Lucrarea de seminar de la A la Z

Titlul:
Trebuie să răspundă la o întrebare, la o enigmă la o preocupare contemporană (teologică sau laică). El
trebuie să fie precis și concis.
Întrebarea:
Trebuie argumentat apoi de ce întrebarea este importantă, de ce subiectul merită studiat.
Ea se nuanţează şi precizează de obicei pe parcursul cercetării.
Este bine ca apoi să reciteşti în timpul cercetării din când în când întrebarea care fundamentează titlul ca
să te verifici dacă tot ce ai lucrat până atunci are legătură cu subiectul. Aşa ne dăm seama ce este în plus sau
ce ne mai lipseşte.
Trebuie să îţi pui întrebarea, cu ce se foloseşte cineva după ce va citi ce ai scris.
La întrebarea din titlu va trebui să răspunzi în concluzii în cât mai puţine cuvinte şi foarte clar.
Bibliografia:
O lucrare de seminar fără bibliografie nu este o lucrare de seminar.
Bibliografia trebuie să conţină cel puţin 7 lucrări consultate (citite).
Lucrările citate trebuie sa fie citite şi analizate întotdeauna cu un ochi critic.
În bibliografie nu trebuie trecute lucrări care nu au relevanţă pentru subiect.
A face o bibliografie bună poate să fie o placere, te simţi uneori ca şi un colecţionar. Aranjarea
bibliografiei are următoarea structură:
- izvoare (texte sacre, lucrări patristice, liturgice, istorice)
- enciclopedii, dicţionare, manuale, lucrări generale
- lucrări de specialitate
- studii, articole
- informatii mass media
Citările:
Ele sunt pentru fundamentarea ideilor şi concluziilor tale si nu ca să le înlocuiască.
Trebuie sa fie clar cine ce a spus. (citare corectă)
Lucrarea de seminar nu este o înşiruire de citate, trebuie găsit un bun echilibru între argumentaţie luată
din izvoare, literatură şi contribuţia ta (originalitatea).
Textul lucrării trebuie să aibă coherenţă şi fără citări, nu sari din citare în citare.
Conţinutul:
Nu putem să scriem o bună lucrare de seminar daca nu avem nimic de zis (este pierdere de vreme).
Dacă avem sentimentul că nu avem nimic de spus înseamnă că nu am citit suficient.
Trebuie să citeşti suficient ca să:
- ai o poziţie proprie si o privire de ansamblu asupra subiectului.
- poţi alege pe cine şi unde îl citezi.
- şti unde mai poţi să aprofundezi şi care informaţii ţi-ar mai trebui, simţi ceea ce nu stăpâneşti
încă.
- poţi contesta ceea ce unii autori susţin având ca argument izvoarele, statisticile sau alţi autori.
Documentarea:
Ca să găseşti informaţiile necesare pentru întocmirea unei lucrări de seminar trebuie să procedezi astfel :
- vei cauta în biblioteci:
a. la fişier (electronic sau manual) enciclopediile, cursurile si manualele de specialitate sau
izvoarele ca să ai informaţia de bază asupra unui subiect.
b. mai ales la bibliotecile informatizate poţi căuta bibliografie pe subiecte sau autori (Bibli.
Academiei, Universitară sau reţelele bibliotecilor din străinătate etc..)
 c. în bazele de date internationale (Francis, Sociofile, JSTOR, Detabaste, Elektronische
Zeitschriftenbibliothek, PCI full text etc. care sunt pe domenii şi se pot accesa de la marile biblioteci)
- în mass media, pe internet: situri ale diferitelor organizaţii, institute de cercetare specializate si
paginile web ale cultelor respective.
- Să fiţi atenţi la cuvintele cheie folosite în căutare si să le scrieţi nu doar în română ci şi în
franceză, engleză, germană (latină, greacă, ebraică- dacă este cazul, de multe ori utilizând caractere latine).
Încercaţi şi sinonimele lor.
- muncă de teren pentru colectarea de informaţii proaspete.
Documentarea se face în mai multe faze:
a. începi cu o documentare preliminară (sursele primare).
b. citeşti apoi primele articole care sunt indicate reţinând doar ce te interesează.
c. apoi îţi dai seama care sunt autorii importanţi şi care este literatura lor pe care apoi va trebuie să o
consulţi.
Schemele si imaginile utilizate:
Trebuie descrise si explicate în textul lucrării arătându-se importanţa şi necesitatea lor.
Alcătuirea de fişe de lectură:
Trebuie să fi ordonat şi meticulos în alcătuirea lor. Unde nu-i organizare nu-i realizare!
Ele pot fi pe hartie sau direct pe calculator dar trebuie să aibă obligatoriu următoarele caracteristici:
a. Să conţină toate informaţiile legate de sursa din care se citează (autor, titlu, loc, an al apariţiei şi
pagină)
b. Să fie clasificată pe o temă sau problemă (i se dă un nume, un titlu care sintetizează conţinutul
textului aratând că este o definiţie, un comentariu, un exemplu etc.)
c. Să treci în fişă şi ideile care iţi vin când citeşti textul respectiv şi crezi că ţi-ar folosi pentru
redactare. La redactarea capitolului care trateză problematica respectivă reciteşti fişele clasificate pentru el.
d. După ce aţi citit şi aţi făcut fişe la lucrările de bază pe subiect deja ţi se luminează ceea ce vei
scrie şi vezi deja structura şi conţinutul lucrării. Din acest moment lucrarea avanseză repede.
Stilul:
Este de preferabil să scri şi să explici pentru început cât mai simplu şi clar ce ai de spus.
Dacă am înteles cu adevărat un lucru atunci putem să îl explicăm simplu.
Dacă nu poţi să explici simplu şi clar ceva înseamnă că nu ai înţeles încă suficient mecanismul sau
subiectul şi trebuie să te mai documentezi.
Bucuria:
Un student care a terminat o lucrare de seminar bună are de ce să fie bucuros ca şi cel ce a învăţat să
meargă pe bicicletă.
Păcate:
- plagiatul (să copiezi idei sau fraze fără să citezi sursa)
- parafrazarea ( să copiezi texte, idei, schimbând un pic cuvintele)
- să citezi bibliografie fără să o fi citit, de pe internet sau din alta parte. Atenţie, trimiterile sunt de
multe ori greşit date şi trebuie verificate!
- să utilizezi texte luate de pe internet ca şi cum ar fi ale tale (metoda « aspirator virtual » - un alt
tip de plagiat, copiind texte de multe ori fără autor).