IISUS SI RUGACIUNEA TATAL NOSTRU

Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnească este una dintre rugăciunile de bază ale creștinătății,

comună tuturor confesiunilor creștine datorită faptului că se regăsește în textul evangheliilor
sinoptice.
Conform cap. 11 al Evangheliei după Sf. Luca, rugăciunea a fost rostită de Iisus Hristos (sau Isus
din Nazaret) ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii (apostolii) Săi de a îi învăța cum să se
roage.

Versiunea după Sf. Matei[modificare | modificare sursă]

Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deși Iisus i-a învățat, cel mai
probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai vechi texte există în limba greacă. Datorită
faptului că limba latină a fost limba dominantă a creștinismului în mare parte a continentului
european, Pater noster, rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii grecești.

Varianta greacă Varianta latină

Pater noster, qui es in

În greaca Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct caelis
sau indirect): Sanctificetur nomen
tuum;
cu alfabet grecesc transliterat Adveniat regnum tuum.
Πάτερ ἡμῶν ὁ ἐν τοῖς οὐρανοῖς Pater imōn, ho en tis uranis Fiat voluntas tua sicut in
caelo et in terra
ἁγιασθήτω τὸ ὄνομά σου· agiasthitō to onoma su;
Panem nostrum
ἐλθέτω ἡ βασιλεία σου· elthetō i basilia su; quotidianum da nobis
γενηθήτω τὸ θέλημά σου, genethitō to thelima su, hodie.
Et dimitte nobis debita
ὡς ἐν οὐρανῷ καὶ ἐπὶ τῆς γῆς· ōs en urano, kai epi tis gis;
nostra,
τὸν ἄρτον ἡμῶν τὸν ἐπιούσιον ton arton imōn ton epiusion Sicut et nos dimittimus
δὸς ἡμῖν σήμερον· dos imin simeron; debitoribus nostris.
καὶ ἄφες ἡμῖν τὰ ὀφελήματα kai afes imin ta ofelimata Et ne nos inducas in
ἡμῶν, imōn, temptationem;
ὡς καὶ ἡμεῖς ἀφίεμεν τοῖς ōs kai imis afiemen tis Sed libera nos a malo.
ὀφειλέταις ἡμῶν· ofiletes imōn; Amen.
καὶ μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς kai mi isenikis imas is
πειρασμόν, pirasmon,
ἀλλὰ ῥῦσαι ἡμᾶς ἀπὸ τοῦ alla rhuse imas apo tu
πονηροῦ. poniru.
[Ὅτι σοῦ ἐστιν ἡ βασιλεία καὶ ἡ [Oti su estin i basilia, kai i
δύναμις καὶ ἡ δόξα εἰς τοὺς dúnamis, kai i doxa is tus
αἰῶνας·] eōnas;]
ἀμήν. amin.

Versiunea latinească a rugăciunii apare ocazional în unele imnuri.

Altă variantă folosește supersubstantialem (tradus în limba română prin spre ființă), în loc
de quotidianum (tradus în limba română prin de toate zilele); quotidianum este scris,
câteodată, quotidianum.
În Vulgata lui Ieronim apare:
«Pater noster qui in caelis es sanctificetur nomen tuum
veniat regnum tuum fiat voluntas tua sicut in caelo et in terra
panem nostrum supersubstantialem da nobis hodie
et dimitte nobis debita nostra sicut et nos dimisimus debitoribus nostris
et ne inducas nos in temptationem sed libera nos a malo.»
Datorită faptului că în latină, ordinea cuvintelor este relativ liberă, înțelesul
este, în final, același.
Evanghelia după Sf. Matei 6:9-13[modificare | modificare sursă]
(este cea mai folosită variantă din limba română)
"Tatăl nostru Care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta,
fie voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșalele noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri
și nu ne duce pe noi în ispită
ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,
acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin."