Drept procesual civil

9.02.2011

Nota: ori de cate ori se face trimitere la un articol, fara a se specifica legea respectiva este vorba
despre Codul de procedura civila.

Curs 1

Procesul civil are 2 faze:

1. Faza judecatii;
2. Faza executarii silite.

FAZA JUDECATII

Judecata, indiferent daca este in prima instanta sau in cai de atac, cunoaste 3 etape: etapa
scrisa, etapa dezbaterilor si etapa deliberarii si pronuntarii hotararii

Etapa scrisa

Regula generala pentru formularea cererilor in justitie: art 82 alin. (1), C.proc.civ. Orice
cerere adresata instantelor judecatoresti trebuie sa fie facuta in scris si sa cuprinda aratarea
instantei, numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor, ori dupa caz, denumirea si
sediul lor, numele si prenumele domiciliul sau resedinta reprezentantului, obiectul cererii si
semnatura. Cererea va cuprinde daca este cazul si datele mijloacelor de comunicare utilizate de
parti (nr. de tel., fax, adresa de posta electronic etc.).

De la regula potrivit careia cererile se formuleaza scris exista si exceptii, cand pot fi
formulate si verbal (ex: declaratia de recuzare, de precizare a cererii, darea mandatului judiciar,
renuntarea la judecata, la drept, etc).

Art 82, alin. (2), C.proc.civ.: in cazul in care din orice motive, cererea nu poate fi semnata,
judecatorul va stabili intai identitatea partii si ii va citi acesteia continutul cererii. Despre acestea,
judecatorul va face mentiune pe cerere.

1
 Art 83 C.proc. civ.: cand cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura in original
sau in copie legalizata. Daca mandatarul este avocat, va certifica el insusi copia de pe procura sa.
In cazul reprezentantului legal, se va alatura copie legalizata de pe inscrisul doveditor al calitatii
sale. De exemplu: tutorele sau curatorul va alatura dispozitia de numire din partea autoritatii
tutelare. Administratorul sechestru va alatura hotararea judecatoreasca prin care a fost numit.
Consilierul juridic va alatura delegatia emisa de conducatorul unitatii/institutiei pe care o
reprezinta.

Art. 84 C. proc. civ.: cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac,
este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita. Aceasta este o aplicatie a roulului activ
al judecatorului. Dreptul instantei de a califica cererea exista numai atunci cand este o eroare cu
privire la denumirea cererii sau temeiul juridic al acesteia. Daca insa partea insista in temeiul
juridic indicat, judecatorul este obligat sa solutioneze cererea in limitele indicate pentru ca altfel
se aduce atingere principiului disponibilitatii.

Procedeul prealabil de sesizare a instantei

Art 109 alin. (2) C. proc.civ.: in cazuile prevazute de lege, sesizarea instantei competente se
poate face numai dupa indeplinirea unei proceduri prealabile in conditiile stabilite de acea lege.
Dovada indeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare in judecata.
Procedurile prealabile sunt: procedura reclamatiei administrative, procedura consilierii in
procesele si cererile comerciale evaluabile in bani, procedura reclamatiei in material serviciilor
postale. Neindeplinirea procedurii prealabile se invoca pe cale de exceptie si din punct de vedere
al criteriilor de clasificare a exceptiilor, aceasta este:

1. Exceptie de fond: este in legatura cu conditiile de exercitiu ale actiunii civile

2. Exceptie preemptorie: ca efect al admiterii acesteia, actiunea va fi respinsa
3. Relativa: nu poate fi invocata decat de parat prin intampinare sub sanctiunea decaderii.
Prin exceptie, la sesizarea instantei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune
o incheiere emisa de notarul public cu privire la verificarea evidentelor succesorale prevazute de
Codul civil si de lege. In acest caz, neindeplinirea procedurii prealabile poate fi invocate nu
numai de catre parat, ci si de instanta din oficiu. Exceptia capata caracter absolut.

Cererea de chemare in judecata este o cerere principala pentru ca prin intermediul ei,
reclamantul declanseaza procesul civil. Poate fi definit ca fiind actul de procedura prin care
reclamantul cere instantei aplicarea legii la o anumita situatie de fapt.

Elementele cererii de chemare in jud se regasesc in art 112 C. proc.civ.:

1. Numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partilor, in cazul persoanelor

juridice denumirea si sediul lor, numarul de inmatriculare in Reg. Comertului sau de
inscriere in Reg. Pers. Jur., codul fiscal si contul bancar. Dispozitiile mentionate la art 82

2
 alin 1 sunt aplicabile. Daca reclamantul locuieste in strainatate va arata si domiciliul ales in
Romania unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul.
A) Legiuitorul pune pe acelasi plan domiciliul cu resedinta partii pentru ca ceea ce
intereseaza din punct de vedere procesual este nu domiciliul partii, astfel cum este definit de
prevederile art. 13 din Decretul 31/1954, ci locul unde persoana locuieste in mod efectiv si unde i
se pot face comunicarile privind procesul.
B) In caz de alegere de domiciliu, partea trebuie sa arate si persoana insarcinata cu
primirea actelor de procedurac comunicare facandu-se la aceasta persoana. In lipsa unei atare
indicari, comunicarea se va face la domiciliul partii. (art. 93)
C) Schimbarea domiciliului uneia dintre parti in timpul judecatii trebuie, sub
pedeapsa neluarii in seama, sa fie adusa la cunostinta instantei prin petitie la dosar, iar partii
potrivnice prin scrisoare recomandata a carui recipisa de predare se va depune la dosar odata cu
petitia prin care se instiinteaza instanta despre schimbarea domiciliului. Sanctiunea sub pedeapsa
neluarii in seama presupune ca partea va continua sa fie citata la vechea adresa fara a se mai
putea invoca ulterior, nelegala sa citare (art 98).
D) Cand reclamantul invedereaza ca desi a facut tot ce i-a stat in putinta, nu a izbutit
sa afle domiciliul paratului, presedintele instantei va decide citarea acestuia prin publicitate. (art.
95). Nu este suficienta simpla mentiune din partea reclamantului ca nu cunoaste domiciliul
paratului, ci acesta trebuie sa faca dovada demersurilor intreprinse in acest sens (art 95).
E) Daca reclamantul domiciliaza in strainatate, acesta este obligat sa isi aleaga un
domiciliu in Romania pentru comunicarea actelor de procedura. In caz contrar, neindeplinirea
obligatiei poate atrage suspendarea judecatii potrivit dispozitiilor art 339 C.p.civ.
2. Numele si calitatea celui care reprezinta partea in proces, iar in cazul
reprezentarii prin avocat, numele acestuia si sediul profesional. Indicarea acestui element se
impune in cazul in care cererea de chemare in judecata nu este formulata de titularul dreptului, ci
de reprezentantul acestuia. Reprezentantul trebuie sa arate in cerere ca actioneaza in aceasta
calitate, altfel sanctiunea fiind respingerea cererii ca fiind formulata de o persoana lipsita de
calitate procesuala activa. Dovada calitatii de reprezentant se va face in conditiile art 83 C. p.civ.
3. Obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand
pretuirea e cu putinta. Pentru identificarea imobilelor, se va arata: comuna, judetul, strada,
numarul, iar in lipsa, vecinatatile, etajul si apartamentul, sau cand imobilul e inscris in cartea
funciara, numarul de carte funciara si numarul topografic. Obiectul cererii reprezinta pretentia
concreta a reclamantului dedusa judecatii. In conditiile art 132 C.p.civ., reclamantul poate
modifica sau completa obiectul cererii de chemare in judecata la prima zi de infatisare. In
legatura cu obiectul cererii, reclamantului ii revine obligatia de a-l evalua. Evaluarea lui poate fi
contestata de parat sau de instanta. In aceste cazuri, se va dispune efectuarea unei expertise
evaluatorii. Importanta acestui element: obiectul determina limitele in care se va desfasura
judecata, intrucat in conditiile art 129 alin final, judecatorul e obligat sa se pronunte numai
asupra obiectului cererii. In functie de obiectul cererii se determina competenta generala,
materiala si teritoriala. In functie de obiect se determina o anumita compunere/ constituire a
instantei. In functie de obiect de determina taxa de timbru si timbru judiciar. In functie de obiect

3
se determina admisibilitatea unor mijloace de proba. In functie de obiect se apreciaza incidenta
litispendentei, conexitatii si autoritatii de lucru judecat.
4. Aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea. Motivele de
fapt reprezinta imprejurarile care il determina pe reclamant sa apeleze la concursul instantei.
Motivele de drept reprezinta fundamentul sau temeiul juridic al cererii de chemare in judecata.
Reclamantul nu e obligat sa indice si textele de lege pe care isi intemeiaza pretentiile intrucat
incadrarea in textul de lege o face judecatorul. Spre deosebire de obiect, instanta nu este tinuta de
temeiul juridic al cererii pe care il poate schimba, insa numai dupa ce in prealabil a pus in
discutia partilor aceasta schimbare pentru respectarea principiului contradictorialitatii si dreptului
la aparare. Daca reclamantul insista in temeiul juridic indicat, instanta este obligata sa se
pronunte in limitele fixate de acesta, pentru ca altfel s-ar nesocoti pricipiul disponibilitatii.
5. Aratarea dovezilor pe care se spijina fiecare capat de cerere. Cand dovada se
face prin inscrisuri se vor alatura la cerere atatea copii cati parti sunt, plus cate un exemplar
pentru instanta. Copiile vor fi certificate de reclamant ca fiind conforme cu originalul. Daca se
cere dovada cu martori, se va arata numele si locuinta martorilor fiind aplicabile in mod
corespunzator dispozitiile art 82 alin (1). Cand reclamantul doreste sa-si dovedeasca cererea prin
interogatoriul paratului, se va cere infatisarea in persoana a acestuia.
6. Semnatura: reprezinta manifestarea de vointa a reclamantului in sensul de a
formula cererea si exprima totodata exactitatea continutului cererii. Semnatura trebuie sa fie
olografa, nefiind suficient ca numele partii sa fie dactilografiat. Daca cererea e formulata prin
reprezentant, atunci semnatura va fi aplicata de acesta. Daca reclamantul pretinde ca nu a semnat
cererea si ca nici nu a mandatat vreo alta persoana, se va putea recurge la procedura verificarii de
scripte potrivit dipsozitiilor art 177-184 C.p.civ.

Sanctiunea pentru lipsa elementelor cererii.

Potrivit art 133 alin (1), cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele
reclamantului sau paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula. In privinta
semnaturii, alin (2) prevede ca aceasta lipsa se poate implini in tot cursul judecatii. Daca paratul
invoca lipsa de semnatura, reclamantul va trebui sa semneze cel mai tarziu la prima zi de
infatisare urmatoare, iar cand este prezent in instanta, in chiar sedinta in care a fost invocata
nulitatea. Rezulta ca elementele esentiale ale cererii sunt numele, obiectul si semnatura. In
privinta semnaturii, desi textul cere ca paratul sa invoce lipsa acesteia, ceea ce inseamna ca
norma ocroteste interesul paratului, in doctrina s-a aratat ca lipsa acestui element depaseste
interesul privat al paratului, nefiind permis ca instanta sa fie investita cu cereri pe care sa nu le
poate solutiona, dar pe care sa fie obligata sa le pastreze pe rol intrucat paratul nu invoca lipsa
semnaturii.

Sanctiunea care intervine in cazul altor elemente ale cererii.

O sanctiune care poate interveni este nulitatea cererii (art 105 alin. (2), teza 1), cu conditia
dovedirii producerii unei vatamari. O alta sanctiune consta in respingerea cererii ca fiind
formulata de o persoana lipsita de calitate procesuala activa atunci cand cererea e formulate de

4
reprezentant care nu indica calitatea in care actioneaza. O alta sanctiune: anularea cererii pt lipsa
dovezii calitatii de reprezentant atunci cand cererea este formulata de reprezentant care isi indica
aceasta calitate, dar nu ataseaza dovada acestei calitati. O alta sanctiune: in cazul in care
reclamantul nu a propus probe prin cerere si nici la prima zi de infatisare, intervine sanctiunea
decaderii. O ultima sanctiune este aceea a suspendarii solutionari cauzei in temeiul dispozitiilor
art 1551 C.p.civ. care intervine atunci cand desfasurarea normala a procesului este impiedicata
din vina reclamantului prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul
judecatii.

Introducerea, constituirea si repartizarea dosarului

Introducerea cererii
Actele de procedura depuse personal prin posta, fax sau curier se depun la registratura instantei
unde primesc data certa. Plicurile cu care cererile sunt inaintate instantei se ataseaza la dosar
intrucat vor face posibila verificarea datei trimiterii cererii.
La primirea cererii, presedintele sau judecatorul care il inlocuieste va verifica daca aceasta
intruneste cerintele prevazute de lege. Cand este cazul, reclamantului i se pune in vedere sa
completeze sau sa modifice cererea si sa depuna copii certificate de pe toate inscrisurile pe care
isi intemeiaza cererea.
In procesele in care sunt mai multi reclamanti sau parati, presedintele instantei, tinand cont
de numarul foarte mare al acestora si de necesitatea de a se asigura desfasurarea normala a
activitatii de judecata cu respectarea dr partilor, va putea dispune reprezentarea lor printr-un
mandatar si indeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele
mandatarului la domiciliul sau sediul acestuia. Daca partile nu aleg un mandatar sau nu se inteleg
asupra mandatarului, intervin urmatoarele situatii:
1. in cazul reclamantulor pricina va putea fi suspendata in conditiile art 339 C.p,civ.
2. in cazul paratilor, presedintele instantei va numi un curator special.
Presedintele instantei de indata ce constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege
pentru cererea de chemare in judecata fixeaza termenul pe care sub semnatura il da in cunostinta
reclamantului prezent sau reprezentantului sau. Celelalte parti vor fi citate.
Primul termen de judecata va fi stabilit astfel incat de la data primirii citatiei, paratul sa aiba
la dispozitie cel putin 15 zile pentu a-si pregati apararea, iar in procesele urgente, cel putin 5 zile.
Daca paratul locuieste in strainatate, presedintele va fixa un termen mai indelungat iar prin
citatie, paratul va fi informat ca are obligatia de a-si alege domiciliul in Romania, unde sa i se
faca toate comunicarile privind procesul. In cazul in care paratul nu se conformeaza,
comunicarile se vor face prin scrisoare recomnadata, iar recipisa de predare va tine loc de dovada
de indeplinire a procedurii de citare.
Presedintele va dispune citarea paratului impreuna cu o copie de pe cerere si inscrisuri
punandu-i-se in vedere obligatia de a depune la dosar intampinare cel mai tarziu cu 5 zile inainte
de termen.

5
 Sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, presedintele instantei, cu ocazia fixarii
termenului de judecata si daca s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea paratului la
interogatoriu, alte masuri pentrut administrarea probelor si orice alte masuri necesare desfasurarii
procesului potrivit legii.
Presedintele va putea incuviinta prin incheiere executorie masuri asiguratorii precum si
masuri pentru asigurarea dovezilor ori penttu constatarea unei situatii de fapt.

Constituirea dosarului
Dupa ce actele depuse la registratura au primit data certa, se va genera numarul de dosar din
registrul electronic al instantei. Acest numar este numar unic de dosar si se va mentine in toate
etapele procesuale. Doasarul se inregistreaza apoi in OPIS-ul alfabetic, in registrul general si in
registrul de termene al arhivei. Pe coperta dosarului se mentioneaza numarul electronic, numarul
completului, denumirea instantei, obiectul cauzei, numele/denumirea partilor, numele
redactorului hotararii, numarul din registrul de executari.

Repartizarea dosarului
Dupa constituire, dosarul este repartizat in conformitate cu Legea 304/2004, in mod aleatoriu
unui complet de judecata. Schimbarea compunerii completului de judecata nu se va putea face
decat pt motive intemeiate precum incompatibilitatea, abtinerea sau recuzarea, concediu de
odihna al judecatorului, promovarea la instanta superioara.

Curs 2

Efectele cererii de chemare in judecata.

Prin introducerea cererii de chemare in judecata se declanseaza procesul civil.

1. In aplicarea principiului disponibilitatii instanta nu actioneza din oficiu ci numai la
cerere;
2. Prin cererea de chemare in judecata se determina cadrul procesual cu privire la parti
si obiect.
Largirea cadrului procesual cu privire la parti nu se poate dispune de instanta din oficiu ci
numai prin manifestarea de vointa a partilor, sub forma cererilor de interventie fortata, sau a
tertelor persoane, sub forma cererilor de interventie voluntara.
3. In cazul competentei teritoriale alternative, introducerea cererii de chemare in
judecata exprima alegerea facuta de reclamant pentru una din instante deopotriva competente si
odata facuta aceasta alegere reclamantul nu va mai putea reveni asupra ei;
4. Prin cererea de chemare in judecata, dreptul devine litigios si poate forma obiect al
unei cesiuni;
5. In cazul actiunilor strict personale cererea nu poate fi introdusa decat de titularul
dreptului. Prin exceptie, daca cererea a fost introdusa de titularul dreptului poate fi continuata de

6
mostenitori (de exemplu actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama, actiunea in sabilirea
paternitatii);
6. In cazul actiunilor reale si mixte, paratul va fi considerat ca posesor de rea-
credinta. In cazul in care cererea are ca obiect o suma de bani nepurtatoare de dobanzi, de la
data introducerii cererii vor incepe a curge dobanzile;
7. Intrerupe termenul de prescriptie, chiar de este introdusa la o instanta
necompetenta.

Conditii
a. Instanta sa-si decline competenta fata de un alt organ cu activitate jurisdictionala
Daca cererea este respinsa ca inadmisibila sau ca nefiind de competenta instantelor romane
nu se va mai produce efectul suspensiv de prescriptie.
b. Cererea sa fie admisa.
Daca cererea este respinsa, anulata, perimata, prescrisa sau reclamantul a renuntat la ea nu se
mai produce efectul intrerupator de prescriptie.
c. Cererea de chemare in judecata sa fie introdusa in termenul de prescpritie
extinctiva.
d. In cazul in care reclamantul isi modifica ori completeaza cererea, momentul care
intereseaza in privinta termenului de prescriptie este cel a momentului introducerii cererii
modificatoare/completatoare.

Intampinarea
Reprezinta mijlocul procedural prin care paratul se apara de pretentiile reclamantului.
Sediul materiei: art. 115-118 C.proc. civ.
Continut
1. Numele si prenumele, domiciliul/resedinta paratului. pentru persoana juridica si
sediul acesteia, numarul de inmatriculare in Registrul Comertului, codul fiscal, codul
unic de inregistrare, contul bancar.
2. Exceptiile de procedura pe care paratul le ridica la cererea reclamantului. Fata de
exprimarea textului nu inseamna ca nu trebuie indicate si exceptiile de fond. Precizarea
textului vizeaza faptul ca exceptiile de procedura neinvocate prin intampinare nu mai
pot fi invocate ulterior cu exceptia celor de ordine publica. Exceptiile de fond pot fi
invocate in orice stare a pricinii.
3. Raspunsurile la toate capetele de fapt si de drept ale cererii. Astfel, paratul
invedereaza elementele prin care solicita respingerea cererii reclamantului.
4. Dovezile cu care se apara impotriva fiecarui capat de cerere. Cand va cere dovada
cu martori va arata numele si locuinta lor precum si datele de identificare a mijloacelor
de incunostintare a martorilor.
5. Semnatura. Sanctiunea pentru lipsa semnaturii intervine in aceleasi conditii ca cea
pentru cererea de chemare in judecata.

7
 Sanctiunea nulitatii poate intreveni insa si pentru lipsa altor elemente ale intampinarii, in
conditiile art. 105 (2) C.proc. civ.
Procedura intampinarii
Dupa depunerea cererii de chemare in judecata, presedintele va dispune a se comunica
paratului, odata cu citatia, copii de pe cerere si inscrisuri punandu-i-se in vedere obligatia
depunerii intampinarii cu minim 5 zile inaintea termenului de judecata.
Primul termen de judecata va fi astfel incat paratul sa aiba la dispozitie minim 15 zile pentru
a-si pregati apararea, iar in procesele urgente minim 5 zile.
Intampinarea nu se timbreaza. La aceasta se vor alatura atatea copii de pe intampinare cati
reclamanti sunt si tot atatea copii certificate de pe inscrisurile pe care se sprijina si in plus cate un
exemplar pentru instanta. Daca mai multi reclamanti au un singur reprezentant sau un reclamant
sta in judecata in mai multe calitati, se va depune la dosar pentru aceste parti o singura copie.
Cand sunt mai multi parati, pot raspunde toti printr-o singura intampinare.
In conditiile art. 132 (1) C. proc. civ., daca la prima zi de infatisare instanta a acordat
reclamantului un termen pentru intregirea sau modificarea cererii, instanta va dispune amanarea
pricinii si comunicarea cererii modificatoare paratului in vederea facerii intampinarii.
Intampinarea trebuie comunicata reclamantului.

Caracterul obligatoriu al intampinarii.

Este obligatorie, afara de cazurile cand legea prevede altfel (de exemplu in materia asigurarii
dovezilor, procedura divortului, actiunile posesorii, in materia somatiei de plata).
Este obligatorie si in caile de atac ordinare si extraordinare.
Sanctiune. Termenul de depunere al intampinarii – 5 zile inainte de termenul stability pentru
judecata. Termenul se calculeaza pe zile libere, potrivit art. 101 (1) C. proc. civ. Rezulta ca
sanctiunea pentru nedepunere este decaderea paratului din dreptul de a mai depune probe si de a
invoca exceptii relative in conditiile art. 103 coroborat cu art. 136 C. proc. civ.
Sanctiunea decaderii poate fi evitata in conditiile art. 138 pct. 2 si 4 C. proc. civ.
Daca paratul nu a formulat intampinare si nici nu a propus probe, la prima zi de infatisare,
instanta nu va mai putea acorda paratului un termen pentru depunerea intampinarii intrucat
sanctiunea decaderii nu poate fi inlaturata decat in cazurile si conditiile expres prevazute de lege.
Daca paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, presedintele ii va pune in vedere, la
prima zi de infatisarea exceptiile, dovezile si toate mijloacele de aparare despre care se va face
vorbire in incheirea de sedinta.
Instanta va acorda la cerere un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii,
incidenta acestui text va fi intotdeauna apreciata prin raportare la art. 156 C. proc. civ.

Cererea reconventionala
Reprezinta actul de procedura prin care paratul formuleaza pretentii proprii fata de reclamant.
Sediul materiei: art. 119-120 C. proc. civ.
Paratul poate sa abandoneze pozitia defensiva si sa adopte o pozitie ofensiva fata de
reclamant.

8
 Din dispozitiile art. 119 alin. (1) rezulta ca pretentiile paratului din cererea reconventionala
trebuie sa aiba legatura cu cererea reclamantului, insa, nu este neaparata nevoie ca pretentiile
reciproce ale partilor sa aiba aceeasi cauza juridica.
Prin exceptie, in materie comerciala si in material arbitrajului, pretentiile din cele doua
cererri trebuie sa rezulte din acelasi raport juridic.

Scopul cererii reconventionale

1. sa neutralizeze pretentia reclamantului;
2. sa obtina o atenuare a pretentiilor reclmanatului;
3. sa obtina obligarea la plata si a reclamantului.

Trebuie precizat ca paratul nu este obligat sa formuleze cerere reconventionala pentru a

formula o pretentie fata de reclamant ci le poate invoca sub forma de aparare urmand ca instanta,
in cazul in care constata intemeiate aceste aparari sa respinga actiunea reclamantului fara sa se
pronunte in dispozitiv asupra pretentiei paratului.

Caracterul facultativ al cererii reconventionale

Cererea reconventionala are caracter facultativ spre deosebire de intampinare ceea ce
inseamna ca paratul nu este obligat sa uzeze de mijlocul procedural prin exceptie. Exista cazuri
in care cererea reconventionala este obligatorie. De exemplu in materia divortului daca paratul
doreste sa obtina desfacerea casatoriei din vina exclusiva a sotului reclamant este obligat sa
depuna cerere reconventionala cel mai tarziu la prima zi de infatisare pentru faptele petrecute
inainte de aceasta data. Pentru faptele petrecute dupa aceasta data paratul va putea face cerere
reconventioanala pana la inchiderea dezbaterilor.

Continutul cererii reconvetionale

Are continutul unei cereri de chemare in judecata. Asadar elementele pe care trebuie sa le
cuprinda cererea sunt cele prevazute de art. 112 C. proc. civ., iar sanctiunea care intervine pentru
lipsa vreunui element al cererii reconventioanle va fi cea prevazuta pentru cererea de chemare in
judecata.
Nimic nu se opune ca atat intampinarea cat si cererea reconventionala sa fie facute prin
acelasi inscris, cu conditia ca din cuprinsul acesteia sa rezulte elemetele specifice fiecarui act
procedural, insa, pentru rigoare, desfasurarea procesului civil este de preferat ca cele doua acte
procedurale sa fie facute sub forma unor inscrisuri distincte.

Termenul de depunere a cererii reconventionale

Potrivit art. 119 alin. (3) C. proc, civ. cererea reconventioanla se depune odata cu
intampinarea sau daca paratul nu este obligat la intampinare, cel mai tarziu la prima zi de
infatisare. Asadar cererea reconventionala trebuie depusa cu cel putin 5 zile inainte de termenul
stabilit pentru judecata.

9
 Sanctiune nedepunerii in termen a cererii reconventioanle consta in judecarea separata a
acesteia fata de cererea principala daca partile nu consimt sa se judece impreuna, potrivit art. 135
C. proc. civ.
Asadar instanta va intreba mai intai partea adversa daca consimte ca cele doua cereri sa se
judece impreuna iar in caz negative se va dispune disjungerea cererii reconventionale si
judecarea separate. Daca reclamanul si-a modificat cererea de chemare in judecata, cererea
reconventionala se va depune cel mai tarziu pana la termenul ce se va incuviinta paratului de
catre instanta.
Nedepunerea intampinarii nu atrage decadera paratului din dreptul de a formula cerere
reconventioanla pentru ca sanctiunea decaderii intervine numai in cazul nerespectarii termenului
de depunere a intampinarii. Faptul ca art. 119 (3) C.proc. civ. leaga momentul depunerii cererii
reconventionale de intampinare nu trebuie interpretat decat in sensul ca textul vizeaza numai
termenul de depunere a cererii reconventioanle.
Prin exceptie de la sanctiunea disjungerii cererea reconventionala nedepusa in termen,
prezinta o exceptie in materia de divort.
Potrivit art. 610 C. proc. civ., nedepunerea cererii reconventionale in termenele aratate atrage
decaderea paratului din dreptul de a cere divortul afara de cazul cand cererea reclamantului a fost
respinsa si motivele divortului s-au ivit ulterior.
Ca exceptie de la termenul de formulare a cererii reconventionale art. 609 ingaduie
formularea acestuia si in apel.
In doctrina s-a aratat ca se poate depune cerere reconventionala si dupa casarea cu trimitere
spre rejudecare la prima instanta.

Procedura de judecata a cereri reconventionale

Cererea reconventionala este o cerere reconventioanal de competenta instantei sesizate cu
cererea principala (art. 17 C. proc. civ.). Cererea reconventionala se judeca odata cu cererea
principala. Cand insa numai cererea principala este in stare de judecata instanta poate judeca
separat cererea reconventionala. In acest sens, va dispune disjungerea cererii reconventionale.
Disjungerea se dispune printr-o incheiere care nu este susceptibila de a fi atacata separat ci
numai odata cu hotararea asupra fondului.
Dupa disjungere cererea reconventionala se va judeca de aceeasi instanta, efectul prorogarii
de competenta producandu-se si dupa disjungere.
Cererea reconventionala se bucura de independenta procesuala. Aceasta inseamna ca instanta
se va pronunta asupra acestei cereri chiar daca cererea principala a fost respinsa, anulata,
respinsa ca prescrisa sau reclamantul a renuntat la ea.
Este admisibila cererea reconventionala formulat de reclamant fata de cererea
reconventionala formulat de parat.

Masurile asigurătorii

10
 Sunt mijloace de conservare si indisponibilizare pe parcursul procesului a bunurilor
debitorului spre a se evita distrugerea, degradarea, disparitia acestora sau diminuarea activului
patrimonial al debitorului in scopul valorificarii acestora de catre creditor dupa obtinerea titlului
executoriu. Asadar masurile asiguratorii nu presupun existenta titlului executoriu.
Ele sunt:
I. Sechestrul asigurător.
Consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului pana la obtinerea de
catre reclamant a unui titlu executoriu in conditiile in care obiectul procesului de fond poarta
asupra unei sume de bani.
Conditii necesare (art. 591 C.proc. civ):
a. Creditorul are o creanta constatata prin act scris si exigibila. In acest caz, pentru
infiintarea sechestrului asigurator se cer indeplinite urmatoarele conditii:
- creditorul sa aiba o creanta constatat prin act scris si exigibila;
- creditorul sa faca dovada intentarii actiunii privind fondul dreptului, situatie
in care va depune la dosar un certificate de greva in acest sens;
- creditoul pate fi obligat la plata unei cautiuni al carui cunatum este fixat de
instanta. Cautiunea in acest caz are caracter facultativ, in sensul ca se va datora numai in masura
in care instanta stabileste aceasta obligatie.
b. Creditorul are o creanta exigibila dar fara a fi constatata prin act scris.
Conditii:
- creditorul sa dovedeasca ca are o creanta exigibila;
- creditorul sa faca dovada intentarii actiunii de fond;
- creditorul sa depuna o cautiune de jumatate din valoarea reclamata.
Expresia valoare reclamata inseamna valoarea obiectului cererii dedus judecatii in procesul
principal de fond, iar nu valoarea bunurilor a caror sechestrare se cere. In acest caz cautiunea are
caracter obligatoriu si dovada achitarii acesteia se anexeaza la cererea de infiinatre a sechestrului
asigurator. Nedepunerea dovezii de plata a cautiunii atrage sanctiunea respingerii cererii de
infiintare a sechestrului ca inadmisibila.
c. Creditorul are o creanta care nu este exigibila.
Conditii:
- sa faca dovada ca a intentat actiunea de fond;
- sa faca dovada ca debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date
creditorului sau ca nu a dat asigurarile promise sau ca este pericol ca
debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda sau
risipeasca averea;
- Creditorul sa faca dovada achitarii cautiunii in cuantumul fixat de
instanta. In acest caz cautiunea are caracter facultativ.

Procedura de judecata a sechestrului asigurator

Cererea de sechestru este de competenta instantei care judeca cererea principala pe fond.

11
 1. Poate fi formulate ca cerere principala cand procesul pe fond nu mai este pe rolul
instanei competente;
2. Ca cerere incidentala, cand este formulata in timpul judecarii procesului principal;
3. Ca cerere accesorie, cand este formulata odata cu cererea principala. Cererea se
solutioneaza de urgenta in camera de consiliu, fara citarea partilor. Instanta se pronunta
prin incheiere executorie fixand totodata cuantumul cautiunii ce trebuie achitata pentru
ipotezele 1 si 3.
Nedepunerea cautiunii in termenul fixat de instanta, atrage desfiintarea de drept a
sechestrului. Acesta se constata prin incheiere data fara citarea partilor.
Incheierea de infiintare a sechestrului este supsusa numai recursului, in termen de 5 zile de la
comunicare. Recursul se judecta de urgenta si cu precadere cu citarea partilor. Pronuntarea
hotararii atat in prima instanta cat si in recurs poate fi amanata cu 24 de ore iar redactarea
hotararii trebuie facuta in termen de 48 de ore de la pronuntare.
Masura sechestrului asigurator se duce la indeplinire de catre executorul judecatoresc,
potrivit regulilor de la executarea silite.

Ridicarea sechestrului, se dispune in urmatoarele cazuri:

1. daca debitorul a dat garantii indestulatoare, caz in care cererea se solutioneaza in
camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. Asupra cererii instanta se pronunta
printr-o incheiere supusa recursului in 5 zile de la pronuntare.
2. in cazul in care cererea principala in temeiul careia a fost incuviintata masura, a fost
anulata, respinsa sau perimata prin hotarare irevocabila sau daca cel care a facut-o a
renuntat la judecarea aceasteia. In aceste cazuri, instanta se pronunta supra cererii de
ridicare prin icheiere data fara citarea partilor. Valorificarea bunurilor sechestrate se
realizeaza numai dupa ce creditorul a obtinut titulul executoriu.

II. Poprirea asigurătorie.

Se poate infiinta asupra sumelor de bani, titluri de valoare sau altor bunuri mobile
incorporale, urmaribile, datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta le va datora
in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente.
Regulile privind infiintarea, procedura de judecata, executarea, valorificarea si ridicarea
masurii se face in aceleasi conditii ca sechestrul asigurator.

III. Sechestrul judiciar

Consta in indisponibilizarea bunurilor mobile si immobile ale debitorului ce formeaza obiect
al litigiului.
Conditii:
- Exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal,
asupra posesiei unui bun mobil sau imobil ori asupra folosintei sau
administrarii unui bun proprietate comuna;

12
 - Sa faca dovada existentei acestui proces pe fond. Prin exceptie de la
aceasta regula sechestrul judiciar se va putea infiinta fara a exista
proces in cazurile prevazute de art. 599 C. proc. civ.;
- Masura sa fie necesara pentru conservarea dreptului

Procedura de judecata
Cererea de sechestru judiciar este de competenta instantei care judeca cererea principala, iar
in cazurile prevazute de art. 599 C. proc. civ. de instanta in circumscriptia careia se afla imobilul.
Cererea se judeca de urgenta si cu citarea partilor.
In cazul admiterii cererii instant ail va putea oblige pe reclamant la darea unei cautiuni iar in
cazul bunurilor immobile se va inscrie masura in cartea funciara.
Pronuntarea hotararii se face in 24 de ore iar redactarea acesteia in 48 ore.
Incheierea este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare.

Administratorul sechestru.
Paza bunului sechestrat va fi incredintata unui administrator sechestru. In cazurile urgente
presedintele instantei va putea numi un adiminstrator provizoriu pana la solutionarea cererii de
sechestru judiciar.
Administratorul sechestru poate fi o persoana desemnata de comun acord de parti. In caz de
neintelegere, administratorul sechestru va fi desemnat de instanta, putand fi chiar detinatorul
bunului. In toate cazurile insa administratorul sechestru trebuie sa nu fie interesat in cauza.
Executorul judecatoresc se va deplasa la locul situarii bunului ce urmeza a fi pus sub
sechestru si il va da in primire pe baza de proces verbal administratorului sechestru. Un exemplar
al procesului verbal se va inainta instantei care a incuviinta masura. Adminsitratorul sechestru va
putea face toate actele de conservare si administrare a bunului, va incasa orice venituri sau sume
datorate, va putea plati datorii cu caracter curent precum si cele constatate prin titluri executorii.
Va putea sta in judecata in numele partii litigante cu privire la bunul pus sub sechestru cu
autorizarea prealabila a instantei care l-a numit. Adminsitratorul sechestru va putea primi o
remuneratie stabilind totodata si modalitatea de plata de catre instanta in cazul in care este o alta
persoana decat debitorul bunului.

Ridicarea sechestrului judiciar

In lipsa unor dispozitii legale masura se ridica prin ramanerea irevocabila a hotararii asupra
fondului si prin inlocuirea sau demisia administratorului sechestru.

Curs 3

Citarea si comunicarea actelor de procedura

13
 Citarea este actul de procedura prin care partile si ceilalti participanti la proces sunt
incunostintati despre existenta procesului, despre data si locul desfasurarii acestuia.
Comunicarea este actul de procedura prin care participantilor la proces li se aduce la
cunostinta continutul actelor de procedura efectuate pe parcursul procesului si despre care trebuie
sa aiba cunostinta

Regulile care guverneaza citarea in procesul civil sunt:

Potrivit art. 185 C.p.civ, judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau
infatisarea partilor afara de cazul cand legea dispune altfel;
Potrivit art. 107 presedintele va amana judecarea pricinii ori de cate ori constata ca partea care
lipseste nu a fost citata cu respectarea cerintelor legale sub pedeapsa nulitatii.
Din cele doua reguli rezulta urmatoarele concluzii:
- in procesul civil este obligatorie legala citare a partilor iar nu prezenta lor;
- cele doua norme au caracter imperativ sub aspectul conditiilor de invocare - nelegala
indeplinire a procedurii de citare nu poate fi invocata decat de partea cu privire la
care s-a savarsit aceasta neregularitate si numai la prima zi de infatisare urmatoare
celei la care s-a savarsit neregularitatea. Daca neregularitatea s-a produs la ultimul
termen de judecata nulitatea decurgand din necitare se va putea invoca in calea de
atac.

Termenul in cunostinta.
Au termen in cunostinta potrivit art. 153 C.p.civ. urmatoarele persoane:
- Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentatnt legal ori conventional si a luat
termenul in cunostinta. In acest sens partea trebuie sa semneze ca a luat termen in cunostinta, in
lipsa semnaturii partea va trebui citata.
- Deasemnea partea care a fost prezenta la un termen de judecata, ea insasi sau prin reprezentant.
- Partea careia personal sau prin reprezentat legal sau conventional i s-a inmanat sub semnatura
de primire citatia petnru un termen de judecata.
Institutia termenului in cunostinta presupune ca toate aceste persoane enumerate au cunostinta de
toate termenle de judecata ulterioare nemaifiind citate pentru acestea.
Exceptii de la institutia termenului in cunostinta:
1.Nu se aplica in cazul redeschiderii judecatii dupa ce a fost suspendat;
2. In cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu. In acest caz daca partea
chemata la interogatoriu nu a fost citata in acest scop insa partea careia i s-a incuviintat proba
renunta la administrarea ei procesul va putea continua;
3. in cazul in care procesul se repune pe rol;
4. in cazul militarilor in termen si al detinutilor;
5. In cazul in care se efectueaza procedura verificarii de scripe [art. 180(1)];
6. in cazul solutinarii cererii de majorare a onorariului de expert [art. 213 (2)];
7. in cazul cercetarii la fata locului [art. 216 (1)]

14
Preschimbarea termenului in cunostinta.
Nu poate fi schimbat decat pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea partilor.
Cererea de preschimbare se solutioneaza de completul investit cu judecarea cauzei. Cererea se
solutioneaza in camera de consiliu, fara citarea poartilor. In cazul admiterii cererii partile vor fi
citate pentru noul termen.

Preschimbarea prin publicitate art. …

Cand reclamantul invedereaza ca desi a facut tot ce i-a stat in putinta nu a izbutit sa afle
domiciliul paratului presedintele instantei va dispune citarea acestuia prin publicitate.
Se face prin afisarea citatiei la usa instantei. In cazurile in care presedintele completului de
judecata apreciaza ca este necesar va dispune ca citatia sa se publice si in M. Of. sau intr-un ziar
mai raspandit. Afisarea precum si publicarea citatiei in M. Of. sau intr-un ziar se vor face cu
minim 15 zile inainte de data fixata pentru judecata iar in cazurie urgente termenul va putea fi
redus la 5 zile.
Daca paratul se infatiseaza, si dovedeste ca a fost citat prin publicitate cu rea-credinta, toate
actele de procedura ce au urmat incuviintarii acestei citari vor fi anulate, reclamantul urmand a fi
sanctionat cu amenda si obligat la despagubiri potrivit legii.

Citatia
Formularul de citatie cuprinde doua parti: prima parte care ramane la partea careia i se adreseaza
si cea de-a doua parte care reprezinta adeverinta de primire sau procesul verbal de indeplinire a
procedurii de citare care se returneza la dosarul cauzei.
Continutul citatiei – art. 88 C.proc.civ.
Dovada de primire sau procesul verbal intocmit de agentul de procedura are continutul prevazut
de art. 100 C.proc.civ.

Persoanele insarcinate cu efectuarea comunicarilor.

Comunicarea cererii si a tuturor actelor de procedura se face din oficiu prin agentii procedurali ai
instantei sau prin orice alt salariat al acesteia precum si prin agenti ori salariati ai altor instante in
ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunica actul.
Instanta solicitata sa indeplineasca procedura de citare sau de comunicare pentru alta instanta
este obligata sa ia de indata masurile necesare si sa trimita instantei solicitante dovezile de
primire a procedurii.
In cazul in care comunicarea nu este posibila in conditiile anterioare, aceasta se va face prin
posta, cu scrisoare recomandata, cu dovada de primire sau prin alte mijloace care asigura
transmiterea textului si confirmarea primirii lui.
Comunicarea se face in mod gratuit. Cheltuielile necesare in acest scop se acopera din fondurile
repartizate in acest scop de la bugetul de stat.
Daca partile au avocat sau consilier juridic cererile, intampinarile sau alte acte se pot comunica
direct intre acestia (disp. Legii 202/2010). In acest caz cel care primeste actul va atesta primirea

15
si va cosemna data primirii pe insusi exemplarul care se va depune la instanta, sub sanctiunea
neluarii in seama.
Dovada comunicarii poate fi facuta si prin orice alt inscris depus la dosarul cauzei prin care se
atesta sub semnatura primirea fiecarui act de procedura care a fost comunicat.
In scopul obtinerii datelor si informatiilor necesare pentru realizarea procedurilor de comunicare
instantele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare
detinute de autoritati si institutii publice.

Termenul necesar pentru comunicare

Ipoteza primului termen de judecata. Primul termen va fi stabilit astfel incat de la data primirii
citatiei partea sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile pentru a-si pregati apararea, iar in procesele
urgente minim 5 zile.
Infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin mandatar, acopera orice vicii de procedura.
Partea este insa in drept in acest caz sa ceara amanarea daca nu i s-a inmanat citatia in termen.
Ipoteza termenului urmator de judecata si pentru primul termen fixat dupa casarea cu
trimitere spre rejudecare determinata de necercetarea fondului. Citatia va fi inmanata partii
cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata. In pricinile urgente, termenul poate fi si mai
scurt, dupa aprecierea instantei.
Niciun act de procedura nu se va putea indeplini in zilele de sarbatoare legala afara de cazuri
urgente dupa incuviintarea presedintelui.

Locul unde se face comunicarea.

Inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau resedinta celui citat.
Cand acesta are o asezare agricola, comerciala, industriala sau profesionala in alta parte,
inmanarea se poate face si la locul acestor asezari.
Inmanarea citatiei se poate face oriunde cand cel citat primeste citatia.
Partea prezenta in instanta, personal sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de
procedura si a inscrisurilor care i se comunica in sedinta. In acest caz instanta poate incuviinta la
cerere un termen pentru a lua cunostinta de acte.

Situatii speciale ce pot aparea in legatura cu locul unde se face comunicarea

Pentru cei ce se gasesc sub arme citatia se inmaneaza la comandamentul superior cel mai
apropiat.
Pentru cei care alcatuiesc echipajul unui vas de comert, inmanarea se face, in lipsa unui
domiciliu cunoscut, la capitania portului unde se afla inregistrat vasul.
Pentru detinuti inmanarea se face la administratia inchisorii.
Pentru bolnavii aflati in spitale, ospicii ori sanatorii, la directia asezamantului respectiv.
Situatii ce pot aparea la inmanarea actelor de procedura sunt reglementate de art. 92 C.proc.civ.

Inmanarea citatiei unei persoane juridice

16
Comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate face prin afisare in cazul
persoanelor juridice precum si in cazul asociatiilor sau societatilor care potrivit legii pot sta in
judecata. Prin exceptie, citarea se poate realiza prin afisare atunci cand se refuza primirea sau
daca se constata la termen lipsa oricarei persoane la sediul acestora.
Nu trebuie aplicata stampila personei juridice intrucat o astfel de mentiune este contrara
prevederilor art. 100 C.proc.civ. care reglementeza continutul procesului-verbal de inmanare a
actelor de procedura.

Etapa dezbaterilor

Etapa dezbaterilor cunoaste trei momente:

- activitatea premergatoare sedintei de judecata
- activitatea din timpul sedintei de judecata
- activitatea ulterioara sedintei de judecata

Activitatea in timpul sedintei

- (citim in curs “rolul grefierului de sedinta” )

Conducerea sedintei de judecata.

Presedintele deschide, suspenda si ridica sedinta.
Presednitele exercita politia sedintei, putand lua masuri pentru pastrarea ordinii si bunei
cuviinte
Daca nu mai este loc in sala presedintele ii poate inlatura pe cei care vin mai tarziu sau pe cei
care depasesc numarul locurilor din sala de judecata.
Nimeni nu poate fi lasat sa intre cu arme in sala de judecata afara numai daca le poarta in
vederea serviciului ce indeplineste in fata instantei.
Cei care iau parte la judecta sunt obligate sa aiba o purtare cuviincioasa.
Acel ce vorbeste instantei trebuie sa stea in picioare, presedintele putand incuviinta exceptii
de la aceasta regula.
Pot fi indepartati din sala minorii si persoanele care s-ar infatisa intr-o tinuta necuviincioasa.
Daca printre cei indepartati din sala ar fi vreuna din parti, inainte de inchiderea dezbaterilor
aceasta va fi chemata in sala si, sub sanctiunea nulitatii, i se vor pune in vedere toate faptele
esentiale petrecute in lipsa sa, precum si declaratiile celor ascultati. Aceasta dispozitie nu se
aplica in cazul in care partea indepartata din sedinta a fost asistata de un avocat care a ramas mai
departe in sala.
Presedintele poate chema la ordine orice persoana care tulbura mersul dezbaterilor.
Daca acesta chemare ramane fara rezultat el poate obliga pe tulburator sa paraseasca sala si la
nevoie va da ordin sa fie scos din sala.

17
 Daca in cursul sedintei se savarseste o fapta penala, se aplica dispozitiile C.p.p.
Presedintele poate sa ordone indepartarea tuturor persoanelor din sala daca altfel nu se poate
pastra ordinea.
Fotografierea, filmarea sau inregistrarea in sala de sedinta se face numai cu aprobarea
presedintelui de complet.

Desfasurarea sedintei de judecata.

Presedintele deschide sedinta, vizeaza, dateaza actele si cererile depuse in timpul sedintei.
La inceputul sedintei presedintele va solutiona cauzele care comporta amanari. Acestea pot fi
solutionate si de un singur membru al completului de judecata.
Dupa ce s-au solutionat cauzele, urmeaza solutinarea pricinilor in ordinea de pe lista afisata
la usa salii de jdecata. Prin excetpie, o pricina poate fi solutionata inaintea altora care se afla cu
prioritate pe lista de sedinta daca ambele parti sunt prezente si daca ceilalti impricinati avand
cauze anterioare pe lista de sedinta nu se opun. Pentru motive temeinice presedintele poate
incuviinta o alta ordine a cauzei in afara celei sabilita pe lista de sedinta.
Daca nici una dintre parti nu se prezinta la judecata si nici una nu a solicitat judecarea cauzei
in lipsa, cauza se va suspenda, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. In acest sens
judecatorul va lasa cauza la sfarsitul sedintei cand, in ordine, va dispune masurile ce se impun in
fiecare dosar. Suspendarea poate fi dispusa si potrivit art. 1551 C.proc.civ.

Solutionarea pricinilor care nu comporta amanari

Pricinile urgente si cele ramase in divergenta se vor solutiona cu prioritate.
Instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiilor de procedura si de fond invocate de
parti sau de instanta din oficiu.
Judecatorul va incerca impacarea partilor.
Daca nu s-a reusit impacarea partilor se va trece la administrarea probelor si solutionarea
cererilor, in urmatoarea ordine: presedintele va da cuvantul mai intai reclamantului si apoi
paratului; intervenienul principal vorbeste dupa relcamant iar intervenientul accesoriu, precum si
chematul in garantie, vorbeste dupa partea in folosul careia a intervenit sau l-a chemat in
judecata. Presedintele va putea da cuvantul de mai multe ori putandu-l margini insa de fiecare
data.
Cand instanta se socoteste lamurita, presedintele va declara dezbaterile inchise.
Partile vor putea fi indatorate sa depuna concluzii scrise, ale sustinerilor lor verbale. Partile
vor putea insa sa depuna concluzii scrise si fara sa fie obligate.
Pricina poate fi repusa pe rol daca instanta gaseste necesare lamuriri noi.

Activitatea ulterioara sedintei de judecata.

Incheierea de sedinta .
Potrivit art. 255 (2), incheierile reprezinta hotarari ale instantei in cursul judecatii.

18
 In termen de doua zile de la sedinta de judecata, grefierul de sedinta va intocmi incheierea de
sedinta. Incheierea reprezinta un proces-verbal al fapelor petrecute in sedinta de judecata.
Incheierea de sedinta se intocmeste pentru fiecare termen de judecata. Prin exceptie, in cazul in
care pronuntarea a fost amanata se va intocmi o incheiere de dezbateri, care va cuprinde faptele
petrecute la ultimul termen de judecata si care va face corp comun cu hotararea, reprezentand
practicaua hotararii. Cuprinsul unei incheieri este asemanator cu al unei hotarari. Se spune ca
incheierea reprezinta “in mic” o hotarare.
Incheierea cuprinde: practicaua, in care se consemneaza compunerea si constituirea
completului, modul in care partile au fost prezente (personal sau prin mandatar), cererile
formulate, concluziile partilor etc.; considerentele, care reprezinta motivarea instantei in privinta
masurilor dispuse; dispozitivul, care cuprinde masurile dispuse de instanta.
Incheierile de sedinta, pentru ca preced hotaraea finala, se numesc incheieri premergatoare si
se clasifica in: incheieri preparatorii si interlocutorii
Incheierile preparatorii sunt cele prin care instanta rezolva anumite aspecte ale cauzei in
vederea solutionarii acesteia. Ele nu leaga instanta, judecatorul putand reveni asupra lor.
Incheierile interolutorii sunt cele prin care instanta, dezlegand un aspect al procesului, lasa sa
se intrevada care va fi solutia. Acestea ii leaga pe judecatori, in sensul ca nu vor putea reveni
asupra masurilor dispuse.

Regimul juridic al cailor de atac impotria incheierilor.

Incheierile se pot ataca doar cu hotararea pronuntata asupra fondului. Prin exceptie
incheierile prin care s-a intrerupt ori suspendat cursul judecatii pot fi atacate separat.
Exista incheieri care nu pot fi atacate cu nici o cale de atac. De exemplu, incheierea prin care
s-a admis ori s-a respins abtinerea si incheierea prin care s-a respins recuzarea, sau incheierea de
incuviintare a executarii silite.
De retinut ca exista si incheieri care constiutie actul final al judecatii. De exemplu, incheierea
de renuntare la judecata.

Prima zi de infatisare
Reprezinta acel termen de judecata la care partile legal citate pot pune concluzii.
Sediul materiei: art. 134 C.proc.civ.
Pentru a vorbi de prima zi de infatisare trebuie sa fie indeplinite cumulativ cele doua conditii:
partile sa fie legal citate si sa poate puna concluzii.
A pune concluzii inseamna a-si exprima punctul de vedere cu privire la orice cerere, exceptie
care se invoca in cusul procesului, si nu trebuie confundata cu concluziile pe fondul cauzei.
Prima zi de infatisare nu trebuie confundata cu primul termen de judecata. Ele pot
coincide daca inca de la primul termen de judecata sunt indeplinite in mod cumlativ cele doua
conditii.

Importanta primei zile de infatisare.

19
 La prima zi de infatisare instanta va putea da reclamantului un termen pentru intregirea sau
modificarea cererii. Prin intregirea cererii se intelege completarea acesteia cu elementele care
lipsesc, iar prin cererea modificatoare se intelege acea cerere prin care se schimba partile,
obiectul sau cauza actiunii. In acest caz, instanta va dispune amanarea pricinii si comunicarea
cererii modificate paratului, in vederea formularii intampinarii.
Cererea nu se socoteste modificata si nu se va acorda termen, ci se vor trece doar in
incheierea de sedinta, declaratiile verbale facute in instanta, atunci cand:
- reclamantul indreapta greselile materiale din cuprinsul cererii;
- reclamantul mareste sau micsoreaza catimea obiectului cererii;
- cand reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
- cand inlocuieste cererea in constatare printr-o cerere in realizare sau dimpotriva,
cand cererea in constatare poate fi primita.
In aceste cazuri, instanta poate dispune comunicarea catre parat a unei copii de pe incheierea
de sedinta in care s-au consemnat aceste declaratii ale reclamantului daca interesul apararii
paratului impune aceasta.
La prima zi de infatisarea poate propune probe noi.
Daca paratul a formulat cerere reconventionala, reclamantului i se va acorda un termen
pentru a depune intampinare.
In cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, la prima zi de infatisare
presedintele ii va pune in vedere sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele sale de aparare
despre care se va face vorbire in incheierea de sedinta. In acest caz, instanta ii poate acorda la
cerere un termen pentru pregatirea apararii si depunerea intampinarii.
La prima zi de infatisare paratul poate formula cereri de interventie fortata.
Pe parcursul procesului pot exista mai multe termene de judecata ce pot fi calificate ca prima
zi de infatisare, insa, sub aspectele de importanta anterior mentionate, prezinta relevanta numai
termenul calificat ca fiind prima zi de infatisare potrivit art. 134 C.proc.civ.

Curs 4

Exceptiile procesuale (s de examen)

Pot fi definite ca reprezentand acele mijloace procesuale prin care, in conditiile legii, partea
interesata, procurorul sau instanta din oficiu si fara a pune in discutie fondul pricinii, invoca
neregularitati procedurale ori lipsuri vizand conditiile de exercitiu ale actiunii civile, urmarind,
dupa caz, intarzierea sau impiedicarea judecatii in fond.
Ca si natura juridica, exceptiile procesuale constituie un mijloc de aparare. Cu toate acestea
exceptiile procesuale nu se confunda cu apararile pe fond.

Raportul dintre exceptiiile procesuale si inadminsibilitati

20
 In literatura de specialitate s-a incercat consacrarea, acreditarea institutiei
inadmisibilitatilor . Aceasta este o institutie artificiala intrucat C. proc.civ reglementeaza numai
exceptiile de procedura si exceptiile de fond. In plus, fata de solutiile pe care inadmisibilitatile le
determina, acestea se circumscriu unor exceptii, fie de procedura, fie de fond. Asadar,
inadmisibilitatea reprezinta nu o exceptie ci solutia pe care o poate primi actiunea ca urmare a
invocarii unei exceptii.

Clasificarea exceptiilor procesuale

1. Dupa obiectul lor
a) Exceptii de procedura
b) Exceptii de fond
Exceptiile de procedura vizeaza neregularitati referitoare la compunerea sau constituirea
instantei (de exemplu, exceptia de recuzare, exceptia de incompatibilitate). Mai pot viza
competenta instantei (ex., exceptia de necompetenta) sau pot viza procedura de judecata (ex.,
exceptia de conexitate).
Exceptiile de fond vizeaza lipsuri ale conditiilor de exercitiu a actiunii civile (ex., exceptia
lipsei de interes, exceptia lipsei calitatii procesuale active/pasive, exceptia lipsei capacitatii
procesuale de folosinta sau de exercitiu).
2. Dupa efectul pe care il produc
a) Exceptii dilatorii
b) Exceptii peremptorii (dirimante).
Exceptiile dilatorii sunt cele care tind la amanarea judecatii, refacerea unor acte, disjungerea
cererii reconventionale, transferul unui dosar de la un complet la altul.
Exceptiile perempotrii (dirimante) tind la respingerea sau anularea cererii.
Exista exceptii care incep prin a avea efect dilatoriu si sfarsesc prin a avea un efect
peremptoriu. De exemplu, exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant, sau exceptia lipsei
capacitatii procesuale de exercitiu.
Este posibil ca aceeasi exceptie sa produca in proces efecte diferite. De exemplu exceptia de
necompetenta, produce efect dilatoriu atunci cand cauza este declinata la o alta instanta sau
organ cu activitate jurisdictionala competent. Are de asemenea efect dilatoriu, cand pricina se
declina la o instanta dintr-un stat membru al U.E., poate avea insa efect peremptoriu, atunci cand
cererea se respinge ca inadmisibila intrucat nu este de competenta instantelor judecatoresti sau ca
nefiind de competenta instantelor romane (in cazul statelor care nu sunt membre U.E.)
3. Dupa caracterul normelor inculcate
a) Exceptii absolute
b) relative
Exceptiile absolute pot fi invocate de orice parete interesata, procuror sau instanta din oficiu in
orice stare a pricinii. Prin exceptie, necompetenta materiala de ordine publica poate fi invocate
de parti ori de judecator la prima zi de infatisare in fata primei instante dar nu mai tarziu de
inceprea dezbaterilor asupra fondului (L. 202/2010) .

21
 Exceptiile relative pot fi invocate numai de partea interesata si numai intr-un anumit termen,
respective la prima zi de infatisare urmatoare celei la care s-a savarsit neregularitatea procedurala
respectiva.

Procedura de solutionare a exceptiilor procesuale

Conditii de invocare
Paratul invoca exceptiile prin intampinare. De asemenea, in cazul in areparatul nu etse
reprezentat sau asistat de avocat, la prima zi de infatisare presedintele ii va pune in vedere sa
ararte exceptiile cu care intelege sa se apere. Daca la prima zi de infatisare reclamantul a depsu o
cerere de intregire ori mofigicare a cererii de che,mare in judecata, instanta va dispune
comunicaea cererii modificate paratului in vederea depunerii intampinarii (prin aceasta putand
invoca exceptii).
Reclamantul nu poate sa invoce exceptia de necompetenta teritosriala relativa. Daca paratul
a formulat cerere reconventionala, reclamantul poate sa invoce exceptii prin intampinarea la
cererea reconventionala. Neregularitatile savarsite pe parcursul judecatii pot fi invpocate pe cale
de exceptie de partea interesata, sub sanctiunea decaderii, cel mai traziu la prima zi de infatisare
ce a urmarat neregularitatii si inainte de a se pune concluzii pe fond (art. 36 C.p.civ. asa cum a
fost modificat prin L 202/2010).
Instanta poate sa invoce exceptiile absolute in orice stare a pricinii cu conditia ca acestea sa
fie puse in prealabil in discutia contraditocrie a partilor. Prin exceptie, exceptia de necom
materiala si teritoriala exclsiva vor putea fi invocate de instanta numai panala la prima zi de
infatisare in fata primei instante dar nu mai tarziu de inceprea dezbaterilor asupra fondului.
Interevenientul voluntar principal sau accesoriu, poate invoca numai exceptiile vizand
neregularitati procedurale ivite ulterior interevenirii sale in proces. Daca acesta a devenit parte in
proces pana la prima zi de infatisare va putea sa invoce si exceptiile relative anterioare acestui
moment. Exceptiile absolute pot fi invocate indifferent daca neregularitatea ce formeaza obiect al
acestora au fost savarsite inainte sau dupa interevenirea sa in proces. Aceleasi reguli se aplica si
celui chemat in judecata, celui chemat in garatntie si celui aratat ca titular al dreptului.
Procurorul poate invoca exceptiile absolute in orice stare a pricinii insa nu poate invoca
exceptiile relative.

Judecarea exceptiilor procesuale

Regula este data de art. 137 (1) C. p. civ. Potrivit caruia instanta se va pronunta mai intai
asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in tot sau in
parte, cercetarea in fond a pricinii. Exceptia este data de art. 137 (2) si consta in aceea ca
exceptiile vor putea fi unite cu fondul cauzei daca pentru judecarea lor este nevoie sa se
administreze dovezi in legatura cu dezlegarea in fond a pricinii. Si in acest caz insa, dupa unirea
exceptiei cu fondul, instanta are obligatia de a souitona cu precadere exceptiile si mai apoi fondul
pricinii.

Ordinea de solutionare a exceptiilor

22
 In ipoteza in care se invoca concomitent mai multe exceptii procesuale, trebuie stabilita
ordinea de solutionare a acestora. C. proc. civ. nu stabileste o astfel de ordine ci se limiteaza la a
stabili ca se vor solutiona mai intai exceptiile de procedura si apoi cele de fond.
In doctrina s-a apreciat ca in stabilirea ordinii de solutioanre a exceptiilor revine
judecatorului investit cu solutinatra pricinii care va trebui sa tina seama de caracterul si efectele
pe care le produc in proces diferitele exceptii invocate. S-a stability ca vor avea prioritate
exceptiile legate de investirea instantei, necompetenta acesteia, puterea de lucru judecat,
prescriptia. In concluzie, in determinarea ordinii de solutionare a exceptiilor invocate
concomitant judecatorul trebuie sa re raporteze atat la criteriul prevazut de art. 137 (1) cat si la
criteriu propus de doctrina.

Actul pe care il pronunta instanta asupra exceptiei

Daca este admisa, instanta pronunta o incheieree pentru ipoteza in care se amana judecata sau
pronunta o hotarare pentru ipoteza in care respinge sau anuleaza cererea. Hotararea va fi supusa
acelorasi cai de atac ca si hotararea asupra fondului. Daca exceptia este respinsa pronunta o
incheiere interlocutory care leaga instanta nemaiputand reveni asupra acesteia.

Probele in procesul civil

- Obiectul probei
- Subiectul probei
- Sarcina probei

Obiectul = faptele juridice in sens larg care au creat, modificat sau stins raportul juridic
dedus judecatii ori care au determinat ineficienta acestui raport juridic, astfel incat se solicita
anularea sau constatarea nulitatii, rezilierii sau rezolutiunii sale.
Subiectul probei este judecatorul intrucat probele se administreaza in proces pentru a-l
convinge pe judecator de existenta sau inexistenta raportului juridic dedus judecatii.
Sarcina probei. Regula in privinta sarcinei probei este instituita de art. 1169 C. civ. potrivit
cu care cel ce face o pretentie in fata instantei trebuie sa o probeze, asadar sarcina probei revine
reclamantului.
De indata ce reclamantul a dovedit dreptul dedus judecatii paratul este obligat sa iasa din
pasivitate si sa faca proba apararilor sale. Rezulta astfel, ca in procesul civil, sarcina probei este
impartita intre reclamant si parat. Exista si cazuri in care paratul are sarcina probei si atunci
cand dovedeste si calitatea de reclamant cand are si calitatea de reclamant, cand invoca
exceptii, cand formuleaza cererii de interventie fortata.
Exceptia este reprezentata de acele cazuri in care paratul, care isi pastreaza aceasta
calitatea, are primul sarcina probei:
- prezumtia legala deplaseaza sarcina probei de la partea in favoarea careia opereaza
la cealalta parte. De exemplu, in cazul partajului de bunuri comune opereaza
prezumtia legala din art. 30 C. fam. in sensul ca bunurile dobandite in timpul

23
 casatoriei sunt bunuri comune. Reclamantul in favoarea caruia opereaza prezumtia
nu va trebui sa invoce decat faptul vecin si conex pe care se sprijina prezumtia in
sensul ca bunul a fost dobandit in timul casatoriei. Daca paratul invoca faptul ca
bunul este bun propriu, el este cel ce va trebui sa faca proba contrara prezumtiei;
- Art. 58 (2) C. fam care arata ca recunoasterea de paternitate poate fi contestata de
cel recunoscut sau descendentii acestuia, iar sarcina probei incumba autorului
recunoasterii;
- Art. 287 C. muncii, care stabileste ca sarcina probei in conflictele de munca revine
angajatorului;
- Art. 46 (4) din Legea 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice care prevede
ca dovata folosirii marcii incumba titularului acesteia si poate fi facuta prin orice
mijloc de proba.

Reguli generale in legatura cu admisibilitarea

Admisibilitatea probelor
Conditiile ce trebuie indeplinite in aprecierea caraterului admisibil al probelor sunt:
1. proba sa fie legala, adica san u fie interzisa de legea materiala sau procesuala. Astfel, in
aprecierea admisibilitatii probei testimoniale urmeaza a fi avute in vedere disp. Art. 1191-1196
C. civ. De asemenea, este interzis interogatoriul pentru dovedirea motivelor de dovort.
In al treilea reand in recurs sunt admse numai inscrsiurile ca mijloace de proba
2. proba sa fie verosimila, adica sa tinda la dovedirea unui fapt real posibil.
3. proba sa fie pertinenta, adica sa aiba leg cu obietul pricinii
4. proba sa fie concludenta, adica sa fie de natura sa duca la dezlegarea pricinii.
Orice proba conludenta este si pertinenta insa nu orice proba pertinenta este si concludenta.

Administrarea probelor
Cunoaste trei etape:
Propunerea
Incuviintarea
Administrarea propriu-zisa a probelor

Propunerea probelor. Reclamantul propune probele prin cererea de cg in judecata.

La prima zi de infatoisarea poate proune probe noi (art. 132 (1)].
Reclamantul va putea sa solicite termen p[entru a depune intampinare la cererea
reconventionala sia propune probele in aparare [art. 132 alin. Final)
Paratul propune pribele prin intampinare (art. 115 pct. 3). De asemenea, propune probe prin c
reconventionala (119 alin. ).
Paratul propune pronbe in cond art. 132 alin. 1 fata de cererea de moficiare a cererii de ch in
judecata.

24
 Paratul care nu este reprezentat sau asista de avocat arata probele sale la prima zi de
infatisare, instanta putand sa-I acorde un termen ptr depunerea intampinarii.

Sanctiunea nerespectarii termenelor anterioare

Potrivit art. 138 (1) dovezile ce nu au fost cerute in cond si termenele anterioare nu vor mai
putea ficerute in cursul judecatii, sanctiunea constand asadar in decaderea poartii din dr de a mai
depune probe. Prin exceptie insa de la regulie anterioarte probele pot fi propuse in urmatoarele
cazuri si dupa prima zi de infatisare:
- cand nevoia dovezii ar reiesii din dezbaterii si partea nu o putea prevedea;
- cand adminsitrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii;
- cand dovada nu a fost ceruta in conditiile legii din pricina nestiintei sau lipsei de
pregatire a partii care nu a fost asista sau reprezentata de avocat.

In primul si in al treilea caz partea are dr la contraproba numai asupra aceluai aspect.
Cand o parte renunta la dovezile pe care le-a propus cealalta parte poate sa le insuseasca.
Partea decazuta di dr de a admin o dovada va putea totusi sa se apere discutand in fapt si in
dreot temeinicia sustinerilor si a dovezilor partii potrivnice.
- judecatorii cor putea ordona adminsitrarea probelor pe care le considera necesare
chiar daca partile se impotrivesc.

Incuviintarea probelor
Pentru a fi incuviintate de instanta tr sa fie puse in discutia contradictorie a partilor. Instanta
se pronunta asupra probelor pirntr-o incheiere motivata, astfel incat, instanta de control judiciar
sa aiba posibilitatea de a verifica legalitatea si temeinicia incheierii pronuntate.
Incheierea prin care se incuviinteaza probele va arata faptele ce trebuie dovedite precum s
mijloacele de dovada incuviintate pentru dovedirea lor.
In cazurile in care proba a fost dispusa din oficiu sau la cererea procurorului, instanta va
stabili prin incheiere cheltuielile de administrare a probei si partea care trebuie sa le plateasca,
putandu-le pune si in sarcina ambelor parti.
Cand s-a incuviintat o cerecetare locala, expertiza sau dovada cu martori, partea este obligate
ca in termen de 5 zile de la incuviintare sa depuna suma stabilita de instanta pentru cheltuielile
de cercetare, drumul si despagubirea martorilor sau plata expertului, iar recipisa de plata se
depune la dosarul cauzei. Cand s-au incuviintat probe potrivit art. 138 pct 2 si 4 termenul poate fi
prelungit p[anal la 15 zile. Neindepl acestor obl atrage santiunea decaderii partii din proba
incuviintata. Cu toate acestea depunerea sumei se poate face si dupa indeplinirea termenlui daca
prin aceasta nu se amana judecata. Incheierea de incuviintare a probelor are caracter
preparatoriu, asa incat, instanta va putea reveni asupra unei probe incuviintate daca administrarea
ei nu mai este utila in solutinarea cauzei.

Adminsitrarea propriu-zisa a probelor

25
 Adminsitrarea probelor se face in fata instantei de judecata daca legea nu dispune alftel.
Acest text consacra principiul nemijlocirii. Prin exceptie de la principiul nemijlocirii sunt:
- administrarea probelor prin comisie rogatorie;
- probele administrate de o insta necomp rama castigate cauzei sin u pot fi refacute
decat ptr motive temeinice;
- probele administrate de o instanta de la care pricina a fost stramutata;
- probele administrate intr-o cerere perimata;
- asigurarea dovezilor
Administratea probelor se va face in ordinea statornicita de instanta.
Probele vr fi administrate inainte de inceprea dezbaterilor asupra fondului.
Dovada si dovada contratrie vor fi administrate pe cat cu putinta in acelasi timp.

Asigurarea dovezilor
Reprezinta o exceptie de la principiul nemijlocirii si cunoaste doua forme: constatarea unei
probe si constatarea unei stari de fapt.

Constatarea unei probe. Potrivit art. 135 oricine are interes sa constate de urgenta marturia
unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri (mobile/imobile) sau sa dobandesca
recunoasterea unui inscris, a unui fapt ori a unui drept va putea cere administrarea acetro dovezi
daca este primejdie ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor. Pericolul disparitiei
probei sau greutatea administrarii ei in viitor reprezinta chestiuni de fapt lasate la aprecierea
instantei. Cererea poate fi facuta chiar daca nu exista primejdie in intarziere in cazul in care
paratul isi da invoirea. Acordul paratului trebuie sa fie dat in mod expres personal sau prin
madatar, cu procura speciala neputand fi dedus din tacerea acestuia.
Cererea de constatare a unei probe trebuie sa cuprina elementele prevazute la art. 82,
dovezile a caror administrare o pretinde, faptele ce doreste sa dovedeasca, primejdia in intarziere
sau invoirea paratului.
Instanta competenta material sa judece cererea este judecatoria. Cererea poate fi formulata pe
cale principala sau pe cale incidentala in timpul judecatii fondului. Cererea se solutioneaza in
camera de consiliu.
In caz de primejdie in intarziere cererea se va putea solutiona si fara citarea partilor .
Intampinarea nu este obligatorie. Instanta trebuie sa verifice daca proba este verosimila,
legala, pertinenta si concludenta.
Instanta se pronunta prin incheiere care este executorie si susceptibila de recurs in termen de
5 zile de la pronuntare daca s-a dat cu citarea partilor si de la comnicare daca s-a dat fara citarea
partilor.
Constatarea unei stari de fapt este reglementata de art. 239 (1): orice persoana care are interes
sa constate de urgenta I anumita stare de fapt care ar putea sa inceteze sau sa se schimbe pana la
administrarea dovezilor va putea cere instantei in circumscripita careia urmeza a se face
constatarea sa delege un executor judecatoresc din aceeasi circumscriptie care sa constate la fata
locului aceasta stare de fapt. Instanta se pronunta printr-o incheiere. Presedintele poate incuviinta

26
efectuarea constatarii si fara instiintarea aceluia impotriva caruia se cere. Procesul verbal va fi
comunicat in copie celui impotriva caruia s-a facut constatarea chiar daca nu a fost de fata.
Acesta fata dovada pana la proba contrarie.

Aspecte comune celor doua proceduri

In caz de primejdie in intarziere adminsitrarea probelor si constatarea unei stari de fapt prin
executori judecatoresti se vor putea face si in zilele de sarbatoare legala si chiar in afara orelor
legale insa cu incuviintarea magistratului.
Dovezile administrate pot fi folosite si de partea care nu a cerut administrarea lor.
Instanta care solutioneaza cererea de asigurarea a dovezilor nu se pronunta asupra
chelutielilor de judecata savarsite in cadrul acesei proceduri ci ele vor fi tinute in seama de
instanta care solutioneaza fondul pricinii.
Probele administrate in aceasta procedura au aceeasi forta probatorie cu cele administrate in
procedura obisnuita, astfel incat elepot fi combatute prin orice mijloc de proba.
Cererea de asigurarea a dovezilor nu intrerupe termenul de prescrptie.
(- la exemen fara cercetarea probelor de avocati )
Curs 5
Proba cu inscrisuri

Înscrisul autentic-> potriv art 1171 c.civ, înscrisul autentic este acela care s-a făcut cu
solemnitățile cerute de lege de un funcționar public care are drept de a funcționa în locul
unde actul s-a încheiat.
Condiții:
1 să fie întocmit de un funcționar public
2 funcționarul public să fie competent atât d.p.d.v. material cât și teritorial
3 înscrisul să fie întocmit cu respectarea formalităților cerute de lege
Ex: înscris notarial, hotărârea judecătorească etc.
Avantajele înscrisului autentic:
- Înscrisul autentic se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate a.î. cel
care-l folosește este scutit de orice dovadă
- Înscrisul autentic face credință despre data sa până la înscrierea în fals
- Înscrisul întocmit de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are
putere de titlu executoriu de la data exigibilității sale
- Înscrisul autentic face dovadă în privința constatărilor personale ale agentului
instrumentatorpână la înscrierea în fals, celelalte mențiuni fac dovadă până la proba
contrară. Așadar, constatările personale, precum prezența părților, modul de identificare
a acestora, luarea consimțământului, fac dovadă până la înscrierea în fals. În schimb
valabilitatea consimțământului face dovadă până la proba contrară întrucât notarul public

27
nu are posibilitatea de a verifica dacă manifestarea de voință a părțiii a fost sau nu
afectată de vreo cauză de nulitate absolută sau relativă.
Opozabilitatea erga omnes: vizează puterea probatorie pe care înscrisul o are față de
terțele persoane. Terțele persoane care pretind că actul a fost întocmit cu fraudarea
intereselor lor nu trebuie să se înscrie în fals deoarece aceștia nu contestă constatările
personale ale agentului instrumentator ci fondul actului, prin urmare terții pot face proba
contrară.
Conversiunea înscrisului autentic-> pp înlocuirea actului juridic nul cu un alt act
juridic valabil; astfel dacă forma este cerută ad validitatem și aceasta nu este respectată
actul juridic este lovit de nulitate absolută, a.î. el nu poate fi considerat valabil nici ca
înscris sub semnătură privată și nici ca început de dovadă scrisă. Dacă forma nu este
cerută ad validitatem actul va putea fi considerat valabil ca înscris sub semnătură privată
cu condiția de a fi semnat de părți iar dacă înscrisul nu este nici semnat el poate valora
doar un început de dovadă scrisă.

Înscrisurile sub semnătură privată

 Acele înscrisuri întocmite de părți fără intervenția vreunui organ al statului și
semnat de părțile de la care emană; așadar condiția generală ptr valabilitatea înscrisului
sub semnătură privată este aceea a semnăturii părții.
Formalități:
1 Formalitatea multiplului exemplar este cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură
privată care constată convenții sinalagmatice. Astfel, ptr a fi valabil, înscrisul trebuie
făcut în atâtea exemplare originale câte părți sunt și fiecare exemplar original să poarte
mențiunea nr de exemplare întocmit. Ptr persoanele care au același interes este suficient
un singur exemplar original.
Cazurile în care aceasta nu este necesară: vezi curs tipărit
Nerespectarea acestei formalități atrage nevalabilitatea înscrisului ca mijloc de probă
fără a fi afectată însă valabilitatea convenției pe care o constată, care va putea fi dovedită
prin orice mijloc de probă.
2 Mențiunea „bun și aprobat” este cerută în cazul înscrisurilor sub semnătură privată
care constată obligații unilaterale, această mențiune pp că înscrisul în întregul lui trebuie
să fie scris de parte sau cel puțin înainte de a semna să adauge la finele acestuia cuvintele
„bun și aprobat” arătând în litere suma sau câtimea lucrurilor și apoi să semneze.
Mențiunea „bun și aprobat” nu este o formulă sacramentală.
În caz de neconcordanță între suma înscrisă în act și cea scrisă în formulă obligația se
prezumă ptr suma cea mai mică dacă nu se face proba contrarie.
Sancțiunea nerespectării mențiunii „bun și aprobat” este aceeași ca și la formalitatea
multiplu exemplar.

28
 Puterea probatorie: acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator
fie să recunoască fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura. Numai moștenitorii sau
urmașii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde că provine înscrisul pot declara că nu
cunosc scrisul sau semnătura.
Data înscrisului: în raporturile dintre părți data are aceeași putere ca și celelalte
mențiuni ale înscrisului fiind supuse condiției recunoașterii, în caz contrar este supusă
procedurii verificării de scripte. Față de terți data nu face credință prin ea însăși.
Înscrisul în format electronic NU

Administrarea probei cu înscrisuri

Proba se propune de către reclamant prin cererea de chemare în judecată potriv art.
112 pct 5 CPC. De către pârât se propune prin întâmpinare potriv art 115 pct 3. Probe noi
pot fi propuse la prima zi de înfățișare în cond art
Proba cu înscrisuri poate fi propusă și după prima zi de înfățișare art.
Partea care a depus la dosar un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra
sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrare la grefa
instanței sub pedeapsa neluării în seamă.
Înscrisurile depuse de părți rămân dobândite judecății și nu se mai pot retragefără
învoirea părții potrivnice.
În ipoteza în care înscrisul nu se află la parte: când partea învvederează că cealaltă
parte deține un înscris cu privire la pricină instanța poate ordona înfățișarea lui; cererea
de înfățișare a înscrisului nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părților sau dacă,
chiar partea potrivinică s-a referit la el, sau dacă potrivit legii este obligată să-l înfățișeze.
Cu toate acestea instanța poate respinge cererea de înfățișare a înscrisului fie în întregime
fie în parte în:
1 când înscrisul privește aspecte de ordin personal
2 când înfățișarea înscrisului ar încălca îndatorirea de a
3 cănd înfățișarea înscrisului ar atrage UP împotriva părții sau a unei alte persoane ori
ar disppune-o disprețului public.
Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul propus ptr dovedirea existenței sau
inexistenței înscrisului sau dacă reiese din dovezile administrate că partea l-a ascuns sau
l-a distrus, sau după ce s-a dovedit deținerea înscrisului și nu-l înfățișează la cererea
instanței, înscrisul respectiv va fi socotit ca recunoscut și ca făcând dovada pretențiilor
părții care a cerut înfățișarea acestuia cu privire la conținutul înscrisului.
Dacă înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau a unei alte pers instanța va
dispune aducerea lui în acest scop.

Instanța nu va putea solicita trimiterea cărților funciare, a planurilor, a registrelor

autorit, precum și a înscrisurilor originale aflate la instanțe sau la notari publici.

29
Cercetarea acestor înscrisuri se va face cu citarea părților de către un magistrat delegat,
iar dacă înscrisul se găsește în altă localitate se va îndeplini prin delegație de către
instanța respectivă.

Procedura verificării de scripte

Metodele de cercetare în cadrul verificării de scripte sunt următoarele:
1 direct de către instanță prin confruntarea înscrisului cercetat cu scrierea sau
semnătura făcută în fața instanței. În acest sens instanța îl va obliga pe cel căruia i se
atribuie scrierea sau semnătura, să scrie și să semneze sub dictarea sa părți din înscris.
Foaia pe care partea a scris sau a semnat se atașează la dosar, refuzul de a scrie va putea
fi socotit de instanță ca o recunoaștere a scrisului.
2 prin confruntarea înscrisului cercetat cu alte piese de comparație. Dacă instanța nu e
lămurită va dispune efectuarea unei expertize grafoscopice. Procedura are caracter
subsidiar în sensul că ea nu poate fi dispusă decât după verificarea de către instanță și
numai dacă aceasta nu s-a lămurit asupra autenticității înscrisului. Rezultatul verificării
de scripte va fi consemnat în încheierea de ședință care are caracter interlocutoriu.
Verificarea de scripte poate fi făcută chiar și în etapa recursului întrucât ea nu constituie
un mijloc de probă a.î. să contravină art.305 ci constituie numai un incident procedural
ivit în legătură cu mijlocul de probă care este înscrisul.

Procedura falsului
Intervine în cazul înscrisurilor autentice care în privința constatărilor personale ale
agentului instrumentator fac dovadă până la înscrierea în fals. Poate fi folosită și în cazul
înscrisurilor sub semnătură privată care sunt defăimate ca false.
Procedura debutează prin defăimarea ca fals a înscrisului făcută de parte personal sau
prin mandatar special. Partea care se folosește de înscris va depune înscrisul ptr
verificare și va arăta mișloacele sale de apărare. Președintele completului va constata
apoi printr-un proces-verbal starea materială a înscrisului defăimat, dacă pe el există
ștersături, modificări, adăugiri sau îndreptări, iar apoi îl va semna spre neschimbare, va fi
semnat și de părți și de grefier și va fi depus la grefa instanței. Dacă părție nu vor/pot să
semneze se va face mențiunea în procesul-verbal.
Situații posibile:
Președintele instanței va întreba partea care a înfățișat înscrisul dacă înțelege să se
folosească de acesta. Dacă partea lipsește, nu dorește să răspundă sau declară că nu
dorește, acesta va fi înlăturat. Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipsește, sau
aceasta nu dorește să răspundă sau nu stăruie în declarație, înscrisul va fi socotit ca
recunoscut. Dacă partea stăruie în declarația privitoare la fals ea trebuie să arate în
concret în ce constă falsul, dacă este material sau intelectual și eventual cine este autorul
sau complicele falsului, apoi instanța va trimite înscrisul ptr cercetare procurorului

30
împreună cu procesul-verbal, ptr efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor
invocate de parte. Dacă partea care defaimă înscrisul arată pe autorul sau pe complicele
falsului instanța poate suspenda judecata pricinii înaintând înscrisul procurorului
împreună cu procesul-verbal. Acest text consacră un caz de suspendare facultativă a
judecății. În ipoteza în care instanța a suspendat judecata aceasta va dura până la
terminarea cercetărilor peale sau până la rămânerea definitivă a hot instanței, în cazul în
care a fost sesizată instanța penală. Dacă instanța nu a suspendat judecata și ulterior
înscrisul este constatat fals, partea are la îndemână solicitarea revizuirii procedurii civile.
Când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris
falsul se va cerceta de către instanța civilă prin orice mijloc de probă.

Proba prin declarațiile martorilor

Martorii sunt persoane străine de litigiul dedus judecății și care relatează în fața
instanței fapte sau împrejurări de natură a o ajuta în soluționarea cauzei și de care au luat
cunoștință personal. Așadar, împrejurările relatate de martor trebuie să fi fost cunoscute
personal. Pot fi luate însă în considerare și acele relatări ale martorului cu privire la fapte
cunoscute de acesta indirect prin intermediul altor persoane, însă valoarea lor probatorie
este lăsată la aprecierea instanței. Proba este declarația martorului iar nu martorul.
Admisibilitatea probei testimoniale: în cazul faptelor juridice în sens restrâns, acestea
pot fi dovedite prin proba testimonială fără îngrădiri. Astfel, se pot dovedi cu martori:
vicile de consimț, posesia și viciile ei, plata nedatorată, faptul edificării unei construcții
pe terenul altuia. Există însă fapte naturale care nu pot fi dovedite prin proba cu martori:
nașterea și moartea, care nu pot fi dovedite decât prin acte de stare civilă.
În cazul actelor juridice, art.1191 alin(1) și (2) CC, consacră două reguli:
1 actul juridic a cărui valoare este mai mare de 250 lei, nu poate fi dovedită decât prin
act autentic sau sub semnătură privată
2 nu se poate dovedi cu martori niciodată în contra sau peste cuprinsul unui înscris
nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, în timpul sau în urma întocmirii
actului chiar dacă val nu depășește 250 lei. Această regulă cuprinde 2 interdicții: proba
testimonială este interzisă, împiedică să se stabilească prin martori faptul că părțile ar fi
adus modificări înscrisului, această regulă se aplică numai înscrisurilor preconstituite, în
schimb eroarea, dolul, violența, cauza ilicită sau imorală, frauda la lege pot fi dovedite
prin martori.
Dovada cu martori va fi admisibilă și ptr stabilirea unor acte sau fapte juridice
distincte de actul constatat prin înscris și ulterioare întocmirii acestuia, care nu sunt în
contradicție cu înscrisul și care nu constituie modificări ale acestuia ci modul de
executare sau de stingere a obligației.

31
 Proba cu martori este admisibilă ptr lămurirea sensului exact al unor clauza, dacă
acestea sunt confuze, neclare, obscure sau susceptibile de mai multe ințelesuri, căci a
interpreta nu înseamnă a proba în contra sau peste cuprinsul unui înscris.
Prin excepție de la cele două reguli, proba testimonială este admisibilă în urm:
1 art 1191 părțile pot conveni ca și în situațiile de la alin 1 și 2 să se poată face
dovada cu martori dacă este vb de drepturi de care părțile pot dispune
2 art46 Ccom, oblig comerciale și liberațiunile se probează cu martori ori de câte ori
instanța apreciază utilă această probă
3 art 1192 CC interdicția din 1191 nu se aplică în cazul în care cererea depășește 250
de lei numai prin unirea capitalului cu dobânzile
4 în raporturile dintre soți dovada bunurilor proprii se poate face cu orice mijloc de
probă
5 existența unui început de dovadă scrisă, potriv art 1197(2) CC ptr existența
începutului de dovadă scrisă trebuie: să existe o scriere; scrierea să provină de la partea
căreia îi este opusă sau de la autorul ei; scrierea să facă demn de crezare faptul pretins.
Art 225 CPC asimilează cu începutul de dovadă scrisă refuzul părții fără motive
temeinice de a răspunde la interogatoriu sau de a nu se înfățișa în acest scop.
6 imposibilitatea conservării probei scrise art 1198 pct 4 CC potriv cu care proba cu
martori este admisibilă când creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovadă scrisă printr-
un caz de forță majoră. Forța majoră trebuie înțeleasă în sens larg adică ea acoperă și
acele sit în care înscrisul a fost sustras sau reținut de către partea potrivnică sau de către
un terț.
7 imposibilitatea preconstituirii probei scrise-art.1198 pct 1-3 CC- la aceste cazuri de
imposibilitate materială de preconstiruire a probei scrise jurisprudența și doctrina au mai
adăugat și cazuri de imposibilitate morală: în rap dintre prieteni, rude apropiate sau rap
de subordonare.

Reguli de administrare a probei testimoniale

Reclamantul propune proba testimonială prin cererea de chemare în judecată, pârâtul
prin întâmpinare. Proba mai poate fi rpopusă și la prima zi de înfățișare și după aceasta
în cond art 138 pct2-4 CPC. În acest din urmă caz lista martorilor se va depune sub
pedeapsa decăderii în termen de 5 zile de la încuviințare. Tot în aceste cond, dovada
contrară va putea fi cerută sun sancț decăderii în aceeași ședință dacă amândouă părțile
sunt de față.
Partea lipsă la încuviințarea dovezii este obligată să ceară dovada contrerie șa ședința
următoare iar în caz de împiedicare la prima zi când se înfățișează.
Dacă o parte renunță la probele pe care le-a propus cealaltă parte poate să și le
însușească. Instanța va putea ordona administrarea probei dacă o consideră necesară și
chiar dacă părțile se împotrivesc.

32
 Instanța va putea mărgini nr martorilor propuși.
Martorii pot fi înlocuiți numai în caz de moarte, dispariție sau motive bineîntemeiate,
caz în care lista cu noi martori se va depune în termen de 5 zile de la încuviințare sub
sancțiunea decăderii.
Persoanele care pot fi ascultate ca martori: orice pers fizice care au cunoștință despre
faptele ce formează ob judecății. Copilul mai mic de 14 ani și pers care din pricina
debilității mintale sau care în mod vremelnic sunt lipside de discernământ pot fi ascultate
însă în aprecierea depoziției lor instanța va ține seama de situația specială a martorului.
Nu pot fi ascultați ca martori rudele și afinii până la gr III inclusiv; soțul chiar
despărțit, cu toate acestea în aceste două ipăteze părțile pot conveni expres sau tacit să fie
ascultate ca martori și aceste pers.
Interzișii judecătorești și cei condamnați ptr mărturie mincinoasă nu pot fi martori.
Categorii de pers scutite de a fi martori vezi curs tipărit.
Ascultarea martorilor:
Împotriva martorului care lipsește la prima citare instanța poate emite mandat de
aducere. În pricinile urgente se poate dispune aducerea martorilor cu mandat de aducere
chiar la primul termen. Dacă după mandat martorul nu se înfățișează, instanța va putea
păși la judecată. Instanța poate încuviința ascultarea martorului și la locuința acestuia în
cazul în care este împiedicat de a veni în instanță. În acest caz la locuința martorului se
va deplasa întregul complet de judecată, inclusiv procurorul dacă participă la judecată.
Ordinea de ascultare a martorilor se stabilește de instanță, regula fiind că sunt audiați
mai înțâi martorii propuși de reclam și apoi de pârât. Fiecare martor s ascultă separat.
Înainte de a-i lua mărturia președintele instanței va cere martorilor să arate datele
personale necesare identificării. Urmează apoi depunerea jurământului de către martor.
Urmează apoi audierea propriu-zisă a martorului care va arăta împrejurările pe care le
cunoaște și va răspunde la întrebările instanței.
Martorii ale căror declarații nu se potrivesc vor fi ascultați din nou fiind puși față în
față. Mărturia va fi consemnată de grefier la dictraea președintelui și se semnează de
martor președinte și grefier.
Dacă din cercetare reies bănuieli de mărturie mincinoasă sau de mituire de martori
instanța va întocmi proces-verbal și-l trimite la penal.
Martorul poate solicita cheltuieli de transport și să fie despăgubit cu starea și
îndeletnicirea sa, cu timpul pierdut etc.

CURS 6

PROBA PRIN RAPOARTELE DE EXPERTIZĂ

33
 Mijlocul de probă este raportul de expertiză iar nu expertiza. În privința admisibilității
probei, potriv art.201 cpc, când ptr lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar
să cunoască părerea unor specialiști va numi la cererea părților ori din oficiu unul sau 3 experți
stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe și termenul în care
trebuie să se efectueze expertiza.
Ob expertizei îl constituie împrejurări de fapt iar nu probleme de drept.
Cazuri în care expertiza are caracter oblig:
1 expertiza psihiatrică în materia punerii sub interdicție
2 avizul medico-legal cu privire la vârsta și sexul pers în cazul înreg tardive a nașterii
3 expertiza prețuitoare a bunului gajat
4 expertiza ptr stab valorii aportului în natură când se înființează un SRL cu unic asociat
În doctrină și în jurisprudență s-a aarătat că deși nu este oblig, expertiza este necesară atunci
când probele sunt insuficiente sau contradictorii în următoarele cazuri:
1 în privința cererilor având ca obiect stabilirea paternității dacă se invocă de către pârât exceptio
plurium concubentium
2 în litigiile în care se solicită anularea căsătoriei ptr alienație sau debilitate mintală trebuie
efectuată expertiză psihiatrică

Propunerea probei-> aceleași reguli generale de propunere a probelor

Numirea experților
Experții sunt numiți de instanță prin încheiere întotdeauna în nr impar. Când este necesar
instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau institut de specialitate. În domeniile
strict specializate în care nu există experți autorizați, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre
părți judecătorul poate solicita pct de vedere al uneia sau mai multor personalități ori specialiști
din domeniul respectiv.

Modalități de desemnare a experților

1 prin acordul părților
2 prin tragere la sorți de către instanță atunci când părțile nu se învoiesc.
Instanța va stabili prin încheiere pctele asupra cărora experții trebuie să se pronunțe, termenul în
care trebuie depusă lucrarea, costul estimativ al lucrării. În acest sens instanța va solicita
expertului să se pronunțe cu privire la durată și la costul estimativ al lucrării. Convocarea
expertului se va face în camera de consiliu urmând a se consemna poziția părților cu privire la
aspectele precizate de expert.
Dacă expertiza se face prin comisie rogatorie, obiectivele expertizei și termenul sunt stabilite de
instanța care a încuviințat proba iar numirea experților și onorariul cuvenit se va stabili de
instanța rogatorie.
La cererea experților și ținând seama de lucrare, instanța le va putea mări onorariul prin
încheiere executorie dată cu citarea părților.
Dacă expertiza este dispusă din oficiu instanța va stabili și partea care va avansa onorariul
aceasta fiind în general partea căreia îi profită expertiza.

34
Recuzarea experților
Experții se pot recuza ptr aceleași motive ca și judecătorii. Instanța se va pronunța prin încheiere
interlocutorie ce se poate ataca numai odată cu fondul

Înlocuirea
Art.205(2)- dacă expertul nu se înfățișează instanța poate dispune înlocuirea. Acesta mai poate fi
înlocuit dacă nu depune raportul de exp datorită unor cauze ce-i sunt imputabile. În acest caz
expertului i se va putea aplica și o amendă judiciară.
Experții sunt datori să se înfățișeze înaintea instanței spre a da lămuriri ori de câte ori li se va
cere, caz în care au dreptul la despăgubiri ce se vor stab prin încheiere executorie.

Modalități de Efectuare
1 în instanță, atunci când împrejurările asupra cărora trebuie să se pronunțe nu sunt complexe. În
această ipoteză părerea expertului se va trece într-un proces-verbal.
2 în afara instanței, când sunt necesare verificări, măsurători, deplasări. În acest caz lucrarea se
va efectua cu citarea părților, citare care trebuie să se realizeze conf art.89 cpc. Consecința
necitării părților este refacerea raportului de expertiză cu citarea acestora.
Dacă instanța nu este lămurită prin expertiza efectuată poate disppune întregirea expertizei sau o
nouă expertiză. Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea
lucrării. Obligația de respectare a acestui termen vizează numai părțile iar nu și instanța care
poate dispune oricând efectuarea unei noi exăpertize.
Când sunt mai mulți experți care au păreri deosebite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea
motivată a fiecăruia, nu este necesar însă ca părerile experților să fie cuprinse în aceeași lucrare
ci pot fi efectuare în lucrări separate.

Termenul de depunere
Art209 expertul este dator să depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înaintea termenului fixat ptr
judecată. Acest termen este stabilit ptr a da posibilitatea părților să ia cunoștință de raportul de
expertiză în timp a.î. să nu fie necesară amânarea judecării cauzei.

Forța probantă a raportului

Este lăsată la libera apreciere a judecătorului. Dacă instanța înclină spre o altă soluție decât cea
din raport poate să dispună din oficiu efectuarea unei noi expertize. În cazul în care concluziile
celor două rapoarte de expertiză sunt contradictorii instanța nu poate să combine concluziile
acestora, ci într-o astfel de situație, fie va înlătura unul din rapoarte fie ambele. Totuși dacă sunt
expertize medico-legale contradictorii, intanța nu mai are drept de apreciere ci este obligată să le
supună spre avizare comisiei superioare medico-legale.
În alte cazuri expertiza nu poate fi înlăturată decât printr-o altă probă cu o valoare științifică
egală.
Instanța este ținută de constatările de fapt ale experților precum: data raportului; indicarea
cercetărilor efectuate în prezența părților și susținerile părților făcute în fața expertului. Aceste
mențiuni fac dovadă până la înscrierea în fals.

35
CERCETAREA LA FAȚA LOCULUI

Nu reprezintă un mijloc de probă ci un act procedural care are drept scop constatarea în mod
direct și nemediat, în afara instanței, a unor probe materiale netransportabile (starea unor lucruri,
situația și poziția acestora, locul așezării, distanța dintre anumite repere). Dovada o constituie
bunul cercetat. Când instanța va socoti necesar va putea hotărî ca la fața locului să meargă în
întregul ei sau numai o parte din magistrați. De asemenea la fața locului trebuie să merargă
grefierul și procurorul dacă acesta este obligat să participe la judecată.
Cfl s dispune la cererea părților sau din oficiu. Aceasta se face cu citarea părților, putându-se
asculta la fața locului martorii și experții pricinii. Despre cele urmate la fața locului se va
întocmi un proces-verbal.
Dacă s-au ascultat martori se va face mențiune în procesul-verbal despre acest lucru iar
declarația martorului se va consemna separat. De asemenea schițele întocmite de instanță sau de
experți în cadrul cfl sau actele prezentate de părți se vor anexa la procesul-verbal.
Cfl se poate efectua și prin comisie rogatorie.

MĂRTURISIREA

Reprezintă recunoașterea de către o parte a unui fapt pe care partea potrivnică își întemeiază o
pretenție sau o apărare care este de natură să producă consecințe juridice împotriva autorului ei.
Are o natură juridică mixtă. Reprezintă atât un mijloc de probă cât și un act de dispoziție a părții
care o face.
Mărturisirea nu trebuie confundată cu mărturia.

Feluri: extrajudiciară și judiciară.

Cea extrajudiciară este făcută în afara procesului în care este folosită și la rândul ei poate fi
scrisă sau verbală.
Cea judiciară este obținută în cursul judecății și poate fi spontană sau provocată. Cea spontană
este făcută din propria inițiativă a părții și va fi consemnată în încheierea de ședință. Cea
provocată se obține prin intermediul interogatoriului.
Mărturisirea provocată este simplă atunci când partea chemată la interogatoriu recunoaște fără
adaosuri sau rezerve faptul pretins. Mai poate fi calificată, atunci când cel chemat la
interogatoriu recunoaște faptul alegat de partea adversă însă adaugă anumite elemente sau
împrejurări în legătură directă cu acest fapt, anterioare sau concomitente cu faptul de natură să
schimbe răspunsul făcând ca în realitate acesta să fie negativ. și mărturisirea complexă, când
conține o recunoaștere a faptului pretins dar este adăugat un alt fapt în legătură cu cel principal
și ulterior acestuia, care tinde să restrângă sau să anihileze efectele recunoașterii.

Caractere:
1 act juridic unilateral

36
2 act juridic de dispoziție, nu poate fi făcută decât de titularul dreptului, personal sau prin
mandatar cu procură specială
3 este un mijloc de probă împotriva autorului ei și în favoarea celui care își întemeiază
pretențiile pe faptul recunoscut.
4 poate fi făcută numai în legătură cu drepturi de care partea poate să dispună
5 trebuie să fie expresă, neputând fi dedusă din tăcerea părții. Art225 cpc-> echivalează refuzul
de a răspunde la interogatoriu sau neînfățișarea în acest scop ca o mărturisire deplină sau numai
ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.

Obiectul interogatoriului
Interogatoriul vizează fapte personale care au legătură cu pricina și pot duce la dezlegarea ei.
Întrebările care vizează fapte străine de persoana părților, care nu au legătură cu cauza sau care
nu sunt concludente, întrebările jignitoare sau vexatorii vor fi respinse de instanță arătându-se în
încheiere motivul respingerii.

Persoanele care pot răspunde la interogatoriu sunt numai părțile din proces. Fiind un act personal
partea trebuie să se prezinte în fața instanței personal sau printr-un mandatar cu procură specială.
Partea care are domiciliul în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă. În acest
caz interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului care va depune răspunsul părții dat în
cuprinsul unei procuri speciale și autentice.
Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare.
Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu ptr actele încheiate și faptele
săvârșite de el în această calitate.
Statul și celelalte persoane juridice de drept public și pers juridice de drept privat vor răspunde
în scris la interogatoriul ce li se va comunica. Se exceptează de la această regulă societățile
comerciale de persoane, ai căror asociați cu drept de reprezentare vor fi citați personal la
interogatoriu.

Luarea interogatoriului
Întrebările se formulează în scris și se trec în partea stângă a foii fără a depăși jumătatea colii de
hârtie, iar cealaltă jumătate va fi lăsată liberă ptr consemnarea răspunsurilor, Operațiune care se
face de instanță în dreptul fiecărei întrebări. Cel chemat la interogatoriu va fi întrebat de către
președinte asupra fiecărui aspect. Fiecare membru.... cu încuviințarea președintelui pot pune
întrebări celui chemat la interogatoriu. Partea nu are voie să citească un răspuns scris mai înainte,
putându-se însă folosi de însemnări dar numai cu privire la cifre sau denumiri.
Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de președinte, grefier, partea care l-a propus și
partea care a răspuns, după ce a luat cunoștință de cuprins. Dacă părțile nu doresc sau nu pot să
semneze se va face mențiune în josul interogatoriului.

Efectele chemării la interogatoriu

Partea chemată la interogatoriu se prezintă și recunoaște susținerile adversarului. În acest caz
mărturisirea poate fi simplă, calificată sau complexă.
Partea chemată la interogatoriu dă răspunsuri negative-> adversarul trebuie să-și dovedească
pretențiile cu alte mijloace de probă.

37
Partea chemată la interogatoriu fără motive temeinice refuză să răspundă sau să se prezinte în
fața instanței-> sancț prev de art.

Forța probantă a mărturisirii este aceeași cu a celorlalte dovezi. Ea putând fi combătută cu o altă
dovadă.

PREZUMȚIILE

Reprezintă consecințele pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt
necunoscut.

Clasificare
1 legale
2 judecătorești
Prezumțiile legale sunt cele determinate de lege- art1200 cc- astfel declararea ca nule a unor acte
juridice pe motiv că sunt făcute în frauda legii; dobândirea dreptului de proprietate în anumite
împrejurări determinate(1109, 1138 cc); și puterea de lucru judecat.
Aceastea se clasifică în absolute-nu pot fi răsturnate prin proba contrară, unii autori realizează o
altă distincție între prezumții legale absolute irefragabile care nu pot fi răsturnate prin nici un
mijloc de probă(puterea de lucru judecat) și prezumții legale absolute care pot fi răsturnate
numai prin morturisire judiciară(remiterea de datorie). Legale-relative- care pot fi combătute prin
orice mijloc de dovadă și o categorie mixtă- care pot fi combătute prin anumite mijloace de
probă(prezumția de proprietate comună a zidului despărțitor poate fi combătută numai prin
înscris sau semne contrare) sau care pot fi combătute numai în anumite condiții(prezumția de
răspundere a locatarului ptr incendiu poate fi răsturnată numai dacă dovedește cazul fotuit, forța
majoră, defect de construcție sau extinderea focului de la o casă vecină)
Efectele prezumțiilor legale scutesc de dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută.
Prezumțiile judecătorești sunt consecințele logice pe care judecătorul le trage de la un fapt
necunoscut și care nu sunt prevăzute de lege. Art.1203 cc stabilește 2 condiții ptr admisibilitatea
prezumțiilor simple:
1 prezumția să aibă greutate și puterea de a naște probabilitate
2 să fie admisibilă proba cu martori.
Efectul prezumțiilor simple- aceasta nu duce la răsturnarea sarcinii probei a.î. cel care face
propunerea înaintea judecății trebuie să-și dovedească pretențiile.

INCIDENTELE PROCEDURALE CE POT APĂREA ÎN CURSUL JUDECĂȚII

SUSPENDAREA JUDECĂȚII

Reprezintă oprirea cursului judecății datorită unor împrejurări voite de părți care nu mai stăruie
în soluționarea pricinii sau independente de voința lor.

Clasificare:
1 voluntară

38
Cazuri: -art242(1) pct.1- când amândouă părțile o cer. Acest caz reprezintă o aplicare a dreptului
părților de a dispune de soarta procesului.
-242(1) pct.2- dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii- aceasta rezultă di
voința tacită a părților care nu mai stăruie în soluționarea pricinii. Acest caz de suspendare se
aplică dacă nici una din părți nu se înfățișează la judecată, dacă se înfățișează numai una,
instanța după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente se va
pronunța pe temeiul dovezilor administrate. Norma înscrisă are caracter imperativ. Acest caz
intervine numai dacă părțile au fost legal citate și nici una din ele nu a cerut judecarea cauzei în
lipsă. Cu toate acestea dacă reclamantul sau pârâtul au cerut judecarea cauzei în lipsă pricina se
va judeca. Cererea privind judecarea în lipsă produce efecte numai în etapa procesuală în care se
află pricina, neavând eficiență și în alte etape procesuale când ea trebuie reiterată.
Repunerea cauzei pe rol se va face prin cererea de redeschidere a judecății făcută de una din
părți după plata taxei judiciare de timbru de 50% din taxa achitată ptr cererea care s-a suspendat
și timbrului judiciar.
2 legală
a)de drept- este reglem de art243cpc:-prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul când partea
interesată cere termen ptr introducerea în cauză a moștenitorilor, acest caz intervine numai dacă
decesul părții a intervenit pe parcursul judecății. Suspendarea durează până la introducerea în
cauză a moștenitorilor.
-prin interdicție sau punerea sub curatelă a unei părți, suspendarea va dura până la intervenirea în
proces a tutorelui sau curatorului.
-prin moartea mandatarului uneia dintre părți întâmplată cu mai puțin de 15 zile înainte de ziua
înfățișării. Suspendarea va dura în acest caz până la numirea unui nou mandatar sau până la
intervenirea în proces a părții.
-prin încetarea funcției tutorelui sau curatorului. Suspendarea va dura până la intervenția părții
-prin deschiderea procedurii reoorganizării judiciare și a falimentului asupra reclamantului în
temeiul unei hot.jud. irevocabile. În privința pârâtului suspendarea se va pronunța pe un alt
temei-L85/2006 priv procedura insolvenței, art.36
-art.21cpc în cazul ivirii conflictului de competență, suspendarea va dura până la soluționarea
conflictului
-art31(3) în cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură-suspendare
până la rezolvarea incidentului recuzării
-155(2) dacă după amânarea judecâții în temeiul învoirii părților, acestea nu stăruie în judecată,
pricina se va suspenda
-art.19(2) cpp-penalul ține în loc civilul- acest text se aplică numai în ipoteza în care instanța
penală a fost sesizată cu judecarea săv infracțiunii anterior sesizării instanței civile. În caz
contrar suspendarea se va dispune pe un alt temei-art244(1) pct. 2 cpc
-art4 din legea contenc admin 554/2004-suspendarea va dura până la soluționarea excepției de
nelegalitate.
b) judecătorească sau facultativă-> suspendarea intervine în cazurile prevăzute de lege însă
numai dacă instanța apreciază necesar a dispune o asemenea măsură-art244cpc
-când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept ce face
obiectul unei alte judecăți.
-când s-a început UP ptr o infracțiune care ar avea o înrârurire hotărâtoare asupra hotărârii ce
urmează a se da.

39
În aceste două cazuri suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a
determinat suspendarea a rămas irevocabilă.
-art.40(2) cpc, în materie de strămutare
-art55 1(1)
-art46 L.10/2001

Procedura suspendării
Asupra suspendării inst se pronunță prin încheiere, susceptibilă de recurs în mod separat și poate
fi declarat cât timp durează suspendare. Atât împotriva încheierii prin care s-a dispus
suspendarea cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol.

Efecte
Oprește cursul judecății ptr toate persoanele, indiferent de calitatea acestora.
Procesul rămâne în nelucrare și orice act de procedură efectuat în acest interval de timp este lovit
de nulitate.
Dacă suspendarea a fost voluntară de la momentul suspendării începe să curgă termenul de
perimare. În celelalte cazuri de suspendare legală termenul de perimare nu curge ci este
suspendat potriv disp art.250cpc.

Curs 7

Perimarea
Art 248: orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, revizuire, orice alta cerere de
revocare sau de reformare, se perima de drept chiar impotriva incapabililor daca a ramas in
nelucrare din vina partii timp de un an in materie civila sau de 6 luni in materie comerciala.
Asadar, perimarea poate fi definita ca reprezentand sanctiunea procedurala ce determina
stingerea procesului in faza in care se gaseste datorita ramanerii lui in nelucrare din vina partii un
anumit timp prevazut de lege.
Natura juridica a perimarii este una mixta, in sensul ca reprezinta atat o sanctiune
procedurala pentru nerespectarea termenului prevazut de lege cat si o prezumtie de desistare
dedusa din faptul nestaruintei partii vreme indelungata in judecata.
Conditii in care intervine perimarea
I. Instanta a fost investita cu o cerere care se judeca in prima instanta sau intr-o cale de
atac.
Perimarea nu se aplica in cazul cererilor formulate de procuror intrucat initiativa nu apartine
partii.
Nu intervine nici in cazul recursului in interesul legii, nefiind nici act de reformare nici de
retractare
De asemenea, hotararea judecatoreasca nu este supusa perimarii
Cererea de asigurare de dovezi nu se perima.

40
 Cererile supuse perimarii cad sub incidenta acestei sanctiuni chiar daca sunt formulate
impotriva incapabililor
II. Perimarea sa fi ramas in nelucrare in intervalul de timp prevazut de lege.
Termenul de perimare reprezinta intervalul de timp in care cauza ramane in nelucrare. Durata
termenului de perimare este de un an in materie civila si de 6 luni in materie comerciala si de
executare silita.
Termenul de perimare incepe sa curga de la data ultimului act de procedura facut in cauza si
care nu a fost urmat de alte acte de procedura necesare pentru judecarea pricinii si care trebuiau
sa-i succeada in mod firesc.
In principiu, termenul de perimare trebuie sa curga in continuu fara intreruperi sau
suspendari.

Intreruperea termenului de perimare

Potrivit art. 349 perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in
vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un interes. Interesul partii trebuie
apreciat in concret in functie de circumstantele cauzei si poate sa apartina atat reclamantului cat
si paratului.
Pentru a opera efectul intreruptiv de perimare actul intrerupator de perimare trebuie sa aiba
ca efect repunerea cauzei pe rol pentru ca un act lovit de nulitate nu produce o asemenea
intrerupere.
In cazul in care sunt mai multi reclamanti sau parati, cererea de perimare sau actul de
procedura intrerupator de perimare al unuia foloseste si celorlalti.
Daca dupa efectuarea unui act de intrerupere pricina ramane din nou in nelucrare, va incepe
sa curga un nou termen de perimare.

Suspendarea termenului de perimare

Este suspendat potrivit art. 250 in urmatoarele situatii:
- Cat timp dainuieste suspendarea judecatii pronuntata de instanta in temeiul disp. art.
244 precum si in alte cazuri prevazute de lege daca suspendarea nu este cauzata de
lipsa de staruinta a partilor in judecata; in acest caz suspendarea va dainui pana la
ramanerea irevocabila a hotararii pronuntata in pricina care a determinat
suspendarea.
- In cazul prevazut de art. 243, cursul perimarii este suspendat timp de trei luni, de la
data cand s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecatii, daca aceste
fapte s-au petrecut in ultimele sase luni ale termenului de perimare. Acest caz de
suspendare trebuie inteles in sensul ca termenul de perimare a inceput sa curga, si in
ultimele sase luni ale acestuia a intervenit una din situatiile prevazute de art. 243.
- Pe timpul cat partea este impiedicata de a starui in judecata din pricina unor
imprejurari mai presus de vointa sa.

III. Pricina sa fie lasata in nelucrare din culpa partii.

41
Partea nu se socoteste in vina cand actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu.

Procedura de constatare a perimarii

Desi art. 248 alin. (1) dispune ca perimarea intervine de drept totusi este necesar ca sanctiunea sa
fie constatata de catre instanta, care va face urmatoarele verificari:
- daca pricina a ramas in nelucrarea in tot timpul prevazut de lege;
- daca ramanerea in nelucrare se datoreaza culpei partii
- sa nu fi intervenit vreun caz de intrerupere sau de suspendare a termenului de
perimare;
- sa nu existe vreo cauza de stingere a procesului prevazuta de o norma speciala asa
cum este cea prevazuta de art. 618 (1).
Perimarea se poate invoca si pe cale de exceptie, in camera de consiliu sau in sedinta publica.
Exceptia de perimare este o exceptie de procedura, peremptorie si absoluta. Cu toate acestea,
perimarea cererii de chemare in judecata nu poate fi invocata pentru prima data direct in apel.

Procedura propriu-zisa
Presedintele instantei va cita de urgenta partile si va dispune ca grefa sa să intocmeasca o
dare de seama asupra actelor de procedura in legatura cu perimarea.

Actul de procedura prin care se pronunta instanta

Daca instanta constata ca perimarea nu a operat, pronunta o incheiere, care poate fi atacata
odata cu fondul procesului.
Daca se constata ca perimarea a intervenit, pronunta o hotarare, supusa recursului in termen
de 5 zile de la pronuntare.

Efectele perimarii
1. Stinge procesul in faza in care se gaseste;
2. Opereaza repunerea partilor in situatia anterioara declansarii procesului;
3. Inlatura efectul de intrerupere a cursului prescriptiei.
4. Lipseste actul de procedura de efecte, in ceea ce priveste functia sa procedurala. Daca
insa aceste acte cuprind manifestari de vointa, declaratii sau constatari de fapt ele isi vor produce
efectul;
5. Daca s-a perimat apelul, sanctiunea stinge judecata in instanta de apel si impiedica
exercitarea uni nou apel impotriva aceleiasi hotarari ;
6. Daca s-a perimat recursul, exercitarea unui nou recurs impotriva aceleiasi hotarari nu mai
este posibila, hotararea devenind astfel irevocabila;
7. Perimarea are caracter indivizibil, ceea ce inseamna ca se rasfrange asupra tuturor partilor
din proces indiferent de pozitia lor procesuala.

42
 Actele procesuale de dispozitie ale partilor in procesul civil
Pot fi savarsite in aplicarea principiului disponibilitatii si pot fi indeplinite de titularul
dreptului sau de un madatar conventional cu procura speciala.

1. Renuntarea – act de dispozitie.

Renuntarea cunoaste doua forme:
- Renuntarea la judecata;
- Renuntarea la dreptul subiectiv dedus judecatii

Renuntarea la judecata (art. 246)

Reprezinta un act de dispozitie prin care reclamantul isi manifesta vointa de a nu mai
continua un proces atunci cand isi da seama ca a formulat o cerere ce prezinta o serie de
neregularitati sau ca nu are probe suficiente si utile pentru a obtine castig de cauza.
Renuntarea la judecata poate fi facuta verbal, caz in care se consemneaza in practicaua
incheierii prin care se ia act de renuntarea la judecata sau in forma scrisa. In ambele cazuri
renuntarea trebuie sa fie facuta in mod expres, neputand fi dedusa din tacerea partii.
Renuntarea la judecata poate fi facuta oricand, atat in prima instanta, cat si in apel sau recurs.
Exista insa urmatoarele distinctii:
- Daca reclamantul renunta la judecata dupa introducerea cererii de chemare in
judecata dar inainte de comunicarea acesteia catre parat, renuntarea va produce
efecte fara a fi nevoie de acordul paratului si fara a fi obligat la cheltuieli.
- Daca reclamantul renunta la judecata dupa ce s-a comunicat paratului cererea de
chemare in judecata, renuntarea produce efecte fara acordul paratului, insa, la
solicitarea acestuia reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecata;
- Daca renuntarea s-a facut dupa ce s-a intrat in dezbaterea fondului, renuntarea nu se
poate face decat cu invoirea paratului, cu exceptia proceselor de divort, unde
renuntarea se poate face oricand.

Daca renuntarea s-a facut in apel sau recurs, este necesar acordul paratului intrucat s-a trecut
la dezbaterea fondului. Acordul poate fi expres sau tacit.
Odata facuta cererea de renuntare, reclamantul nu mai poate reveni asupra acesteia.
Instanta se pronunta asupra renuntarii printr-o incheiere data fara drept de apel, adica
susceptibila numai de recurs.
Ca efect al renuntarii partile vor fi puse in situatia anterioara declansarii procedurii judiciare,
astfel incat, daca reclamantul se mai afla inauntrul termenului de prescriptie va putea sa
introduca ulterior o noua cerere de chemare in judecata impotriva paratului fara sa i se poate
opune autoritatea de lucru judecat intrucat in prima cerere nu s-a judecat nimic.

43
 Renuntarea la dreptul subiectiv (art. 247)
Se poate face oricand in cursul judecatii, fie in fata instantelor de fond, fie a celor de recurs.
Pentru valabilitatea renuntarii la drept nu mai este necesar acordul paratului intrucat nu mai
exista riscul pentru acesta de a fi chemat din nou in judecata pentru valorificarea aceluiasi drept.
Renuntarea se poate face in sedinta (verbal) sau prin inscris autentic. Renuntarea trebuie sa fie
expresa, neechivoca, neputand fi dedusa din tacerea partii. Instanta se pronunta asupra renuntarii
la drept printr-o hotarare susceptibila numai de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Daca renuntarea este facuta in fata instantei de apel hotararea primei instante va fi anulata, in tot
sau in parte, in masura renuntarii, iar daca renuntarea intervine in instanta de recurs vor fi anulate
hotararile instantelor de fond.
Ca efect al renuntarii la drept, reclamantul nu mai poate introduce o noua actiune prin care sa
urmareasca valorificarea aceluiasi drept subiectiv.

2. Achiesarea - act de dispozitie

Provine de la parat si consta in recunoasterea unui drept sau a unei hotarari, in acest din urma
caz putand sa provina si de la reclamant.
Forme ale achiesarii:
- Achiesarea la pretentiile reclamantului. Consta in recunoasterea pretentiilor
reclamantului fie spontan, fie prin intermediul interogatoriului care nu poate imbraca decat forma
unei marturisiri simple. Aceasta forma de achiesare poate fi totala sau partiala iar daca
recunoasterea este facuta de parat la prima zi de infatisare iar paratul nu fusese pus in intarziere
si nici nu era de drept in intarziere acesta nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecata conform
art. 275.
- Achiesarea la hotarare. Presupune ca partea care a pierdul procesul renunta la
dreptul de a exercita calea de atac prevazuta de lege sau daca a facut-o, de a si-o retrage. Poate sa
provina atat de la reclamant cat si de la parat si poate fi atat expresa cat si tacita. Achiesarea
expresa are loc atunci cand partea renunta in instanta la calea de atac facandu-se aratare despre
aceasta intr-un proces-verbal semnat de presedinte si de grefier. Partea care a renuntat expres la
apel cu privire la o hotarare nu mai are dreptul de a face apel. Achiesarea tacita rezulta din
faptul ca partea care a pierdut procesul executa hotararea de bunavoie. Nu are valoarea de
achiesare tacita neopunerea partii la executarea hotararii intrucat aceasta reprezinta infractiune.
De asemenea nu valoreaza achiesare tacita nici faptul exercitarii caii de atac inlauntrul
termenului prevazut de lege intrucat aceasta echivaleaza cu decaderea din dreptul de a mai
exercita respectiva cale de atac.

1. Tranzactia – act de dispozitie

Reprezinta un contract prin care partile sting un proces inceput sau preintampina nasterea
unui proces prin concesii reciproce constand in renuntari reciproce la pretentii ori in prestatii
noi promise ori savarsite de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul

44
litigios ori indoielnic. Fiind un contract, tranzactia trebuie sa indeplineasca toate conditiile de
fond si de forma pentru valabila sa incheiere. Partile trebuie sa aiba capacitate deplina de
exercitu. Daca tranzactia este incheiata prin mandatar acesta are nevoie de procura speciala.
Obiectul tranzactiei poate consta doar in drepturile de care partea poate dispune

Procedura tranzactiei
Tranzactia trebuie constatată prin act scris. Poate sa intervina oricand in cursul judecatii.
Astfel, daca partie se infatiseaza la ziua fixata pentru judecata cererea pentru darea hotararii va
putea fi primita chiar de un singur judecator, hotararea urmand a fi pronuntata in sedinta publica
de instanta in intregul ei.
Partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii chiar fara sa fi fost citate pentru a cere sa se
dea o hotarare care sa consfinteasca invoiala lor. Aceasta hotarare poarta denumirea de hotarare
de expedient. Invoiala partilor va fi infatisata in scris si va reprezenta dispozitivul hotararii.
Hotararea asupra invoielii se da fara drept de apel fiind asadar susceptibila numai de recurs, in
termen de 5 zile de la comunicare. Intrucat reprezinta un contract, tranzactia poate fi anulata sau
se poate cere rezolutiunea acesteia, de exemplu, pentru existenta unui viciu de consimtant sau
pentru neexecutarea unei obligatii asumate de parti.

Etapa deliberarii si pronuntarii hotararii

Este ultima etapa din faza judecatii in prima instanta

Deliberarea
Este o operatiune mentala, pe care o face judecatorul, de stabilire a faptelor deduse judecatii
prin aprecierea probelor administrate la dosar si prin aplicarea normelor de drept corespunzatoare
situatiei de fapt.
Deliberarea trebuie sa se faca intotdeauna in secret, indiferent daca are loc in sedinta publica
sau in camera de consiliu.
Daca instanta nu poate hotari de indata pronuntarea se va amana pentru un termen pe care
presedintele instantei il va anunta si care nu poate depasi 7 zile. In acest caz, se va intocmi
incheierea de dezbateri care va face corp comun cu hotararea sub sanctiunea anularii hotararii.
Hotarearea se va pronunta numai de judecatorii care au participat la dezbaterea cauzei in fond,
potrivit principiul continuitatii. Judecatorul care a luat parte la judecata este in drept sa se
pronunte chiar daca nu mai face parte din alcatuirea instantei, cu exceptia cazului in care i-a
incetat calitatea de magistrat sau este suspendat din functie. In aceste situatii procesul se repune

45
pe rol, cu citarea partilor pentru ca acestea sa puna concluzii in fata instantei legal constituite.
Dupa deliberare, presedintele completului aduna parerile judecatorilor incepand cu cel mai nou
in functie, acesta pronuntandu-se cel din urma. Daca majoritatea legala nu se poate intruni,
pricina se va judeca din nou, in complet de divergenta, in aceeasi zi sau intr-un termen de cel
mult 5 zile. Dezbaterile in complet de divergenta vor fi reluate exclusiv asupra punctelor ramase
in divergenta iar daca dupa judecarea divergentei vor fi mai mult de doua pareri, judecatorii ale
caror pareri se apropie cel mai mult sunt datori sa se uneasca intr-o singura opinie. Completul de
divergenta se constituie prin includerea in complet a presedintelui de instanta, vicepresedinte,
presedinte de sectie ori judecator aflat pe lista de permanenta, dupa caz. Divergenta poate sa
apara numai in cazul completului de judecata alcatuit din numar par de judecatori, adica numai in
apel. Dupa judecarea punctelor ramase in divergenta completul care a judecat inainte de ivirea ei
va putea continua judecarea pricinii. Dupa ce s-a intrunit majoritatea se va intruni de indata
dispzitivul hotararii care poarta denumirea de minuta. Aceasta se semneaza, sub sanctiunea
nulitatii, de judecatori si va arata, cand este cazul, opinia separata a judecatorilor aflati in
minoritate. Dispozitivul hotararii se consemneaza intr-un registru special tinut de fiecare instanta
si care este condica de sedinta.

Hotararea judecatoreasca
Reprezinta actul final si de dispozitie al instantei prin care aceasta se desinvesteste de
solutionarea pricinii.

Casificarea hotararilor judecatoresti

I. In functie de instanta care pronunta hotararea, de momentul pronuntarii si daca
rezolva sau nu fondul cauzei:
1. Sentinte - cele care rezolva fondul cauzei in prima instanta;
2. Decizii - prin care se solutioneaza apelul, recursul, recursul in interesul legii;
3. Incheieri - toate celelalte hotarari ale instantei date in cursul judecatii.
De mentionat ca in unele materii incheierea reprezinta actul final al judectatii (ex materia
asigurarii dovezilor, material renuntarii la judecata, indreptarii sau lamuririi hotararii).
II. Dupa durata actiunii lor:
1. Hotarari propriu-zise, prin care se rezolva fondul cauzei si au o durata nelimitata
in timp;
2. Hotarari vremelnice, cele care au o durata limitata si prin care se iau masuri
provizorii.
III. Dupa cum exista posibilitatea atacarii cu apel sau recurs
1. Nedefinitive – susceptibile de a fi atacate cu apel;
2. Definitive – nu mai pot fi atacate cu apel, dar pot fi atacate cu recurs;
3. Irevocabile – nu mai pot fi atacate cu recurs.
IV. Dupa cum pot fi sau nu puse in executare

46
 1. Executorii – sunt cele care se pronunta in actiunile in realizarea dreptului precum
si cele care se bucura de executie vremelnica;
2. Neexecutorii – cele care se pronunta in actiunile in constatare.
V. Din punct de vedere al continutului lor
1. Integrale;
2. Partiale.
VI. Din punct de vedere al condamnarii
1. Cu o singura condamnare – cea prin care partea cazuta in pretentii este obligata
la o prestatie determinate;
2. Cu condamnare alternativa – (ex.: obligarea paratului sa lase in posesie si
deplina proprietate a unui bun, daca aceasta nu este posibil obligarea acestuia la
plata in echivalent). Presupune o obligatie principala si una accesorie. Numai in
ipoteza in care obligatia principala nu ar putea fi executata intervine obligatia
accesorie.

Redactarea hotararii
Se face de catre judecatorul unic sau de catre unul dintre judecatori desemnat de presedintele
completului.
Motivarea hotararii se va face in termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare. Acest
termen este unul relativ astfel incat nerespectarea lui nu atrage nevalabilitatea hotararii ci doar
eventual sanctiuni disciplinare pentru judecatorul care nu a respectat termenul.

Cuprinsul hotararii este prevazut de art. 261.

Astfel, hotararea cuprinde urmatoarele parti:
1. Practicaua, care va cuprinde aratarea instantei si a judecatorilor care au luat parte la
judecata, numele, domiciliul sau resedinta partilor, calitatea in care s-au judecat
(parat/reclamant), numele mandatarilor sau avocatilor care le-au reprezentat, obiectul cererii si
sustinerile in prescurtare ale partilor cu aratarea dovezilor si aratarea concluziilor procurorului,
daca a participat la judecata. Aceste elemente permit instantei de control judiciar sa verifice daca
instanta a fost legal alcatuita, daca s-au respectat drepturile partilor, regulile de procedura, etc.
2. Considerentele sau motivarea. Considerentele trebuie sa cuprinda motivele in fapt si
in drept care au format convingerea instantei precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile
partilor, trebuie sa arate de ce a admis sau a inlaturat o proba, un mijloc de aparare etc.
Motivarea trebuie sa fie clara si fara echivoc.
3. Dispozitivul. Reprezinta solutia asupra careia s-a oprit instanta. Trebuie sa fie clar si
trebuie sa rezolve toate cererile partilor. Daca exista contradictie intre minuta si dispozitiv,
sanciunea nulitatii poate fi evitata prin punerea in acord a dispozitivului cu minuta.

Alte elemente pe care le cuprinde hotararea

- Indicarea caii de atac si a termenului in care se poate exercita. Indicarea gresita a
caii de atac in cuprisul hotararii nu impiedica insta de control judiciar sa solutioneze si sa o

47
caracterizeze in mod corect, intrucat calea de atac este data de lege iar nu de judecator, potrivit
principiului legalitatii;
- Mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica;
- Hotararea trebuie sa poarte semnaturile judecatorilor si grefierului.
Adaugirile, stersaturile sau schimbarile din cuprinsul hotararii vor trebui semnate de judecator
sub pedeapsa neluarii lor in seama.

Curs 8

Cheltuielile de judecata
Sunt sume de bani pe care trebuie sa le achite partile in legatura cu activitatea procesuala si
se compun din taxe de timbru, timbre judiciare, onorarii de avocati, experti, cheltuieli pentru
administrarea probelor, pentru deplasarea partilor si a martorilor la instanta.
Sediul materiei: art. 274 (1).
La baza obligatiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala a partii care a
pierdut procesul.
Ca o expresie a principiului disponibilitatii, cheltuielile de judecata se acorda la cerere iar nu
din oficiu. Cu toate acestea, inainte de inchiderea dezbaterilor, pentru a se evita situatiile in care
partea care a avut castig de cauza nu solicita cheltuieli de judecata din simpla omisune, instanta
trebuie sa atraga atentia partilor asupra dreptului –pe care il au de a solicita cheltuieli de judecata
in exercitiului principiuului rolului activ al instantei.
Daca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata ori, desi au fost cerute instanta a omis sa se
pronunte asupra lor, partea le poate solicita printr-o cerere separata care poate fi formulata
inauntrul termenului de prescriptie de 3 ani care curge de la ramanerea definitiva a hotararii prin
care cel in cauza a castigat procesul. Temeiul juridic in acest caz este reprezentat de regulile
raspunderii civile delictuale. In caz de omisiune partea le poate cere pe calea completarii
hotararii sau revizurii pentru pct prevazut la art. 322 pct 2.
Daca insa cheltuielile de judecata au fost respinse de instanta, partea le poate solicita pe calea
apelului sau recursului iar nu pe cale separata pentru ca altfel s-ar opune autoritatea de lucru
judecat decurgand din hotararea de respingere a cererii.

Regulile de stabilire a cheltuielilor de judecata

1. partii careia s-au admis in intregime pretentiile sau apararile, instanta ii va acorda la
cerere, integral, cheltuielile facute cu exceptia cazului in care este incident art. 275,
porivit cu care paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile
reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata afara numai daca
a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata sau daca este de drept in
intarziere.
Conditiile ce trebuie indeplinite pentru a opera art. 275
1. paratul sa recunoasca pretentiile reclamantului prin intaminare sau interogatoriu;

48
 2. recunoasterea sa fie efectiva iar nu dedusa din faptul neprezentarii paratului la
interogatoriu;
3. recunoasterea sa fie facuta in prima instanta iar nu apel ori recurs sau cu ocazia
rejudecarii;
4. recunoasterea sa fie facuta in acele litigii in care este recunoacuta ca mijloc de
proba;
5. paratul sa nu fi fost pus in intarziere inainte de sesizarea instantei sau sa nu fie de
drept in intarziere.
2. daca pretentiile au fost admise numai in parte instanta va acorda celui care a castigat
procesul numai partea din cheltuielile de judecata corespunzatoare pretentiilor admise
intrucat ambele parti sunt in culpa procesuala.
3. daca cererea are mai ulte capete de cerere si este admis numai unul sau unele din ele
paratul va fi obligat la cheltuieli proprotionala cu partea de pretentii adimsa;
4. cand ambele parti au formulat cereri admise in tot sau parte, instanta va compensa
cheltuielile de judecata total sau partial;
5. daca sunt mai multi reclamanti sau mai multi parati (coparticipare procesuala)
cheltuielile de judecata vor fi suportate in mod egal, proportional sau solidar, potrivit
cu interesul ce are fiecare sau dupa felul raportului juridic dintre ei.

Ipoteza reducerii sau maririi cheltuielilor de judecata

Judecatorii nu pot micsora cheltuielile de timbru, taxe de prcedura, plata expertilor,
despagubirea martorilor precum si orice alte cheltuieli pe care partea va dovedi ca le-a facut.
Judecatorii pot sa micsoreze sau sa mareasca onorariile avocatilor ori de cate ori vor constata,
motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii si munca indeplinita de
avocat. Textul pare ca intra in conflict cu dispozitiile L 51/1995 privind organizarea si
exercitarea profesiei de avocat. In realitatea conflictul este numai aparent intrucat este vorba de
doua raporturi juridice distincte: unul de drept procesual si unul de drept material (substantial).

Termenul de gratie
Reprezinta amanarea sau esalonarea pe care judecatorul o acorda debitorul pentru executarea
hotararii.
Sediul materiei: art. 1101 C. civ, art. 262 C. proc. civ.
Particularitatile termenului de gratie
Se acorda numai prin hotararea prin care se dezleaga pricina in fond.
Nu poate fi acordat nici in cursul judecatii si nici dupa judecarea cererii.
Acordarea termenului de gratie este solicitata de debitor, instanta neputand sa ia o asemenea
masura din oficiu.
Acordarea termenului de gratie este lasata la aprecierea instantei care analizeaza aceasta
posibilitate tinand cont de circumstantele concrete ale cauzei.
Debitorul nu va putea cere termen de gratie sau daca i s-a acordat nu se va putea bucura de el in
urmatoarele situatii:

49
 - cand bunurile lui se vand la cererea altui creditor;
- cand este in stare de insolvabilitatea indeobste cunoscuta;
- daca prin fapta sa a micsorat garantiile pe care i le-a dat creditorului prin contract;
- daca nu a dat garantiile promise.
La acordarea termenului de gratie trebuie sa se tina seama si de anumite dispozitii legale care
interzic acordarea acestei masuri, de ex. art. 44 C com., art. 78 di L 59/1934, de asemenea nu
poate fi acordat in cazul hotararilor care se bucura de executie vremelnica de drept sau
judecatoreasca.
Cand s-a acordat termen de gratie executarea nu se poate face mai inainte de implinirea
termenului acordat.
Cu toate acestea, partea care a castigat va putea sa ceara mai inainte de implinirea termenului
executarea hotararii daca debitorul a fugit, daca risipeste averea sa mobila sau imobila, daca alti
creditori executa alte hotarari asupra averii debitorului si daca prin fapta sa debitorul a micsorat
asigurarile date creditorului, n-a dat asigurarile promise ori este in stare de insolvabilitate
indeobste cunoscuta.
Instanta va delibera asupra termenului de gratie dupa ce va cita partile in termen scurt.
In cazul cand debitorul a fugit citatia i se va comunica acestuia la ultimul domiciliu (art.
383). – textul consacra un caz de echipolenta.

Comunicarea hotararii judecatoresti

Hotararea se va comunica partilor in copie in cazul in care este necesar pentru curgerea
termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face in termen de 7 zile de
la pronuntarea hotararii.
Pentru procuror termenul de apel curge de la pronuntarea hotararii in afara de cazurile in care
procurorul a a participat la judecata cauzei cand termenul curge de la comunicarea hotararii.
Exista si situatii cand comunicarea hotararii nu este necesara pentru curgerea termenului de apel
sau recurs ci pentru motivarea caii de atac. In acest sens art 287 (4) prevede ca termenul pentru
depunerea motivelor de apel se socoteste de la comunicarea hotararii chiar daca apelul s-a facut
mai inainte de comunicare. Dispozitii similare sunt cuprinse si in art. 303 (2) pentru recurs.

Efectele hotararii judecatoresti

1. dezinvesteste instanta de solutionarea procesului cu care a fost investita prin cererea de
chemare in judecata. Dupa pronuntarea hotararii nici un judecator nu poate reveni asupra
parerii sale.
2. hotararea constituie, sub aspect probator, un inscris autentic care face dovada pana la
inscrierea in fals
3. hotararea pronuntata intr-o actiune in realizarea dreptului poate fi pusa in executare silita,
astfel incat, odata investita cu formula executorie constituie titlu executoriu. Sub acest
aspect art. 405 (2) prevede ca termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand se
naste dreptul de a cere executarea silita. Acest drept se naste la momentul cand hotararea
a ramas definitiva, nu irevocabila.

50
 4. hotararea produce efecte retroactive, prin ea constatandu-se drepturi preexistente. In
general hotararea produce efecte declarative. Exista si hotarari care produc efect
constitutive, in sensul ca dau nastere la situatii juridice noi iar efectele se produc numai
pentru viitor;
5. hotararea se bucura de putere de lucru judecat. Este reglementata ca o prezumtie legala
irefragabila, dar si ca o exceptie de fond, peremptorie si absoluta prin art. 166.
Puterea de lucru judecat reprezinta faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv
decat o singura data iar hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie
contrazisa de o alta hotarare.
Puterea de lucru judecat are un dublu aspect: negativ - care opereaza pentru partea care a
pierdut procesul, in sensul ca aceasta nu mai poate pune in discutie dreptul sau in alt litigiu si
un alt aspect pozitiv - pentru partea care a castigat, in sensul ca se poate prevala de dreptul
recunoscut printr-o hotarare definitiva intr-o noua judecata fara ca aceasta instanta sa-i mai ia
in discutie existenta drepului.

Puterea de lucru judecat – caractere

1. exculsivitatea – care face ca un nou proces intre aceleasi parti, in aceeasi cauza, cu
acelasi obiect sa nu mai fie posibil;
2. incontestabilitatea – face ca hotararea definitiva sa nu mai poata fi pusa in discutie decat
prin intermediul cailor extraordinare de atac;
3. executorialitatea – face ca hotararea sa poata fi pusa in executare silita la cererea partii
care a castigat sau a procurorului iar uneori chiar din oficiu.
4. obligativitatea – face ca partile sa se supuna hotararii judecatoresti.

Partea din hotarare care intereseaza puterea lucrului judecata este dispozitivul. Cu toate
acestea trebuie recunoscut si considerentelor acelasi efect in masura in care acestea explica
dispozitivul si se reflecta in el.
Invocarea puterii de lucru judecaat intr-un proces ulterior se face prin intermediul exceptiei
autoritatii de lucru judecat. Pentru ca instanta sa verifice daca exista sau nu autoritate de lucru
judecat trebuie sa analizeze tripla identitate de elemente prevazute de art. 1101 C civ. si anume:
partile, care in ambele procese trebuie sa stea in aceeasi calitate juridica, obiectul, care este
reprezentat de pretentia dedusa judecatii prin cerere dar si dreptul subiectiv invocat – sub acest
aspect va exista identitate de obiect chiar daca acesta este formulat diferit insa scopul urmarit
este acelasi. Al 3-lea element – cauza – care reprezinta fundamentul raportului juridic litigios,
temeiul juridic al cererii.

Autoritatea de lucru judecat a hotararii penale invocate intr-un proces civil ulterior
Art. 22 (1) C.p.p. prevede ca hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru
judecat in fata instantei civile cu privire la existenta faptei, persoana care a savarsit-o si

51
vinovatiei acesteia. Daca nu s-au acordat despagubiri, actiunea civila ulterioara prin care se cere
repararea prejudiciului cauzat prin savarsirea infractiunii poate fi introdusa numai impotriva
persoanei in legatura cu care s-a retinut savarsirea infractiunii respective. Daca insa persoana
vatamata s-a constituit parte civila in procesul penal iar instanta penala a stabilit cuantumul
despagubirilor opereaza autoritatea de lucru judecat.
Are autoritate de lucru judecat numai hotararea judecatoreasca iar nu si ordonanta
procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala sau rezolutia de neincepere a
urmaririi penale.

Investirea cu formula executorie

Executia vremelnica - nu se cer la examen

Indreptarea, lamurirea si completarea hotararii

Indrepatrea hotararii este reglementata de art. 281. Poate avea ca obiect erori sau omisiuni cu
privire la numar, calitatea sau sustinerile partilor precum si cele de calcul si orice alte erori
materiale din hotarari sau din incheieri. Indreptarea erorii materiale poate fi facuta la cerere sau
din oficiu de catre instanta. Indreptarea erorii materiale poate fi facuta oricand. Este o cerere
incidentala de competenta instantei care a pronuntat hotararea a carei indreptare se urmareste.
Instanta se pronunta prin incheiere, data in camera de consiliu. Solutionarea cererii se face fara
citarea partilor cu exceptia cazului in care instanta apreciaza ca sunt necesare anumite lamuriri.
Incheierea pronuntata de instanta este susceptibila de a fi atacata cu aceeasi cale de atac ca si
hotararea in legatura cu care s-a solicitat. Potrivit art. 2812a (introdus prin Legea 202/2010)
indreptarea nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului ci in conditiile acestei dispozitii
speciale

Lamurirea
Vizeaza clarificarea masurilor dispuse de instanta atunci cand dispozitivul nu este clar, este
echivoc, fiind susceptibil de mai multe interpretari ceea ce poate genera dificultati la executare si
in niciun caz nu poate avea ca obiect modificarea hotararii. Lamurirea poate fi ceruta oricand.
Poate fi realizata si prin intermediul contestatiei la titlu in conditiile art. 399 (1). Aceasta
contestatie poate fi utilizata daca nu s-a folosit procedura aratata de art. 281 1 ptr ca altfel se
opune autoritatii de lucru judecat.
Instanta se pronunta printr-o incheiere. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu cu
citarea partilor. Lamurirea nu poate fi solicitata pe calea apelului sau recursului ci exclusiv in
conditiile acestei proceduri speciale.

Completarea hotararii
Sediul materiei: art. 2812
Daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal
sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotararii in

52
acelasi termen in care se poate declara apel sau recurs impotriva acelei hotarari iar in cazul
hotararilor date in fond, dupa casarea cu retinere in termen de 15 zile de la pronuntare.
Aceste dispozitii de aplica si in cazul in care instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor
martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretilor sau aparatorilor cu privire la drepturile lor.
Cererea se solutioneaza de urgenta cu citarea partilor.
Instanta se pronunta printr-o hotarare separata care se va da in acelasi dosar in care a fost
data hotararea ce se cere a fi completata.
Completarea nu poate fi ceruta pe calea apelului sau recursului ci exclusiv prin intermediul
acestei proceduri speciale.
Partile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de indreptarea, lamurirea sau
completarea hotararii.

53