Art.

280 CPP RM spune: când există suficiente probe că infracţiunea a fost

săvârşită de о anumita persoană organul de urmărire penală întocmeşte un raport cu
propunerea de punere persoana respectivă sub învinuire. Raportul cu dosarul se
înaintează procurorului. Atragerea în calitate de învinuit sau înaintarea învinuirii -
este un din cel mai important act în faza de urmărire penală. Aceasta noţiune nu
trebuie de confundat nici de cum cu atragerea la răspunderea penală, sunt doua
noţiuni diferite. Atragerea persoanei în calitate de învinuit nu înseamnă ca aceasta
persoana este declarata vinovata, numai judecata poate sa declare acest lucru
cercetând minuţios sub toate aspectele cauza. Conform art. 21 al Constituţiei şi 8 CPP
RM, care spune: ca orice persoana acuzata de un delict este prezumată nevinovata
până când vinovăţia nu va fi dovedită în mod legal în cursul unui proces judiciar
public în cadrul căruia i s-a asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.
Dacă, după examinarea raportului procurorul consideră că probele acumulate
sunt suficiente, el emite o ordonanţă, în partea descriptivă a ordonanţei se descriu
probele ce adeveresc circumstanţele săvârşirii infracţiunii.
Atragere în calitate de învinuit consta din 5 acţiuni procesuale:
1. Întocmirea raportului cu propunerea de punere sub învinuire – art. 280
CPP;
2. emiterea ordonanţei - art. 281 CPP;
3. înaintarea acuzării - art. 282 CPP;
4. lămurirea drepturilor şi obligaţiilor – art. 282 al. 3;
5. interogarea învinuitului – art. 282 al. 4 CPP în condiţiile art. 104.
Aceste acţiuni au mare însemnătate pentru asigurarea funcţionării legale
a procesului penal în întregime. Din momentul semnării ordonanţei de atragere
în calitate de învinuit de către procuror, ea capătă putere juridica.
Înaintarea acuzării învinuitului se face de către procuror în prezenţa avocatului
în decurs de 48 ore di momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire, dar nu
mai târziu de ziua în care învinuitul s-a prezentat sau a fost adus în mod silit.
Procurorul după stabilirea identităţii învinuitului, îi aduce la cunoştinţă ordonanţa de
punere sub învinuire şi îi explică conţinutul ei. Aceste acţiuni se atestă prin
semnăturile procurorului, învinuitului, avocatului şi a altor persoane care participă la
această acţiune, indicându-se data şi ora punerii sub învinuire.
Urmărirea greşită a persoanei şi atragerea în calitate de învinuit, poate duce la
о tragedie pentru învinuit şi rudele apropiate şi din aceste considerente se înaintează
cerinţe înalte faţă de această acţiune procesuală. Ordonanţa de punere sub învinuire
trebuie să fie emisa numai în baza probelor destule şi certe. LPP nu desfăşoară
paranteza câte probe anume sunt considerate destule, pentru atragerea în calitate de
învinuit. După sensul legii, este clar una, că nici о dovadă unică şi chiar
recunoaşterea vinei de către învinuit nu pot fi destule pentru acest scop. Deajuns pot
fi numai un cuplu, ori un ansamblu de dovezi, care trebuie să fie convingătoare şi
verificate multilateral.
-2-

Ordonanţa de punere sub învinuire trebuie sa fie pusa la cunoştinţă

învinuitului în decurs de 48 ore din momentul întocmirii ei sau în ziua aducerii
silite a învinuitului. Despre faptul că ordonanţa de punere sub învinuire a fost
adusa la cunoştinţă învinuitului, ultimul о semnează. După ce învinuitul a luat
cunoştinţă de ordonanţa de punere sub învinuire, urmează interogarea lui, dacă
el acceptă să fie audiat, care începe cu întrebarea despre atitudinea lui faţă de
învinuire, daca el recunoaşte sau nu învinuirea. La aceste întrebări învinuitul poate
da unul din următoarele 3 răspunsuri motivate: - recunosc pe deplin (motivează); - nu
recunosc învinuirea complet; - recunosc învinuirea parţial.