4.2.

Cererea reconvenţională

Dacă pârâtul doreşte să obţină şi un alt avantaj, în afar ă de respingerea cererii reclamantului, nu
trebuie să se limiteze doar la formularea întâmpinării, ci trebuie s ă depun ă cerere reconven ţional ă.
Potrivit art. 119 alin. 1 C. proc. civ., dacă pârâtul are pretenţii în leg ătur ă cu cererea
reclamantului, el poate să facă cerere reconven ţională.
Prin urmare, cererea reconvenţională ar putea fi definită ca fiind actul de procedur ă prin care
pârâtul invocă pretenţii proprii împotriva reclamantului.

Prin cererea
reconvenţională pârâtul nu poate invoca orice pretenţii împotriva reclamantului, ci numai acele preten ţii
care au legătură cu cererea de chemare în judecat ă. Nu este îns ă obligatoriu ca preten ţiile celor dou ă p ăr ţi
să fie întemeiate pe acelaşi raport juridic, ci pot s ă aib ă ca temei cauze diferite

Astfel, prin cererea reconvenţională se poate urmări:

- compensaţia judiciară, atunci când pârâtul are de primit de la reclamant o sum ă de bani, iar
creanţa sa nu este certă, lichidă şi exigibilă, astfel încât s ă invoce compensa ţia legal ă prin întâmpinare;
- punerea în discuţie a valabilităţii titlului reclamantului
- obţinerea unei obligări la plată a reclamantului

Întrucât art. 119 alin. 1 C. proc. civ. prevede că pârâtul „poate” să fac ă cerere reconven ţional ă,
înseamnă că, în principiu, cererea reconvenţional ă are caracter facultativ.
Sunt cazuri în care pârâtul este obligat să-şi valorifice pretenţiile pe calea cererii
reconvenţionale.

Cererea
reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecat ă, deci
inclusiv în ce priveşte timbrajul. De vreme ce este o adevărată acţiune, cererea reconvenţional ă trebuie s ă
cuprindă elementele
prevăzute de art. 112 C. proc. civ..
În aceeaşi măsură, cererea reconvenţional ă poate fi anulat ă pentru lipsa elementelor prev ăzute de
art. 133 C. proc. civ. sau, dacă se face dovada vătămării, pentru lipsa celorlalte elemente ale cererii.
D) Termenul de depunere
Cererea reconvenţională se depune odată cu întâmpinarea sau, dac ă pârâtul nu este obligat la
întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare (art. 119 alin. 3 C. proc. civ.).
Dacă reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecat ă, cererea reconven ţional ă se va
depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului (art. 119 alin. 4 C. proc. civ.).
Prin urmare, atunci când întâmpinarea este obligatorie, cererea reconven ţional ă trebuie depus ă cu
cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecat ă (art. 114 1 alin. 2 C. proc. civ.). Numai dacă
întâmpinarea nu este obligatorie, cererea reconven ţional ă poate fi depus ă la prima zi de înf ăţi şare. Pe de
altă parte, dacă întâmpinarea este obligatorie, dar pârâtul nu depune întâmpinare ci doar cerere
reconvenţională, cererea reconvenţională nu poate fi respinsă numai pentru acest motiv. Art. 119 alin. 3
C. proc. civ. care prevede că cererea reconven ţional ă se depune odat ă cu întâmpinarea, trebuie interpretat
în sensul că reglementează termenul de depunere a cererii reconven ţionale, iar nu în sensul c ă dac ă
întâmpinarea este obligatorie şi nu este formulată, trebuie respins ă şi cererea reconven ţional ă.
Nedepunerea întâmpinării atrage drept sancţiune dec ăderea pârâtului din dreptul de a propune probe şi de
a invoca excepţii procesuale relative, iar nu respingerea cererii reconven ţionale.
Dacă hotărârea este anulată/casată pentru necompeten ţă şi pricina este re ţinut ă/trimis ă spre
rejudecare în primă instanţă, cererea reconven ţional ă ar putea fi formulat ă şi dup ă anularea/casarea cu
reţinere/trimitere spre rejudecare, în acela şi termen.
Cererea reconvenţională introdusă tardiv poate fi judecat ă împreun ă cu cererea principal ă numai
dacă părţile sunt de acord. În caz contrar, va fi judecat ă separat (art. 135 C. proc. civ.), iar nu respins ă ca
tardivă.