Dt-Cap I-2019

DESEN TEHNIC
SUPORT SEMINAR
Anul I IMC
Anul universitar 2019-2020
semestrul I
Seminar I, II
NOȚIUNI GENERALE DE DESEN TEHNIC.
Prescripții generale conform standardelor în vigoare
Titular disciplină:
ș.l.dr.ing. POPESCU Cristina
I IMC
Anul universitar 2019-2020, semestrul I
Capitolul I.
NOȚIUNI GENERALE DE DESEN TEHNIC.
I.1. Scopul și necesitatea desenului tehnic
♦ Prin desen tehnic se înțelege reprezentarea grafică a unui obiect, realizată pe baza unor
reguli și convenții stabilite în acest scop.
♦ Desenul tehnic de construcții este cel mai important mijloc de legătură dintre proiectare
și execuție.
♦ Cunoașterea modului de întocmire și de citire a unui desen este obligatorie pentru orice
inginer constructor.
♦ Un desen de construcții trebuie să fie complet, clar și simplu, să cuprindă toate
indicațiile necesare pentru executarea obiectului reprezentat, să poată fi înțeles ușor, fără să dea
loc la confuzii și să necesite cât mai puțin timp și cât mai puține cheltuieli de material pentru
executarea lui.
♦ Ținând seama de faptul că atât proiectarea cât și execuția diferitelor construcții angrenează
colective tot mai largi de arhitecți, ingineri, tehnicieni și muncitori, care de cele mai multe ori nu se
găsesc în aceeași localitate sau nici măcar în aceeași țară, se înțelege de la sine că fără desenul
tehnic cooperarea în acest domeniu nu ar putea avea loc.
Rezultă că desenul tehnic a devenit un instrument indispensabil de legătură între concepție și
execuție, atât pe plan național cât și internațional.
Regulile de reprezentare în desenul tehnic având în majoritatea cazurilor valabilitate
generală și pe zi ce trece se trece la internaționalizare totală, se poate afirma că desenul tehnic a
devenit un limbaj tehnic internațional.
♦ Clasificarea desenelor tehnice

- După domeniu: cartografic; de sistematizare; de arhitectură; de construcții; de instalații; industrial;
- După modul de reprezentare: în proiecție ortogonală; în perspectivă (axonometrie);
- După modul de întocmire: schiță; desenul la scară;
- După destinație: de studiu; de execuție; de montaj; de prospect sau catalog;
- După conținut: de operație; de gabarit; de releveu; scheme; graficul (nomogramă, diagramă,
cartogramă);
- După gradul de detaliere: de ansamblu; de piesă; de detaliu;
-Tipul de document: desen original; copie.
I.2. Standardele și importanța lor
Prescripțiile tehnice în desenul de construcții constituie un ansamblu de date și condiții, cu

caracter tehnico-economic, privind proiectarea, realizarea și recepționarea lucrărilor.
♦ Operația de sistematizare și unificare a regulilor și convențiilor de reprezentare, proiectare,
executare poartă denumirea de standardizare.
♦ STANDARDIZAREA este o activitate specifică, prin care se elaborează norme,
ansambluri de norme, prescripții sau prevederi pentru produse, procese și servicii.
♦ Începuturile activității de standardizare datează din perioada premergătoare celui de-al

doilea război mondial, primele standarde ca caracter național fiind adoptate în anii 1937 – 1938 în
cadrul Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR).
DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

Titular disciplină: ș.l.dr.ing. POPESCU Cristina
Page 2
I IMC
Primul organism național care s-a ocupat de această activitate a fost Comisiunea de
Standardizare înființată în 1948.
În 1970 ia ființă Institutul Român de standardizare (IRS) care a funcținat până în 1998.
De la această dată, organismul național de standardizare este Asociația de Standardizare din
România (ASRO – www.asro.ro).
Pe plan internațional, pe 14 octombrie 1946 s-a înființat Organizația Internațională de
Standardizare (ISO – International Organization for Standardisation) la care este afiliată și țara
noastră; include institute de standardizare din 157 țări; are Secretariatul Central cu sediul în Geneva,
Elveția. Aceasta emite standarde care nu au caracter obligatoriu pentru țările membre, dar devin
obligatorii când sunt adoptate de către acestea. În fiecare an, pe 14 octombrie se sărbătoreste Ziua
Mondială a Standardizării (www.iso.org).
Organizații europene de standardizare: CEN (Comitetul European de Standardizare -
European Committee for Standardization - Comité Européen de Normalisation), constituit în anul
1961; elaborează standarde europene pentru diferite sectoare (www.cen.eu)
♦ Rezultatul operației de standardizare sunt standardele de stat, care sunt prescripții tehnice
cu caracter de lege, prin care se stabilesc caracteristicile materialelor, prefabricatelor și instalațiilor
aferente construcțiilor, precum și prescripții fundamentale și date de bază pentru proiectarea,
execuția și recepția construcțiilor.
♦ Fiecare standard cuprinde:

- indicativul standardului - format din siglă, numărul standardului și anul apariție;
- sigla STAS – standard românesc elaborat până în 1989;
- sigla SR – standard românesc elaborat după 1989;
- sigla SR ISO – standard românesc preluat după un standard internațional;
- sigla SR EN – standard românesc preluat după un standard european;
- SR EN ISO – standarde europene și internaționale adoptate ca standarde române.
- De exemplu, STAS 1434-83 – Desen tehnic de construcții. Linii, cotare, reprezentări
convenționale, indicator.
STAS – sigla standardului; 1434 – numărul de ordine al standardului, ce se dă la apariția
fiecărui standard; 83 – ultimele cifre ale anului de apariție a standardului; titlul standardului: Desen
tehnic de construcții. Linii, cotare, reprezentări convenționale, indicator.
- De exemplu, SR EN ISO 5457:2002 – Formate și prezentarea elementelor grafice ale
planșelor de desen.
SR EN ISO – sigla standardului; 5457 – numărul standardului; 2002 – anul apariției; Titlul
♦ Standardele generale utilizate la întocmirea desenelor tehnice se referă la: formatele

desenelor tehnice, indicatorul, linii, scrierea standardizată, împăturirea planșelor, reprezentarea
elementelor și construcțiilor din beton, metal, lemn, zidărie, etc.

Page 3
I IMC
I.3. Formate și elementele grafice ale planșelor de desen tehnic

conform SR EN ISO 5457:2002 – Documentație tehnică de produs. Formate și prezentarea
elementelor grafice ale planșelor de desen
În ideea folosirii raţionale a hârtiei şi a uniformizării desenelor, acestea se execută pe

formate, care la noi în ţară au fost reglementate conform SR EN ISO 5457:2002 (tabelul I.1). Prin
acest standard se stabilesc dimensiunile, notarea, utilizarea şi elementele grafice ale formatelor
pentru desenele tehnice.
Tabelul I.1.
CLASIFICAREA FORMATELOR
Formate seria A, ISO Formate alungite speciale Formate alungite exceptionale
Simbol Dimensiuni axb Simbol Dimensiuni axb Simbol Dimensiuni axb (mm)
(mm) (mm)
A0 841x 1189 A3 x 3 420 x 891 A0 x 2 1189 x 1682
A0 x 3 1189 x 2523
A1 594 x 841 A3 x 4 420 x 1189 A1 x 3 841 x 1783
A1 x 4 841 x 2378
A2 420 x 594 A4 x 3 297 x 630 A2 x 3 594 x 1261
A2 x 4 594 x 1682
A2 x 5 594 x 2102
A3 297 x 420 A4 x 4 297 x 841 A3 x 5 420 x 1486
A3 x 6 420 x 1783
A3 x 7 420 x 2080
A4 210 x 297 A4 x 5 297 x 1051 A4 x 6 297 x 1261
A4 x 7 297 x 1471
A4 x 8 297 x 1682
A4 x 9 297 x 1892
Formatele au următoarele simboluri: A0, A1, A2, A3, A4. Formatul de bază este considerat
formatul A0, celelalte formate derivă din acesta, prin înjumătățire, după latura mare a formatului. În
afară de formatele normale, se pot folosi formate derivate care se obțin prin mărirea unei din
dimensiuni a sau b cu un multiplu întreg al dimensiunii laturii respective (tabelul I.1).
Fig. I.1. Împărţirea formatului A0 în formate normale (uzuale).
Planşele de desen pot fi utilizate cu dimensiunea cea mai mare, fie în lungime (format de tip
X), fie în lăţime (format de tip Y).
Page 4
I IMC
♦ Elementele grafice ale planşelor de desen
Fig. I.2 Elementele grafice ale unei planșe de desen
♦ Trasarea formatelor A2, A3 și A4
Trasarea formatului A3 Trasarea formatului A2
Trasarea formatului A4
Fig. I.3 Trasarea formatelor A2, A3 și A4

Page 5
I IMC
I.4. Indicatoarele desenelor tehnice

conform STAS 1434–83 – Desene Tehnice de construcții. Linii, cotare, reprezentări convenționale,
indicator
♦ Indicatorul desenului de construcții are forma dreptunghiulară și este amplasat în colțul

din dreapa jos al planșei, alipit de chenar, cu latura lungă paralelă cu baza formatului, completat cu
datele necesare identificării desenului.
♦ Indicatorul desenelor de construcţii se poate utiliza în 3 mărimi :
- indicator format mare, pentru desenele de format > A3 (fig. II.5.a) ;
- indicator format mic, pentru desenele de format ≤ A3 (fig. II.5.b) ;
- indicator format îngust, pentru desenele proiectelor şi detaliilor tip (fig. II.5.c).
Observații:
- indicatorul mic poate fi folosit și la desenele în formate mai mari decât A3 când scara desenului
sau alte considerente justifică această folosire ;
- pentru economie de spațiu, indicatorul îngust poate fi folosit și la desene curente format A4.
Indicatorul se trasează cu linii continue groase și cu linii continue subțiri, așa cum este
indicat în fig.I.4.
a. indicator format mare b. indicator format mic
c. indicator format îngust
Fig. I.4 Indicatoare pentru desenele de construcţii
Alinierea la sistemul internaţional, ISO, permite fiecărui utilizator să-şi creeze un indicator
propriu, fiind recomandate rubricile componente şi limitată dimensiunea orizontală la maxim 190
mm.

Page 6
I IMC
I.5. Scrierea în desenul tehnic

conform SR EN ISO 3098-1:2015 Documentaţie tehnică de produs. Scriere. Partea 1: Cerinţe
generale
Prezentul standard stabileşte regulile, dimensiunile, tipurile şi modurile de scriere a literelor,

cifrelor şi a semnelor de largă utilizare, denumite caractere grafice.
♦ Dimensiunea nominală a scrierii este înălţimea “h’’ (fig.I.5.a,b) a literelor mari (majuscule) şi a
cifrelor, exprimată în mm.
Se stabilesc următoarele dimensiuni nominale (h) :
2.5; 3.5; 5; 7; 10; 14; 20 mm.
Uneori se acceptă şi dimensiunea nominală de 2mm, pentru cazuri de exceptie.
Înălţimile “h’’ şi “c’’ ale literelor şi cifrelor (fig. I.5.a,b) nu trebuie să fie mai mici de
2.5mm ca urmare, textele scrise cu dimensiunea nominală 2.5mm conţin numai majuscule.
♦ Tipuri de scriere
În funcţie de grosimea liniei utilizate se stabilesc 2 tipuri de scriere :
- scrierea de tip A (scriere îngustată) – cu grosimea liniei de scriere d  (1/14)h pentru
completarea indicatorului şi a elementelor formatelor;
- scrierea de tip B (scrierea normală) - cu grosimea liniei de scriere d  (1/10)h 
utilizată în mod curent;
Cele două tipuri de scriere se execută la alegere:
- înclinate la 750 spre dreapta faţă de linia de bază a rândului (fig. I.5.a) ;
- drepte, cu caracterele grafice perpendiculare pe linia de bază a rândului (fig. I.5.b)
Pe un desen sau pe toate desenele ce aparţin unei documentaţii tehnice, trebuie utilizat
acelaşi mod de scriere.
a. b.
h – dimensiunea nominală a literelor mari și a cifrelor; c – înălțimea literelor mici; d - grosimea
liniei de scriere; a - distanța dintre două litere; e - distanța dintre două cuvinte;
b - distanța dintre două rînduri
Fig. I.5 Tipuri de scriere
a. scrierea înclinată; b. scrierea dreaptă
Înălţimea literelor mici cu depăşire (b, d, f, g, h, j, k, l, p, q, y) este egală cu dimensiunea

nominală h a scrierii.
Dacă între două litere sau cifre alăturate se formează un spaţiu aparent mai mare decât cel
prescris, acesta se poate restrânge astfel încât ele să apară uniform depărtate.
Dimensiunile indicilor şi exponenţilor sunt aproximativ jumătate din dimensiunea literelor şi
cifrelor, dar nu mai mici de 2,5 mm.

Page 7
I IMC
Dimensiunile nominale ale scrierii şi grosimea corespunzătoare liniei de scriere sunt date în
tabelul I.2.
Tabelul I.2.
DIMENSIUNILE NOMINALE ŞI GROSIMEA LINIEI DE SCRIERE
Dimensiunea nominală a scrierii Raport 2.5 3.5 5 7 10 14 20
Grosimea liniei de scriere (mm) h/14 (tip A) 0.18 0.25 0.35 0.5 0.7 1.0 1.40
h/10 (tip B) 0.25 0.35 0.5 0.7 1.0 1.4 2.00
Pentru exemplificare, scrierea literelor alfabetului limbii române, a cifrelor arabe şi a unor
cifre romane pentru dimensiunea nominală a scrierii de 5mm sunt date în fig. I.6.
Fig. I.6. Exemplificare de scriere pentru h=5mm
Exemple de scriere a literelor alfabetului latin, a cifrelor arabe şi a unor cifre romane cu cele
patru tipuri de scriere sunt date în fig. I.7.
a. Scriere de tip A dreaptă b. Scriere de tip A înclinată
c. Scriere de tip B dreaptă d. Scriere de tip B înclinată

Fig. I.7. Tipuri de scriere
Fig. I.8 Fazele ce trebuie urmate pentru a scrie o literă sau o cifră

Page 8
I IMC
I.6. Liniile în desenul tehnic

conform SR EN ISO 128-20:2002 Desene tehnice. Principii generale de reprezentare. Partea 20:
Convenţii de bază pentru linii
În general, la întocmirea desenului de construcţii se utilizează diferite tipuri de linii. Tipul

şi grosimea liniilor utilizate la întocmirea desenelor de construcţii sunt date în tabelul I.3.
♦ Grosimea de bază ’’b’’ se alege în funcţie de scara la care se lucrează desenul precum şi
natura desenului între 0.4 …..2 mm.
♦ În desenul de construcţii se utilizează 3 tipuri de linii, fiecare având un simbol :

- linie continuă cu simbolul ‘’C’’
- linie întreruptă cu simbolul ‘’I’’
- linie – punct cu simbolul ‘’P’’
♦ Pentru fiecare tip de linie, există clase de grosime care se simbolizează printr-o cifră,
astfel :
- linia groasă (b) prin cifra 1 ;
- linia mijlocie (b/2) prin cifra 2 ;
- linia subţire (b/4) prin cifra 3.
Tabelul I.3
TIPURI DE LINII

Page 9
I IMC
♦ Lungimea segmentelor din care este alcătuită o linie întreruptă va fi de 2…6mm (2mm
pentru liniile foarte scurte şi cel mult 6mm pentru liniile lungi, indiferent de grosimea lor) (fig. I.9).
♦ Intervalele dintre segmente vor fi : 1/4...1/3 din lungimea segmentului (0.5…0.7mm

pentru liniile scurte şi de 1.5…2mm pentru liniile lungi).
♦ Lungimea segmentelor din care este alcătuită o linie-punct va fi 3 …30mm. Intervalul

dintre capătul unui segment şi punctul apropiat se ia de 1mm pentru liniile scurte şi de 2mm pentru
liniile lungi (fig.I.10).
♦ Linia-punct începe şi se termină obligatoriu cu segmente de linie (fig. I.10).
♦ Intersectarea liniilor-punct se face numai prin segmente (fig. I.11).
♦ Liniile de axă trebuie să depăşească conturul obiectului (fig. I.12).
Fig. I.9 Trasarea corectă a liniilor întrerupte Fig. I.11 Intersectarea liniilor-punct
Fig. I.10 Trasarea corectă a liniilor-punct Fig. I.12 Trasarea axelor unui element

Page 10
I IMC
♦ Exemple de utilizare a tipurilor de linii

Tabelul I.4
Grosimea Destinația Exemplu de utilizare
liniei
LINIE CONTINUĂ (C)
C1 (b) Contururi de secțiuni
Chenarul formatelor și
tabelelor
C2 (b/2) Muchii văzute în vedere
Muchii văzute în secțiuni
C3 (b/4) Linii de cotă și linii

ajutătoare de cotă
Lini de referință
Hașuri pentru reprezentarea

materialelor în secțiuni
Linii de ruptură la piesele
metalice
Linii de ruptură la piesele de
lemn
Linii de ruptură la elemente
din zidării, beton și beton
armat
LINIE ÎNTRERUPTĂ (I)
I2 (b/2) Muchii nevăzute
LINIE-PUNCT (P)
P2 (b/2) Orice fel de axe, cu excepția celor indicate la P3
P3 (b/4) Trasee de secționare
Axele geometrice ale

pieselor componente

Page 11
I IMC
I.7. Cotarea desenelor de construcții

conform STAS 1434-83 – Desen tehnic de construcții. Linii, cotare, reprezentări convenționale,
indicator.
♦ Prin cotarea unui desen de construcţii se înţelege înscrierea în acel desen a

dimensiunilor parţiale şi totale, necesare pentru determinarea precisă şi clară a tuturor elementelor
reprezentate.
Cotarea trebuie făcută în aşa fel încât să nu fie nevoie de calcule suplimentare pentru
determinarea dimensiunilor elementelor reprezentate.
♦ Elementele cotării
Fig. I.13. Elementele cotării
♦ Cota reprezintă valoarea numerică a dimensiunii luate în considerare, ea se referă la

dimensiunea reală a obiectului şi nu la valoarea redusă la scara desenului (fig. I.13).
Cotele  1.00m se indică în metri, cu două zecimale (chiar dacă acestea sunt zero), iar cele
 1.00m se indică în cm. Dacă trebuie indicaţi mm, aceştia se scriu sub formă de exponent (2.375,
respectiv 125).
♦ Linia de cotă este linia deasupra căreia se scrie cota propriu-zisă; reprezintă lungimea sau
unghiul la care se referă cota. Liniile de cotă se trasează paralel cu dimensiunea la care se referă
(fig. I.13).
Distanţa dintre două linii de cotă succesive, ca şi distanţa dintre linia de cotă şi elementul
cotat va fi de min. 7mm (max. 10mm).
♦ Poziţionarea liniilor de cotă succesive se face începând cu linia pentru cotele parţiale,
trasată în imediata apropiere a elementului şi terminând cu linia pentru cota totală.
♦ Liniile de cotă pot fi :

- continue, utilizate în mod curent (fig. I.14) ;
- întrerupte la mijloc, utilizate în mod excepţional, atunci când spaţiul disponibil nu
permite scrierea cotelor deasupra liniilor de cotă (fig. I.15).
În cazul liniilor de cotă continue valoarea cotei se scrie deasupra acesteia, la 1mm
distanţă şi pe cât posibil la mijlocul intervalulul (fig. I.14). Nu se admite scrierea cotei pe linia de
cotă, dedesubtul liniei de cotă sau deplasarea ei într-o parte a intervalului.
În cazul liniei de cotă întrerupte, valoarea cotei se scrie în intervalul lăsat liber pe mijlocul
linei de cotă (fig. I.15).
Fig. I.14 Linii de cotă continue Fig. I.15 Linii de cotă întrerupte la mijloc
Page 12
I IMC
♦ Liniile ajutătoare servesc pentru delimitarea liniei de cotă, în cazul în care linia de cotă
nu taie conturul obiectului. Liniile ajutătoare sunt perpendiculare pe liniile de cotă şi depăşesc
liniile de cotă cu 2mm (fig. I.18).
♦ Linia de indicaţie sau de referinţă se foloseşte în cazul cotării intervalelor mici, când
spaţiul dintre extremităţile liniei de cotă nu este suficient pentru înscrierea cotei (fig. I.13); se
folosesc şi pentru diferite alte notări sau observaţii înscrise pe desen; se termină cu puncte când se
opresc pe o suprafaţă şi cu săgeţi, când se opresc pe o linie (fig. I.16).
Fig. I.16 Linii de referinţă sau de indicaţie
♦ În desenul de construcţii, extremităţile liniei de cotă se delimitează prin :

- puncte, cu diametrul de 1mm (fig. I.17.a.)
- linii scurte la 45º, cu grosimea de 1mm (fig. I.17.b.)
- săgeţi, (pentru desenul de construcţii metalice), vârful săgeţii fiind pe linia ajutătoare sau
pe linia de contur. Linia de cotă se opreşte în dreptul linie ajutătoare, fără să o depăşească (fig.
I.17.c.).
În cazul cotării intervalelor mici succesive, săgeţile pot fi înlocuite cu puncte îngroşate, iar
cele de la extremităţile şirului de cote vor fi îndreptate totdeauna spre puncte (fig. I.17.d).
Dacă spaţiul pentru scrierea cotei şi trasarea săgeţilor este insuficient, săgeţile se desenează
în afara liniilor ajutătoare, vârfurile săgeţilor fiind unite prin linia de cotă (fig. I.17.d).
♦ Pe un desen se va folosi un singur mod de delimitare a liniilor de cotă.
a. b.
c. d.
Fig. I.17 Moduri de delimitare a liniilor de cotă
♦ Indicarea corectă a extremităţilor liniilor de cotă se realizează în felul următor :
- linia de cotă va fi prelungită peste liniile ajutătoare sau liniile de contur cu 2 … 3mm
(fig. I.18. a, b, c.);
- liniile ajutătoare, dacă se utilizează, vor depăşi linia de cota cu 2 … 3mm (fig. I.18.c.);
- dacă se delimitează cu punct îngroşat, acesta va avea diametrul 1mm (fig. I.18.a);
- în cazul delimitării liniilor de cotă cu săgeţi, vârful săgeţii va fi pe linia ajutătoare sau pe
linia de contur; linia de cotă se opreşte în dreptul liniei ajutătoare, fără să o depăşească, iar liniile
ajutătoare se prelungesc peste linia de cota cu 2 …3mm (fig. I.18.c.);

Page 13
I IMC
a. b. c.
Fig. I.18 Indicarea corectă Fig. I.19 Construirea corectă a
a extremităţilor liniilor de cotă săgeţii
- săgeata va avea forma indicată în fig. I.19 (în model mărit). Lungimea ‘’l’’ a săgeţii se
alege egală cu dimensiunea nominală a cifrelor de cotă. Baza săgeţii va fi un arc de cerc.
Raportul dintre lăţimea bazei şi lungimea săgeţii va fi de 1/4 …. 1/3. Astfel, pentru cotele scrise cu
dimensiunea nominală de 35 mm, lungimea săgeţii se ia egală cu 35mm, iar lăţimea de 0.7 …1mm.
♦ Cotele dimensiunilor care nu sunt reprezentate la scara desenului se subliniază, cu

excepţia elementelor de construcţie, figurate întrerupt (fig. I.20.a, b).
♦ Cotele care nu se pot indica cu precizie şi trebuie verificate la execuţie sunt precedate de
semnul ~ (fig. I.20.a,b).
a. b.
Fig. I.20

Page 14
I IMC
♦ Exemple de cotare
Tabelul I.5
Tipul cotării Exemple Observații
a. cotare directă
b. cotare cu linie de -
referință
a. b.
c. cotare cu linii
ajutătoare -
d. cotarea contururilor Liniile ajutătoare se trasează la exteriorul

trasate cu line groasă conturului.
e. cotarea cu linii Înclinarea liniilor ajutătoare este de 45°

ajutătoare înclinate sau 60°.
f. scierea cotelor față Cotele trebuie să poată fi citite din

de înclinarea liniilor dreapta și din față. Nu se vor trasa linii de
de cotă cotă cu înclinare în zona de 30° hașurată.
Valoarea unghiurilor se scrie după
aceeași regulă pe linia de cotă circulară.
g. cotarea elementelor Linia de cotă se duce echidistantă de
cu diferite curburi curba elementului sau prin translatarea
curbei și se delimitează cu linii ajutătoare
normale la curbă sau paralele între ele.
h. cotarea unghiurilor Dacă linia de cotă este mai mică de 6mm,

săgețile se trasează dinspre exterior.
i. cotarea contururilor
circulare
-
j. cotarea arcelor de Dacă centrul arcului nu este dat în desen,

cerc cotarea razei se face precedatâ de R.
k. indicarea pantelor O săgeată paralelă cu panta, cu sens de

coborâre. Valoarea se scrie sub formă de
raport sau procent deasupra săgeții.

Page 15
I IMC
I.8. Scările utilizate în desenul tehnic

conform SR EN ISO 5455:1997 Desene tehnice. Scări
♦ Scara - raportul între dimensiunea liniară a reprezentării unui segment pe desen şi

dimensiunea reală a aceluiaşi segment. Cu alte cuvinte, raportul dintre dimensiunea măsurată pe
desen (a segmentului) şi dimensiunea reală a segmentului.
Acest raport se exprimă sub forma de fracţie. Când reprezentarea în desen se face în
mărime naturală scara este 1:1; când se reprezintă micşorat (redus) 1: n; când desenul este mărit
faţă de realitate scara este n:1.
De exemplu : când scriem 1:5 înseamnă că o unitate pe desen reprezintă 5 unităţi din
realitate (în aceeaşi unitate de măsură).
În general, desenele de construcţii se execută la scări micşorate şi numai unele detalii,

profile mici, etc. se reprezintă în mărime naturală sau mărită (tabelul I.6).
Tabelul I.6
SCĂRILE UTILIZATE
Scări de mărire 50 : 1 20 : 1 10 : 1
5 :1 2:1
Scări de mărime naturală 1:1
1:2 1:5 1 : 10
Scări de reducere 1 : 20 1 : 50 1 : 100
1 : 200 1 : 500 1 : 1000
1 : 2000 1 : 5000 1 : 10000
Scara se alege în funcţie de complexitatea şi dimensiunile obiectului de reprezentat şi de

destinaţia desenului respectiv.
Scara trebuie să fie suficient de mare pentru a permite interpretarea corectă a datelor
furnizate de desenul respectiv.
Scara şi dimensiunile obiectului de reprezentat influentează alegerea formatului de desen.
♦ Indicarea pe desen
Scara se indică în rubrica corespunzătoare din indicator sau, în cazul desenelor care se
execută fără indicator, sub titlul desenului.
În cazul desenelor pe care se utilizează mai multe scări de reprezentare, scara proiecţiei
principale se indică în rubrica corespunzătoare din indicator, iar scările diferite de aceasta se indică
lângă sau sub notarea proiecţiilor (vedere, secţiune sau detaliu) cărora le corespund.
Exemplu :
A–A
1:2

Page 16
I IMC
I.9. Cota de nivel

conform STAS 1434 – 83 Desen tehnic de construcții. Linii, cotare, reprezentări convenționale,
indicator.
♦ Cota de nivel exprimă valoarea diferenţei de nivel dintre un punct al construcţiei şi un

reper de nivel ales ca referinţă.
Pentru cote de nivel absolute, reperul este suprafaţa Mării Negre (pentru ţara noastră), iar
pentru cote de nivel relative, în general se alege ca reper nivelul superior al pardoselii finite a
parterului corpului principal al clădirii.
În cazuri speciale sau pentru un alt gen de construcții se alege ca reper de nivel pentru cote
relative oricare altă suprafață caracteristică a lucrării.
♦ Se indică în metri, (chiar dacă sunt mai mici de un metru), cu două zecimale (chiar dacă
sunt zero), precedate de semnul (+) sau (-).
♦ Cota nivelului reper se indică prin 0.00 ; cotele de deasupra nivelului reper sunt
precedate de semnul plus (+), iar cotele de sub acesta cu semnul minus (-).
♦ La înscrierea cotelor de nivel se folosesc simboluri triunghiulare (triunghiuri

echilaterale), cu înălţimea egală cu dimensiunea nominală a cifrelor de cotă, astfel :
- pentru cotele relative raportate la reperul construcţiei simbolul se înnegreşte pe jumătatea
din dreapta (fig. I.21)
- pentru cotele relative raportate la un nivel-reper din afara construcţiei simbolul nu se
înnegreşte (fig. I.21)
♦ În proiecţii verticale (secţiuni, elevaţii, faţade), simbolul se desenează cu vârful aşezat pe

linia care indică nivelul cotat, orientat în sus sau în jos; cota se scrie dasupra brațului orizontal trasat
la stânga sau la dreapta simbolului. În cazuri speciale, pentru claritatea desenului, simbolul ctei de
nivel se poate reprezenta pe o linie de indicație (fig. I.21.a,b,c,f).
♦ În proiecţii orizontale (planuri), simbolul se completează cu un dreptunghi în care se
înscrie cota de nivel (fig. I.21.b,d).
a. cote de nivel în raport cu nivelul reper al b. cote de nivel în raport cu nivelul reper al
construcţiei în proiecţie verticală construcţiei în proiecţie orizontală
c. cote de nivel în raport cu un nivel reper din afara d. cote de nivel în raport cu un nivel reper din afara
construcţiei în proiecţie verticală construcţiei în proiecţie orizontală
e. înscrierea cotei de nivel reper al construcţiei faţă f. cota de nivel notată cu ajutorul liniei de indicaţie
de un nivel reper din afara construcţiei
Fig. I.21 Cote de nivel

Page 17
I IMC
I.11. Reprezentări convenționale

conform STAS 1434 – 83 - Desen tehnic de construcții. Linii, cotare, reprezentări convenționale,
indicator.
♦ Reprezentările convenționale ale principalelor materiale în secțiune sunt cele din fig. I.22.
Materialul Reprezentare Materialul Reprezentare

Pământ Beton armat la scara ≥1:50
Stâncă
Beton armat la scara ≤1:50
Lichide Beton armat prefabricat la
scara ≥1:50
Umplutură Metal, profile și bare
rotunde
Piatră naturală Lemn în secțiune
longitudinală
Zidărie în general Lemn în secțiune
transvesală
Zidărie de dărâmat Izolație termică, fonică, etc.
Tencuială Izolație hidrofugă
Mozaic Azbociment,
produse din ipsos
Rabiț Geam
Indiferent de material,
Beton simplu pentru dimensiuni mici ale
câmpului,
hașurare uniformă
Fig. I.22 Reprezentări convenționale pentru diferite materiale în secțiune
Reprezentările convenționale se folosesc numai când este necesar a se scoate în evidență

materialele din alcătuiri complexe.
Dacă, din cauza scării desenului sau a dimensiunilor mici ale câmpului sau din alte cauze, nu
se pot folosi reprezentările din fig. I.22, se admite hașurarea uniformă, înnegrirea continuă, lăsarea
albă a câmpului sau alte reprezentări, adăugându-se în caz de necesitate o notă sau legendă
explicativă.

Page 18
I IMC
♦ Hașurarea în desenul tehnic de construcții
Hașurile se trasează echidistant la 45º față de chenarul desenului. Dacă liniile de contur ale
elementului reprezentat au față de planșă o înclinare de 45º sau apropiată, hașurile oblice se pot
trasa la 45º față de direcția principală a conturului elementului (fig. I.23).
Haşurarea se execută cu linii continue subţiri (b/4).
a. b. c. d.
Fig. I.23 Exemple de hașurare a obiectelor
Când este necesară o diferențiere a suprafețelor în contact, se poate folosi hașurarea la 60º
respectiv 30º față de chenarul desenului. Pe câmpuri învecinate hașurile se inversează ca direcție
sau se decalează.
Distanţa dintre două haşuri se alege în funcţie de scara desenului şi de necesitatea
diferenţierii secţiunilor a două sau mai multe elemente componente alăturate dintr-un ansamblu.
Se recomandă ca această distanţă să fie de 1mm. Ea trebuie să fie aceeaşi pentru toate
secţiunile care se referă la acelaşi obiect.
♦ Rupturi
Pentru delimitarea unui obiect, atunci când acesta nu este desenat în întregime, se foloseşte
linia de ruptură sau de întrerupere.
Liniile de ruptură sau întrerupere pentru diferite materiale sunt indicate în fig. I.24.
Materialul Linia de ruptură Observații
Metal (profile)
Metal (plin)
Țeavă din metal Linia de ruptură se reprezintă în desen cu linie

continuă de grosime b/4 (C3)
Zidărie
Lemn
Toate materialele Indicarea întreruperii, indiferent de material se

poate face prin două linii-punct paralele de
grosime b/4 (P3)
Fig. I.24 Reprezentarea liniilor de ruptură pentru diverse materiale
Când ruptura delimitează mai multe elemente din același material sau materiale diferite,
pentru simplificarea desenului se poate folosi linia-punct de grosime b/4 (P3).

Page 19
I IMC
REPREZENTĂRI CONVENŢIONALE
EXEMPLE
Fig. I.25 Reprezentări convenționale

pentru o secțiune longitudinală printr-o scară de beton armat

Page 20
I IMC
REPREZENTĂRI CONVENŢIONALE
EXEMPLE
Fig. I.26 Reprezentări convenționale

pentru o secțiune transversală printr-un zid exterior

Page 21
I IMC
I.12. Împăturirea (plierea) planșelor

conform SR 74 :1994 Desene tehnice. Împăturire (înlocuieste STAS 74 – 76)
♦ Desenele tehnice se împăturesc la formatul A4 (210 x 297)mm, considerat modul de

pliaj. În cazuri speciale se admite împăturirea şi la alt format decât A4, dar numai la un format
standardizat (A3 sau A2).
♦ Desenele se împăturesc astfel încât, pe latura de jos a desenului împăturit, indicatorul să
apară în întregime, în poziţia normală de citire, iar fâşia de îndosariere, în cazul împăturirii în
scopul perforării, să apară complet neacoperită pe toată lungimea sa.
♦ Desenele se împăturesc executând mai întâi plierea după liniile perpendiculare pe baza
formatului şi apoi, dacă este cazul după liniile paralele cu aceasta.
♦ Desenele se împăturesc utilizând una din următoarele metode :
a. împăturirea modulară (fig.I.27.) ;
b. împăturirea în scopul aplicării unei benzi adezive (fig. I.28.) ;
c. împăturirea în scopul perforării (fig.I.29.) ;
Metodele a se aplică desenelor care urmează a fi păstrate în mape, iar metodele b şi c
desenelor care urmează a fi îndosariate.
Pentru evitarea deteriorării desenelor prin plieri şi deplieri repetate se recomandă ca numai
copiile desenelor executate pe formate A3 şi A4 să fie perforate direct şi, ca urmare metoda c este
aplicabilă numai pentru formate A3.
ÎMPĂTURIREA MODULARA A FORMATELOR
Format Schema de împăturire Împăturire
longitudinală transversală
(841x1189)
mm
A0
(594x841)
mm
A1
(420x594)m
A2
1
(297x420)
mm
A3
Fig.I.27 Exemplificarea împăturirii modulare

Page 22
I IMC
ÎMPĂTURIREA IN SCOPUL APLICĂRII UNEI BENZI ADEZIVE PERFORATE

(420x5894)
mm
A2
(297x420)
mm
A3
Fig.I.28 Exemplificarea împăturirii în scopul aplicării unei benzi adezive perforate
ÎMPĂTURIREA IN SCOPUL PERFORĂRII

(297x420)m
A3
Fig.I.29 Exemplificarea împăturirii în scopul perforării
Bibliografie
- SR EN ISO 5457:2002 – Documentație tehnică de produs. Formate și prezentarea elementelor
grafice ale planșelor de desen
- STAS 1434–83 – Desene Tehnice de construcții. Linii, cotare, reprezentări convenționale,
indicator
- SR EN ISO 3098-1:2015 - Documentaţie tehnică de produs. Scriere. Partea 1: Cerinţe generale
- SR EN ISO 128-20:2002 - Desene tehnice. Principii generale de reprezentare. Partea 20:
Convenţii de bază pentru linii
- SR EN ISO 5455:1997 - Desene tehnice. Scări
- SR 74 :1994 - Desene tehnice. Împăturire

Page 23

Dt-Cap I-2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dt-Cap I-2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DESEN TEHNIC

I.1. Scopul și necesitatea desenului tehnic

♦ Clasificarea desenelor tehnice

I.2. Standardele și importanța lor

Prescripțiile tehnice în desenul de construcții constituie un ansamblu de date și condiții, cu

♦ Începuturile activității de standardizare datează din perioada premergătoare celui de-al

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

♦ Fiecare standard cuprinde:

♦ Standardele generale utilizate la întocmirea desenelor tehnice se referă la: formatele

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

I.3. Formate și elementele grafice ale planșelor de desen tehnic

În ideea folosirii raţionale a hârtiei şi a uniformizării desenelor, acestea se execută pe

Fig. I.1. Împărţirea formatului A0 în formate normale (uzuale).

♦ Elementele grafice ale planşelor de desen

Fig. I.2 Elementele grafice ale unei planșe de desen

♦ Trasarea formatelor A2, A3 și A4

Trasarea formatului A3 Trasarea formatului A2

Fig. I.3 Trasarea formatelor A2, A3 și A4

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

I.4. Indicatoarele desenelor tehnice

♦ Indicatorul desenului de construcții are forma dreptunghiulară și este amplasat în colțul

a. indicator format mare b. indicator format mic

c. indicator format îngust

Fig. I.4 Indicatoare pentru desenele de construcţii

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

I.5. Scrierea în desenul tehnic

Prezentul standard stabileşte regulile, dimensiunile, tipurile şi modurile de scriere a literelor,

Înălţimea literelor mici cu depăşire (b, d, f, g, h, j, k, l, p, q, y) este egală cu dimensiunea

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

Fig. I.6. Exemplificare de scriere pentru h=5mm

a. Scriere de tip A dreaptă b. Scriere de tip A înclinată

c. Scriere de tip B dreaptă d. Scriere de tip B înclinată

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

I.6. Liniile în desenul tehnic

În general, la întocmirea desenului de construcţii se utilizează diferite tipuri de linii. Tipul

♦ În desenul de construcţii se utilizează 3 tipuri de linii, fiecare având un simbol :

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

♦ Intervalele dintre segmente vor fi : 1/4...1/3 din lungimea segmentului (0.5…0.7mm

♦ Lungimea segmentelor din care este alcătuită o linie-punct va fi 3 …30mm. Intervalul

♦ Linia-punct începe şi se termină obligatoriu cu segmente de linie (fig. I.10).

♦ Intersectarea liniilor-punct se face numai prin segmente (fig. I.11).

♦ Liniile de axă trebuie să depăşească conturul obiectului (fig. I.12).

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

♦ Exemple de utilizare a tipurilor de linii

C2 (b/2) Muchii văzute în vedere

Muchii văzute în secțiuni

C3 (b/4) Linii de cotă și linii

Hașuri pentru reprezentarea

P3 (b/4) Trasee de secționare

Axele geometrice ale

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

I.7. Cotarea desenelor de construcții

♦ Prin cotarea unui desen de construcţii se înţelege înscrierea în acel desen a

Fig. I.13. Elementele cotării

♦ Cota reprezintă valoarea numerică a dimensiunii luate în considerare, ea se referă la

♦ Liniile de cotă pot fi :

Fig. I.16 Linii de referinţă sau de indicaţie

♦ În desenul de construcţii, extremităţile liniei de cotă se delimitează prin :

♦ Pe un desen se va folosi un singur mod de delimitare a liniilor de cotă.

♦ Indicarea corectă a extremităţilor liniilor de cotă se realizează în felul următor :

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II

♦ Cotele dimensiunilor care nu sunt reprezentate la scara desenului se subliniază, cu

DESEN TEHNIC – suport seminar I, II