Război Intern

Alexandru Cotovici
 1

A răsărit Soarele, și nici noaptea asta n-am dormit. Nu am dormit

în ultimele 6 luni. Am mers la lucru ca de obicei, sunt un
lucrător comun, lucrul meu se bazează pe a trăi 8 ore în fie care
zi lucrătoare într-un birou care nici nu am voie sa îl personalizez.
Șeful meu este un idiot, nu îi pasă de sănătatea mentală a
nimănui din jurul său. Unicul lucru ce îi atrage atenția, este cand
nu facem ceea ce trebuie sau dacă trebuie sa stam ore extra.
Am mers la psiholog, pentru a întreba dacă ceea ce pățeam era
ceva normal și doream sa îi cer ceva medicamente care sa mă
ajute a adormi, dar el a refuzat totul. I-am zis că eram în mare
durere și nu mai puteam mental, dar tot refuzat, și a zis să merg
la un club care se petrecea în seara asta, acolo erau bărbați care
și-au pierdut abilitatea de a putea avea copii.
Când a ajuns seara, am mers la club. De o dată când am intrat
pe aceea ușa sa simțit acea atmosfera depresivă. Erau bărbați de
diferite vârste, unii mai înalți, alții mai scunzi, unii mai slabi, unii
mai grași, dovedind că un lucru așa poate sa se intample la orice
persoană. Nu depinde de tine ceea ce ți se întâmpla, este treaba
destinului. M-am așezat pe un scaun, și am început sa ascult ce
fel de viață trăiau aceste persoane. Sincer să zic, nu puteam să
cred ce auzeam. Mă simțeam în siguranță acolo, toate persoanele
credeau că eu tot suferam de acea boală, și mă confortau cât
timp eu tot o făceam. Ma relaxat așa de tare că am reușit sa dorm
pentru prima dată în 6 luni.
Am continuat sa vin acolo pentru următorul an, până ce a venit o
femeie. Mă enerva să văd cum vine ea, știind că nu are cum să fie
victimă la boala aceea.

1
___Războiul Intern_____________________________Alexandru Cotovici___
După o vreme, am decis să o confrontez, dar doar am făcut
lucrurile mai rele. Ea și-a dat seama că eu tot nu eram victima
bolii așa că am decis să opresc acest obicei. Nu mă am mai întors
acolo nici o data.

***
2

Din nou, mi-am pierdut capacitatea de a dormi. Am decis să

merg în concediu, pentru a scăpa un pic de viață. A fost foarte
scurt pentru mine, chiar dacă am stat vreo 2 săptămâni. Când
eram în zborul pentru a mă întoarce acasă, am cunoscut un
bărbat pe nume Tyler, Tyler Durden. După ce mi-a zis, el își
câștigă existența vânzând săpunuri. El era cel mai tare băiat pe
care l-am cunoscut în viața mea. Înainte de a pleca din avion,
mi-a dat numărul său de telefon pentru a păstra comunicatia.
Când era să ajung acasă, am văzut toate persoanele fugind în
direcția contrară de unde eu trăiam. Nu i-am atras multă atenție
până ce am văzut pompierii, și resturi din lucrurile mele
împrăștiate pe toată strada.
Eram speriat, nu puteam să cred ceea ce sa întâmplat. Mai ales,
ce putea să fi cauzat acest lucru? Nu am familie, nu am pe
nimeni care poate să-mi dea loc pentru a dormi undeva, așa că
am decis să-l sun pe Tyler. Nu aveam telefonul cu mine, era
acasă și casa a fost distrusă. Am căutat un telefon public și am

2
___Războiul Intern_____________________________Alexandru Cotovici___
sunat, am așteptat și am așteptat, dar nu a răspuns. M-am așezat
lângă cabina telefonica și mă gândeam ce am făcut rău în viață ca
să ajung în această poziție. Când deodată, a sunat telefonul.
L-am răspuns rapid și era Tyler. Eram așa de fericit că mi-a
răspuns. L-am întrebat dacă are timp liber și el a zis că da așa că
i-am propus să ne întâlnim la un bar pentru a îi povesti ceea ce
sa întâmplat.
Când am ajuns la bar el deja stătea așezat acolo. M-am așezat și
eu lângă el și înainte să zic ceva el deja o comandat 2 beri. Am
băut împreună cu el cât timp îi povesteam tot ce se întâmplă.
El mi-a zis să mă liniștesc că nu este grabă.
Când am terminat de povestit el îmi a zis că de acum înainte pot
să rămân la el acasă cu o condiție, doar dacă ne băteam în fiecare
seară. Mi se părea ceva foarte ciudat, dar am ieșit afară după
asta și el mi-a zis să încep. I-am tras un pumn în coaste cu multă
frică și încet, deoarece nu vroiam să-l rănesc. Dar el a zis:
- Dacă te mai reții vreodată, eu voi fi cel care te va răni.
- De-abia te-am cunoscut, nu vreau să te rănesc- i-am
răspuns bâlbâind.
- Mai auzit aşai?- mia zis la sfârșit.- Atunci nu te mai bâlbâi și
lovește cum se cade.
Nu i-am mai răspuns nimic și am continuat bătaia.
După o vreme, eram plini de sânge amândoi, și am împărțit o bere
așezați pe o piatră de lângă drum. După asta am mers la el acasă,
era o casă abandonată, dar nu puteam să mă aștept la mai mult,
măcar era o saltea unde puteam dormi.
Au trecut zilele și în fiecare seară mă băteam cu Tyler în spatele
barului în care ne-am cunoscut. Câte oleacă au început să apară
persoane care ne observau cum ne băteam și le era înteresant.
Din ce în ce mai multe persoane veneau, așa că eu

3
___Războiul Intern_____________________________Alexandru Cotovici___
șicu Tyler am decis că ar fi bine să se lupte și alte persoane. Cu
timpul sau adunat așa de multe persoane că a trebuit să creăm
un orar pentru fiecare persoană, când se va lupta, în ce zi și cu
cine.
Nu știu cum dar am convins proprietarul barului să folosim
subsolul pentru a ne bătea.

***
3

Am decis să punem un nume la ,,clubul’’ care am format. Tyler a

dat o bună și simplă idee, “Clubul Luptei” de fiecare data când
venea cineva nou, îi introducem numele clubului și cele 3 reguli
principale:
1. Nu vorbim cu nimeni despre Clubul Luptei
2. Nu vorbim cu nimeni despre Clubul Luptei
3. Nu uita primele două reguli
Înafară de aceste 3 reguli nu exista nimic, puteam face orice în
bătăile pe care le organizăm: lovituri la părțile masculine, rupere
de oase, și așa mai departe. Odată Tyler a trimis ca “temă pentru
acasă”, să reușim ca cineva să înceapă o bătaie cu noi (o singură
persoană). Am continuat acest club până ce a venit o

4
___Războiul Intern_____________________________Alexandru Cotovici___
persoana, care zicea că venea din partea guvernului. A menționat
că am făcut ilegalități în oraș și am tulburat liniștea și pacea în
oraș. A încercat să-l oprească pe Tyler a continua cu acest club,
dar Tyler nu sa lăsat bătut.

***
4

A reușit să convingă pe toți participanții clubului să se camufleze

în bodyguard-urii ale acea persoană care a venit în acea seară.
Când sa distras și a mers la baie, l-am urmărit cu toții și l-am
forțat să nu ne mai deranjeze și să nu mai zică de noi la nimeni,
sau era să plăteasca cu moartea.
De-abia când l-am cunoscut pe Tyler, mi-a zis să nu-l menționez
nimănui de el. Odată am făcut-o fără să-mi dau seama. A fost cea
mai mare greșeală a mea. Toate persoanele care m-au auzit,
apropo erau participanții clubului, sau uitat la mine confuzi și
speriați. Mi-au zis “Tyler ești bine? Odihnește-te oleacă”. În acel
moment mi-am dat seama că niciodată nu i-am zis nimănuia
numele meu. Am rămas șocat când am auzit numele lui Tyler, nu
puteam crede ce auzeam. Am ieșit fugind și am încercat să-l sun
pe Tyler, dar nu răspundea nimeni. Tyler a dispărut. Am plecat
fugind spre aeroport luând documente

5
___Războiul Intern_____________________________Alexandru Cotovici___
de-ale lui Tyler pentru a ști unde a mers înainte de a ne cunoaște.
Am zburat acolo și mergeam peste tot să-l caut. Am ajuns la un
bar, la care toți se uitau cu frică și respect la mine. Am întrebat
pe proprietarul barului:
- Știți cine este Tyler Durden?
- Nu am permisul de a vorbi despre acea persoană.- A
raspuns
Eram șocat, ei stăteau și implineau prima regulă a clubului.
- Puteți să-mi ziceți numele meu?- am întrebat pentru a
finaliza.
- Tyler Durden domnule.
Eram absolut în șoc. Am leșinat, m-am trezit în spital, înconjurat
de multe persoane care se pare, tot formau parte din clubul creat
de mine și Tyler. De fapt, creat de mine. M-au informat că am
probleme mentale, ceva în relație cu schizofrenia, numită
tulburare disociativă de identitate, tot numită TID. Niște băieți noi
din club mi-au explicat că creierul meu a crea personajul de Tyler
Durden pentru a satisface acea parte goală din viața mea. Pentru
a avea ce face, și a funcționat, acuma nu doar am un club care
știe să se bată și are putere politică, dar și sunt liderul lor și nu
mai simt acea parte goală din interiorul meu.

***