1.

Reguli generale privind cererile în justiţie

Regulile generale privind cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt înscrise în
art. 82-84 C.
proc. civ.
Aceste reguli sunt următoarele:
a) Indiferent că este o cerere introductivă de instanţă sau incidentală, art. 82
alin. 1 C. proc.
civ. dispune că cererea trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea
instanţei, numele,
domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor şi ale
reprezentantului,
obiectul cererii şi semnătura.
De la condiţia ca cererea să îmbrace forma scrisă Codul îngăduie şi excepţii.
Astfel, pot fi
formulate oral: declaraţia de alegere a competenţei (art. 19), propunerea de
recuzare (art. 29), darea
dreptului de reprezentare (art. 68), declaraţia de precizare a cererii (art. 132),
renunţarea la judecată (art.
246), renunţarea la drept (art. 247), cererea de executare vremelnică (art. 279),
somaţia făcută debitorului
ca să plătească (art. 416 pct. 4).
Potrivit alin. 2 al art. 82 C. proc. civ., în cazul în care, din orice motive, cererea nu
poate fi
semnată, judecătorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia
conţinutul cererii. Despre
toate acestea judecătorul va face menţiune pe cerere.
b) În cazul în care cererea nu este introdusă de parte ci de un mandatar,
acesta trebuie să-şi
justifice calitatea.
Art. 83 C. proc. civ. are în vedere următoarele situaţii:
- mandatarul neavocat va alătura cererii procura în original sau în copie legalizată
(alin. 1);
- mandatarul avocat va certifica el însuşi copia de pe procura sa (alin. 2). El va
anexa la cerere
împuternicirea avocaţială potrivit legii avocaţilor;
- reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al
calităţii sale (alin. 3).
De pildă, tutorele sau curatorul va alătura copia deciziei autorităţii tutelare prin
care a fost numit.
2
Consilierul juridic va depune delegaţia/imputernicirea de reprezentare juridica
eliberată de
persoana juridică pe care o reprezintă, iar administratorul-sechestru va anexa
hotărârea judecătorească
prin care a fost numit.
În cazul în care o persoană acţionează atât în nume propriu, cât şi în calitate de
reprezentant al
celorlalţi reclamanţi, pentru cei pe care îi reprezintă trebuie să prezinte procură.
Dacă nu se depune
procură iar cererea nici nu este semnată de reclamanţii absenţi, instanţa trebuie să-i
citeze pe aceştia
pentru a-şi preciza poziţia în proces.
c) Potrivit art. 84 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată sau pentru
exercitarea unei
căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.
În exerciţiul rolului activ instanţa trebuie să califice cererea în funcţie de scopul
urmărit de cel
care a apelat la unul din elementele acţiunii, ea nefiind ţinută de denumirea pe care
partea a dat-o cererii.
În doctrină1 s-a arătat că dreptul instanţei de a da o denumire corectă unei cereri
greşit intitulate,
este limitat la acele situaţii în care suntem în prezenţa unei erori cu privire la
temeiul juridic şi la
denumirea cererii. Dacă însă se insistă asupra temeiului ales, fără a exista eroare,
obligaţia instanţei este
de a soluţiona cererea astfel cum a fost formulată, pentru că altfel se încalcă
principiul disponibilităţii ca
urmare a schimbării cauzei