Capitolul V

PROCEDURA DE URMĂRIRE ŞI JUDECARE A UNOR

INFRACŢIUNI FLAGRANTE
Articolul 513. Infracţiunea flagrantă
(1) Se consideră flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvîrşirii ei.
(2) Este, de asemenea, flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după săvîrşire, este
urmărit de victimă, de martori oculari sau de alte persoane ori este surprins aproape de locul
comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte care ar da temei de a-l presupune
participant la infracţiune.
Articolul 514. Cazuri de aplicare
(1) Procedura prevăzută de prezentul capitol, completată cu dispoziţiile generale din
prezentul cod, se aplică în cazuri de infracţiuni flagrante uşoare, mai puţin grave sau grave.
(2) Procedura prevăzută de prezentul articol nu se aplică în cazul infracţiunilor săvîrşite de
minori, precum şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă una sau mai multe infracţiuni săvîrşite de
aceeaşi persoană nu sînt flagrante.
Articolul 515. Constatarea infracţiunii
(1) În cazul infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală întocmeşte un proces-verbal în
care consemnează cele constatate privitor la fapta săvîrşită, declaraţiile bănuitului, dacă acesta
acceptă să le facă, şi declaraţiile celorlalte persoane audiate. După caz, pot fi administrate şi alte
probe care se consemnează în procesul-verbal.
(2) Procesul-verbal se întocmeşte şi se aduce la cunoştinţă persoanelor audiate, conform
dispoziţiilor art.260 şi 261, şi împreună cu celelalte materiale se prezintă procurorului imediat, dar
nu mai tîrziu de 24 ore de la momentul întocmirii.
Articolul 516. Verificarea materialelor de urmărire penală
(1) Procurorul, primind materialul de urmărire penală, verifică corespunderea acestuia
prevederilor legale şi, dacă sînt probe suficiente, pune făptuitorul sub învinuire, conform
dispoziţiilor art.281 şi 282, fără întocmirea rechizitoriului, dispunînd trimiterea cauzei în judecată.
(2) În cazul în care procurorul consideră că nu sînt suficiente probe de a pune persoana sub
învinuire, el dispune continuarea urmăririi penale, cu indicarea acţiunilor care urmează să fie
efectuate, şi fixează termene reduse necesare pentru aceasta, care nu vor depăşi 10 zile, cu excepţia
cazurilor în care efectuarea actelor de urmărire penală necesită un termen de executare mai mare.
(3) Dacă procurorul a dispus continuarea urmăririi penale şi făptuitorul este reţinut,
procurorul decide şi asupra aplicării măsurii preventive în condiţiile prezentului cod.
Articolul 517. Judecarea cauzei privind infracţiunile
flagrante
(1) Punerea pe rol a cauzelor privind infracţiunile flagrante se va efectua în termen de 5 zile
de la data primirii dosarului. Prezenţa inculpatului, a apărătorului acestuia, a părţii vătămate şi a
martorilor în şedinţa de judecată este asigurată de către procuror.
(2) Judecarea cauzei se efectuează în ordinea generală prevăzută de prezentul cod, iar dacă
este încheiat acord de recunoaştere a vinovăţiei, se aplică procedura respectivă. Dacă, în şedinţa de
judecată, părţile solicită un termen pentru a pregăti apărarea sau pentru a prezenta probe
suplimentare conform dispoziţiilor art.327, acest termen nu va depăşi 10 zile.
(3) În cazul în care cauza a fost trimisă în judecată împreună cu persoana reţinută în privinţa
căreia nu a fost aplicată măsura preventivă, instanţa care va judeca cauza, la demersul procurorului,
va decide şi asupra măsurii preventive, după caz.
Articolul 518. Decizia instanţei
(1) Deliberarea şi adoptarea deciziei se efectuează conform prevederilor art. 338, 339 şi 340.
(2) După redactarea deciziei, instanţa de apel remite cauza penală, în termen de cel mult 5
zile, instanţei de fond pentru luarea măsurilor de executare, fapt despre care se informează părţile.
Articolul 519. Apelul şi recursul
Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărîrilor judecătoreşti, adoptate în cauzele cu
infracţiuni flagrante, poate fi declarat şi se judecă în ordinea generală prevăzută de prezentul cod.