bţinerea sau recuzarea procurorului

(1) Procurorul nu poate participa la desfăşurarea procesului în cauza penală:

1) dacă există cel puţin una din circumstanţele indicate în art.33, care se aplică în
mod corespunzător;
2) dacă el nu poate fi procuror în baza legii sau a sentinţei instanţei de judecată.
(2) Faptul că procurorul a participat la exercitarea urmăririi penale în calitate de
ofițer de urmărire penală, a condus sau a controlat acţiuni de procedură penală ori a
reprezentat învinuirea în faţa instanţei de judecată nu constituie o incompatibilitate pentru
participarea lui ulterioară la judecarea aceleiași cauze penale.
(3) În cazul în care există motivele prevăzute în alin.(1), procurorul este obligat să
facă declaraţie de abţinere de la participare în cauza respectivă.
(4) Pentru aceleaşi motive, procurorul poate fi recuzat şi de către ceilalţi participanţi
la proces în cauza respectivă, investiţi cu asemenea drept prin prezentul cod.
(5) Abţinerea sau recuzarea procurorului se soluţionează:
1) în cursul urmăririi penale – de către procurorul ierarhic superior, în privința
procurorului ierarhic superior – de către Procurorul General sau unul dintre adjuncții
acestuia, iar în privinţa Procurorului General – de către un judecător al Curţii Supreme de
Justiţie;
2) în cursul judecării cauzei – de către instanţa respectivă.
(6) Hotărîrea asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată.
Articolul 541. Consultantul procurorului
(1) În cadrul procesului penal, procurorul poate fi asistat de un consultant.
(2) La indicația procurorului, consultantul:
a) elaborează proiecte de acte procedurale;
b) acordă asistență procurorului la efectuarea acțiunilor procesuale;
c) comunică actele procedurale și citează persoanele.
(3) Consultantul procurorului activează sub conducerea acestuia şi nu este în drept
să efectueze acţiuni procesuale.
(4) Consultantul este obligat să păstreze secretul profesional, confidenţialitatea
asupra faptelor şi informaţiilor care i-au devenit cunoscute în exercitarea atribuţiilor care îi
revin şi poartă răspundere, conform legii, pentru acţiunile ilegale săvîrşite în exerciţiul
funcţiei.
Articolul 55. Organul de urmărire penală şi atribuţiile lui
(1) Urmărirea penală se efectuează de către ofiţerii de urmărire penală desemnaţi ai
organelor de urmărire penală prevăzute în art.56.
(2) Organele de urmărire penală efectuează sau dispun acţiuni de urmărire penală în
condiţiile prezentului cod.
(3) Organul de urmărire penală are, de asemenea, obligaţia de a lua toate măsurile
necesare pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii.
(4) Dacă există indici ai infracţiunii, organul de urmărire penală, concomitent cu
înregistrarea sesizării despre aceasta, porneşte procesul de urmărire penală şi, călăuzindu-
se de dispoziţiile prezentului cod, efectuează acţiuni de urmărire penală în vederea
descoperirii ei şi fixării probelor care confirmă sau infirmă săvîrşirea infracţiunii, ia măsuri
în vederea asigurării acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a bunurilor dobîndite
ilicit.
(5) Organul de urmărire penală anunţă imediat procurorul despre infracţiunea
săvîrşită şi despre începerea acţiunilor de urmărire penală.
Articolul 56. Conducătorul organului de urmărire penală
şi atribuţiile lui
 (1) În cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le
execută ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Vamal,
Centrul Național Anticorupție și Serviciul Fiscal de Stat, numit în modul stabilit de lege şi
care acţionează în limitele competenţei sale.
(2) Conducătorul organului de urmărire penală exercită controlul asupra efectuării
la timp a acțiunilor de descoperire și prevenire a infracțiunilor, asigură înregistrarea, în
modul stabilit, a sesizărilor despre săvârșirea infracțiunilor și asigură respectarea
termenului de examinare a acestora.
(21) În exercitarea atribuţiilor sale, conducătorul organului de urmărire penală:
a) repartizează ofițerilor de urmărire penală spre soluţionare sesizările şi materialele
referitoare la săvîrşirea infracţiunilor, precum și cauzele penale;
b) transmite ofiţerului de urmărire penală spre executare cererea de comisie
rogatorie şi delegaţia privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală primite de la alte
organe de urmărire penală;
e) retrage, în condiţiile alin. (3), prin ordonanţă, materialele şi cauza penală de la un
ofiţer de urmărire penală şi le transmite altui ofiţer de urmărire penală pentru efectuarea
urmăririi penale;
f) este în drept să-şi reţină sesizările, cauzele penale pentru efectuarea urmăririi
penale personal, adoptînd o ordonanţă motivată, în baza unor temeiuri legale, de primire a
cauzei. În acest caz, îi revin atribuţiile ofiţerului de urmărire penală;
f1) dispune efectuarea urmăririi penale de către mai mulți ofițeri de urmărire penală
în cauze complicate sau de mari proporții;
g) – abrogată;
h) înaintează procurorului demersuri cu privire la anularea unor acte juridice
nelegitime ale ofiţerului de urmărire penală;
i) efectuează alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
(23) Conducătorul organului de urmărire penală coordonează activitatea ofiţerilor de
urmărire penală şi acordă asistenţă metodică la efectuarea urmăririi penale, contribuie la
obţinerea datelor şi materialelor necesare, ia măsuri în vederea executării în termen a
misiunilor ofiţerilor de urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de
investigaţii.
(3) Conducătorul organului de urmărire penală retrage materialele și cauzele penale
repartizate unui ofițer de urmărire penală și le transmite altui ofițer de urmărire penală, cu
informarea procurorului care conduce urmărirea penală, în cazul:
a) transferului, delegării, detașării, suspendării sau eliberării din funcție a ofiţerului
de urmărire penală, potrivit legii;
b) absenței ofițerului de urmărire penală, dacă există cauze obiective care justifică
urgența și care împiedică prezentarea acestuia.
(4) Retragerea sesizărilor și cauzelor penale de la un ofițer de urmărire penală în
vederea repartizării acestora unui alt ofițer de urmărire penală în alte cazuri decît cele
stabilite la alin. (3) se face de către conducătorul organului de urmărire penală doar în
temeiul ordonanței motivate a procurorului.
(5) Conducătorul organului de urmărire penală nu are dreptul să dea indicații
privind efectuarea acțiunilor procesuale, privind deciziile pe caz sau să se implice într-un
alt mod în desfășurarea urmăririi penale.
Articolul 57. Ofiţerul de urmărire penală şi atribuţiile lui
(1) Ofiţerul de urmărire penală este persoana care, în numele statului, în limitele
competenţei sale, efectuează urmărirea penală în cauze penale şi exercită alte acţiuni
prevăzute expres de lege.
 (2) Ofiţerul de urmărire penală are următoarele atribuţii:
1) asigură înregistrarea, în modul stabilit, a sesizării privind pregătirea sau săvîrşirea
unei infracţiuni în cazul în care sesizarea nu a fost înregistrată de conducătorul organului
de urmărire penală, începe urmărirea penală în cazul în care din cuprinsul actului de
sesizare sau al actelor de constatare rezultă bănuiala rezonabilă că a fost săvîrşită o
infracţiune, propune procurorului încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau
refuzul de a începe urmărirea penală;
2) propune transmiterea cauzei penale pentru urmărire penală după competenţă
unui alt organ de urmărire penală;
3) poartă răspundere pentru efectuarea legală şi la timp a urmăririi penale;
4) propune procurorului înaintarea în instanţa de judecată a demersurilor în vederea
obţinerii autorizaţiei de efectuare a acţiunilor procesuale penale, a măsurilor speciale de
investigaţii sau a autorizaţiei de aplicare a măsurilor procesuale de constrîngere, care se
efectuează doar cu autorizarea judecătorului de instrucţie;
5) citează şi audiază persoane în calitate de bănuit, parte vătămată, martori;
6) cercetează şi fixează, în modul stabilit, locul săvîrşirii infracţiunii, efectuează
percheziţii, ridică obiecte şi documente, realizează, conform legii, alte acţiuni procesuale;
7) cere documente şi materiale care conţin date relevante pentru cauza penală;
8) dispune efectuarea reviziei documentare, inventarierii, expertizei judiciare şi altor
acţiuni;
9) conduce, din momentul înregistrării faptei social periculoase, măsurile speciale de
investigaţii pentru descoperirea infracţiunii, căutarea persoanelor dispărute fără urmă,
precum şi a bunurilor care s-au pierdut în urma săvîrşirii infracţiunii;
10) dispune, prin comisie rogatorie, altor organe de urmărire penală efectuarea
acţiunilor de urmărire penală;
11) dă dispoziţii organelor de poliţie sau altor organe competente cu privire la
reţinere, aducerea forţată, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum şi le solicită ajutor
la efectuarea acţiunilor de urmărire penală;
12) recunoaşte persoanele ca parte vătămată, parte civilă, parte civilmente
responsabilă;
13) întreprinde măsuri, prevăzute de lege, pentru asigurarea reparării prejudiciului
cauzat prin infracţiune;
14) solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică
Garantată de Stat desemnarea avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat în
cauza penală în cazurile prevăzute de prezentul cod;
141) informează, în scris, bănuitul, învinuitul, victima, partea vătămată, partea civilă
și explică despre posibilitatea recurgerii la mediere în temeiul art. 219 alin. (9) și al art. 276
alin. (7) și cu privire la lista mediatorilor cu drept de a desfășura activitate de mediator;
142) informează victima sau partea vătămată, în cursul acţiunilor de urmărire penală,
cu privire la serviciile de suport de care poate beneficia (asistență medicală, consiliere
psihologică, servicii de adăpost, asistență juridică) și condițiile generale de acordare a
acestora;
15) soluţionează recuzarea interpretului, traducătorului, specialistului, expertului;
16) adoptă ordonanţe referitor la cererile persoanelor participante la proces în
legătură cu cauza penală;
161) prezintă, la solicitarea mediatorului, informația din cauza penală necesară
pentru derularea procesului de mediere, inclusiv ordonanță de pornire a urmăririi penale,
ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, ordonanța de punere sub
învinuire, ordonanța de recunoaștere în calitate de parte vătămată și/sau de parte civilă,
raportul de constatare sau de expertiză judiciară, prin care sunt constatate circumstanțele
legate de cauzarea prejudiciilor și/sau afectarea drepturilor victimei, și alte informații fără
a prejudicia desfășurarea urmăririi penale;
17) propune alegerea, prelungirea, modificarea şi revocarea măsurilor preventive,
eliberarea bănuitului reţinut pînă la autorizarea arestării de către instanţă;
18) execută indicaţiile scrise ale procurorului;
19) contestă, în caz de dezacord, la procurorul ierarhic superior indicaţiile
procurorului cu privire la efectuarea unor acţiuni procesuale;
20) prezintă, la cererea procurorului, explicaţii în scris;
21) prezintă procurorului probele acumulate în cauză, necesare pentru punerea sub
învinuire.
(3) În procesul penal, ofiţerul de urmărire penală are şi alte împuterniciri prevăzute
de prezentul cod.
(31) Cerinţele ofiţerului de urmărire penală legate de efectuarea urmăririi penale, în
condiţiile legii, sînt obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice.
(4) În exercitarea atribuţiilor procesuale, ofiţerul de urmărire penală decide, în mod
independent, cu privire la orientarea urmăririi penale şi efectuarea acţiunilor de urmărire
penală, cu excepţia cazurilor cînd legea prevede încuviinţarea, autorizarea sau confirmarea
acestora de către procuror ori, după caz, de către judecătorul de instrucţie. Ofiţerul de
urmărire penală se supune prevederilor prezentului cod şi indicaţiilor scrise ale
procurorului şi ale conducătorului organului de urmărire penală. Orice imixtiune în
activitatea ofiţerului de urmărire penală este interzisă.
(41) Dacă nu este de acord cu decizia sau indicaţia conducătorului organului de
urmărire penală ori a procurorului privind efectuarea unor acţiuni de urmărire penală,
ofiţerul de urmărire penală o va contesta imediat, dar nu mai tîrziu de 3 zile, înaintînd
procurorului care conduce urmărirea penală sau, respectiv, procurorului ierarhic superior
materialele aferente şi obiecţiile sale scrise.
(42) Contestarea indicaţiilor prevăzute la alin. (4 1) privind efectuarea unor acţiuni de
urmărire penală, adresată procurorului care conduce urmărirea penală sau, după caz,
procurorului ierarhic superior, nu suspendă executarea lor.
(5) Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure protejarea drepturilor şi
libertăţilor omului în condiţiile legii procesuale penale.