SINTAXA FRAZEI (II)

Partea I
I. Analizați sintactic frazele de mai jos. Subliniați predicatele, delimitați propozițiile, încercuiți
elementele introductive și arătați felul propozițiilor. Analizați morfosintactic cuvintele subliniate.
a. Am venit pentru că mi-a fost dor de voi și ca să mai văd școala. Se înțeleg bine, deși se văd rar sau
pentru că se văd rar. O să vină și dacă vrea, și dacă nu vrea. Vin când vreau și dacă vreau. Spun ce vreau
și când vreau.
b. Mă duc unde vreau. Mă duc când vreau. Mă duc fiindcă vreau. Mă duc cum vreau. Mă duc cu ce vreau.
Mă duc cu cine vreau. Mă duc dacă vreau. Mă duc, deși nu vreau. Mă duc ca să-ți fac plăcere. Mă duc în
loc să stau.
c. Se știe că vii. Ultima știre este că vii. Te știu că vii. Știrea că vii ne-a bucurat. Știu că vii. Vorbeam de
cine știi. Am fost chemat de cine știi. Frica de cine știi mă oprește. Nu fugi, că amețești! Nu fugi, să nu
amețești! Nu fugi, dacă amețești! Ce e mai frumos e că nu am niciun ban.
d. Ai carte, ai parte! Vrei bani, muncește! Fie și așa, eu nu vin! Ce îmi place cu adevărat este teatrul. Ce e
mai trist e că n-am bani. Că nu scrie, asta mă îngrijorează. Asta mă îngrijorează, că nu scrie.
e. Când se spune că vine? Cui crezi că i-am scris? Noi trebuie să ne hotărâm. Voi se cuvine să ascultați.
Toți au urmărit cu atenție spectacolul care cred că ți-a plăcut. A ajuns la timp în locul unde se știe că vă
întâlniți. Ce am fost nu mai pot fi.
f. Am făcut o greșeală: n-am trimis scrisoarea. Ne înțelegem bine, ceea ce e important. Știu în ce loc vă
întâlniți: unde ați fost și ieri. Se pregătește serios, adică citește, rezolvă probleme, discută nedumeririle.
Nu cunosc numărul invitaților, câți anume ai chemat. Ne cunoaștem de mult și, ceea ce e important, ne
înțelegem bine.
g. Ce face acolo nu știu. Să cos nu știu. Că ai telefonat aflu acum. Unde crezi că se duce? M-a învățat ce
am vrut. M-a anunțat că vine. Am rugat acest lucru pe câți am întâlnit. Sfătuiește pe oricine deprinde
cuvinte noi să consulte dicționare. A costat cât n-aș fi crezut. Să-mi dai cât am cerut.
h. Mă bucur că ai venit. Îți mulțumesc pentru că m-ai ajutat. M-aș bucura să vii și tu. Se pregătește să
plece. Cui a muncit i se cuvine răsplata. Cui n-a mâncat îi e foame. Îmi pare bine că ai venit. Îmi pare rău
că n-ai venit. Te superi pe cine-ți vrea binele. Contez pe ce mi-ai promis. M-am apucat să scriu. S-a
mulțumit să zâmbească.
i. A fost lăudat de oricine l-a văzut. Mă duc (ori)unde vrei. A venit de unde l-ai trimis. Mă duc la cine
vreau. Intru în ce casă vreau. Am umblat cât e lumea de mare. Unde îl prindea, acolo îl certa. Unde mă
întâlnește mă ține de vorbă. Cât vezi cu ochii e numai șes. Am mers câți kilometri ne-a spus. Oriunde s-ar
ascunde, îl găsim. Te însoțesc pe (ori)ce drum ai merge.
h. Am ajuns la gară înainte ca trenul să fi tras la peron. Am ajuns înaintea cui doreai. Să vii până nu e
prea târziu. Când să plec, a venit mama. Rămâi aici până mă întorc. Am amânat ședința pentru când se

1
termină concediile. Te-am așteptat până la ce oră ai spus. Plânge de când ai plecat. A stat ce a stat și apoi
a plecat. Scrisoarea a sosit când erai la serviciu. Ne putem întâlni în ce zi vrei. Am venit la ce oră mi-ai
spus. Vine ori de câte ori poate. Îndată ce a plecat, a și telefonat. Când a văzut paguba, s-a supărat. Când
nu știi ce vrei, e greu să te hotărăști. Te superi pe mine când eu îți vreau binele? Masa te așteaptă la orice
oră ai veni. A tot citit scrisoarea, până ce nu se mai vedeau literele. A ajuns odată cu cine plecase înainte.
i. Nu-i tace gura de câte are de povestit. Nu mă doare capul de ce crezi tu. Scoală-te, că (doar) nu ești
bolnav! Dacă nu ești atent, cum o să înțelegi? Ion lipsește pentru că e bolnav, nu pentru că ar fi
chiulangiu. Acum, că am terminat, răsuflăm ușurați. Dacă ai venit cu mine, ne-am descurcat. De ce ai
lipsit și azi, că n-ai mai fost bolnav?
j. Du-te de te culcă! Se țineau după el, doar(-doar) vor căpăta ceva. S-a dus după ce avea de cumpărat.
Muncește cum poate. Prost cum e, n-a înțeles nimic. De prost ce e, n-a înțeles nimic. Sunt cu atât mai
necăjită, cu cât mă așteptam la vești bune. Muncește fără să se gândească la rezultat. Nu rezistă el fără să
nu se ducă la ea. A crescut într-un an cât cresc alții în doi. Ea a răspuns la fel de bine ca și cine a luat
premiul. Aici am vândut la fel de mult cât și unde am fost ieri. Muncește mai bine decât credeam. Mai
bine mă retrag decât să fac așa ceva. Muncește mai bine decât cine a fost până acum. N-a luat mai mult de
ce i se cuvine. Muncește mai mult pentru bani decât ca să fie bine văzut. Cu cât îmbătrânește, se
îmblânzește. Sunt necăjită cu atât mai mult că mă așteptam la alt rezultat. Dansează lin de parcă ar pluti.
Temperatura scade cu cât urcăm. Am așteptat la fel de mult cât ai așteptat și tu. Nimic nu e mai plăcut
decât să citești.
k. Este atât de furios, încât e în stare de orice. Vorbea destul de tare, încât să poată fi auzit. Era prea
deștept ca să nu înțeleagă. Era atât de deștept, încât a înțeles. A mâncat de m-a speriat. O ascunsesem atât
de bine, să nu se vadă. Am ascuns-o atât de bine, de nu se vede. Scriu cu ce am sau cu (ori)ce creion
găsesc. Trimit scrisoarea prin cine se nimerește. Toate s-au întâmplat datorită cui a lăsat ușa deschisă. Ai
făcut bine că n-ai venit. S-a repezit la el cu ce avea în mână. Se evidențiază în ce ține de practică.
Exagerează (în) cât ne laudă. Să supere pe cineva, n-a supărat. A greșit la ce socoteli a făcut. Articolul
interesează numai întru cât aduce ceva nou.
l. Să faci cum ți-am spus, că de unde nu, o pățești! Că vrei, că nu vrei, eu tot vin! În locul cui a vorbit, eu
nu aș fi spus asta. Ai ceva de spus, spune acum! Am, n-am treabă, ies în oraș. E bună, e rea, ia-o! Fie
bună, fie rea, ia-o! Dacă pleci cumva din oraș, anunță-mă! Dacă ai vreo nelămurire, întreabă-mă! Vin
numai dacă mă rogi. Dacă am sau n-am treabă, eu tot vin.
m. Deși este bolnav, a venit la școală. De bine ce am venit, trebuie să plec înapoi. N-ai chef, eu tot vin.
Ducă-se toți, eu nu mă duc. Omoară-mă, eu tot nu-ți spun! Fie ce-o fi, eu tot mă duc. Fie cum o fi, o iau.
Dacă ai să auzi până și zgomot de bătaie, să nu te sperii. Deși bătrân și slăbit, totuși muncește. El, că-i
copil, și tot înțelege. Nu plec nici dacă mă rogi.

2
 Partea a II-a

I. Analizați sintactic frazele de mai jos. Subliniați predicatele, delimitați propozițiile, încercuiți
elementele introductive și arătați felul propozițiilor.

1. Și dacă e nevinovat, și eu te cred că dumneata crezi, dar totuși trebuie văzute motivele lor, atunci îți promit eu că
n-o să pățească nimic....
2. Să vedem pentru cine, că, dacă vine pentru el, a pățit-o, îl trimit la canal.
3. Sunt trimis să văd dacă îl aveți, altfel telefonez imediat chiar la Securitate, să vină să vă aresteze pentru abuz.
4. Nu mă credea că nu te cunoșteam cu mult mai înainte, ba chiar e sigur că știa totul despre mine, nu se
împrietenesc ei cu cineva fără să se informeze.
5. Cel mai firesc ar fi fost să ceară, nu să mă vadă, n-aș fi avut pretenția asta, dar să ceară pur și simplu o declarație
scrisă din partea bănuitului și s-o citească, această declarație o fi cerut-o, dar de unde să le-o dea?
6. Altfel de declarație trebuia să dau în care să recunosc că am făcut parte din numita bandă și să dau numele celor
pe care i-am cunoscut acolo în nordul Ardealului, unde am luat parte la acte teroriste.
7. Și-a dat seama ce e cu ele, căci i-a spus că dacă mă judecau după ele, nu luam numai trei ani.
8. Și eu eram curios să aflu cum a fost el dus de nas de către general, în afara faptului că voiam să-l rog să-mi
aprobe să lucrez de pildă la vreo bibliotecă, așa cum se procedase cu marele poet și filosof.
9. Era un om care nu-și arăta vârsta, părea mult mai tânăr, niciun fir de păr alb, voinic, figură de ins experimentat,
cunoscător de oameni, cu gesturi puține, fizionomie care semăna cu a tatălui meu, reflexiv însă și greu de presupus
că se putea înfuria vreodată.
10. Cu cine vorbeai la telefon? o întrebai totuși flegmatic, ținându-mi bine hățurile în mâini, căci furia ei de a se fi
simțit surprinsă și nestăpânita ură a acelui „ce vrei” mi se transmiseseră și mie, îmi venea s-o calc în picioare și așa
s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost însărcinată.
11. Bineînțeles că nu mă privește, spusei eu cu dispreț, și mă mir că ai întrerupt brusc convorbirea, ca și când m-ar
fi interesat pe mine cu cine pălăvrăgești tu la telefon.
12. Te sfătuiesc, îi spusei, să-ți porți ura liniștită, să nu crezi că sarcina e o pavăză, n-am să te calc în picioare, dar
găsesc eu ac de cojocul tău fără să dăunăm copilului.
13. Mă hotărâi (și avui o clipă impulsul să i-o și spun, dar mă abținui din instinct în ultima clipă) să mă port
ireproșabil cu ea orice mi-ar face.
14. O singură dată intrai peste ea (aveam și eu nevoie de telefon, dar nu mă gândii să bat la ușa propriei mele
neveste, care ar avea secrete pe care eu nu trebuie să le aud, asta ar fi culmea, să-i mai respect și secretele) și
într-adevăr o găsii întinsă în pat, foarte veselă de astă dată și nu închise când eu intrai.
15. Dar trebuie să spun că înseninarea ei nu mă făcu să uit, apele despicate nu se mai împreunau să arunce în uitare
scena care se petrecuse în ziua aceea.
16. Eram hotărât s-o ignor și să n-o alimentez, poate că avea viață scurtă.

3
17. Auzind-o, inima îmi bătu cu un zvâcnet care mă făcu, ca odinioară când venise prima dată la mine, să simt un
fulger prin șale în zig-zag, care-mi tăie răsuflarea.
18. Nu mai știu ce-ar fi făcut după aceea, dar știu ce aș fi făcut eu, aș fi așteptat-o la ieșire și aș fi adus-o acasă cu
povara tuturor acestor variante în spinare dintre care pentru ultima, că am lăsat-o să nască singură, nu m-ar fi cruțat
și mi-ar fi reproșat-o în eternitate.
19. În caz că ai timp, treci pe la noi. În cazul că ai timp, treci pe la noi.
20. N-a mai participat la ședințele noastre pe motiv că a fost bolnav.
21. N-a mai participat la ședințele noastre pe motivul că a fost bolnav.
22. Absentează din cauză că este bolnav. Nu știu din ce cauză absentează.

23. Nu mi s-a comunicat care dintre ei va veni. Nu mi s-a comunicat care cum va veni. În concediu
face cine ce-l taie capul. Adă repede cui ce-i trebuie şi s-o luăm din loc. La casa lui mănâncă cine ce are.
De sărbători se îmbracă cine cu ce are mai frumos. La nuntă a dansat cine cu cine a vrut. În război bate
cine pe cine poate. După-masă ne-am plimbat care cu care a vrut. În timpul încăierării, a dat care în care a
nimerit. În graba mare, s-a îmbrăcat care cu ce-a apucat. La urmă a primit care ce-a meritat. N-are decât
să facă cine cum îi place. Să vină cine când poate. După program, s-a dus cine unde a vrut. Din sala de
concurs nu iese care când pofteşte. Apostrofează pe care cum îl vede pe coridor. Fără să știe de ce, a
început să râdă.