Vasile Voiculescu și-a făcut debutul în literatură în anul 1916 cu

volumul „Poezii” și a fost distins cu Premiul Academiei pentru

volumul „Din țara zimbrului și alte poezii”.
Biografie Vasile Voiculescu:
Vasile Voiculescu s-a născut pe 27 noiembrie 1884 în comuna
Pârscov, județul Buzău, ca fiu al lui Costache Voicu, ulterior
scriitorul a luat numele de Voiculescu. Școala a început-o în satul
Pleșcoi, Buzău, acolo unde a absolvit și cursul primar, după care a
urmat studiile liceale la Liceul Alexandru Hajdeu, apoi la Liceul
Gheorghe Lazăr din București. Și-a început studiile universitare la
Facultatea de Litere și Filosofie din București (1902-1903) și le-a
continuat la Facultatea de Medicină, acolo unde în anul 1910 și-a
obținut doctoratul în medicină. În timpul studenției la medicină s-
a căsătorit cu Maria Mittescu, o tânără din satul natal, studentă la
medicină, căreia i-a dedicat poezii și scrisori de dragoste. În
timpul Primului Război Mondial a fost medic militar la Bârlad,
acolo unde a participat la serile culturale ale lui Vlahuță. A fost
membru titular al Academiei de Științe din România începând cu
21 decembrie 1935. În anul 1993 a fost ales post-mortem
membru al Academiei Române.
  Debutul în literatură

Vasile Voiculescu a debutat în „Convorbiri literare” în anul 1912.

Debutul editorial s-a realizat în anul 1916 cu volumul „Poezii”,
urmând ca în același an să colaboreze la „Flacăra”, ca urmare a
unei recomandări din partea lui Alexandru Macedonski. Inspirația
lui Voiculescu a venit din opera lui Vasile Alecsandri, poeziile lui
George Coșbuc și Alexandru Vlahuță. Opera lui se încadrează în
curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma
ulterior în poezia gândiristă. Temele religioase preferate de
Voiculescu au fost „Nașterea”, „vizita Magilor” și „moartea
Mântuitorului”. A fost distins cu numeroase premii pentru
activitatea sa literară, astfel că în 1939 a primit Premiul pentru
literatură al Editurii Fundațiilor Regale, în 1914 a primit Premiul
național pentru poezie și Premiul Societății Scriitorilor Români
pentru volumul „Poeme cu îngeri”.
După anul 1948, Vasile Voiculescu a fost condamnat pentru
convingerile sale democratice, fiind întemnițat la vârsta de 74 de
ani și interzicându-i-se să mai publice. Dintr-o eroare judiciară,
Voiculescu a fost condamnat la patru ani de detenție în
închisorile comuniste, iar aici se îmbolnăvește de cancer și moare,
doborât de boală, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963.
Operele lui Vasile Voiculescu :
Poezie „Poezii”, București (1916);
„Din țara zimbrului”,
Bârlad (1918); „Pârga”, Editura Cartea românească (1921); „Poeme
cu îngeri”, Editura Cartea Vremii (1927); „Desti”, Editura Cartea
românească (1933); „Urcuș” (poeme), Fundația pentru literatură și
artă (1937); „Întrezăriri” (poeme), Fundația pentru literatură și artă
(1939); „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare” în
traducere imaginară de Vasile Voiculescu (1964). Proză „Capul de
zimbru”, nuvele postume, 1966; „Ultimul berevoi”, nuvele
postume, 1966; „Zahei orbul”, roman scris între 1947- 1958 dar
publicat postum, 1966.