Eu nu cred nici în Iehova Nici în Buddha Sakya – Muni, Nici în viață, nici în

moarte, Nici în stingere ca unii. Visuri sunt și unul și-altul Și tot una-mi este
mie De-oi trăi în veci pe lume De-oi muri în vecinicie. Toate-aceste taine sfinte,
Pentru om frânturi de limbă În zadar gândești, căci gândul Zău nimic în lume
schimbă. Și fiindcă în nimica Eu nu cred, o, dați-mi pace Fac astfel cum mie-mi
pare Și faceți precum vă place. Nu ‘nvăluiți a mea gândire Nici cu stil curat și
antic, Toate-mi sunt de o potrivă Eu rămân ce-am fost: – romantic. Cum ai putut Cum
ai putut a-ți bate joc De patimile mele, De dulci petreceri la un loc Din ceasuri
ca acele? Cum le-ai menit pe toate rău, De sau ales deșerte? Dar care-i acel
Dumnezeu În stare să te ierte? Când amândoi vom fi pământ, Căci el pe toți ne-
adună, So stinge dor și jurământ, Cu viețile ‘mpreună, Ci ‘n lungul negrei
vecinicii Cântarea-mi se va naște, Ce numai tu n ai vrut să știi O lume va
cunoaște. În mintea vremilor ce vin Va răsări cuvântu-mi, Cu ‘ntreg al sufletului
chin, Ca iarba pe mormântu-mi. Și-n versul meu ce va trăi Infamă apăre – vei, Cum n
a fost alta, nici va fi În neamu ‘ntreg al Evei.
Citeşte întreaga ştire: Poezii de Mihai Eminescu - poezii celebre scrise de
Eminescu