţionale tip de liceu clasic-modern, în care limba ţifice sau tecniee, azi, învăţaţii, întruniţi ,
erau, în embrion, iar ştiinţele experimen­ latină, cu un număr mult mai redus de în congrese ştiinţifice internaţionale, bo- .'
tale s'au născut abia la începutul vea ore, să se înveţe în mod obligator, iar tează diferitele mărimi fie cu numirea.'
celui modern. limba greacă să se înveţe eventual obliga­ dată de savantul, care s'a ocupat la în«- '
Limba literară şi literatura clasică ro­ tor numai în câteva scoale şi numai în ceput cu acea mărime, fie cu numele unui ~\
mână, formate în sec. XIX. s'au inspi­ ultimii doi ani. Nevoia tranziţiei dela savant, a cărei memorie vor s'o nemurea- i,
rat şi s'au intemeiat pe limba şi, litera­ stare actuală încă pledează pentru această scă prin numele dat unei noţiuni ştiihţi- •,
tura populară. măsură, lăsând experienţei viitoare să fiee, cu al cărui studiu s'a ocupat îndeo- •
aleagă mai bine decât noi. sebi acel savant. Numărul termenilor
Şcoala noastră secundară (din vechiul ştiinţifici din această din urmă categorie
Regat), înfiinţată în a doua jumătate a Este o măsură greşită de a introduce
este cu mult mai mare de cât al termeni- -
secolului al 19-ea, secolul naţionalităţilor în mod obligator învăţământul limbii
lor de origine grecească.
9- . eline în ultimele clase ale liceului, în
şi al ştiinţelor pozitive, nu poate sa fie toate liceele, aşa cum prevede articolul Ca să mă limitez la specialitatea mea,
de cât o şcoală reală, în care să predomi­ 26 al anteproiectului „în scop de a în­ la fizică, voiu cita numirile de unităţi în­
ne în primul rând studiile • limbii, litera­ lesni tinerilor înţelegerea termenilor tech- trebuinţate azi în această ştiinţă:, centi­
turii, istoriei naţionale şi geografiei pat­ nici şi ştiinţifici şi de a da elementele de metru, gram, dină, erg, secundă, calorie,
riei, în al doilea rând ştiinţele, limbele şi limbă necesare celor ce se vor destina gal, joule, watt, cal-putere, coulomb, volt,
literaturile moderne. Aceasta este şcoala studiilor filologice". • amper, weber, farad, ohm, mho, henryy
secundară, de care avem nevoie şi pe ca­ gauss, maxwell, viol, cârcel, hefner etc.
Această din urmă consideraţie nu se
re experienţa făcută dela 1864 şi până Numai primele patru cuvinte au rădăcină
poate susţine în mod serios, căci dacă e
azi ne-a impus-o contra creaţiunilor ar­ grecească; celelalte 19 sunt împrumutate .
vorba ca liceul să fie o şcoală de cultură
tificiale. La TI<K 'nsieismul a fost o din limbi moderne. Şi numărul acestora ţj
generală nu trebuie, să ne "preocupăm în
plantă exotică, deaceea n"a yrins. din urmă creşte necontenit cu progresului
alcătuirea planului de studii de pregă­
Fiindcă vedem, că anteproiectul de lege tirea tuturor elevilor în vederea unei ' even ştiinţific. ^
pentru învăţământul secundar încearcă Iată deci,'că nici unuldin argumentele1
tuale specializări viitoare, a câtorva, 4—5
să reînvie, cu unele modificări, vechiul aduse în favoarea studiului obligator al
la mie! Dacă admitem aceasta pentru lim­
liceu clasic, ca tip unic de şcoală secun­ limbii eline (de frumuseţea literaturii
ba elină, trebuie să o admitem .şi pentru
dară- teoretică şi de cultură generală, eline originale etc. nu mai vorbeşte ni­
1 limbile paleoslavă, engleză, italiană, eb­
desfiinţând liceul real , pe , care ni l-a •• raică, maghiară şi pentru numeroase alte meni) nu se poate susţine în mod serios.
impus experienţa, ne permitem să repe­ discipline ştiinţifice şi tecniee. Atunci la ce folos să-şi pieardă tine­
tăm următoarele cuvinte, adresate în par­ rimea şi timpul şi energia învăţând for­
Prima consideraţie „înlesnirea înţele­
lament de C. Dimitrescu-Iaşi, acelora mele rebarbative ale gramaticii şi limbii
gerii termenilor technici şi ştiinţifici" e
cari susţineau vechiul lieeu clasic, în eline? Această energie şi această vreme
un argument banal, dar cu totul neîn­
contra liceului real, cu prilejul susţinerii iiu's'ar putea întrebuinţa eu mai mult fo­
temeiat.
proiectul de lege dela 1898: los pentru cultura generală-
„Ori dacă ţinem seamă de ceea ce am a) Mai întăiu nu e necesară cunoaşte­ încă un argument, pe care numai ei
stabilit eri, că o şcoală sau tip de şcoală rea etimologiei unui cuvânt technic, pen­ între ei îl aduc uneori eliniştii, când cer
este rezultanta unei nevoi simţite într'un tru a avea o,cunoştinţă exactă a noţiunii învăţarea . obligatorie a . limbii eline în
moment dat, fie ale unei întregi societăţi, corespunzătoare. Cine a văzut metrul şi şcoală secundară, este următorul: să se
fie ale unei serii de straturi sociale, oari s'a servit de el, cine a văzut gramul şi creeze un debuşeu studenţilor în filologie
îşi găsesc satisfacţia idealului lor în a- s'a servit de «1 Sau a văzut cum se folo­ clasică, spre a mări numărul auditorilor
ceastă direcţiune, întreb eu: dacă poate- seşte, la măsurarea greutăţilor, acela are universitari ai acestei discipline. Asupra
cineva cuteza să schimbe hi mod artifi­ o idee exactă şi complectă despre aceste acestui argument nu stăruiesc.
cial întreaga direcţiune a 'culturii unui unităţi de măsură şi deci despre termenii Forma- de- liceu-unic, cu învăţământul
popor în alt sens, decât cel impus de ne­ corespunzători. obligator al limbilor clasice, aşa cum e
voile sociale? • ' b) Definiţia etimologică a multor ter­ prevăzută în anteproiect, nu o pot consi­
Şi ce teribilă organizaţie de stat ar tre­ meni technici şi ştiinţifici diferă, uneori dera ca un pas înainte faţă de starea ac­
bui să ai, pentru a te putea pune în con­ foarte mult, de definiţia exactă a noţiunii tuală a şcoalei noastre secundare. încăr­
tra direcţiunii sănătoase, care în mod fi­ corespunzătoare. carea indispensabilă a programei şi re­
resc izvoreşte din nevoile sociale? Geometru nu însemnează măsurător de ducerea anilor de studiu va avea ca ur­
In mod istoric am stabilit deja, că în; pământ, adică un fel de inginer hotar- mare, că învăţătura se va reduce la un
toate ţările, culte există, ca o satisfacţie nic, ci un matematician, care studiază verbalism sec, superficial; nu vom avea
dată, curentului modern, acele scoale rea­ , proprietăţile analitice ale numerilor cu un învăţământ viu, întemeiat pe metoda '
le, ;al căror timp îl găsim mai bine cris- ajutorul figurilor geometrice, iar proprie- activă, a cărei deviză este: multum, npn
multa, cum e implicit deviza tipului de
1
; Pr.eqonizat şi înfiinţat de Maiorescu,
2
Cum au cerut-o facultatea de ştiinţe şcoală enciclopedică prevăzută în ante­
încâ: dejie la 1873. , • din Cluj şi cercul, didactic din Iaşi. proiectul amintit. G. Dima.

186
SOCIETATEA DE MÂINE

Beethoven Beethoven e un caz unic în acest sens.

Căci e dezastruos pentru dogmaţifti să
constate că un surd a avut cel mai mare
There are more things in hea- zie. Insă trăia asa cum voia el. De aceea
[ven and earth, Boi'atio, îl dispreţuia pe Gpethe, care se. -ploconea creer muzical ce a existat vreodată. Dar
Than are dreâmt uf „,i uur ! pentru Beethoven acest fapt a fost o
[philosophy. înamteft-muliom,' CV avea ceeace numeşte ' „eliberare" (Wagner).fyumea aparenţelor •
Dante „alma sdegnosa" şi care era apa­ închizându-i-se implacabil, el îşi îndrepta
(Eamlet). najul „oamenilor universali" ai Renaşte­ ochii spre tezaurele interioare. Creaţiile
rii. In jurnalul unui contimporan al lui lui nu sunt inaccesibile; dimpotrivă, căci
Când un grăunte de absolut se rătăce­ Beethoven sunt scrise următoarele: „Fi muzica se. creiază şi se gustă mai mult
şte prin nemărginirea spaţiilor şi a vre- energic şi neobosit! In luptă se afirmă cu fibrele sensibilităţii, lăuntrice, decât cu •
mitor,- aude, din adâncimile infricoşe- bărbatul. Vei deveni stăpân pe tine în­ urechea. Deci, Beethoven, purificându-se
toare ale surghiunului în care e azvârlită suţi; căci tu trebuţp să devii şi poţi s'o prin acea via cruciş — căci el suferise, şi
omenirea, murmurul durerilor, patimilor, faci. Nu te lăsa doborît de obstacolele de colici, şi într'un rând avea crampe di- • "
năzuinţelor,- suferinţelor, bucuriilor. Sub scociorîte de pofte, nici de dificultăţile gitare — a fost în stare să urce sum-
imperiul acestor privelişti grăuntele se ridicate în exterior în calea intenţiilor mum-ul muzicii; şi aceste merite au făcut
plămădeşte, ca sub o ploaie de soare de tale! Indoapă-te cu reprezentarea, puterii, posibilă o înţelegere umană, în primul
primăvară, şi creşte, creşte, în proporţii care constă în voinţă,. în stăruinţă, în rând, a vieţii şi a operii lui.
titanice, har îaisuş absolutul e zidit din îndrăzneala neclintită!" La 1812 notează
carne şi spirit, în cari au răsunat cu tâm­ Vistier ele armonice ale lui Beethoven au
el însuş: „O, Dumnezeule! dă-mi puterea vărsat pe câmpiile pământului pietrele
pim de arhanghel strigătele leghioanelor de a mă învinge! Pe mine nu-i iertat să mă
de suflete suprimate. De aceea pe pagina preţioase: diamantele simfoniilor, safirele
lege nimic de viaţă" ; iar la1815: „Tot ceea- sonatelor, rubinele quatuorurilor şi dle
albă a inimii, sub bolţile vaste ale creeru- ce se numeşte viaţă să fie jertfit subli­
lui lui Ludtvig van Beethoven se conturară trio-urilor, diadema „Fidelio"', afarăHe\o
mului şi sfinţeniei din artă!" Cu o voinţă puzderie de alte fărîme de metaluri htb-
imaginile veşnice ale fericirilor şi ale ne­ imperativă el lupta cu pieptul gol împo­ bile. Toate însă poartă sigilul energetic
norocirilor. Din toate acestea însă, cetind triva alaiului de reminiscenţe imediat vi­ universal al lui Beethoven. Dela cele din­
pe faţa încuiată a lui, astronomii psiholo­ tale, înălţându-şi, pe aripile de vultur ale
tâi compoziţii până la Simfonia a Noua,
gici nu pot decât să reconfirme apofteg­ fantaziei, gândul, spre culmile senine ale toată opera lui e străpunsă de un dina­
ma goetheiană: „n'am văzut încă nici un celui mai transcendental eter muzical, mism cosmic: orice bucăţică de partiţie
artist mai concentrat, mai energic şi mai spre pitagoreica armonie a sferelor. vibrează. Considerat înainte de toate pu­
interiorizat ca el". Faţa lui e amplă şi Această „personalitate deslănţuită", de ritan instrumentist, el vâră totuş scân­
superbă ca gândirea pământului, peste o grandoare eroică, apare manifestă şi teia experienţii în fiecare compoziţie.
care trece luminiş de raze şi vălmăşag de din extraordinarul talent de a improviza După definiţia congenialului Wagner,
nori; nimic superficial. Iar cei cari l-au la pian (deşi procesul de creaţie la el, muzica lui Beethoven e „o intuiţie a le­
văzut spun că avea un râs chinuit. Ast­ după cum reiese din ciornele lăsate, gilor lumii;" cuprinde în orişicare firicel
fel diagrama fizionomiei lui e suferinţa; progresa foarte anevoios). Zeul nordic, de sunet o lume, ca bobul de rouă cupola
deci o contingenţă interioară. etern de-acum, care a clădărit o lume cerului albastru. Chiar. Beethoven afirma
Şi din întreaga lui creaţie răsuflă in- nouă, deasupra celei cunoscute şi că „muzica merge mai departe decât teo- ^
teriorismul cel mai categoric. . ' palpabilă, din fenomenele sonore, îşi im­ logia şi filosof ia", călătorind pe acilaş
Acest bloc de bazalt emoţional căzu în punea, ca supreme bunuri „liniştea şi li­ drum cu Schopenhauer, căruia i-se părea
mijlocul Vienei, spre sfârşitul clasicismu­ bertatea". Şi astfel, când. bubuiau în el că „lumea nu-i decât o muzică realizată".
lui muzical. Venise dintre vrăjitele pei­ cotidianul şi efemerul, „le vedea ca în Stând pe aceste propoziţii, arta Euterpei
sagii ale Rinului la Bonn. Viena, oraşul vis pe toate", —- cum s'aude rumoarea planează deasupra spaţiilor şi >a timpuri­
adoptiv al lui, scăldat de valurile alba­ vieţii înlăuntrul catedralei gotice a lui lor. Această universalitate absolută •, este
stre ale Dunării, de o frivolitate pururea Matia din piaţă. Şi numai gândul învâ- Motivul principal pentru care opera lui
tânără, era totuş un oraş muzical prin păia lumea lui. In toate momentele aces­ Beethoven e actuală; fireşte, fără elemen­
excelenţă. Aproape toate somităţile com­ tui Mare Singuratec însă, se amesteca au­ tul uman, pe care l-a ţesut din propriul
pozitoare şi interpretatoare 'trecuseră pe rul moralei, căci îi reuşise să înăbuşe sânge în năvădeala instrumentală sau pe
aci: Paisiello, Clemenţi, Gliick, Haydn, sensualismul iniţial 'al fiinţei sale ome­ claviatura mult iubitului pian, acele con­
Mozart, cari transformară vechea Vindo- neşti: ducea o" viaţă castă, şi chiar în iu­ strucţii ar fi rămas abstracţii metafizice,
bonă într'o colosală harfă. Sclipitorul birile lui — ca în cea către „nemuritoarea demne de un metafizician cu picioarele
Bossini, reprezentant al operii italiene se iubită" — şi au fost destule: Leonora în aer ca o paiaţă autentică. Vn om că­
bucură de un ocean de aplauze din partea Wegeler, Giulietta GuicciardA, contesa zut din lună, care ar dori să ne cunoască
vienezilor, cari ştiau să-şi-lase •berea şi Erdody, etc.l — el punea la contribuţie lumea noastră e deajuns să asculte cele
crenvirşli pentru o sortată sau o soprană nouă simfonii ale lui Beethoven, spre a
o pasiune castă. Apoi, nu putea îngădui
celebră. Muzica, prin graiul ei accesibil se edifica asupra acestei probleme. Poate
versatilitatea etică a Vienei de atunci,
tuturora, întrunea în şalele de audiţii pe • sorbi de aici şi concepţia despre miruiţii
cum nu putuse să accepte propunerea pământeşti, în Simfonia III; poate, cu o
burghezii pântecoşi, pe marchizii pudraţi cutărui englez de a-şi vinde produsele
şi manieraţi, şi pe contesele cu perucă şi inimii şi ale creerului. Refractar, în pom­ inimă omenească, să se înfioreze lă pri­
cu crinolină: un rococo foarte baroci în­ poasele saloane vieneze ale Congresului, mul allegro al Simfoniei. V, care are in­
cetul cu încetul, sub vânturile franceze, deşi tolerat, nu era agreat. Şi îi făcea ne­ scripţia: „aşa bate destinul la poartă";
răsăreau alte valori, convergând spre ar­ spus de bine viaţa rustică dela Heiliaen- să jubileze la auzul celei de-a VH-a, cea
cei interiorism. „Sturm und Drang"-ul stadt, unde-şi scrisese testamentul şi unde „triumfală",; şi, în fine, Să rupă toate frân­
ghiile cari îl legau de durere, de nenoroc,
apusese. Veacul al XlX-lea aducea. acel spusese că iubeşte mai mult un arbore de-
după alX-a, trecând cu luntrea în apele clare
„mal du siicle", melancolia universală, câjfun om^Dacă ar fi să rezumi în două
ale bucuriei fără margini. Cel de pe urmă îm­
cu rădăcini lăuntrice: era romantismului. vorbe ob'ărş'ia inspiraţiei lui, nu s'ar pu­ pietrit cu sufletul, la acordurile profun­
Viaţa sufletească a uriaşului e străpunsă tea mai bine decât să copiezi din carnetul dei „Missa solemnis" şe pocăieşte şi îşi
de un entuziasm fremătător; în faţa- bio­ iui cunoscuta frază a lui Kant: „cerul în­ înalţă • rugile fierbinţi spre .Atotputerni­
grafiei lui te simţi ca în faţa cerurilor stelat şi legea morală", adecă Natura şt cul. Iubitorii de natură se adapă la „a
când se deschid. Vn sombru cavaler al Dumnezeu. Sub impulsul acestora lucra Vl-a". Firile romanţioase găsesc alinare
notelor elementare. I s'<ar, piMea găsi un el. Iar dacă viaţa are doi poli: bucurie în neasemuita ,JHondscheinsonate"; cei
corespondent în E. T. A. Hoffmann, care şi tristeţe, între cari te învârteşti necon­ aprinşi în )tAppassionata". Cu glas bi­
făcea şt muzică; fantasticul, extravaganţa tenit, gândul se poate descătuşa, să-şi al­ blic vorbesc creaţiile beethoveniene: „ve­
acestuia se resimte şi în opera beethove­ cătuiască metafizic universul său. niţi la mine cei suferinzi... veniţi ceice
niană. Beethoven trăia intens, cu frene-

187

tunteţi părăsiţi... veniţi cei obijduiţi...
veniţi cu toţii şi beţi din apa limpede şi
veşnică a muzicii". Şi astfel, prin imedia-
teţă ş* eficacitatea ei, opera lui Beethd-
ven se suie lângă Christ însuş, care şi el
mult a suferit, mult a potolit, şi mult a
iubit.
• Pentru istoria muzicii în sine Beetho-
ven are deasemenea o importanţă excep­
ţională. A desvoltat, la perfecţie, simfo­
nia, copilă a lui Haydn; a desvelit un
nou gen de operă: opera rosmantică, etc.
Insă ceeace a lăsat drept moştenire per­
sonală este simţul pentru monumental,
energia tematică, ştiinţa echilibrului de­
săvârşit — şi aici amintim că el e privit
Preşedintele de Cameră socialist şi
deputatul mameluc
, :Recitesc notele stenografice ale discur­
sului ţinut de noul preşedinte al camerei
franceze: socialistul Bouisson.
Pentru câteva comentarii şi comparaţii
cu stările dela noi, trebuie să reproduc
aci următoarele:
— „Deşi nu-mi fac mari iluzii asupra
meritelor mele nu pot trece cu vederea
importanţa deciziunei dv. de a alege pen­
tru întâia oară de preşedinte al acestei
camere, un membru al unui partid, care
cu adîncă convingere reprezintă interesele
muncitorimei. Mă veţi crede însă, că eu
nu vorbesc acum ca partizanul unui par­
tid, căci sub inrîurirea obligaţiilor noului
oficiu al meu, •*— imi voiu da toată silinţa
să reprezint sentimentele tuturor membri­
lor acestei adunări. Căci mai important
decât succesul unui program poliţie, imi
apare adevărul şi\măreţia unui ideal, care
serveşte dreptăţii sociale. Poate că e ap­
roape ceasul, în care toţi oamenii cu ini­
mă caldă şi voinţă cinsUită, oricărui par­
tid chiar ar aparţine, se vor gândi, că
soarta celor săraci, a muncitorilor de tot
felul, a orăşenilor şi ţăranilor, a oameni­
lor cari lucrează la maşină, ca şi a oame­
nilor cari lucrează la masa de scris, tre­
buie schimbată în spre mai bine."
„Nimeni nu va cere de la mine, ca să-
mi reneg convingerea personală, care mă
leagă de partidul căruia îi aparţin. Dar
dv. toţi mă cunoaşteţi atât de bine, încât
ştiţi că şi la desbaterile cele mai pasio­
nate, voi şti să păstrez- respectul pentru
fiecare opiniune. Respectai faţă de con­
vingerea cinstită a altora, este măreţia şi
gloria regimului parlamentar. Şi cu toate
profeţiile sumbre ale adversarilor, acest
regim e [totuşi menit mai mult spre des-
voltare şi înălţare, decât spre decadenţă.
Pentru urmaşii noştri soarele libertăţii
va străluci mult mai luminos decât pentru
înaintaşii noştri şi pentru noi..."
Aşa a vorbit primul preşedinte socialist
al camerei franceze.
Vedem dar că parlamentul frumoasei
Franţe, în care surit reprezentate parti­
dele dela extrema dreaptă la extrema
Ca un clasic în muzică — şi acei impon­
derabil „stil" beethovenian, frate cu ge­
niul. • trec nepăsători în faţa marilor probleme
Într'o ritmică galopantă de tunete şi
într'o feerie de trăznete prin văzduhurile
oarbe de deasupra Oraşului Muzicii s'a
stins Beethoven acum o sută de ani. Su­
fletul lui, deslegat din lanţurile deşertă­
ciunilor terestre a zvâcnit într'unsbor ar­
gintiu spre loja de gală a spiritelor u-
mane—, unde-l aşteptau Michelangelo,
pictWut^şi Shakespeare-, dramaturgul —
dupăce din belşug*revărsase optimism
peste arsurile oamenilor, nu originar, ei
crescut şi călit din dureri şi suferinţe.
Aurel Decei
stângă, dă totuşi mandat unui socialist ca
să-i prezideze lucrările.
Este cea mai înaltă distincţiune şi ap­
reciere a unui coleg deputat, deşi aparţine
taberei adverse, deşi are altă mentalitate
şi ideologie decât mentalitatea şi ideologia
claselor burgheze şi totuşi i se dă una din
misiunile cele mai importante, căci după
preşedintele de. republică şi preşedintele
consiliului de miniştri, vine preşedintele
camerei.
Lw. noi, nu numai că prejudecăţile de
partid n'ar admite ca un socialist să ajun­
gă preşedinte al camerei, dar vedem că
n'au acfmis nici măcar ca un socialist să
ajungă deputat în camera actuală. Par'că
reprezentanţii lumei muncitoare ar fi nişte
ciumaţi la woţ,.
Şi când te gândeşti ce frumoasă figură
de parlamentar era dr. George Gr'igoro-
vici din Bucovina, sau ee cap luminat
era dr. Pistiner şi câţi alţi socialişti cari
au fost aleşi în. corpurile legiuitoare tre­
cute! Trecutul a fost mai tolerant la noi
decât prezentul? Şi parlamentarii socia­
lişti aduc în_ iot cazul o concepţie, o cul­
tură specială, bărbăţia convingerilor şi
văd realitatea în ochi, ei nu sunt numai
o bilă albă sau neagră, votul sau mame-
lucul.
Ei înţeleg sâ-şi «pună oricând cuvântul,
să reprezinte într'adevăr interesele alegă­
torilor lor, satele' sau oraşele cari i-au
trimis în parlamentul ţării, să aibe o
ureche atentă la nevoile şi problemele
zilei, să intervie, să interpeleze în orice
chestiune de ordin obştesc.
Dar azi nu este nici un singur deputat
socialist în parlamentul român. A regre-
tat'o un singur membru al guvernului ac­
tual: dl subsecretar de stat M. Manoi-
leşcu. Acesta şi-a dat seamă că nu ma-
melucii cari încasează, diurnă, aplaudă
sau vociferează, votează pro sau contra
cum vine porunca, — dau prestigiul par­
lamentului, — ci reprezentarea tuturor
păturilor sociale, de către deputaţi cari
au curajul opiniilor, iar nu laşitatea de
cugetare.
Şi s'o recunoaştem: este înspăimân­
tător la noi numărul parlamentarilor cari
188
SOCIETATEA DE MÂlÂ
nu fac nimic, nu spun nimic în irtteres-
alegătorilor lor. Atâţia parlamentari cari'
ale zilei, în faţa nevoilor târgurilor unda
locuiesc. Ei nu văd nimic, nu aud niminâ
nu spun nimic. Nu-s de preferat atunci de^,
putaţii socialişti, cari îşi ridică cuvântul i,
orice chestie de interes obştesc şi au ol
initmă largă pentru nevoile mulţimei? i*"î
Când vom scăpa oare de deputaţi ma^
meluciî
Leonard Paukerow^
f Iuhu Coroianu
A încetat din viaţă, octogenarul luliu'
Coroianu, una din frumoasele figu ri poli­
tice, ale Ardealului.
Francheţa şienergia. luptătorului poli-;
tic trebuUXTsăse întâlnească într'o buna
zi cu judecata sumară a opresorilor. Cioc-
nirea a fost violentă şi luliu Coroianu
condamnat la doi ant*şi~eqxLJuni temniţă',!
Dar memorabile vor rămânea cuvintele-i
curajoase rostite de acuzatul trădăm de )
patrie în ziua de 11 Maiu 1894 — a cin-',
cea şedinţă de desfatere <? procesului
Memorandului:
dv. reprezentanţii tribunalului şi curţii
ii <}
de apel sunteţi unguri, membri ai unui
partid politic maghiar, noi suntem man-
naţiunii române;
" se desbate acum o chestie politică na- *
ţională recunoscută ca atare de toată Iu- \
mea şi nu dv. aveţi căderea să rostiţi ju- j
decata; I
peste dv. şi peste noi, un for superiot '
ndpnai este chemat să se. pronunţe asupriţi
chestiei naţionale a românilor; -
justiţia dv. este o instituţie sălbatecă "5
— şi cum va fi ea capabilă să judece un "
proces dintre două neamuri;
adevăraţii acuzatori suntem noi, iar
locul dv. nu este în scaunul de judecă- -,
tori, ci pe băncile acuzaţilor...
Recitim ideile acestea de curaj civic în l
cele trei protocoale celebre ale procesu- \
lui memorandului şi admirăm figura ce $.
se profilează m- liniile drepte ale unui %
caracter puternic.
Neamul românesc se îndreaptă cu recu- ţ
noştinţă către mormântul proaspăt des- ^i
chis, gata să primească rămăşiţele pămân- J
teşti ale luptătorului naţional luliu Co- ,
roianu şi-i doreşte ca somnul veşnic să-i
fie uşor şi ţărîna binecuvântată.
Societatea de mâine
Abonamentul este razimul cel mai so­
lid şi garanţia de desvoltare a presei in­
dependente.^
Nici un abonat să nu îngreuieze sar­
cinile materiale ale revistei sale, ci să
achite anticipativ abonamentul sursă de
rezistenţă faţă de dificultăţile actuale
ale tiparului. ~
„Societăţii de mâine" i-se poate remite
abonamentul prin mandat poştal sau prin
oricare corespondent (bancă) local al
vre-unei bănci din Cluj.
T
7
SOCIETATEA DE MÂINE
Moda stofelor pictate
Prin 1921, adecă puţin după încheerea
păcei şi în momentul când începură să se
ivească pentru F r a n ţ a primele tulburări^ e-
conomice serioase, s'a" început în" presă" o
campanie menită să atragă atenţia asupra
mizeriilor pe cari răsboiul le-a pricinuit
mai ales claselor mijlocii şi profesiunilor
liberale. Aşa că, lumea cea mai adânc isbită
s'a dovedit a fi lumea intelectualilor şi în
special, aceia a artiştilor. Profesorii şi în­
văţătorii francezi şi-au adresat revendică­
rile lor statului, de care depindeau şi care
singur era în stare să-i ajute. Pentru scrii­
tori, marile cotidiane de aici au mărit ta­
riful onorariilor pentru romanele şi nuve­
lele ce publicau, făgăduind în acelaş timp
să consacre în fiecare zi cel puţin o co-.
Ioană şi jumătate pentru o nuvelă. Muzi­
canţi' îşi câştigau viaţa mai mult sau mai
puţin prin orhestrele cinematografului. Dar
pentru pictori, nu se vedea prea bine ee
ajutor să li se dea. Statul şi consiliile mu­
nicipale ale oraşelor mari, au mărit numă­
rul tablourilor pe cari le cumpără în fie­
care an prin expoziţiile oficiale — dar
măsură s'a arătat ineficace: o picătură de
apă într'un l a c
Atunci negustorii de modă: croitorii şi
modistele Parisului au anunţat că vor lansa
moda rochiilor, a pălăriilor, a eşarpelor şi
a şalurilor pictate. Pictorii au salutat cu
fericire această inovaţiune. De acum în-
namte, îşi spuneau ei, vom avea şl noi pu­
tinţa ea prin arta noastră să colaborăm
la industrie cu beneficii materiale serioase.
Şi moda stofelor pietate a fost lansată-
Ba a avut un mare succes. Fantazia şi arta
au reuşit, într'adevăr; să combine lucruri
delicioase. Prin saloane, apariţia femeilor
elegante purtând pe rochiile lor flori şi
frunze colorate avea ceva primăvăratec. Cu
cât de. mult se înobila astfel moda, tira­
nica modă, de multe ori curioasă şi adesea-
ori ridicolă şi grotescă! Să nu se spună că
publicul e lipsit de gust. Mulţimea, când i
se arată frumosul, îl recunoaşte totdeauna
fără şovăire. Că de foarte, multe ori princi­
piile esteticei au fost dispreţuite, că pre­
ferinţele mergeau, în modă, către absurd şi
către aberaţiune — nimic mai adevărat.
Cauza adâncă însă, a acestor abateri, s'o
căutăm în oribilul snobism, adecă în mania
imitaţiunei cu orice preţ. Să nu credeţi cu
toate acestea că apariţiunile hidoase, cari
de atâtea ori au necinstit şi necinstesc
moda îmbrăcămintelor femenine, au fost sa­
lutate cu plăcere, chiar de către aceia cari
li se conformau. O modă ridicolă sau urîtă
lasă întotdeauna în suflete, impresiuni ne-
pţăcute, dar tainice. Aceasta, fiindcă sno­
bismul încovoaie voinţele, fiindcă omenirea
e laşă în această privinţă şi nu îndrăzne­
şte să găsească nedemn ceeace este recu­
noscut ca modern. Când, însă, se potriveşte
ca frumosul să fie însoţit şi de prestigiul
modei, sufletele se înseninează şi admira-
ţiunile spontanee nu lipsesc.
Aşa a fost cazul cu moda ştofelor pic­
tate. E a a fost admirabil primită. Dar ,
cum voiţi ca omenirea, păcătoasa noastră
omenire să se menţină îndelung pe drumul
cel bun — în domeniul modei î Timp de
un an, doi ani, trei ani,, pictorii au fost
fericiţi. Stofele pictate, nu numai că le
permitea\ să-şi câştige viaţa cu pictura, dar
cum simţul estetic care domina era normal,
artiştii pictori îşi vedeau şfr munca apre­
ciată după talentul lor. Vreau să spun că
„creaţiunile" lor erau evaluate după suma
EUROPA CONTIMPORANĂ
de frumuseţe pe care fiecare putea s'o de­
pună în desemnurile, în coloraţiunile lui Şi
moda \ stofelor pictate făcea aşa de multe
furori încât a fost adoptată cu entuziasm şi
de femeile americane.
Dar de acolo i s'a tras peirea. Cred că
nu am nevoie să vă fac aici o schiţă a men-,
talităţii Jankee. Ştim cu toţii, mai ales
după răsboi încoace, ce spirit ciudat dove­
deşte marea naţiune de dincolo de ocean,
amestecul de forţă, de îndrăzneală, de con­
cepţii vaste — cu îngustimea morală cea
mai flagrantă, cu ipocrizia puritană cea
niâi mâhnitoare, cu gustul estetic cel mai
nenorocit. Mai adăogaţi şi automatismul lor,
saturaţiunea. de plăceri a claselor bogate de
acolo, care-i împinge la actele cele mai es-
centrice, de multe ori lipsite de cel mai
elementar bun simţ .
Moda stofelor pietate a pătruns aşa dar
în Statele-Unite. Ce credeţi că s'a întâm­
plat însă? Vă închipuiţi- poate că bogatele
americane s'au mulţumit să poarte rochii,
eşarpe sau şaluri pe cari să strălucească
violetul micşunelelor, roşul trandafirilor, au­
rul tulipelof, albul liliacului — apoi ver­
deaţa proaspătă a frunzelor şi armoniile
încântătoare ale florilor de câmp? Vă fi­
guraţi dtră că elegantelor din Statele-TJnite
le ajungea un reflect al artei, — artă se­
cundară dacă voiţi dar artă, totuş •— pe
toaletele IOT? Că minunile naturei erau su­
ficiente să mulţumească simţul lor estetic?
V ă , înşelaţi. , îmi spunea un mare croitor, prea face să te
Nu trecură multe luni, şi croitorii Pari­
sului primiră din America stofe pictate
spre a fi croite în rochii. Dar ce picturi de
etalan pe aceste stofe! O descompunere de
linii şi de culori uluitoare, nişte combina-
ţiuni hibride şi inomabile. Nimeni n'ar fi
putut desluşi intenţiile artistului care a pic­
t a t stofa. Cubismul, futurismul sunt timide
faţă de aceste încercări. E u însu-mi care
am văzut aceste elucubraţiuni, sunt incapa­
bil să vi le descriu.
Mi s'a spus că americanii au procedat
Cronica economică — financiară
împrumuturile cu amortizare. — Stabi­
litatea cursului monedei noastre naţionale
precum şi consolidarea situaţiei financiare
a statelor din Europa centrală au îndemnat
stăinătatea să se intereseze tot mai mult
de piaţa financiară" din România pentru a
face plasamente la noi. Eeprezentanţii unor
mări bănci din străinătate, în special ai
băncilor din Budapesta, au întreprins deja
de mult un turneu prin principalele centre
ale Ardealului pentru a oferi băncilor noa­
stre credite de reescont pe termin scurt în
valută forte în deobşte în lire 'sterline.
Condiţiunile au fost destul de avantajoase;
totuş conducătorii băncilor noastre au ob­
servat o rezervă bine întemeiată. Pe lângă
toate că împrumuturile acestea se ofereau
cu 8—10%, totuş într'un timp de criză,
ori cât de bine venite ar fi capitalurile
străine, până când nu ne-am câştigat pe
deplin încrederea în moneda noastră, nu
este consult a lua angajamente în valută
forte.'Deei rezultatele demersurilor finanţei
internaţionale au fost,aproape nule.
Mai mult succes are de inregistrat fi­
nanţa internaţională în oferta făcută în
timpul recent particularilor, mai cu seamă
189
la denaturarea mo'tivelor. Astfel, dintr'un
mărgăritar ei au t r a s motivele unei mori de
vânt şi dintr'un trandafir, acelea ale unor
desemne anatomice. Şi dacă gustul'Yankeu
s'ar fi realizat şi mărginit numai în ţara'
lor, răul nu ar fi fost mare. Dar nu tre­
buie să uităm snobismul, răufăcătorul sno­
bism... I n F r a n ţ a , s'au găsit numai decât
imitatori. Şi mizerabila modă a sfârşit prin
a năpădi Parisul. O adevărată invaziune'de
rochii pictate după moda americană. Puţin
câte puţin oroarea motivelor desemnate s'a»
exagerat. Aşa că moda stofelor pictate a
fost înăbuşită de propriile ei abuzuri.
Bilanţul acestei întreprinderi? Mai în-
nainte de toate o escursiune respingătoare
în domeniul escesului şi a urîtului estetic.
Apoi, peirea unei mode delicioase, care în­
cepuse aşa de frumos, ca un fel de reîn­
toarcere la natură. După aceia suprimarea
mijloacelor de existenţă a unei clase întregi
a societăţii, a nefericiţilor pictori, aşa de
isbiţi, nearmaţi cum sunt, în goana după
trai. ',
„Moda stofelor pictate este în agonie,
îmi zicea deună-zi unul dintre e i ; Dar chiar
de ar fi înfloritoare — aşa cum a fost ea
denaturată în America,' pentru nOi tot n W
însemna nimic. Ştii dta că picturile haotice
după gustul american, erau imposibile de
înfăptuit de adeyăraţii artişti? Nu-ţi vor­
besc de „mândria artistului care nu trebuie
să se înjosească a-şi terfeli a r t a " şi de alte
baliverne de acest fel. Nu — artiştii nu s'ar
fi gândit un moment să refuze comenzile
cu cari erau însărcinaţi — dar le era impo­
sibil să le execute. Orice făceau nu era
după gustul clientelei. „Desenul acestora
gândeşti la o ghirlandă de flori, cestălalt
la un buchet de micşunele, al treilea.la un
sbor de fluturi. Voiesc o pictură care să
nu însemneze nimic, care să nu evoace nici'
una din aparenţele cunoscute. Caută. Gă­
seşte'*. O pictură să nu evoace nici una,din
aparenţele cunoscute! • Cam ce ar putea să
fie? Poţi dta să-mi spui? E u nu găsesc".
Când vă spuneam că futurismul, cubis­
mul, dadaismul — erau nişte timide încer­
cări elasioe pe lângă invenţiile spiritului
american. Adrian Corbul.
proprietarilor de imobile urbane. I n urma
decisiunei consiliului de miniştri d n iarna
trecută, în sensul căreia se admite intabu-
larea de' ipoteci şi în valută străină, un
grup 'financiar din Ungaria a. ştiut să pro­
fite de această nouă dispoziţie şi a întrep­
rins o vastă organizaţie în centrele* din
Ardeal pentru a plasa capitalurile câşti­
gate. Băncile acestea nu. %u nici ele decât
numai un rol de intermediar între finanţa
internaţională şi piaţa noastră financiară,
precum era şi rolul Elveţiei înainte de răz-
boiu, scurgându-se capitalurile din F r a n ţ a
si alte ţări prin intermediul Elveţiei în
ţările Europei centrale. Acest rol de in­
termediar îl are acum Ungaria.
Plasamentele se fac în valută forte pe
intabulare până la Va parte din valoarea
imobilelor; dar se împrumută numai p j imo­
bile urlbane. Dobânda e de 1 1 % , replaîirile
se fac după un anumit plan de amortizare
în timp de 20—30 ani.
Interesul este destul de viu pentru împru­
muturile acestea. Criza de numerar, care
s'a resimţit aşa de mult în anul trecut a

pregătit în deajuns terenul pentru a ma­
nifesta un interes deosebit faţă de orice
intenţie de plasamente. Pentru a eşi din
impas mulţi nici nu ţin cont de riscurile
valutare ce prezintă împrumuturile în va­
lută forte, sau se consolează cu faptul că
diferenţa de dobânzi este destul de însem­
nată pentru a acoperi pierderile de curs la
o eventuală rambursare pe un curs mai
scăzut ăl leului. Pe de altă parte sunt nlulţi
proprietari de imobile, cari au închiriat o
bună parte din imobilele lor eu o chirie,
care se poate valoriza, acomodându-se ast­
fel chiria în totdeauna fluetuaţiunilor cur­
sului leului. Pentru aceştia nu reprezintă
nici un risc deosebit contractarea unui îm­
prumut în valută forte, dacă amortizările
sunt în raport cu chiriile incasate.
Oficiul de control al devizelor, pătriiiţs
de utilitatea intrării capitalurilor străine în
gospodăria nostră, a manifestat bunăvoinţă
faţă de intenţiunile finanţei internaţionale,
astfel că obstacolele cele mai mari sunt
înlăturate.
Comerţul extern • al Somâniei. — Este ştiut
că balanţa comerţului extern al României
în primele luni ale anului era în totdeauna
pasivă. I n anuj curent avem de înregistrat
un fenomen foarte îmbucurător; anume
. din datele publieate da către direcţiunea
generală a statisticei reese eă exportul
nostru a întrecut în primele.două luni ale
anului curent importul cu aproape 46 mii.
Lei.
I n Ianuarie anul curent importul nostru
a fost de lei 2,686.926.929, iar expwtul
de Lei 2,522.183.000. Luna aoeasta este
deficitară cu Lei 164:523.746. I n Februarie
însă avem în balanţa comercială un activ
de Lei 210.142.454. Prin urmare diferenţa
este de lei 45.618.708. Importul a fost în
Februarie de Lei 2,588,271.169, iar expor­
tul de lei 2.758.413.623':
Ar fi prematur de a atribui această si­
tuaţie a balanţei noastre exclusiv politicei
noastre vamale; poate criza de numerar a
contribuit mai mult la reducerea importului
nostru şi a forţat exportul, ajungând astfel
la o balanţă activă.
Comparând b a l a n ţ a comercială de pe
anul curent cu rezultatele comerţului nostru
extern din primele două luni ale anului tre­
cut observăm că în anul trecut balanţa a
fost pasiva cu Lei 1,881.167.614. ^
Comerţul extern al Franţei. — F r a n ţ a a im­
portat în primele două luni ale anului cu­
rent de fr. 8.8S&.795.000.—, iar exportul
a atins cifra de fr. 9,305.512.000.—. Deci
în anul curent şi F r a n ţ a are o balanţă ac­
tivă cu un excedaat de fr. 446.717.000.-^-
In primele două luni ale anului trecut a
avut. şi F r a n ţ a — ca şi România *— o ba­
lanţa comercială pasivă. Importul a fost
în primele două luni ale anului trecut de
fr. 9,554.449.000.—, iar exportul abia de
fr. 8,28.576.000.—; deci s'a importat de fr.
1,272.873.000 inai mult. Importul a scăzut
în anul curent, fiind în primele două luni
ale anului curent cu fr. 695,654-000 mai mic
decât în perioada corespunzătoare a anului
trecut, până când la export se înregistrează
o creştere de fr. 1.023.936.000 faţă de pri­
mele două luni ale anului trecut.
Impresia generală care se degajează din
cifrele comunicate de oficiul statistic va­
mal nu este defavorabilă, pe lângă toate
Că în Februarie comerţul extern francez a
fost deficitar. Deficitul acesta, care de alt­
fel dispare prin excedentul de export din
Ianuarie, se datoreşte mai mult importului
de materii brute, cari s'au importat în can-
Cronici culturale şi artistice
Gazete pentru popor
Jicrisul cotidian al gazetelor politice îşi
găseşte răsplata curând şi din mai multe
părţi. E mai întâm răsplata grasă de me­
şteşugar al scrisului, pe care i-o dă „redac­
torului" stăpânul gazetei: un om sau un
partid politic. Apoi scrisul lui stârneşte
vâlvă în mulţimea pestriţă dintre zidurile
oraşelor, pe oare scrisul ziarelor o leagănă
în păreri fi o îndoaie uneori până la umi­
lire, cum îndoaie vântul trestia subţire de
baltă, iar această vâlvă alimentează vani­
tatea ieftină a scribului meşteşugar. Cei
cari pun un suflet cinstit în scrisul lor, şi
convingere nestrămutată sunt aşa de puţini
încât îţi ajung degetele dela cele două
mâini ca să-i poţi rtumăra. Dar peste vre­
muri scrisul acestora numai rămâne, chiar
când el este îngropat în paginile sfioase
ale unei modeste gazete de provincie.
Judecat astfel, cu câf mai mare preţ câ­
ştigă cuvântul scris pentru poporul lipsit
de multă învăţătură, care din averea lui
mică trebuie să-şi rupă suma tot 'mică ce
ţi-o dă pentru acest scris poate nerăsplătit
destul astfel, şi pe care nu-l poţi vedea în
învălmăşala străzii frământat de scrisul
tău, penfruoă el se retrage într'un c,olţ li­
niştit când se împărtăşeşte cu această taină,
sau într'un sobor de prieteni copleşit de
aceeaş sfinţenie a momentului ales. Acesta
e scrisul ce răsplata în el îşi găseşte şi în
gândul mângâietor eă puterea pusă de su­
fletul tău în el nu se pierde în cursul efe­
mer al unei zile, ci se sădeşte trainic în
câteva suflete cinstite, unde va înflori când­
va, oricât de târziu. Căci fără rost nu ră­
mâne, dacă e pornit din suflet curat.
Gândurile acestea ni le-a prilejuit un nu­
măr din „Neamul Bomânesc pentru Popor",
sosit de curând la redacţie. E tipărit cu
multă grijă şi cu literă aleasă de institutul
de arte grafice „Hamuri" din Craiova. Şi
e cumpănit bine fiecare cuvânt, ca să nu se
strecoare vrfi-un fir de neghină printre să­
mânţa de grâu curat şi ca să poată prinde
ţăranul fără multă învăţătură, tot înţelesul
din înşiruirea rândurilor.
Ne-am oprit şi de altă dată cu aceleaşi
gânduri bune la cetirea gazetei dlui Lu-
peanu-Melin din Blaj, cu numele „Unirea
Soporului", tot atât de vrednică, iar mai
deunăzi ne-a căzut în mână o foaie nouă
din capitala MoldovU, care-i „Solia Mol-
dovii" pentru acelaş popor mult şi umilit.
D. Ifrim, conducătorul ateneului popular
„Tătărasi-Iaşi" şi al acestei gazete, are a-
ceeaşi înţelegere^i dragoste pejitru trebuin­
ţele <acestei mwţirfti, pe care o au şi re­
dactorii celorlalte dou.ă gazete. Prin aceste
rânduri am vrut să aducem omagiul nostru
celor mai bune gazete pentru popor între
care trebuie să nungărăm şi „Foaia Noa­
stră" a dlor Stanem şi V. Lazar din oraşul
nostru şi muncii idealiste a redactorilor lor.
•TEATMU
Turneele Storin şi Ventura
Actorul mare cheltuindu-şi propria sa
personalitate poate înălţa o piesă medioeră
pe treapta valorilor eterne. Fireşte, este
vorba de o sugestie de o seară, care se eo-.
190
SOCIETATEA DE MÂINE
tităţi mai mari în Februarie, şi cari dupăce
vor fi prelucrate vor eşi din ţară în mă-.
sură mai urcată.
Dr. Traian Nich,ciu
munioă spectatorului prin puterea de emoti­
vitate a actorului ce lasă în sufletul ace­
luia o imagine vie adânc gravată. La o re­
vedere a piesei* în „jocul" unui ansamblu de
rând, sau la o lectură atentă, ea îşi va lua
locul,cuvenit în virtutea forţei vitale date
ei de autor.
Pilda am atfut-o în „Şarlatanul" lui Fol-
des, cu care face turneu d. Storin, unul din
conducătorii teatrului „Regina Măria" din
Capitală. Autorul a concentrat în actul în-
tâiu o seamă de momente dramatice, dân-
du-le un curs firesc şi totuşi un tempo de
acţiune în stare să încleşteze atenţia
noastră târînd-p în vâltoarea pasiunile ce se
desfăşură dramatic pe ecenă. Apoi a scă­
pat frânele şi acţiunea înaintează în zig>-
z a g ; se-împletesc' momente cari condensează
stări sufleteşti de mare potenţa cu episoade
fără semnificaţie şi uneori chiar tangen­
ţiale cu acţiunea principală; expresivul este
înlocuit cu banalitatea. D. Storin a dat însă
atâta expresie personagiului ce-1 înfăţişa
încât l-am urmărit în toate peripeţiile lui,
am simţit suferinţele lui şi ne-am revoltat
împreună cu el împotriva meschinăriilor
N
cari stăpânesc în societate.
Mm preeis spus, actorul mare dă viaţă
dela sine personagiului unie pe care-1 în­
trupează şi atunei din întreagă piesa me­
diocră acest singur personagiu ne intere­
sează şi ne impresionează ca o creaţie >
artistică valoroasă.
Acelaşi este cazul şi cu piesa lui Georges
de Porto-Riche: „Omul de altă d a t ă " , pe care
şi-a ales-o tragediana română cu renume
mondial, dna Mărioara Ventura pentru dru­
mul ei de triumf prin oraşele principale
ale ţării.
Dar nu aeţiunea piesei, care-i lipsită de
unitate şi de consistenţă, a îndemnat-o pe
incomparabila tragediană la această alegere,
ci tipul de femee — eroina acestei piese —•
în sufletul căreia durerea se adună şi ee
îndeseşte ea lava arzătoare în pieptul unui
vulcan. Această durere a vrut să ne-o a r a te"
Ventura. F a ţ a ei suptă, lipsită de culoare
vie, cu fruntea acoperită de părul negru
ca de un zăbranic simbolic, această sufe­
rinţă o. exprima; privirea ei obosită prin
nişte oehi mici, cari înehid în dosul lor o
mare de dureri acumulate, aeeastă suferinţă
o exprimau; vocea ei adâncită cu rezo­
nanţă de cello plângător, această su­
ferinţă o exprima; tot trupul se fră­
mânta de atâta suferinţă a unei fiinţe cu
sensibilitate peste măsură de mare, care se
revărsa în expresia artistieă asemenea a-
pelor umflate de orimăvară la topirea din-
tr'odată a zăpezi}» Şi din vraja aruncată
asupra publicului * prin deslănţuirea unei
puteri artistice de atâta intensitate, am în­
ţeles extazul popoarelor mistic-eredincioase,
provocat de spectacolul sacru al mistereloi
rituale.
Mărturisind admiraţia noastră pentru a-
ceastă extraordinară putere artistică, ne pă­
zim de o analiză detailată a unui talent
fără asemănare, la noi cel puţin. Nici pu­
blicul n'are nevoie de această analiză. Şi
la o revenire pe scena noastră a dnei Ven;
tura, acest public ar alerga cu aceeaş ne­
bunie s'o vadă, — oricât de mari ar fi
taxele calculate de un impresar lacom.
 SOCIETATEA DE MÂINE
„Fiecare cum vede" de Pirandello
şi alte premiere
Mulţimea, „burgheză" prin naştere, se
teme de înoiri. • O privelişte, care iese din" mai deaproape, căci vedem atunci că toată
hotarele obişnuitului, îi repugnă pentrucă
îi tulbură comoditatea- cerebrală. De' aceea
1
am văzut o tactică la direcţia teatrului no­
stru, care a ales din teatrul lui Pirandello
ca aperitiv „Smochinele din Sicilia", din
care această mulţime se putea convinge că
acest Pirandello nu este un monstru, sau un
nebun de legat, ci un om ea atâţia scriitori
favoriţi, cu un mare talent poetic. Prin
„Fiecare cum vede" însă • am fost aruncaţi împăcarea Europei a venit la timp ca să
în mijlocul lumii noui, pe care acest bătrân
autor cu o putere de muncă tinerească a
creat-o prin opera sa literară, în genul dra­
matic mai ales. . *
De sigur că Pirandello are 6 cugetare
originală, pe care o cunoaştem din operele
lui literare. Dar pentruce scriitorilor le-ar fi
oprită «cugetarea, sau „filosof area" ?! Pen­
truce scriitorul să nu fie „cerebral", cum
ar avea pretenţia să fie orice muritor de
r â n d ? ! Numai că acest gen de cugetători,
cari^ sunt şi poeţi, n u ne expun cugetarea
lor în mod retoric, sau prin maxime prinse
în hora steluţelor de tipar, ci creiază din ma­
terialul artistic fiinţe viabile, aparenţe de
viaţă după chipul şi asemănarea „autoru­
l u i " , întrupând cugetarea acestui autor, pe
care asfel o cunoaştem prin intuiţia' noa­
stră. Şi dacă autorul ne dă iluzia acestei
vieţi aparente însamnă că. are „talent".
Talentul lui Pirandello s'a putut desprin­
de uşor ca un fruct copt din figura specta­
torilor dela „Fiecare cum vede". Misterul
familiei Ponza, în care aceasta trăieşte ca
într'o închisoare pe viaţă, a rămas mister
pentru public ş i t l u p â sfârşrrea spectacolu­
lui. Fiecare căuta adevărul cu argumentele
câte-unui personagiu de pe scenă. Căci „a-
devărul" — relativ ţi subiectiv — deşi des­
coperit într'o scenă finală de însăşi dna
Ponza, nu-1 putea accepta toată lumea. J a r
acest relativism al sufletului omenesc, în­
vederat aici în formă satirică, este însăşi
esenţa' cugetării lui Pirandello, este nota,
specifică a acestei personalităţi creatoare în
domeniul literaturii. Şi câţi au bănuit în
dosul acestei satire pesimismul poetului?
Piesa a fost binişor înscenată la teatrul
nostru. Câteva scene de ansamblu perfect
conturate. O adevărată creaţie la dna Bea-
trice Grivăţeanu în rolul dnei Frola (mama
dnei Ponza). Bogate resurse dramatice ne-a
arătat- d. T&lvan în rolul dlui Ponza. O
apariţie stilizată d. Dimitriu în Laudisi,
resoneurul piesei.
• •
Celelalte premiere au fost: „Jocul iubirii
şi al morţii" de Romain Bolland, în tra­
ducerea îngrijită a dnei Emilia N . Ghiu­
lea şi „Ca 'n Biblie" de Cavalloti. î n t â i a
o piesă mai potrivită pentru lectură, de­
cât pentru scenă. Din ea cunoaştem şi pe
Bomain Bolland şi revoluţia • franceză în
câteva episoade dramatice. Tipărirea tra­
ducerii ar însemna o îmbogăţire â litera­
turii româneşti cu o operă literară de seamă.
I a r a doua o piesă de şcoală, care trebuie
să rămână în sala de spectacol a Conserva­
torului. E a a fost însă un prilej pentru
dra V. Poruţiu de a dovedi publicului eâ
are siguranţă pe scenă şi nici temperamen­
tul dramatic nu-i lipseşte.
CONFERINŢE
T. Gane: Impresii din America
Copilul emancipat al Europei, pe care bă­
trânul părinte se gândea uneori să-1 renege,
excomunicându-1 din familie — America
reuşeşte să câştige tot mai mult loc în su­
fletul Europei. Ne cueereşte prin tinereţea
ei, prin puterea ei de muncă ce nu cunoaşte
îngrădiri. Şi ne uimeşte când o cunoaştem
acţiunea ei nu se mărgineşte la producerea
de bunuri materiale cu o. diavolească dene­
gare a bunurilor spirituale, ci ea are şi un
suflet capabil de o înflorire, care va putea
însemnă un mărgăritar nou în mozaicul cul­
turii umane.
Acest suflet ni s'a arătat în timpul răs-
boiului mondial, de care a făcut amintire
conferenţiarul. Ajutorul. Americii pentru
mântuiască bătrânul continent care ţine
încă locul de frunte, dela săvârşirea unei
fapte ruşinoase. I a r noua înfăţişare a Eu­
ropei, mai dreaptă şi mai prielnică pentru
desfăşurarea atâtor energii, culturale, cari
zăceau nevalorificate, în. sufletul popoare­
lor subjugate înainte vreme, a fost ajutată
mult în împlinirea ei de cuvântul autoritar
al legendarului Şef al Statului american.
Dar cea mai bună dovadă despre nobleţă;
sufletului american o simţim permanent de.
atâţia ani încoace, prin operele, de caritate
ale institutelor ca în basme de .bogate de
peste ocean. Fundaţia Bockefeller, care lu­
crează .cu un buget de mărimea bugetului
unui stat mijlociu din "Europa, trimite aju­
toare în toate părţile globului şi subvenţio­
nează institute de binefacere sau sanitare
cu o putinţă ce creşte mereu. Şi acesta e
numai un exemplu. •
Conferinţa a fost continuată de un film,
care dădea dovadă plastică despre progre­
sele tehnicei americane.
Şt. Meteş: Legaturile Ardealului
cu vechiul regat
Istoricul Ştefan Meteş, un eminent ora­
tor, a scormonit de mai înainte adâncul
trecutului poporului românesc şi în mai
multe volume a aruncat lumină intensă a-
supra relaţiunilor economice foarte vii din­
tre populaţia românească a celor două ver­
sante âle Carpaţilor. Frontiera politică n ' a
fost în stare niciodată să curme comunica­
ţia de peste munţi. I n conferinţa de Du­
minecă de sub auspiciile „Chemării" d.
Meteş a insistat îndeosebi asupr» ^rec
venţei ideilor politice pe vremuri. Stăpâni'
rea iui Mihai Vodă Viteazul a făcut mare
impresie şi a lăsat urme neşterse în popu­
laţia românească a Ardealului, ba a dat
de gândit ungurilor şi saşilor îndemnaţi la
prudenţă. I n vremea revoluţiei lui Horia
zecemii de moldoveni se pregătiau să
treacă peste săcuime într'ajutor. I a r în
1848 asistau mulţi bărbaţi politici din Mun­
tenia şi Moldova la consfătuirile prealabile
şi la marea adunare de pe Câmpia Liber­
tăţii, î n v ă ţ a ţ i ardeleni, îndeosebi după re­
voluţia din 48 se refugiau în principate
unde luau situaţii înalte. I n ce priveşte e-
poca de după unire conferenţiarul insistă
cu regret asupra democraţiei lipsite de ener­
gie şi asupra nedreptăţii ce se face ardele­
nilor respinşi dela dreptul lor de amestec
în afacerile publice.
D-na Baiulescu: Rolul biopolitic
al femeii române
Bolul biopolitic al femeii se reduce la în­
datoririle ei de mamă şi la opera de cari­
tate, pentru săvârşirea căreia femeea este
dela natură dotată.
Tendinţa modernă spre sterilitate trebuie
împiedecată în desvoltarea ei, fiindcă este
o crimă împotriva omenirii. Chiar aeeastă
luptă mai bine o poate purta femeea, prin
191
deşteptarea la semenele sale a conştiinţii
despre răspunderea femeii faţă de viito­
rul neamului, pentrucă ea dă mereu viaţă
noua neamului ei. Conferenţiara găseşte ne­
cesară educaţia fetelor • din învăţământul
superior în acest sens pentru deşteptarea "'"'
m sufletul lor a dragostii faţă de familie,""
i a r în sânul familiei tot femeea: este aceea'',
care poate menţine coeziunea moleculară; '
căreia îi zicem de obiceiu „fericirea fami- -
liară". ' ' • . ..••• - '.'
_ Femeea este chemată să îndeplinească' şi'"'"
o muncă în sânul societăţii mari. E a poate *
corecta inegalităţile claselor sociale prîh ri-
diearea femeii muncitoreşti din starea W
ignoranţă în care trăieşte. Poate lupta îm- '
potriva viţiurilor omeneşti şi poate săvârşi''''1
:
atâtea alte opere de caritate. Astfel va con-"
tribui la păstrarea şi desăvârşirea Coeziunii' '
sociale şi naţionale. In societatea civilă" va '
fi tovarăşa de muncă a bărbatului ,pentru *
că în viitor nu va mai *f| antagonism între i;
cele două sexe, cum a f ăst a t â t a vreme în'''"
trecut. *
CÂBŢf,] REVISTE, ZIARE
Universul literar aduce în două numere' : *
conferinţa dlui Ion Pillat cu subiectul"
„Generaţia nouă faţă de tradiţie şi de-mo- :
dernism". Poetul, care şi-a hrănit sufletul""
cu.fructele coapte ale culturii moderne eu-';
ropene şi apoi 1-a adăpat la isvorul cu apa"",'
vie al tradiţiei noastre, ţine şi în judecata'*'-,
teoretică asupra desvolt&rii noastre cujţu-:
rale aceeaş înţeleaptă cale de mijloc: Nu ! '
o şovăelnică conciliere a Celor două extreme^
din lipsă de curaj, precum nici o oarbă, în- 1 :'
grădire între pereţii ermetic închişi"ai 1 .'
uneia dintre cele două „curente", ci o „Sin-1"
teză creatoare" între forţa originară, au­
tohtonă a sufletului nostru şi spiritul.nou al
vremii „moderne", cere dpa« Desprindem w t
fragment condensat pentru a dovedi acea?-
sta: ' , : ','.-. i
:
„Suntem astăzi în f a ţ a unei probleme,. < ,
care nu poate fi rezolvată decât printrro; *
sinteză creatoare a tradiţiei vii populare"!
româneşti cu elementul modern, de .pesta»;
graniţă, al cărui germenei se află şi în noL; t
Această sinteză a r e u ş i t a în trecut uri A
mare poet al nostru, a reuşit-o într'o epocă,:.
puţin prielnică pentru . această , sinteză,. •
fiindcă nici limba n u : era formată şi. niei,
spiritul public. Mă gândesc la miracolul .©* ,
minescian. O poezie, cum e „Luceafărul" "••,
reprezintă în adevăr o sinteză extraordinarii ,
a elementului yeehiu de tradiţie, de motiv
de folklor românesc şi o umanizare cu «o-1
lărgire a motivelor, cu adâncire. în adaTR&r,
corespunzătoare a sufletului modern.. • :-
Ar fi o m a r e greşală dacă am v r t a s & y
rupem complet eu trecutul, Trecutul este; i a » ,
izvor mare de energie şi în momentul când,
generaţia cea nonă a p n e a d r u m u l viitorului»,
este bine să pornim alături cu toţi .marţii:,
neamului nostru, să ne simţim împinşi din, ,
spate de masa mare a poeţilor anonimi p o v
pulari, de masa mare a marilor înaintaşi,,
cari, fiecare la un moment dat al vieţii lui
a fost un pionef modern f a ţ ă de o tradiţie
veche, pe când toţi pionerii şi toţi reprezen­
tanţii modernismului n'au reuşit să creeze
decât numai forme tipicizate.
Căci tradiţia nouă nu se va putea naşte,
decât prin topirea desăvârşită a elemente­
lor populare româneşti cu elementul modern
european":
C e t i ţ i „Revoluţia din im şi
Unirea. Ardealului cu România"
Preţul Lei ÎOO

FAPTE ŞI OBSERVATIUNI SĂPTĂMÂNALE
'Problema Ibeaînţetdt
0 problemă oare preocupă într'un grad
destul de mare pe guvernanţii noştri, dar
care dela răsooiu încoace, cu toate străduin­
ţele^ n>a putut căpăta nici o soluţionare.
Complicata ţesătură de interese contrarii', tare şi apărare a neamului -său năpăstuit
pe care o prezintă clasele sociale, atât din
tahăm chiriaşilor cât si din cea a proprie­
tarilor, face din această problemă un ade- ' uriaşă şi neîntreruptă activitate de o jumă-
vârât nod gordian nu tocmai uşor de tăiat.
întreaga problemă are tâlcul fabulei cu
căprari varza, care trebuiesc împăcate de-o-
poţriyă amândouă. Insuş proiectul de legea
chiriilor, pe care guvernul se pregăteşte
să-l prezinte spre votare parlamentului, nu narea fraţilor săi bucovineni: scrieri bise­
împacă ambele tabere pentru a pune punct
răsbomlui. Şi orice legiuire nouă s'ar mod,
aaiiee, ea este condamnată eşecului, de oa­
rece problema locuinţelor are o latură ex­
trem de încurcată, pe Care guvernanţii nu
vor s>o vadă, tocmai pentrueă este grea de
rezolvat, — %n cazul extrem ea poate fi
descurcată, dar cu măsuri revoluţionare, ie­
şite din cadrul permis al unui stat consti­
tuţional. O măsură de felul acesta a fost
luată de statul sovietic rus, care la Moscova
a ridicat provizoriu dreptul de imunitate
proprietară a locuinţelor, şi le-a distribuit
tuturor chiriaşilor familişti, ţinându-se
seamă de numărul membrilor din familie.
In acelaş timp s'a dispensat de popularea
locuinţelor insalubre. Cota chiriei s'a fixat
de către stat după situaţia socială şi veni­
tul fiecăruia. De bună seamă, această mă­
sură nu poate fi transpusă la noi, unde
dreptul de proprietate îl considerăm sfânt, i-s'au, adus omagii de "către reprezentanţii
dar în acelaş timp, privim nepăsători la cei
eşiţi cu boarfele în stradă.
A doua măsură accesibilă-nouă, este a-
ceea a construcţiilor. Nu înţeleg însă con­
strucţii imaginare şi vorbe de clacă, sau
îmbogăţirea câtorva societăţi de construcţii
pe spinarea mizeriei. Este o altă posibilitate
care poate deveni foarte uşor realizabilă.
Funcţionărimea şi ofiţerii să-şi aibe casele
lor construite de stat, în fiecare oraş sau
târg. Dar ceva mai mult, s'ar putea con-
trui şi pentru ceilalţi muritori case destul
de ieftine cam în felul următor: Avem 5
regimente de pioneri, ceeace fac 20 de ba­
talioane, cari răspândite în 80 de oraşe şi
ajutat fUnd fiecare batalion, de către alte
8 batalioane de infanterie ca lucrători cmxi-
'liari, ar putea foarte bine construi locuinţe
-—' nu este nevoie de prea mare artă arhi­
tectonică —, pe locurile virane pe care le
posedă orice comună său oraş. De bună
seamă că cheltuielile acestei armate lucră­
toare, ar fi susţinute dint'un mare credit
acordat de stat în scopul acesta, — cheltuieli
cari ar fi minime în proporţie cu cele ce se
fac la o construcţie normală. In ce prive­
şte materialele nu ne putem plânge. Pă­
mânt pentru cărămidă este destul, lemnul
putrezeşte în păduri neexploatat, fier,^ci­ guvernul intenţionează s'o prezinte parla­
ment şi braţe lucrătoare câte vrei. Un
singur lucru ne lipseşte... voinţa*
Moria Trandafir
| Constantin Morarim., — S'a stins viaţa
unui.luptător din „generaţia eroică" a Bu­
covinei, născut înainte de. asta cu 73 de
ani dintr'o familie de plugari. I n ziarul ba­
sarabean „România Noijă", d. Liviu Ma­
rian serie cuvinte simţite de elogiu bineme­
ritat despre acest neînfricat reprezentant
al rezistenţii etnice a românilor din Buco­
vina, din care reproducem şi noi:
„Bar se va putea întâlni pe întreg cu­
prinsul acestei Românii-Mari un preot mai
luminat şi cucernic, un învăţător mai blând
şi harnic, un gazetar popular mai iscusit
şi muncitor, care să se fi pus în bunăvoie şi
fără gând la răsplată în slujba grea de de­
şteptare, îndrumare, organizare, îmbărbă­
de soartă. Preot, învăţător, scriitor şi ga­
zetar, Constantin Morariu a desvoltat o
ta'te de veac, activitate isvorîtă. din dorinţa
sa caldă, de a ajuta neamului său în lupta
tot mai grea cu mulţimea duşmanilor săi.
• Amintim numai de marele număr de lu­
crări, ce a compus şi răspândit pentru lumi­
riceşti, istorice, culturale, literare şi peda­
gogice. Toate au la temelia lor seninele
principii ale moralei creştine, ale patriotis­
mului luminat şi toate urmăresc ca ultimul
scop triumful adevărului, binelui, dreptăţii
şi libertăţii. Istoria Bucovinei din ultimii
50 de ani nu se poate scrie fără. consulta­
rea acestor pagini, în care clocoteşte sbu-
ciumul luptelor politice-culturale din Buco­
vina austriacă dispărută, lupte multe şi
grele, purtate cu jertfe mari şi biruinţi pu­
ţine şi vremelnice, dar cari n'au contenit,
pentrueă se dădeau pentru sfânta dreptate,
care trebuia să iasă biruitoare".
TJn om cinstit. — Ziarul liberal „Tribuna
Nouă" din Arad, publică în numărul dela
26 Martie a. c. la ultima oră, următoarea
ştire: „Decedatului scriitor C. Sandu-.Aldea
diferitelor partide, a t â t la Cameră cât şi
la Senat. Dar cel mai mare omagiu şi 1-a
adus însuş răsposatul; a murit sărac - atât
de sărac, încât, pentru a fi înmormântat,
deputaţii şi-au dat diurna pe o zi". Şi
ziarul aradan mai adaugă: „E un caracte­
ristic semn al vremurilor". I a r noi ne per­
mitem să facem câteva reflecţii. Cât . de
nenorocită şi josnică este moralitatea vre-
mei noastre de azi! Trebuie să înlemnim
de mirare că un director de şcoală superi­
oară, scriitor de valoare şi intelectual în
strictul înţeles al cuvântului, n'a făcut în
viaţă temeneli pontifilor politici, n'a sărutat
pulpăni şi ce e mai la modă, n'a furat şi
nu şi-a traficat ideile pentru a se îmbogăţi,
— lăsând să fie înmormântat cu talerul, iar
copiii lui să rabde de foame. I n adevăr,
ne temem şi noi, ca acest semn caracteris­
tic să nu fie ultimul ce se arată pe orizon­
tul unei vremi de putregai moral şi de
iureş nebun de îmbogăţire prin oriee mij­
loace.
*
Legea presei. — I n săptămâna trecută
s'a ţinut la Bucureşti o impunătoare întru­
nire a ziariştilor din Capitală, pentru a
protesta contra nouei legi a presei, pe care
mentului spre votare. La acest prostest al
mânuitorilor de condei, a luat parte şi ma­
rele istoric, literat şi ziarist N. Iorga, care
a vorbit deschis contra legei de încătuşare
a presei.. Energicul protest al ziariştilor
trebuie să fie luat în considerare de gu­
vernanţi — oricare ar fi ei —, do oarece
o restrângere a libertăţii presei e dăună­
toare la timpul lui oricărui partid politic
din ţară, iar faţă de străinătate ne acopere
de ridicol. I n timp ce popoarele din Apus
consideră ca ceva sfânt libertatea cuvântu­
lui scris, noi ne aşezăm cu libertăţile în
coada celor mai înapoiate. I n Elveţia, Fran­
ţ a , Germania, Anglia, America; apar ziare
192
SOCIETATEA DE MÂINE
fasciste, comuniste, individualiste, anarhi­
ste, ^ultra-revoluţionare şi slavă Domnului,
că situaţia internă şi externă a acestor ţări
se a r a t ă . m a i in roz decât a noastră. Şi la
urma urmei, să nu ne referim la libertăţile
din alte ţări, ci să răscolim'colecţiile ziare­
lor din ţara noastră, dela independenţa sta­
tului • Şi până la răsboiul mondial, pentru a
căpăta îndeajuns exemple de libertatea pre­
sei. Cât de violent a fost atacat marele
rege Carol I în timpul domniei lui prin
presă, ar fi însemnat- ca să se construiască
temniţi numai pentru ziarişti, iar presa' să
fi fost redusă numai la „Monitorul Oficial".
Dar proiectul de lege pe care 1-a alcătuit
guvernul, mai conţine şi alte .curiozităţi, de
pildă, că ziariştii să fie licenţiaţi şi baca­
laureaţi, înţelegem pe deplin intenţia de
intelectualizăre a corpului ziaristic, dar nu
putem pricepe cum poate cuprinde o licenţă
sau.o diplomă de bacalaureat, pe lângă cu­
noştinţele învăţate motamo din cărţile de
şcoală, şi talent, care este singura aptitudine
reală ce poate selecţiona pe orice fel de pur
blicist. I a r în ce priveşte cunoştinţele mul­
tiple cari necesită gazetarului, ele nu pot
fi luate în nici un caz de pe băncile şcoa-
lei, ci numai din viaţă şi din. bibliotecă.
Sifiliticii geniali. —- I n editura Nikolassee
din Berlin a apărut de curând o carte inti­
tulată- „Sifiliticii geniali", scrisă de Bru-
nold Springer. In Cartea aceasta autorul a-
rată cu un bogat material demonstrativ ra­
vagiile făcute de sifilis şi pericolul pentru
întreaga omenire, care decurge din aceste
ravagii. Interesantă este îndeosebi partea
unde se arată numele oamenilor geniali, cari
au avut roluri istorice în desvoltarea ome-
nirei. Autorul înşiruie numai pe acei genii
cari au moştenit boala şi printre cari gă­
sim pe următorii: Venzelin I V al Boemiei,
Ludovic X I I ş iFrancisc I al Franţei, Fi'lip
I I al Spaniei, Regele Soare şi urmaşul lui,
August cel tare şi Friederic Vilţielm ai
Prusiei; apoi gloriile cu adevărat geniale
în frunte cu trei papi Alexandru V I , Iuliu
I I şi Leo X, Ulrieh von Hutten, Benvenuto
Cellini, Mirabeau, Chamfort, Napoleon, E.
Th. A. Hoffmann, Beethoven, Grabbe,
Lenau, Heine, Schumann, Schopenhauer,
Lassalle, Maupassant, Nietzsche, Wilde, Le-
nin, Wilson ş. a. Lista aceasta ar mai pur
tea fi întregită cu mulţi ; alţi geniali- din
lumea slavă, despre care însă datele: sunt
greu de câştigat. E sigur însă că ruşii, po­
lonii şi cehii ar putea da un număr conside­
rabil de sifilitici geniali. Autorul declară
cu drept cuvânt, că viata nu are nici un
rost a t â t a timp cât există sifilisul. Civili -
zaţiunea însemnează azi tot atât cât sifili-
zaţiune şi dacă lucrul acesta nu se schimbă
atunci soarta omenirei e pecetluită. Cartea
lui Springer e-un strigăt de durere şi tot
odată un călduros apel către tineret de a
se năzi de acest flagel al omenirei, prin
castitate până la complecta maturitate şi
apoi prin o căsătorie grabnică sau nrin o
altă legătură sexuală cu garanţii de să­
nătate. :
A a p ă r u t în editura revistei noastre,:
Activitatea lui Slavici
Ia „Tribuna" din Sibiu
— un'capitol din istoria culturală
a Ardealului —
de OLIMPIU BOITOS
Volum de 80 pag. format 8° Preţul 60 lei
SOCIETATEA DE MÂINE
Pagini pentru micile întreprinderi, meseriaşi şi muncitori
Grija>statului pentru clasa de mijloc
Răsboiul mondial, care a izbucnit. din
conflicte naţionale, al căror germene a
fost nefasta politică de' naţionalităţi a
fostei monarhii aiistro-ungare, şi care s'a
terminat tot în baza unui principiu na­
ţional, anume acela al autodeterminării
fiecărui popor, a dus la triumf şi cele
mai sublime principii'şi concepţii social-
economice. i'ără combinaţia aceasta, a
naţionalismului integral şi a emancipărei
şi egaiizărei sociai-economice a maselor
din toate ţările europene, jertfele răsbo-
iului mondial n'ar fi fost îndeajuns răs­
plătite. ;
Pentru statele din apus, în care marea
majoritate a cetăţenilor trăia sub directa
influenţă a industriilor mari şi mici, re­
învierea naţionalismului era o necesitate
de viaţă pentru acele popoare, căci socia­
lismul ca doctrină internaţională ame­
ninţă să le desfiinţeze existenţa lor et­
nică. Iar pentru statele din ostul Euro­
pei care nu erau încă cuprinse' de socia­
lismul internaţional, a fost o tot atât de
mare necesitate de viaţă emanciparea şi
egalizarea social'economică a masselor, in
covârşitoarea lor majoritate agricole.
In apus salvarea masselor muncitore­
şti de bolşevizare s'a făcut prin triumful
ideei naţionale, care a fost la baza răs-
boiului mondial, în orient, salvarea rrfas-
selor agricole de bolşevizare se datoreşte
operei ,de înaltă dreptate sociala ce s'a
făcut ţărănimei prin reformele agrare.
Statal român se poate mândri cu cea
mai largă, mai radicală şi mai dreaptă
reformă agrară, cu toate greşelile inerente
unei astfel de mari reforme sociale. -
Intre muncitorimea industrială, care
formează massele mari în statele din apus,
şi între populaţiunea agrară, care domi-
nează cu desăvârşire caracterul statelor
din orient, se găsea — ca o problemă cu
un mare semn de întrebare — clasa mici­
lor industriaşi sau meseriaşi. Pentru ace­
ştia răsboiul n'a dat soluţii directe, cari
să se fi impus prin forţa împrejurărilor.
Problema aceasta a fost deosebit de
grea, dar în acelaş timp şi interesantă,
pentru noul stat român. Grea, fiindcă în
vechea Românie problema nu era cunos­
cută înainte de răsboiu, şi prin urmare
factorii conducători ai statului nu erau
pregătiţi pentru rezolvirea ei; interesantă
fiindeă pentru noul stat român problema
aceasta se punea dintr'odată din două
puncte de vedere: unul social şi celalalt
naţional.
Dreptatea socială pretindea ca Statul
să fie egal de drept cu toate categoriile
de cetăţeni şi interesul naţional arăta că
în privinţa meseriaşilor poporul român
stă cât se poate de rău. In vechiul regat
meseriaşii români sunt inexistenţi, iar în
Ardeal şi Bucovina, aceştia vegetează la
sate, oraşele fiind ocupate aproape exclu­
siv de meseriaşi minoritari. In Basara­
bia lucrurile sunt de tot triste din acest
punct de vedere.
Dar problema meseriaşilor nu era aşa
de simplă ca aceea a plugarilor. Ţăranu­
lui i-s'a dat pământ şi de-aci încolo el
îşi va peltea croi singur soarta sa. Me­
seriaşului ce i-ar fi putut da statul în
epoca de după răsboiu ca să-1 pună în-
tr'o situaţie de egalitate eu ţăranul 1 Ma­
şini, unelte, materie primă? Dar ace­
stea erau aşa de greu de procurat in
primii ani după răsboiu şi în desorgani-
zarea generală care domnea în toate păr­
ţile nici nu s'ar fi putut face o distri­
buţie corespunzătoare şi satisfăcătoare,
rtecunoscandu-se aceste greutăţi mate­
riale, politica de stat a României a fost
îndrumată pe altă cale, mai ducătoare la
scop. S'a înfiinţat chiar la început un
minister al ocrotirilor sociale, din care s'a
format, prin scindare, ministerul actual bătrâneţe. Binefacerile asigurărilor so­
al muncii. Menirea acestui minister a fost
de-a creia posibilităţile principale pen­
tru desvoltarea clasei noastre de mijloc.
Rezultatele obţinute până acum dovedesc
că procedeul aplicat a fost bine chibzuit.
Viaţa şi felul de muncă ale plugarului • mână rezolvarea acestei importante pro­
îi dau ţăranului proprietar de pământ
toată independenţa şi fac din el un om
care duce o viaţă strict individuală. Me­
seriaşul însă trăieşte şi munceşte într'un
complex de împrejurări, cari îi îngră­
desc toată fiinţa şi toate mişcările. Dacă e
patron ase toate grijile de producţie şi arzătoare nevoi ale muncitorilor români.»
de plasare a produselor meseriei sale, iar
dacă e salariat el trăieşte şi munceşte în
cadrul unor anumite reguli şi dispozi-
ţiuni. El nu e liber pe persoana sa decât
într'o măsură redusă şi astfel individuali­
tatea sa nu se poate desvolta şi manifesta
în toată voia ea la ţărani. Aceştia îşi o- în acelaş timp să impuie întregei organi-
rânduiese singuri şi în mod individual
munca, viaţa şi bătrâneţele lor. Meseriaşii
fac aceste lucruri mai mult după princi­
pii colective.
Din această realitate a vieţii de mese­
riaşi au rezultat mişcările sociale, care
prin amestecul unor politiciani interesaţi
au devenit socialiste. Revendicările socia­
liste, fără tendinţele spre dominaţiune
politică şi separaţiune de clasă, au fost
recunoscute ca deplin justificate şi poli­
tica noastră de stat a luat în programul
său o cât mai largă şi mai complectă sa­
tisfacere a lor. îndeplinirea acestei părţi
a programului politic al statului a reve­
nit în mod firesc ministerului muncii,
creiat anume cu acest scop.
Cum am spus mai sus, problema.se
prezenta pentru noul stat român dintr'un
îndoit punct de vedere: unul social si al­
tul naţional. Acesta din urmă nu ^se
poate rezolva prin legiferări speciale, căci
nu se pot acorda avantagii şi favoruri
după consideraţii de naţionalitate. îm­
prejurările, cari au împiedecat în trecut
pe români să îmbrăţişeze mai strâns me­
seriile, au fost în nouile provincii de or­
din politic, cari au dispărut acum, iar în
vechiul regat de ordin social. Ca viaţa de
193 -
meseriaş să atragă elemente bune la sine
trebuie ca ea să se desfăşoare în corida
ţiuni prielnice. Acestea au lipsit până a-
cum.
Activitatea desvoltată la ministerul
muncii a dat în privinţa aceasta roade
frumoase. Tot ce mişcările muncitoreşti
din apus au putut să câştige pentru îm­
bunătăţirea soartei muncitorilor s'a stu­
diat de organele ministerului şi ce se po­
triveşte cu împrejurările de traiu şi de
muncă deia noi se aplică şi aici.
Printre revendicările muncitorilor cele
mai importante sunt asigurările sociale.
Prin acestea cele mai mari griji ale mun­
citorilor de. toate categoriile sunt mult
ameliorate dacă nu cu totul disparate,
fiindcă prin ele muncitorul e pus la adă­
post de suferinţe materiale în caz de
boală, de lipsă de lucru, de lăuzie şi de
ciale nu se extind numai asupra muncite-*
rului individual, ci şi asupra membrilor
familiei lui, ceeace îi face viaţa şi mai
uşoară şi munca mai plăcută.
Din fericire pentru muncitorimea ro­
bleme a fost încredinţată dlui Mihail
Enescu, directorul general al „Casei Gen- '
trale a Asigurărilor Sociale", care n'a a-
dus în fruntea acestei instituţiuni numai
priceperea şi energia unui specialist,: ci
şi o inimă înţelegătoare pentru cele mai
Chestiunea la noi nu se punea numai
pentru calculări de tarife şi încasări de
taxe, ci ca o mare problemă de stat pen­
tru creierea din nou a unei instituţiurii
de stat, care să satisfacă şi revendicările
eu caracter general ale muncitorimei, dar •
zaţiuni timbrul caracterului naţional-al
statului român. Opera nu e încă defini­
tivă, dar cadrele ei mari sunt creiate şi
complectarea marei construcţii sociale nu
se mai poate desăvârşi decât în forma in­
dicată de aceste cadre.
Asigurările sociale au şi ele două părţi.
Una s'ar putea numi strict administra­
tivă şi se ocupă cu calcularea tarifelor,
încasarea taxelor şi distribuţia ajutoare­
lor. Cealaltă are un caracter umaii şi iese
din cercul propriu zis al revendicărilor
profesionale muncitoreşti, trecând în do­
meniul, atât de mult cultivat de străbunii
noştri, al carităţii publice. Nimic din
ceeace oferă ţara noastră ca loc de odihnă,
de recreaţie şi de întremare a sănătăţii
pentru cetăţenii bogaţi, nu va lipsi fn vii­
torul apropiat nici muncitorilor din Ro­
mânia. Ce s'a făcut până acum se ştie,
iar în programul de construcţii pentru
anul acesta găsim următoarele proiecte
mai, însemnate:
Terminarea sanatorului dela Techir
Ghiol, achiziţionarea de sanatorii la Olă-
neşti, Căciulata, Predeal şi alte staţiuni
balneare şi climaterice. Se vor clădi mai
multe dispensării în diferite oraşe şi se
vor termina luerările începute în anul tre-

cut. Tot în anul acesta se vor începe lu­
crările de construcţie pentru palatul cen-
;,tţalţal-Qagei,de Asigurări şpeiale; care
se„va ridica în capitală pe bulevardul Ca­
r o ! şi va costa 45 mii. lei. Vasta operă,
realizată în anii de după răsboiu de
i ^ C a s a Centrală a Asigurărilor Sociale",
se va eurioaşte în curând în tot com­
plexul ei din lucrarea comemorativă care
s'a alcătuit de personalul superior al ace-
.i stei instituţiuni şi care va apare în cursul
Junei viitoare. ' '
i Dacă „Casei centrale" i-a revenit par­
tea, leului îş. opera socială a organizărei
( şi emancipărei maneitorimei române, nici
celelalte secţiuni ale ministerului muncii
n'au pierdut timpul de;geaba. In tot lo­
cul s'a muneit cu pricepe.şi cu multă dra-
;• goste pentru : elasa noastră de mijloc.
Acest departament a avut norocul de a
..avea,în : frunte-bărbaţi ea dd. N. Chircu-
Problema orelor de lucru
, Programele partidelor dempcratice pre­
văd opt ore de lucru pe, zi. Acest dezide­
rat a fost adoptat în toată America, An­
glia şi parţial în celelalte state, chiar şi
la noi, — dar a u generalizat —, deşi
congresul biroului internaţional dela
Washington 1-a adoptat pentru toată lu­
mea. Statele centrale ale Europei caută
formulă ea acest, deziderat să fie genera­
lizat.
Englezii au mers mai departe, adoptând
săptămâna de 44 ore, adică 8 ore pe zi,
iar Sâmbăta numai 4 ore (jumătate, de
ZÎ). Cu chipul aceasta lucrătorii au o zi
şi jumătate pe săptămână liber. Şi la
npi, 'cele mai multe fabrici şi ateliere, .
maieu seamă vara când ziua e mare, luc­
rează câte o jumătate oră pe zi mai mult,
iar Sâmbătă se închide la amiază.
Nu se poate spune că jumătate de zi
liberă,e de prisos, din contra e foarte
necesară* lucrătorul având neyoe de târ-
gueli, curăţenie, seara un spectacol, iar
a doua zi Duminică, zi consacrată odihnei.
In acelaş timp, în America, Anglia, etc.
— nu la noi — s'a făcut dovada că în
cele 44 ore pe săptămână produeţia nu
a scăzut faţă de 48 ore; pentrueă lucră­
torii sunt oameni cu; educaţie şi mai conş­
tienţi căutând singuri să se silească pen-
trii a câştiga orele libere de după amiază
(Sâmbătă). Tot în calculul producţiei
întră şi alte economii, de ' combustibil
ete.
Dar principalul lucru care stimulează
producţia este perfecţionarea maşinismu-
lui. In această privinţă un meseriaş din
America îmi scrie: „La noi nu e ca în
Europa, totul e cântărit cu miligramul,
când ai ţ n t r a t - î n fabrică, ţi se storc
.toate puterile^ de muncă, în angrenajul
, în,, care eşti prins. Eşti mai bine plătit,
dar trebue să produci; timpul nu se pierde
fără folos".
In ; această.privinţă americanii aplică'
principiile lui Tajor, care împarte orga-
-nissarea muncei în cele mai mici amă­
nunte. Realizarea celor opt ore de lucru,
ameliorate cu formula englezească, care
lescu şi Gr. Trancu-Iaşi, cari s'au identi­
ficat eu interesele muncitorimei române
şi astfel au reuşit să facă operă construc­
tivă. Recentele legi depuse de d. G.
Trancu-Iaşi, ministrul muncii, şi votate
de parlament însemnează un. nou progres"
în viaţa noastră socială. Controlul muncii
va pune mai multă ordine şi disciplină
atât în lucrările de producţiune cât şi
în raporturile dintre patroni şi salariaţi,
iar introducerea cecurilor ea mijloc de
plată va uşura mult circulaţia în aface­
rile comerciale, mai cu seamă în timpurile
acestea de criză de numerar.
. Recapitulând cele de mai sus putem
constata, că statul nostru nu a dat uitării
cauza clasei noastre de mijloc şi intere­
sele acesteia sunt pe cale a fi rezolvate
în mod deplin satisfăcător. i rezolvare
Ion Băilâ
este una din problemele sociale pen­
tru care s'a făcut atâta literatură şi
s'au dus atâtea lupte de baricade la 1
Mai, azi nu mai este o utopie, ba încă
imaginaţia economiştilor practici, ne sti­
mulaţi de ameninţările agitatorilor merge
mai departe, proclamă şi realizează săp­
tămâna de 40 ore — cinci zile de lucru
pe săptămână. Nimic nu trebue forţat,
progresul duce la toate, timpul este cel
mai bun cântar al vieţei sociale.
Anul 1927, ne aduce o surpriză.
Henry Ford, proprietarul celei mai mari
uzini din America, a redus orele de lucru
în uzina sa de automobile la 40, adică
cinci zile a opt ore şi două zile pe săptă­
mână Sâmbăta şi Duminica libere. Fap­
tul acesta a revoluţionat întregul orga­
nism al industriilor americane şi le-a
împărţit în două. Pro şi contra.
Pe tărâmul acesta vor fi atrase mai
întâi celelalte fabrici de automobile, apoi
alte ramuri de industrii. Fabricile cele
mai mari de automobile sunt în America
şi ocupă aproape două milioane de luc­
rători. Problema Ford înfricoşează pe
ceilalţi, care cred că scăderea orelor de
lucru va scădea producţia şi o va scumpi,
creind o supremaţie a industriilor de au­
tomobile europene, prin faptu', că din
statisticile americane pe anul 1925, re­
iese că pe toată suprafaţa pământului
circulă 26 milioane de automobile de
toate felurile, dintre care peste 7 5 % sunt
produse americane. (In America se cal­
culează o maşină la 6 locuitori).
Ford scoate din uzina lui un număr de
câteva mii de maşini pe zi, cate costă un
anumit preţ bucata. Dacă tot cu acelaş
personal şi aceleaşi cheltuieli de regie
seoate într'un timp mai redus acelaş
număr de maşini eu acelaş preţ, problema
e rezolvată.
Dar pentru a ajunge Ia aceasta e ne­
yoe: 1. p a mecanismul automatic să
fie perfecţionat pentru a da randament
mai mare. 2. Aportul de supra produc­
ţie al lucrătorilor. 3. Aplicarea princi­
194
SOCIETATEA Î)E Mim
piilor Tajor. cu o supraveghere mai amă­
nunţită. -4. Reducerea cheltuelilor de re» •
gie, combustibil, etc.
Totuşi Ford a declarat că, dacă prin'
reducerea prelor .de lucrunin se va putea
realiza aceiaşi producţie, va reduce sa­
lariile. . .• i
Aceasta a fost numai o ameninţare la
adresa lucrătorilor, care se pot bucura
de o mai mare libertate, dar puterile de
muncă trebuesc sporite şi bine înţeles că '
toţi factorii înţelegând importanţa ches-
tiunei, producţia nu a scăzut şi nici sala­
riile. .
Iată un tablou de producţie a fabrici­
lor Ford la diferite epoci: '
In anul maşini bucata dolari
1908 10.660 950.—
1914 283.161 440.—
1918 708.355 430.—
1922 1,351.333 384.—
1924 1,993.449 255'.—
Astăzi producţia e mai mare şi pre­
ţurile mai eftine.
Dar chestiunea mai are şi o altă faţă,
care este pusă în discuţia econorniştilor
şi conducătorilor de întreprinderi Şi
anume; dacă lucrătorii în timpul celor
două zile de libertate, vor şti să-şi între­
buinţeze acest timp, citind, făcând spor­
turi, îmbunătăţindu-şi gospodăria şi oeu-
paţiuni care să nu necesite cheltueli sup­
limentare. Din contra, dacă vor face ex-«
cursiuni costisitoare şi vor sta în loca­
luri de petreceri, bugetul salariilor se va
dezechilibra şi se va cere mărirea lor.
In această chestiune s'a cerut de către
„Pocket Buletin" publicaţiune oficială
lunară a asociaţiunei naţionale a indu­
striaşilor din Statele Unite, părerea mai
multor conducători de industrie astfel:
Dl D. M. Weyr, preşedintele companiei
oţelăriilor Werton spune: „Opt ore de
lucru timp de cinci zile pe săptămână
lasă salariaţilor prea mult timp liber. Nu
va trece multă vreme şi un nou spor de
salarii va fi necesar, pentru ca muncitorii
să poată face faţă cheltuelilor ce vor
trebui să facă, pentru a-şi ocupa plusul
de ore libere."; Dl E. G. Scott, preşedin­
tele Comp. Scott & Smith, a manufactu-
rei tutunurilor: „Săptămâna de cinci zile'
constitue o aspiraţie legitimă a lucrăto­
rilor americani, dar aplicarea ei necesită
un spor de salariu de zece la sută, care
ar dezavantaja produsele americane pe
pieţele europene. In situaţia actuală,
această măsură ar produce mai multă
pagubă de cât câştig muncitorului ame­
rican,"; Dl J. C. Martien (B'altimore):
„Nevoia ce se simte astăzi de o produc­
ţiune sporită nu permite reducerea du­
ratei muncii. Libertatea nu e un factor
de progres. Lenea face numai rău. Ni­
meni n ' a reuşit în industrie, ştiinţă s & u
altă activitate, limitându-şi durata 'mun­
cii." ; Dl C. • Ceney: „Nimic nu esta mai
greşit de cât politica, diminuărei produc­
ţiei practicată de federaţia americană a
muncii."; Dl W. L. Clause, preşedintele
Comp. de fabricat sticlă din Pittsburg:
SOCIETATEA DE MÂINE

„S'a constatat eă lucrătorul produce în
opt ore tot atât cât produce în zece ore
şi chiar mai mult. Dar nu văd nici un
motiv să se creadă că lucrătorul va munci
în cinci zile cât în şase zile de opt ore,
dat fiind că în cele opt ore el dă maxi­
mum de producţie."; Dl C. B. King:
„Producţiunea va scădea, iar preţul de
cost va creşte. Consumatorul va avea să
sufere cel dintâi, iar progresul industriei
Cultivarea florilor în casă
Micul meseriaş şi muncitorul industrial
lşi ! petrec cea mai mare parte a vieţii lor
în ateliere nu prea plăcute şi puţin să­
nătoase. „Atelierele" meseriaşilor noştri
sunt adeseori şi camere de locuit şi de
dormit. O îndreptare a aeestor neajunsuri
ton se poate spera în cutând, dar ra*i se
poate reduce în câtva prin măsuri siniple
şi necostisitoare, dar care nu sunt luate
în seamă.
Oricine întră în atelierele meseriaşilor
noştri poate constata, că în cele mai
toulte ordinea şi curăţenia lasă mult de
dorit. Un miros greu te izbeşte la nas
eând deschizi uşa şi priveliştea ce se des-
văleşte la prima privire nu e din cele mai
plăcute. Lucrurile acestea, pe care mese­
riaşul nu le mai observă fiindcă e obiş­
nuit cd ele, fac o foarte rea impresie a-
Supra muşteriilor, cari vor evita în viitor
să mai cerceteze astfel de ateliere.
Dar un atelier curat şi bine îngrijit
are, înainte de toate, un efect bun chiar
asupra personalului care lucrează în el.
Acesta se simte ridicat moraliceşte şi prin
se va opri."; Dl J. E. Edgerton, preşe­
dintele asociaţiei naţionale a industriaşi­
lor spune: „Să nu confundăm principiile
ştiinţei .economice cu aspiraţiunile uma­
nitare. Este timpul ca America să înţe­
leagă că lenea nu este o consecinţă na­
turală a prosperităţii materiale."
Mih. Botez-Caucas
industriaş.
asta voia lui de lucru e mai mare şi el
va produce mai mult .
Pe lângă curăţenie şi ordine, un mijloe
foarte potrivit pentru a facfe ttri atelier
plăcut sunt florile. O floare frumos în­
florită, care surâde în fereastră la razele
soâ»elui, face bucurie în casă. Parfumul
ei dă aerului din odaie o aromă plăcută.
Când stai toată ziua în atelier şi n'ai
putinţa să vezi nimic dih natură, pentru
ce nu ţi-ai procura plăcerea de a admira
6 floare, când verdeaţa frunzelor ei face
atât de bine ochilor?. Pentruce să te
scumpeşti la câţiva lei, cât te-ar costa
nişte ghiveciuri'de flori, sau pentru ce
să-ţi pară rău că ai pierde câteva minute
cu udatul şi îngrijirea unor flori, când
ele în schimb îţi dau toată ziua senzaţii
plăcute?"Şi pe cât sunt ele1 de plăcute
pe atât sunt de puţin pretenţioase. Câ­
teva reguli generale dacă le ştii, poţi a-
vea în toi deeursul analul, vara-iama,
flori înflorite în casa ta, în atelierul tău
de toate zilele.
Mai întâiu de toate trebuie să şti. că şi
florile au viaţa lor, care se desfăşoară
după anumite reguli. Poate nu v'aţi dat
seama până acum, dar observaţi că ori­
cum aţi aşeza o floare în fereastră foile
ei caută lumina şi ele se îndreaptă spre
soare. Căldura şi lumina soarelui sunt
eele mai necesare lucruri pentru prospe-
rarea florilor de casă. Sunt, nu-i vorbă,
şi unele flori, cari trăiesc la întuneric şi
la umezeală, dar acestea sunt mai mult
un fel de ierburi fără flori şi fără
parfum.
Cu ajutorul unor deschizături foarte
fine, ce le au în foi, florile absorb din
aer hrana lor, sub forma de oxigen şi de
acid carbonic, din care se compune aerul.
In acelaş timp rădăcinile iau din pămân­
tul udat cu apă alte materii, cari împre­
ună eu acidul carbonic formează în foile
florilor adevăratul nutremânt al plantei.
E uşor de înţeles deci că cu cât aerul din
odăi e mai curat şi cu cât udatul se face
mai regulat, cu atât şi florile vor pros­
pera mai bine.
Peste iarnă unele flori le putem ţinea
tot în casă, altele trebuie duse însă în
pivniţă sau la un loe răcoros. Florile
care-şi lapădă toamna foile se duc în piv­
niţă..
: La oraşe florile pot fi şi un izvor de
venit destul de bun, căci o roză sau o
garoafă, cari înflorese destul de abon-
dent, se vând cu 20'—50 lei.
Primăvara ne aduce o nouă viaţă. Lu­
aţi şi voi îndemnul dela natură şi cŞff-
taţi să vă faceţi viaţa plăcută împoafe*
bindu-vă atelierele şi locuinţele cu flori
gingaşe, frumoase şi parfumate.
Ghiţă Floare

Cum este văzut suplimentul nostru

Iubite Domnule Băilă,
Văd eu plăcere începutul unei noui activităţi a d-tale m
folosul meseriaşilor şi aceasta mi^aduce aminte de prima d-tale
activitate înainte de răsboiu într'un mic oraş din Transilvania.
(Sebeşul-săsesc. Nota Red.).
Am înaintea mea cele două volume din „Munca" din
1908—1910, revistă, aş putea zice, a meseriaşilor ardeleni, re­
vistă întocmită cu atâta grijă, atât de variată şi aşa de bine
prezentată. Meseriaşul găsea: studii cu cuprins general, arti­
cole de specialitate, articole economice, găsea şi produse lite­
rare, între care puteam să apreciez bucăţi iscălite de 4-ta. In
,JHunca" găseam dările de seamă şi bilanţurile anuale ale celor
mai multe din institutele bancare româneşti din Transilvania.
Descrierile petrecerilor meseriaşilor români te umpleau de bu­
curie şi de încredere Oh viitorul neamului nostru. Chiar anunţu­
rile atâtor meseriaşi de un neam cu noi, te umpleau de o sa­
tisfacţie, care era cu atât mai mare, cu cât pricepeai mai bine
rostul acestei clase producătoare în menţinerea independenţei
economice a românilor străini în ţara lor. Totdeauna m'am mi­
rat, eă o asemenea revistă & putut să apară, aşa cum a apărut,
vecinie ameninţată de şovinismul aşa de strâmt al stăpănirei
ungureşti.
Trebuie să recunoaştem, că această clasă a meseriaşilor este
dintre eele mai interesante şi cu atât mai interesantă, cu cât
în ciuda vitregiei timpurilor, această clasă se menţine. E destul
să spunem, că atunci, când s'au pus bazele unei industrii, nici
legile ungureşti din 1872 şi 1884, nici legea românească din
1887 nu se gândesc la meseriaşul supus ungur sdu supui român.
Dar şi mai înainte când în Germania se hotăra crearea unei
industrii mari Karl Marx sădea ura contra acestor producă­
tori: ,Jlegimul de proăvteători mici şi independenţi nu e com­
patibil decât cu o stare de producţiune şi cu o societate foarte
mărginită". In adevăr, independenţa acestei clase faţă de ideile
socialiste îngrijora pe Karl Marx chiar dela început şi cu el
întreg paiilidul social-democrat. întreaga politică industrială
ă Germaniei nu numai că ignorează industria mică, dar îi face
viaţa cât mai grea. Şi dacă ne gândim că progresul tot mai
pronunţat al industriei mari a cucerit terenurile pe care inâu*
stria mică le ocupase mai înainte, este în adevăr extraordinar
eă mica industrie nu numai că nu a dispărut, dar chiar progre­
sează alături de marea industrie. Gradul de activitate care este
înăscută în mica industrie ni-l dă actuala Rusie, unde industria
mare desorganizată de bolşevici trăieşte parazitară, pe seama
bugetului statului bolşevic, iar industria mică este, am putea
zice, înfloritoare, cu toată urgia pe care bolşevicii, demnii ur­
maşi ai lui Kitrl Marx, o deslănţuiesc împotfvca micului indu­
striaş independent. De fapt, datorită calităţii lor de a se adapta
mediului, mica industrie s'a transformat şi a găsit mijloace să
trăiască şi să progeseze pretutindeni.
Numeroase studii şi anchete apărute în Franţa, Anglia
Germania, Austria, Rusia şi aiurea au dovedit importanţa deo­
sebită a acestei clase muncitoare în viaţa economică şi naţională
a ţârei lor. Astăzi cooperativele şi băncile populare sunt puse
şi în serviciul acestei clase de mici producători. De curând Cre­
ditul Industrial acordă meseriaşilor împrumuturi cu o dobândă
numai de 12%. In fine toţi aceia cari cunosc nevoile neamului
sunt înţeleşi că clasa aceasta trebuie încurajată, şi întărită ca
o garanţie pentru dăinuirea mai departe a neamului românesc,
astăzi mai mult decât ce a fost altădată.
Iată împrejurările în care văd apărând sub îngrijirea d-tale
„Pagini pentru micile întreprinderi, meseriaşi şi muncitori".
Fie, ca sarcina, care şi-a luat-o „Societatea de Mâine", să fie
plină de izbândă spre binele neamului atât de scump nouă tu­
turor Cu toată prietenia: Ing. i \ N. Panaitescu

195
•AAAAAAAAAAAAAAAAAAH
•
• Adresa abonatului
•
•
•
•
în stofe de Primăvară •
au sosit şi se găsesc •
de v â n z a r e la •
•
•
şi I •
•
•
•
® « ^ O m O m r a D m ^ ^ @

.
Ageco u
•
depozitul fabricei din
S i b i u şi C i s n ă d i e . I
Toată lumea vizitează • 7wr Societate Generală de Agentură şi
magazinul bogat asortat. • Sr Comerţ, Societate Anonimă
• 5» F.liala Braşov
SUCURSALA: •
•
Cluj, Cal, Mg, Ferdinand 13, •
§ -/- Textile engros -/-

i PrimAria Municipiului Cluj

Cel mai f r u m o s d a r d e sărbători Nr. 5445—1927.
şi cadou s e p o a t e p r o c u r a la

afozinu
Mărfurilor de piele
Propr., Poszler
CLUJ
Calea Regele Ferdinand 2
Poşete moderne pentru femei, serviete
pentru bărbaţi, genţi pentru acte, necesai-
ruri pentru toaletă şi manicuri, şi geaman­
tane de călătorie, se capătă la alegere, cu
preturile cele mai ieftine. La comandă
se confecţionează orice obiect de piele de
lux, după orice plan. La cereri expediază
prompt şi repede.
Anunţ
Se aduce la cunoştinţă generală, că Muni­
cipiul Cluj va vinde pe cale de licitaţie
publică cu oferte în scris închise şi sigilate
materialul lemnos de construcţie din pădurea
„Izvor" şi „Pădurea Neagră", în cantitate de
1178.434 m3, transportat la cantonul silvic
din Muntele Filii jud. Turda.*
Licitaţia se va Jinea în conformitate cu
dispozitiunile art. 72—83 din Legea Con­
tabilităţii publice în ziua de 5 Mai 1927, ora!
5 p. m- înaintea Delegatiunei Permanente;
sala de şedinţe.
Materialul lemnos de mai sus se poate
vedea la fata locului iar conditiunile de
licitaţie la Biroul Silvic (Palatul Primăriei
camera 35). s >
Cluj, la 24 Martie 1927-

_ _ Primăria Municipiului Cluj

Tipărit în Institutul de Arte Grafice „Lapkiado" s. a, Clăi . $