Eu nu cred nici in Iehova Eu nu cred nici n Iehova, Nici n Buddha-Sakya-Muni, Nici n viaa, nici n moarte, Nici n stingere ca unii.

Visuri sunt i unul i-altul, i totuna mi-este mie De-oi trai n veci pe lume, De-oi muri n vecinicie. Toate aceste taine sfinte -Pentru om frnturi de limb n zadar gndeti caci gndul, Zu, nimic n lume schimba. Si fiindc n nimica Eu nu cred o, dai-mi pace ! Fac astfel cum mie-mi pare Si facei precum v place. Nu ma ncntati nici cu clasici, Nici cu stil curat si antic Toate-mi sunt de o potriva, Eu rmn ce-am fost : romantic.
("Eu nu cred nici in Iehova") in ciuda acestei afirmatii, Mihai Eminescu inclina uneori spre clasicism, pretuind profunzimea de gandire a anticilor prin promovareaA idealurilor de bine, frumos si adevar, prin aspiratia catre perfectiune si echilibru, prin stilul clar, armonios si prin ironia rece a ratiunii: "Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate; Ce e rau si ce e bine Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna de te cheama, Tu ramai la toate rece."