NADINE URS

DOMNIȘOARA IULIA – “DOMNIȘOARA IULIA”, de A. Strindberg

- FIȘA PERSONAJULUI –

1. OBIECTIVUL GLOBAL
Obiectivul global al personajului Domnișoara Iulia este să îl facă pe Jean să se îndrăgostească
de ea.

2. OBIECTIVUL SCENIC
ACTUL I: Să îl ademenesc pe Jean și să îl fac să mă dorească

ACTUL II: Să îl fac pe Jean să mă ia de soție și să își asume răspunderea pentru ce a făcut

3. OBSTACOLELE
ACTUL I:

-Jean are o relație cu Kristin, servitoarea

-Jean este servitorul meu

-Ne-ar putea vedea ceilalți servitori

-Faptul că Jean este subalternul meu, nu îi permite să își dea frâu liber simțirilor

ACTUL II:

-Jean nu vrea să își asume răspunderea pentru ce a făcut

-Contele nu ar accepta niciodată o relație între fiica sa și un servitor

-Pe Jean îl interesează doar banii mei

4. SUBSTITUIREA
În viziunea mea, eu îl substitui pe Jean cu fostul meu iubit, cu care am avut o relație de 7 ani de
zile, de la care voiam mereu să primesc afecțiune și confirmare.

5. IMAGINILE INTERIOARE
Câteva dintre imaginile interioare pe care mi le creez atunci când vine vorba de personajul
Domnișoara Iulia, sunt: pe parcursul monologului despre vise – o pisică care a rămas blocată
într-un copac și îi e frică să coboare. Privește în jos, miaună, strigă după ajutor, dar nu e nimeni
să o ajute. O altă imagine ar fi cea din Actul I, a unui tigru care își urmărește prada cu răbdare,
așteptând momentul oportun pentru a ataca. În actul II, imaginea interioară pe care o am în
permanență în fața ochilor este a unei fetițe abandonată de părinții săi la orfelinat. Ea suferă, îi
roagă să nu o lase, să o ia cu ei, dar aceștia refuză și se dezic de ea.

6. INTENȚIE ȘI ACȚIUNE
În primul act, toate intențiile Domnișoarei Iulia sunt îndreptate înspre a-i atrage atenția lui Jean,
în a-l face să cadă în plasa ei. De acolo, și câteva dintre acțiunile pe care aceasta le face: se
apropie foarte tare de el, îl privește într-un mod extrem de seducător, îl atinge, își face dansul în
așa fel încât să se învârtă mereu în jurul lui Jean. Îl provoacă atât prin cuvinte, cât și prin gesturi
și acțiuni, făcându-l pe acesta să explodeze la un moment dat. Ea îi răspunde la sărutul pasional,
dându-i de înțeles că și ea își dorește, dar după, îl respinge cu o palmă, pentru a nu da senzația
unei femei ușoare, dar totuși continuă acest joc al seducției, deoarece știe că Jean este întărâtat
de felul în care se comportă cu el.

În actul al doilea, intențiile Domnișoarei sunt acelea de a-l face pe Jean să fie responsabil pentru
acțiunile sale. Văzând că acesta se opune, acțiunile ei sunt acelea ale unei femei disperate. Îl ia
de gulerul cămășii, se repede la el, țipă, îl plesnește și îl jignește.
 7. MOMENTUL DINAINTE
ACTUL I: Domnișoara Iulia a participat la petrecerea servitorilor, unde i-a sedus, pe rând, pe
toți bărbații de acolo și a dansat cu aceștia, inclusiv cu Jean. Ei i se pune pata pe acesta și când
observă că a dispărut, merge să-l caute.

ACTUL II: Jean și Domnișoara Iulia au fost în dormitorul lui Jean, unde au avut o scenă de
dragoste, de amor și pasiune. În timpul acesteia, ea realizează că Jean nu o dorea decât carnal,
că se comportă cu ea ca un animal, se simte sfâșiată și violată.

8. LOCUL ȘI AL PATRULEA ZID

În ambele acte, acțiunea se desfășoară în interiorul conacului, în camera unde se schimbă
servitorii. Al patrulea zid ar putea fi, așadar, unul cu dulapuri de fier, în care servitorii își țin
lucrurile de valoare.

9. FAPTELE
În primul act, Domnișoara Iulia joacă “femeia fatală”, de aici mersul ei apăsat, de divă. Ținuta ei
este una zveltă, încrezătoare, cu spatele drept. Faptele sale scot la iveală faptul că își dorește să
se apropie cât mai mult de Jean, dându-i târcoale mai mereu. Îi atinge gulerul, îl invită să se
așeze lângă ea.

În actul al doilea, ea este “femeia dezonorată” și caută asumare din partea lui Jean. Când vede
că Jean nu vrea să își asume răspunderea, ea acționează ca o femeie disperată, îl agresează fizic
pe Jean, se agață de el ca de ultima ei speranță.

10.MONOLOGUL INTERIOR
În primul act, monologul interior al Domnișoarei Iulia este centrat în jurul lui Jean. “Vreau să îl
cuceresc pe Jean, este clar că mă place și se simte atras de mine, iar eu nu trebuie să fac foarte
multe pentru a-l face să-mi cadă la picioare.”

În al doilea act, monologul interior este următorul: “Trebuie să îți asumi răspunderea pentru
faptul că m-ai dezonorat. Nu poți să mă lași cu ochii în soare. Dacă nu mă iei tu, viața mea este
complet distrusă și nici unul dintre noi nu are altă scăpar, în afară de aceea de a ne căsători.”
 11.CIRCUMSTANȚE ANTERIOARE
Domnișoara Iulia este o femeie de viță nobilă, crescută într-un conac, tatăl său fiind conte.
Moșia se află în paragină acum, însă în trecut, era înfloritoare. Mama sa nu este foarte prezentă
în viața ei, este posibil ca aceasta să fi suferit de niște probleme psihice în copilăria Iuliei, astfel
neputând să-i fie aproape, așa cum ar trebui să-i fie o mamă copilului ei. Tatăl ei, contele, o lasă
să trăiască liberă, să învețe întreprinderile unui băiat, să călărească cai, să se îmbrace în haine
de băiat, să trăiască ca un copil al naturii. Fiind unicul copil al familiei, ea crește cu impresia că
totul i se cuvine și că nimeni nu are voie să-i spună nu. Ea simte mereu nevoia de confirmare,
lucru care i se trage din faptul că nu a fost un copil care să primească atenția necesară. Are
multe traume, pe care le revarsă pe cei din jurul său, în cazul de față, pe valetul Jean. Are
undeva la 23-24 de ani. Este deja cumva trecută de vârsta măritișului. A avut un logodnic pe
care l-a terorizat, pentru că se comporta tiranic cu el. În consecință, acesta a părăsit-o.
Domnișoara Iulia este într-o continuă căutare a iubirii, deși ea nu știe cu adevărat ce înseamnă
asta.