Oana - Avornicesei. Antologie - Bilingva.de - Poezie.religioasa - CLP

ISBN 978-606-760-206-7
© Oana-Florina Avornicesei
© Contemporary Literature Press
© Universitatea din Bucureşti
Tehnoredactare şi copertă
Lidia Vianu
Specialist IT: Cristian Vîjea

Subeditare: Oana-Florina Avornicesei, Cristian Vîjea
Corectură: Oana Florina Avornicesei, Cristian Vîjea
Coperta: Leonardo da Vinci, Mater Dolorosa, Cina cea de Taină
https://editura.mttlc.ro/metoda-lidia-vianu-7-volume.html
Ediţie bilingvă germană-română şi engleză-română
Traducere de
Oana-Florina Avornicesei
Editată de Lidia Vianu
Parallel Texts. Ediţie bilingvă

Antologie de poezie religioasă închinată Maicii Domnului.
Ediţie bilingvă germană-română şi engleză-română.
Traducere de Oana-Florina Avornicesei.
Cuprins
Oana-Florina Avornicesei Introducere p. 10
Frau Ava p. 14
Als Gott auf Erden Pe când Domnul pe pământ p. 15
Abația Melk, Austria p. 18
Melker Marienlied Cântec închinat Fecioarei Maria p. 19
Mânăstirea Vorau, Austria p. 25
Vorauer Sündenklage Spovedanie p. 26
Mânăstirea Arnstein, Germania p. 30
Arnsteiner Mariengebet Rugăciune către Maica Domnului p. 31
Walther von der Vogelweide p. 35
Jungfrau und Mutter, siehe an Maică şi Fecioară, ia aminte p. 36
Mănăstirea Muri, Elveția p. 41
Mariensequenz von Muri Secvență închinată Mariei p. 42
Reinmar von Zweter p. 47
I I p. 48
II II p. 49
III III p. 50
IV IV p. 51
Bruder Hans p. 55
I I p. 56
II II p. 58
III III p. 59
Friedrich Spee p. 60
Klag- und Traurgesang der Mutter Jesu Cântecul de jale şi doliu al Maicii p. 61
über den Tod ihres Sohns, den sie Domnului la moartea Fiului ei, pe
beklagt unter der Person des Hirten care îl plânge în ipostaza păstorului
Daphnis Daphnis
Jakob Balde p. 69
Die Unnennbare Cea ne-ncăpută-n nume p. 70
Mutter und Kind Maică şi Prunc p. 72
Die Götting des Frühlings Zeița primăverii p. 73
Die Himmelfahrt Adormirea Maicii Domnului p. 75
Die Tadellose Cea fără de prihană p. 77
Aus: Schwannengesang des Dichters Din: Cântecul de lebădă al poetului p. 79
Johannes Kuen p. 83
Duodecimum Amethystus, Apoc. 21 Duodecimum Amethystus, Apoc. 21 p. 84
Gaudebunt campi et omnia, quae in eis Gaudebunt campi et omnia, quae in p. 89
sunt, Psal. 95 eis sunt, Psal. 95

Georg Phillipp Harsdörffer p. 94
Über das Evangelium am Tag Mariä Despre Evanghelia de Bunavestire, p. 95
Verkündigung Lk. I Luca 1
1. Erklärung, Col. 1,15 1. Exegeză, Col. 1, 15 p. 95
2. Der Lobgesang Mariä der Mutter 2. Cântecul de slavă al Mariei, Maica p. 97
Gottes Domnului
Procopius von Templin p. 100
Unvergleichliche Kreatur Maria Maria, fără de seamăn făptură p. 101
Johann Klaj p. 104
Klage Mariae Tânguirea Mariei p. 105
Andreas Gryphius p. 108
Am Tage der Verkündigung Mariae, De ziua Bunevestiri, Luc. 1 p. 109
Luc. 1
Johannes Scheffler (Angelus Silesius) p. 111
Maria wird genennt ein Thron un Gotts Se spune că Maria este tron şi cort al p. 112
Gezelt, Domnului,
Die Welt ist von einer Jungfrau gemacht Lumea a fost făcută de o Fecioară p. 113
Die geistliche Maria Maria cea îndumnezeită p. 114
Das Weib auf dem Monden Fecioara din lună p. 115
Immer weiter Tot mai departe p. 116
An die Jungfrau Maria Fecioarei Maria p. 117

Wann Gott empfagen wird Când se-ntrupează Domnul p. 118
Die Psyche preiset die jungfräuliche Psyche o slăveşte pe Maica Fecioară a p. 119
Mutter ihres Bräutigams Mirelui ei
Bartholomäus Christelius p. 123
Am Fest von Mariä Himmelfahrt De praznicul Adormirii Maicii p. 124
Domnului
Johann Wolfgang von Goethe p. 127
Gretchen vor dem Bilde der Mater Gretchen la icoana Maicii îndurerate p. 128
dolorosa
Doctor Marianus im Anblick der Mater Doctor Marianus privind la Maica p. 130
dolorosa îndurerată
August Wilhelm Schlegel p. 132
Die Himmelfahrt der Jungfrau Ridicarea la cer a Maicii Domnului p. 133
Die Mutter Gottes in der Herrlichkeit Slăvită Maica Domnului p. 134
Ave Maria Ave Maria p. 135
Christi Geburt Naşterea lui Hristos p. 136
Die heiligen drei Könige Cei trei crai p. 137
Die heilige Familie Sfânta familie p. 138
Johannes in der Wüste Ioan în pustie p. 139
Magdalena Maria Magdalena p. 140
Mater dolorosa Mater dolorosa p. 141

Hölderlin p. 142
An die Madonna (Entwurf einer Maicii Domnului (Schiță de imn) p. 143
Hymne)
Novalis p. 153
Sehnsucht nach dem Tode Dor de moarte p. 154
[Unter tausend frohen Stunden] [Din mii de ceasuri fericite] p. 158
Hymne Imn p. 160
Geistiliche Lieder Cântece religioase p. 163
XIV XIV p. 163
XV XV p. 166
Hymnen an die Nacht Imnuri către noapte p. 167
5 5 p. 167
Ludwig Tieck p. 177
Pergolese Pergolese p. 178
Clemens Brentano p. 179
[Meerstern, wir dich grüßen,] [Închinămu-ne ţie, Steaua Mării] p. 180
Mariens Bild Portretul Mariei p. 182
[Ein armer Tor lebt ausgeschlossen] [Un biet nebun afară din cetate] p. 183
[Un biet nebun afară din cetate] [Cândva, un călugăr evlavios] p. 186
Erntelied Cântec de seceriş p. 190
Der Abend Înserare p. 197

Ludwig Achim von Arnim p. 199
Großmutter Schlangenköchin Baba cea haină p. 200
Max von Schenkendorf p. 203
Mariä Himmelfarhrt Ridicarea la cer a Maicii Domnului p. 204
Joseph Freiherr von Eichendorf p. 206
An die heilige Mutter La Maica Sfântă p. 207
Die heilige Mutter Maica Sfântă p. 208
Annette von Droste Hülshoff p. 209
Am Feste Mariä Lichtmeß De ziua Întâmpinării Domnului p. 210
Am Feste Mariä Verkündigung De Bunavestire p. 215
Luise Hensel p. 220
Gruß an Maria În întâmpinarea Maicii p. 221
Maria Maria p. 222
Gruß Slavă p. 224
Mariä Heimsuchung Bunavestire p. 225
Consolatrix afflictorum Consolatrix afflictorum p. 227
Rosa mystica Rosa mystica p. 229
Vor dem Vesperbilde Slujba de seară – la icoană p. 231
Ludwig Derleth p. 234
Aus dem Fränkischen Koran Din Coranul Francilor p. 235
Otto zur Linde p. 241

Maria mit dem Blumestrauß Bucheţelul Maicei p. 242
Rainer Maria Rilke p. 244
Das Marien-Leben Viața Maicii Domnului p. 245
Geburt Mariae Naşterea Maicii Domnului p. 245
Die Darstellung Mariae im Tempel Înfăţişarea Maicii Domnului la p. 246
templu
Mariae Verkündigung Bunavestire p. 249
Mariae Heimsuchung Maria în vizită la Elisabeta p. 251
Argwohn Josephs Îndoiala lui Iosif p. 253
Weihnachtslied Colind de Crăciun p. 254
Der Stern von Bethlehem Steaua din Viflaim p. 258
Der armen Kinder Weihnachtslied Colindul copiilor sărmani p. 260
Vom Tode Mariae La Adormirea Maicii Domnului p. 263
Himmelfahrt Mariä Înălţarea Maicii Domnului p. 265
I I p. 265
II II p. 267
Eisblumen zu Weihnachten Flori de gheață la Crăciun p. 268
Hugo von Hofmannsthal p. 270
Weihnachten Crăciun p. 271
Gertrud von Le Fort p. 273
Weihnacht Crăciun p. 274

Vigil von Mariä Himmelfarhrt Priveghere la Adormirea Maicii p. 275
Domnului
Hermann Hesse p. 276
Marienlieder Cântece închinate Maicii Domnului p. 277
I I p. 277
II II p. 278
III III p. 280
Rudolf Alexander Schröder p. 281
Sonette an die Sixtinische Madonna Sonete închinate Madonei Sixtine p. 282
I I p. 282
II II p. 283
III III p. 284
IV IV p. 285
Kornad Weiss p. 286
Die Empfängnis Bunavestire p. 287
Maria im Dorn Maria cu sufletul în spini p. 289
Mit einem Gedanken Cu un gând p. 291
Reinhard Johannes Sorge p. 293
Mutter der Himmel Maica cerurilor p. 294
Ruth Schaumann p. 297
Maria am Abend Măicuța în înserare p. 298

Magd Maria Fecioara Maria p. 299
Erschaffung Mariae Zămislirea Maicii Domnului p. 300
Pietà Pietà p. 301
Efrem Sirul [engleză] p. 303
Hymn 6 Imnul 6 p. 304
10
Oana-Florina Avornicesei
Introducere
This anthology of poetry in translation is the result of my Această antologie de poezie în traducere este rezultatul
longstanding collaboration with Mr. Dan Verona, a poet, a unei lungi colaborări cu domnul Dan Verona, poet, prozator şi
writer, and a translator himself. traducător la rândul lui.
As a young academic, teaching literary translation, i.e., Pe vremea când predam traducere literară, mai precis
contemporary British and American poetry within the MA poezie britanică şi americană contemporană, ca tânăr cadru
Programme for the Translation of the Contemporary Literary universitar, în cadrul programului de Masterat pentru
Text, Bucharest University, under the guidance of Professor Traducerea Textului Literar Contemporan, la Universitatea
Lidia Vianu, who at the time was also my PhD coordinator, I din Bucureşti, sub îndrumarea doamnei profesoare Lidia
had the privilege of meeting Mr Dan Verona in his capacity as a Vianu, care la ora aceea era şi coordonatoarea mea de doctorat,
programme coordinator with the Radio România Cultural, the am avut privilegiul să îl cunosc pe domnul Dan Verona în
second national channel of the Romanian Radio Broadcasting calitate de realizator de emisiuni la Radio România Cultural.
Corporation. A luat naştere o colaborare ca a durat din 2007 până în
A collaboration ensued, which lasted from 2007 to 2012. 2012. În acest răstimp, dumnealui aducea materiale xeroxate
During this time, he would bring photocopied material which pe care le strânsese de prin toate colțurile Europei, iar eu
he had treasure-hunted all over Europe, and I would select the alegeam din ele poemele care vorbeau mai curând minții,
poems which spoke to my mind, my heart, and my spirituality sufletului sau spiritualității mele de la acea vreme, şi le
at the time, and I would translate them. traduceam.
It started with a few hymns by Ephrem the Syrian, which La început au fost câteva imnuri de Efrem Sirul, pe care
11
were in English, but as he learned that German had been my le-am tradus din engleză. Însă, de cum a aflat că studiasem şi
major, Mr Verona quickly and enthusiastically switched to limba germană, domnul Verona, foarte repede şi foarte
German poetry, of which he had gathered a whole collection, bucuros, a început să aducă poezii germane, din care strânsese
almost an anthology onto itself, of religious poetry mostly o întreagă colecție, aproape o antologie de sine stătătoare, de
dedicated to the Virgin Mary, spanning all the eras of German poeme religioase în mare parte închinate Maicii Domnului,
literature, from the Middle Ages to the 20th century. care cuprindea toate epocile literaturii germane, din Evul
Once I had translated them, I would record them in Mediu până în secolul al XX-lea.
approximately 10-minute-long sessions which, would air late at Odată traduse, le înregistram în emisiuni de
night. He also came up with the idea of the introductory lines aproximativ 10 minute, care se difuzau seara târziu. Tot
about each poet, so that the Romanian public would become at dumnealui a avut şi ideea textelor introductive despre fiecare
least marginally familiarised with the names of representatives poet în parte, pentru ca publicul ascultător să se familiarizeze
of German poetry, great and less known, in their instance as cât de cât cu numele poeților germani, mari şi mai puțin
creators of religious verse. cunoscuți, în ipostaza lor de creatori de poezie religioasă.
I still remember the long talks we had, when I went to the Încă îmi amintesc lungile convorbiri pe care le aveam
recording studios of RR Cultural, on the General Berthelot când mergeam la înregistrări în studiourile Radio România
Street, in Bucharest, which would become significantly longer Cultural de pe strada General Berthelot din Bucureşti, care
than the recording sessions themselves. deveneau mult mai lungi decât sesiunile de înregistrare
I say talks, but in fact he would speak fervently, and I propriu-zise.
would listen avidly to his stories, explanations, analyses, and De fapt nu erau atât convorbiri. De fapt, dumnealui
comments on the poems which I had just translated, or his own vorbea însuflețit iar eu ascultam cu aviditate povestirile,
personal experiences. I could listen to him forever, and would explicațiile, analizele şi comentariile la poemele pe care tocmai
12
slowly start to levitate off the ground and into his stories, which le tradusesem ori din propria lui experiență. L-aş fi ascultat la
carried me on the force of his erudition, and love of poetry into nesfârşit în vreme ce mă desprindeam de pământ şi prindeam
another dimension. să plutesc în altă dimensiune, purtată de forța erudiției şi a
This is also the driving force of this volume. For years my dragostei lui pentru poezie.
translations lay scattered, and I did not give them a moment’s Aceasta este şi forța din spatele volumului de față. Ani
thought. As it happens, life took me down other paths, and time de zile, traducerile mele au stat răzlețite, şi nici nu m-am
lay my translations to rest into a deep slumber until last year, gândit la ele. S-a întâmplat ca viața să mă ducă pe alte cărări,
when I remembered them with a pang. It was a memory of my iar timpul a cufundat traducerile într-un somn adânc, până
heart, I would find out, as I started to look for them and for a anul trecut, când mi-am amintit de ele cu o strângere de inimă.
moment thought I had lost many of them forever. I had not, as Inima mea şi-a amintit de ele şi o clipă am crezut că le-am
it turned out. In fact, I had found more than I had hoped I pierdut de tot. Nu le pierdusem, după cum aveam să îmi dau
would; I found them all, along with a lot of memories of all the seama. De fapt am găsit mai multe decât am crezut; le-am găsit
years when I had translated them. pe toate şi odată cu ele, şi amintirile din toți anii în care le-am
This volume is a recuperation of my own Paradise Lost, tradus.
and, for all it is worth, it is my personal Paradise Regained. With Acest volum este o recuperare a unui Paradis pierdut
it I unearth years of work as a literary translator, and I bring to propriu şi, pe cât se poate, reprezintă un Paradis redobândit al
completion the fruit of a labour which was never just my own, meu propriu. Odată cu el am scos la iveală ani de lucru ca
but that of Mr. Dan Verona and Professor Lidia Vianu as well. traducător literar şi duc la bun sfârşit rodul unei munci care nu
Professor Vianu opened this door for me, and most of the time a fost niciodată numai a mea, ci în egală măsură şi a domnului
this is just what I need, to find my own footing and walk the Dan Verona şi a doamnei profesoare Lidia Vianu. Doamna
walk. Vianu mi-a deschis această uşă şi de cele mai multe ori asta
13
Mr. Dan Verona is the ever-beating heart behind it all. este tot ce am nevoie ca să stau pe picioarele mele şi să fac ce
With it, I find closure and a measure of satisfaction at having am de făcut până la capăt.
brought them all together in the form of this volume. In it, I find Domnul Verona reprezintă inima vie care bate în
a mirror into the translator I used to be 10-17 years ago. With pieptul acestui proiect. Odată cu acest volum îmi găsesc
very little intervention, the translations are the ones which aired împăcarea lucrului încheiat şi o câtime de mulțumire că le-am
on RR Cultural during the same time, and for some time after, strâns laolaltă în această carte. În el regăsesc o oglindă a
in the case of the Hymns by Ephrem the Syrian, which were traducătorului care am fost acum 10-17 ani. Cu foarte mici
broadcast for some time every year on Christmas night. retuşuri, poeziile sunt aceleaşi care au fost difuzate pe post la
I am profoundly indebted and deeply grateful to both Radio România Cultural în acea perioadă şi, ulterior, în cazul
Professor Lidia Vianu and the poet Dan Verona, who were both imnurilor lui Efrem Sirul, care au mai fost difuzate şi după
my mentors and shaped not just the translator, but also the aceea câțiva ani, în noaptea de Crăciun.
person that I am. This volume is dedicated to them with my Sunt profund îndatorată şi adânc recunoscătoare în egală
warmest affection. măsură doamnei profesoare Lidia Vianu şi poetului Dan
Bucharest, June 2022 Verona, care mi-au fost mentori şi m-au format, nu numai ca
traducător, ci şi ca om. Acest volum le este dedicat, cu cea mai
caldă afecțiune.
Bucureşti, iunie 2022
14
Frau Ava
* cca.1060 - † probabil 1127
De poemul „Viaţa lui Iisus”, în egală măsură poem epic şi imn în tradiţia imnografică latină închinată Mariei, se leagă numele primei poete
cunoscute din literatura germană.
15
Als Gott auf Erden Pe când Domnul pe pământ

geboren wollte werden, vru ca să se nască,
da befahl er voraus es zu sagen i-a fost poruncit lui Isaia, profetul,
Jesaias, dem Weissager, şi altor proroci
und anderen Propheten, mai ’nainte să dea de ştire
daß ihn verlange, căci cu vrere vrea
es möchte ihn eine Jungfrau gebären, din Fecioară să se întrupeze,
damit es desto glaubhafter wäre, pentru ca să se întărească,
wenn es später einmal geschähe, mai apoi, credinţa celor ce
daß man als Menschen ihn sähe. în chip de om aveau să-l vadă.
Denn ehe die Jungfrau geboren, Căci, până ce Fecioara să nască,
war alle Welt verloren, lumea toată zăcea în păcat,
das wurde da wiedergutgemacht dar prin naşterea curată
durch die jungfräuliche Geburt. izbăvire a aflat.
Sie war aller Jungfrauen Herrlichste, Ea-i cea mai aleasă între fecioare
weil sie von allem Anfang an fiindcă dintru început
dabei völlig verblieb, cu desăvârşire neclintită
daß sie gelobt hatte, făgăduinţei s-a arătat
Gottes Jungfrau zu sein Fecioară Domnului să fie,
Und alles Menschliche zu meiden cele lumeşti să nu dorească
16
zur Freude aller Welt, spre bucuria-ntregii lumi,

sie – makellos außen und innen. ea – cu trup şi suflet – preacurată.
Da hatte Gott einen Alten, Iară Domnu-a rânduit să rămână-n viaţă

sehr Lautren am Leben erhalten om cu inima curată şi bogat în zile
der Jungfrau zum Beistand, alături să-i stea Fecioarei
ihr zu geben, wes das Leben bedarf: grijă de-ale vieţii să poarte:
Er bafahl ihm, ihr Gatte zu sein. soţ i-a poruncit să-i fie.
Nie ließ er davon ab, Iar el nici că se-abătu
Er diente ihr ergeben, ci cu râvnă îi sluji, aşa cum se cuvenea,
so wie sichs geziehmt, seiner Herrin. celei ce-i era stăpână.
Zu der makellosen Jungfrau, La Fecioara preacurată,

als sie allein in der Kammer saß pe când singură-n cămară sta
- sie betete für das Heil der Welt -, şi se ruga pentru izbăvirea lumii,
Kam da, wonach sie verlangte: veni, iată, Cel pe care îl chema:
der heilige Geist, Preasfântul Duh,
den empfing ihr Schoß, pe-acesta ea-l primi în trup,
er warf Schatten über ihren Leib; iar el o adumbri cu har;
da wurde sie schwanger ohne Mann. iar ea prinse rod fără bărbat.
17
Da war nicht Vermählung, Nu se-ntâmplă nici nuntă,

noch männlicher Beistand, nici atingere bărbătească;
nicht irdische Lust n-a fost nici poftă trupească,
noch treuloses Wesen: nici fire fără de credinţă:
Die Jungfrau wurde gar recht verherrlicht, Fecioara fu aievea slăvită,
ihre Keuschheit erhöht, fecioria-i înmulţită,
ihr Magdtum bewahrt curăţia întreagă păstrată
mit vielerlei Gnaden. în belşug de Har.
Als sich da niederließ, Iar când se pogorî,

der sie geschaffen, Cel care a zidit-o,
als die Jungfrau verstand, când Fecioara pricepu,
daß es käme von Gott, că vine de la Domnul,
und der heilige Geist iar Sfântul Duh
den Körper ihr einschläferte trupu-i pătrunse cu dulceaţă
von den Füßen bis zum Scheitel: de la picioare până-n creştet:
da vermählte sich der Himmel mit der Erde. atunci se nuntiră cerul şi pământul.
18
Abația Melk, Austria
1130/40
Poemul este primul imn cunoscut închinat Fecioarei Maria din literatura de expresie germană, scris în limba germană înaltă medievală timpurie,
care s-a păstrat sub formă de manuscris la mânăstirea Melk din Austria.
19
Melker Marienlied Cântec închinat Fecioarei Maria
Einst auf die Erde Oarecând în pământ

legte Aaron einen Zweig. a pus Aaron un ram.
Der gebar Mandeln, El rodi migdale
Nüsse so herrlich: fructe minunate,
Diese Süße hast du hervorgebracht, Tu le-ai dat dulceaţă,
Mutter ohne Mannes Hilfe, Maică fără de bărbat,
Sancta Maria. Sfântă Marie.
Einst in dem Gesträuche Oarecând în rug

sah Moses ein Feuer. văzu Moise o flacără.
Das Holz brannte nicht, Rugul nu ardea,
die Flamme sah er obendrauf, flacăra deasupra sta,
die war lang und groß: era înaltă şi ardea tare:
Das bedeutet dein Magdtum, e semnul fecioriei tale,
Gideon, dux Israel, Gedeon, stăpân pe Israel,

nieder breitete ere in Lammfell. întinse piele de miel.
Der Himmelstau die Wolle Roua cerului a udat
20
betaute ganz und gar: lâna albă peste tot:

so kam die die große Kraft, aşa duhul te-a cuprins
daß du schwanger wurdest, şi-ai rodit pe Domnul
Meerstern, Morgenrot, Steaua mărilor,

ungepflügter Acker, răsăritul zorilor
darauf steht eine Blume, câmp nearat,
die leuchtet so schön: unde şade-o floare
Sie ist eunter den anderen floare strălucitoare
wie Lilium unter den Dornen, mândră între flori
Sancta Maria. cum e crinul între spini,
Sfântă Marie.
Eine Angelschnur ist geflochten, Fir împletit de undiţă

daraus bist du geboren: aşa eşti tu, Maică,
Das war deine Verwandtscahft, în mâna lui Dumnezeu,
der Angelhaken war die Gotteskraft, cârligul e puterea Domnului
daran der Tod erwürgt ward: cu care s-a sugrumat moartea
Der ward von dir aufgehoben, pe care ai risipit-o tu,
21
Jesaia der Prophet, Isaia profetul

der hat deiner gedacht: despre tine a grăit
Der sagte, wie aus Jesse Stamm cum din trunchiul lui Ieseu
ein Zweig dann wüchse. avea să răsară-un lăstar
Draus soll eine Blume kommen, din care avea să iasă-o floare,
die bedeutet dich und dein Kind, tu şi Fiul tău,
Da vermählte sich so herrlich Atunci se cununară

der Himmel mit der Erde, cerul şi pământul,
da der Esel und das Rind căci asinul şi boul
wohl erkannten das heilige Kind: l-au cunoscut pe Pruncul sfânt.
Da war dieser dein Shoß Pântecul tău s-a făcut
eine Krippe dem Lamm, leagăn pentru mielul Domnului,
Da gebarst du das Kind Gottes, Şi-ai născut pe Fiul Domnului

der uns alle erlöste seither ce ne-a izbăvit pe toţi
mit seinem heiligen Blute prin scump sângele său
von der ewigen Drangsal: din veşnicele chinuri.
22
Dafür sol ler immer gepriesen sein. Mărire Lui în veci de veci!
Gar sehr freuen wir uns an dir, De tine toţi ne bucurăm,
Du bis teine verschlossene Pforte, Poartă zăvorâtă eşti,

geöffnet dem Gottesworte, deschisă de cuvântul Domnului,
du triefende Wabe, fagure ce picuri miere,
du voller Spezerein, iarbă mult aromitoare,
du bist ohne Galle porumbiţă blândă
wie die Turteltaube, fără răutate,
Versiegelte Quelle, Izvor pecetluit,

verschlossen Garten, grădină închisă,
darin Balsamum fließt, în care înfloreşte balsamina,
der duftet wie Zynamonium, învăluită în parfum de scorţişoară,
du bist wie der Zederbaum, te asemeni cedrului
den da fliehet der Wurm, în care nu stă viermele,
Cedrus in Libano, Cedru din Liban,

23
Rosa in Jericho, trandafir de Ierihon,

du auserwählte Myrrhe, mir de mult preţ,
du duftest so within, care răspândeşti mireasmă,
du bist über alle Engel: cea mai presus de îngeri,
Du sühnest Evas Fall, tu ai răscumpărat păcatul Evei,
Eva brachte uns zweifachen Tod: Prin Eva am cunoscut moartea de două ori:
Der eine herrscht noh immer. una din ele încă mai domneşte.
Du bist das andere Weib, Tu eşti cealaltă femeie
das uns das Leben brachte. prin care am cunoscut viaţa.
Der Teufel empfahl den Tod: Diavolul a ispitit cu moartea,
Gabriel verkündete dir das Gotteswort, Arhanghelul Gabriel a vestit cuvântul Domnului,
Ein Kind gebarst du als Jungfrau, Prunc ai născut, Fecioară,

das herrlichste in aller Welt. cel mai minunat de pe pământ.
Du bist der Sonne gleich, Te asemeni soarelui
aufgegangen aus Nazareth, care a răsărit din Nazareth.
Jerusalem gloria, Mărit fii tu, Ierusalime,
Israel laetitia, Bucură-te, Israele,
24
Königin des Himmels, Împărăteasa cerului,

Pforte des Paradieses, poarta raiului,
du auserwähltes Gotteshaus, sălaş ales al Domnului,
Sacrarium sancti spiritus, altar al Duhului Sfânt,
erweise du uns allen Hilfe dă-ne nouă ajutor
zuletzt am Lebensende, în ceasul sfârşitului nostru,
25
Mânăstirea Vorau, Austria
cca 1150
O rugă în versuri către Fecioara Maria, conține şi o mărturisire a păcatelor. Deşi este scris sub formă de spovedanie, poemul este mult amplificat,
făcând parte dintr-un manuscris care se întinde pe aproape 850 de versuri.
26
Vorauer Sündenklage Spovedanie
Herrin voller Gnade, Doamnă îndurată,

um des Blutes willen, pentru sângele vărsat
das Gott am Kreuze vergossen, pe cruce de Fiul tău,
und um des Wassers willen, das aus seiner Seite geflossen, şi pentru apa care i-a curs din coastă
mit Blut vermischt – amestecată cu sânge –
erhöre mich Sünder nun auzi-mă, pe mine, păcătosul,
und hilf mir, daß ich befreit werde vom Teufel în acest ceas
und der fünf Wunden willen, şi-ajută-mă să mă izbăvesc de vrăjmaş,
die Gott unsertwegen empfangen, pentru cele cinci răni
und um all jener Tage willen, pe care le-a suferit Domnul pentru noi,
die du ihn getragen, şi pentru toate zilele în care
und um deiner Auffahrt willen în pântece l-ai purtat,
empor in den Himmel. şi pentru înălţarea ta la cer.
Nun hilf mir aus dieser Drangsal, Ajută-mă acum să mă ridic din dosădire,
aus diesem bösen Jammertale să ies din valea plângerii cumplită,
und bringe mich in die heilige Wohnung, şi du-mă în sălaşul cel sfânt
wo Gott den ewigen Lohn schenkt. unde Domnul dăruieşte răsplata cea veşnică.
Befreie nun, Königin, beizeiten Izbăveşte, Împărăteasă, degrabă
meine elende Seele sufletul meu plin de durere,
27
um des rühmlichen Grabes willen, pentru cinstitul mormânt

darin der Hochheiliger lag, în care a stat Preasfântul,
der sein Leben für uns gegeben. care viaţa şi-a pus pentru noi.
Nun hilf mir, Heilbringerin, Ajută-mi, în acest ceas, izbăvitoare,

wahrhaftige Beschirmerin aievea ocrotitoare
all der Geschlagnen, a tuturor celor biruiţi,
die gerettet durch dich: care s-au mântuit prin tine.
Du hast sie zurückgebracht, Tu i-ai răscumpărat,
durch dich wurde die Finsternis Prin tine întunericul
verwandelt ins Licht, s-a făcut lumină,
durch dich wurde aufgehoben prin tine s-au izbăvit
aller Menschen ewiger Tod, toţi oamenii din moartea veşnică,
von dir vernahm man de la tine am luat
Freude inmitten der Hölle, bucurie în mijlocul iadului,
durch dich wurde besiegt prin tine a fost răpusă
des Teufels Gewalt. stăpânia vrăjmaşului.
Aller Jungfrauen Höchste Cea mai aleasă-ntre fecioare
(zurecht darf man dich bitten), (cu dreptate, ţie se cuvine să ne rugăm),
durch dich wurde gesühnt prin tine a fost răscumpărat
der Sündenfall Adams, păcatul lui Adam,
28
durch dich wurde Beschirmung prin tine toţi oamenii

allen Menschen zuteil; au parte de ocrotire,
mögen die Engel sie üben fie ca îngerii să o reverse
in der Nacht wie am Tage. noaptea întreagă şi ziua toată.
Fürwahr, nun sollst du heißen Cu-adevărat ar trebui să te numeşti
Pforte des Paradieses, poarta raiului,
Türe des Himmelreichs. uşa cerului.
Mutter des Heiles, Maica Izbăvitorului,
Tilgerin alles Leidens, alinarea durerii,
du bist überaus freundlich: cea către toţi preablândă.
Deine Gnade, die möge Cu milostivirea ta
mich von meiner Sünde befreien mă mântuieşte de păcate,
um der Keuschheit willen, pentru curăţia ta,
die Gott selbst erhielt. pe care Domnul însuşi ţi-a păzit-o.
Nun hilf mir, liebe Herrin, Ajută-mă, stăpână bună,
und hab Erbarmen mit mir: şi fie-ţi milă de mine:
ich armer Mensch bitte dich drum. eu, sărmană făptură, ţie mă rog.
Um der Drangsal willen, Pentru chinurile pătimite
die deines Sohnes Herz am Kreuze gelitten, de Fiul tău pe cruce
als er dran hing, când pe ea a fost răstignit,
und um alles willen, womit er dich jemals verherrlicht: şi pentru toate prin care te-a preamărit în veci,
29
hilf mir Armen Gottes wegen, ajută-mi ca unui sărman, pentru ca

daß er die Worte, die er selber gesprochen, să fie mie după cuvântul Domnului,
an mir beweise: care însuşi a spus:
er sagte, nie sollte die Sünder sterben. cu voie nu voiesc moartea păcătosului,
ci să se întoarcă şi să fie viu.
30
Mânăstirea Arnstein, Germania
cca. 1150
Deşi scris în tradiţia formală a imnografiei medievale închinate Mariei, acest imn are ca element de noutate factura metric-ritmică mai liberă a
versurilor introductive de o anvergură mai mare ce se îndepărtează de strictele canoane tradiţionale.
31
Arnsteiner Mariengebet Rugăciune către Maica Domnului
Das Kind, das Himmel und Erde erfreuen sollte, Pruncul ce-avea s-aducă bucurie în cer şi pe pământ,
das unser Leid zu zerstreuen kam, care-a venit să risipească negura mâhnirii noastre,
ohne Weh aller Art kam es von dir, din tine s-a născut fără de suferinţă ori durere,
wie es Gottes Kinde allein geziehmte. aşa cum se cuvine numai Unuia, Fiu al lui Dumnezeu.
Von der Sonne geht aus das Tagelicht: De la soare purcede lumina zilei,
sie wird doch darum nicht dunkler. fără ca prin aceasta soarele să piardă din strălucire.
Und nicht befleckt wurde dein jungfräulicher Leib, Tot aşa, neîntinat s-a arătat trupul tău cel fecioresc,
allein gebarst du das Kind, heilige Frau. căci singură pe Pruncul L-ai născut, Preasfântă.
Als du das Kind geboren, Pe când Pruncul ai născut,

warst du ganz fost-ai cu desăvârşire
frei und rein străină şi neatinsă
von der Gemeinschaft mit einem Manne. de alăturarea cu vreun bărbat.
Wen auch immer das unmöglich dünkt, Cine va socoti cu neputinţă aceasta,
der betrachte das Glas, das dir gleich ist: acela să ia aminte la sticlă, căci ţie se aseamănă:
Das Sonnenlicht scheinet mitten durchs Glas: Lumina soarelui pătrunde prin sticlă,
es ist unversehrt und klar danach, wie es vordem war. iar aceasta la fel este după, precum a fost şi înainte.
Durch das unversehrte Glas geht es in das Haus: Prin sticla neatinsă intră în casă,
32
die Finsternis vertreibt es daraus. dar întunericul o scoate afară.
Du bist das unversehrte Glas, wo hindurch kam Tu eşti sticla cea neatinsă, prin care ne-a venit
das Licht, das von der Welt die Finsternis nahm: Lumina, cea care a izgonit întunericul din lume,
Von dir schien das Licht Gottes in alle die Lande, Din tine strălucit-a Lumina Domnului peste tot locul,
da von dir unser Heiland geboren ward. căci din tine a răsărit Izbăvitorul nostru.
Das überstrahlte dich und die ganze Christenheit, Aceasta te-a adumbrit pe tine şi toată creştinătatea
die im Unglauben weithin versunken war. care zăcea cufundată în adâncul necredinţei.
Es fand dich, es ließ dich vollkommen klar, Te-a găsit şi te-a lăsat cu totul neatinsă,
so wie es die Sonne mit dem Glasfenster tut. întocmai ca soarele când trece prin fereastră.
Hätte ich tausend Munde, O mie de guri de-aş avea,

ich wüßte nicht auszusagen tot nu m-aş pricepe să spun
völlig das Wunder, pe de-a-ntregul minunea,
das von dir geschrieben ist: pe care-ai scris-o tu:
es können alle Zungen nicht nici un grai nu e vrednic
sagen noch singen, să spună ori să cânte,
Herrin, deinen Ruhm nicht desăvârşit, slava ta,
Noch deinen Preis vollkommen. nici lauda ta, Doamnă.
Der himmlische Hof Din împărăţia cerului

33
singet deinen vollen Preis: se ridică vrednică, lauda ta:

es preist dich der Cherub, heruvimii îţi cântă,
es rühmt dich der Seraph. serafimii te preamăresc.
Das ganze Heer Toată ceata
Der heiligen Engel, sfinţilor îngeri,
die in Gottes Gegenwart care petrec cu Domnul
stehen von Anbeginn, de la începutul veacurilor,
Propheten und Apostel profeţii şi apostolii
und alle Heiligen Gottes, dimpreună cu toţi sfinţii Domnului,
die freuen sich immerdar dein, cu toţi de-apururi se bucură de tine,
königliche Jungfrau. Fecioară împărăteasă.
Gütige Maria, Bună Maică,

gnädige Maria, milostivă Maică,
süße Maria, dulce Maică,
deinen Preis müssen singen laudă ţi se cuvine
die Zungen aller Art din toate graiurile
und die Geschöpfe alle, de la toate făpturile,
die da auf Erden und im Himmel sind. de-aici, de pe pământ şi din cer.
Dein Preis ist so süß, Lauda ta e preadulce,
der macht froh mein ganzes Herz, îmi umple inima de negrăită bucurie
34
er gibt mir Zuversicht, er gibt mir Stärke. îmi dă nădejde şi putere-mi dă.
Dein Preis, der ist ewig, Lauda ta e în vecii vecilor,
gleich der Quelle, die immer fließet, ca un izvor ce curge neîncetat,
gleich dem Kraute, das immer grünet. ca florile ce nu trec niciodată.
35
Walther von der Vogelweide
* cca.1170 - † probabil 1230
Walther von der Vogelweide a fost cel mai de seamă şi primul reprezentant al poeziei secular-cavalereşti şi de curte germane de la începutul
secolului al XIII-lea, care a cântat imnuri de slavă închinate Fecioarei Maria. Deşi foloseşte imagini si formule consacrate, arta expresiei la el este
neegalată în epocă.
36
Jungfrau und Mutter, siehe an Maică şi Fecioară, ia aminte

die Not der Christenheit, la nevoinţele creştinilor,
du blühender Zweig des Aron, tu, mlădiţă înflorită din neamul lui Aron,
aufgedehntes Morgerot, răsărit de soare,
Ezechieles Pforte, poartă a lui Iezechiel,
die nie geöffnet ward, care nicicând nu s-a deschis,
durch die der König prächtig prin care Împăratul cu slavă
ward aus und ein gelassen. a intrat şi a ieşit.
So wie die Sonner scheinet Întocmai cum soarele străluceşte
durch Fensterglas aus einem Stück, printr-o fereastră dintr-o singură bucată,
ganz so gebar die Reine Christus, die Jungfrau und tot aşa l-a născut Preacurata pe Hristos,
[Mutter war. ea, care a fost Fecioară şi Maică.
Ein Busch, der brannte, Un rug, care arzând,

daran gar nichts nemistuit de pară
versenget noch verbrennet ward: şi de foc a rămas:
groß und unversehrt înaltă şi nestricată
blieb sein Glanz, i-a rămas strălucirea,
von Feuersflamme unverletzt. pe care focul nu i-a mistuit-o.
Das war die reine Astfel s-a arătat
Jungfrau alleine, singură Fecioara,
37
die auf jungfräuliche Art care feciorelnic
Mutter des Kindes wurde Măicuţă de prunc s-a făcut

ohne Beisein irgendeines Mannes fără alăturare cu vreun bărbat,
und wider alle Menschenweisheit şi mai presus de mintea omenească
den wahren Christ pe Hristos cel adevărat
gebar, der unser hat gedacht. L-a născut, care pentru noi s-a întrupat.
Wohl ihr, daß sie den einmal trug, Fericită e cea care L-a purtat pe Cel
der unsern Tod zu Tode schlug! Care cu moartea pe moarte a călcat!
Mit seinem Blut wusch er uns ab Cu sângele Lui a spălat
die Schande, păcatul
die uns Evas Fehltritt eingebracht. pe care ni l-a agonisit rătăcirea Evei.
Auf dem hohen Thron Pe înaltul tron

des Salomon al lui Solomon,
bist du ein seltener Herrscher, Herrin, und auch Gebieterin. închipui alt fel de domnire: şi doamnă şi stăpână.
Balsamite, Busuioc,
Margarite, margaretă,
über allen Jungfrauen bist du, Jungfrau, eine Jungfrau, eine mai presus de toate fecioarele tu eşti, Preacurată, fecioară şi
[Königin. [împărăteasă.
Dem Lamme Gottes Pântecele tău
38
war dein Schoß s-a făcut cămară

ein kleines Gastgemach, Mielului Domnului
darinnen es vollkommen în care a încăput
eingeschlossen lag. cu desăvârşită taină.
Dem Lamme gleicht Asemenea Mielului

vollkommen întru totul
der Jungfrauen Schar: se arată ceata fecioarelor:
die nehmen seiner wahr ele Îl cunosc pe El
und wenden sich, wohin sich´s immer wendet. şi Îl urmează, oriîncotro se-ndreaptă.
Das Lamm, das ist Iar Mielul acesta este

der heilige Christ, Iisus del sfânt,
davon du bist Cel întru care tu
nun alle Zeit de-apururi
erhoben und verherrlicht. te înalţi şi te preamăreşti.
Darum wirst du als Herrin gepriesen. De aceea ne închinăm ţie ca unei Stăpâne.
Nun bitte ihn, daß er uns schenke Roagă-L să ne dăruiască,
um deinetwillen, was uns nottut: pentru rugăciunile tale, cele de trebuinţă:
du schicke uns Hilfe vom Himmel her: trimite-ne ajutor din Ceruri:
größer wird davon dein Ruhm. ca să se preaslăvească numele tău.
39
Jungfrau, ganz unbefleckt, Fecioară cu totul neîntinată,

der Wolle Gideons lânei lui Ghedeon
bist du vollkommen gleich, te asemeni tu întocmai,
die Gott begoß mit seinem Himmelstau. peste ea Domnul a trimis rouă din cer.
Ein Wort über allen Worten Un cuvânt mai presus decât toate cuvintele
schloß deiner Ohren Pforten auf, a deschis larg porţile auzului tău,
seine Süße hat durch und durch dulceaţa lui ţi-a pătruns adânc făptura
dich süß gemacht, süße Himmelsherrin! şi te-a-ndulcit, o, dulce-a Cerului Stăpână!
Was auch immer aus dem Wort erwachsen, Cel ce s-a născut din Cuvânt,
das ist von Kindsverstande frei: Acela nu se poate pricepe cu minte de copil:
Es wuchs auf zu Gott und ward ein Mensch. a crescut ca să fie Dumnezeu şi s-a făcut om.
Da haltet alle ein Wunder fest: Cu toţii luaţi aminte la această minune:
ein Gott, der einmal wurde un Dumnezeu ce-odată
ein Mensch nach Menschenweise. om s-a făcut după firea oamenilor.
Was immer er an Wunder noch vollbrachte, Căci peste toate minunile pe care le-a săvârşit apoi
das übertraf er hier an Wunder. stă aceasta şi mai minunată.
Des gleichen Wundermannes Haus Acestui Om preaminunat i-a fost sălaş
war einer reinen Jungfrau stille Wohnung cămara tihnită a pântecelui unei Fecioare fără prihană
wohl vierzig Wochen und nicht mehr, toate patruzeci de săptămâni şi nu mai mult,
40
ohne jede Sünde und ohne Schmerz. fără păcat şi fără de durere.
Nun laßt uns die Mutter bitten Veniţi dar să cădem la Maica
Und auch der Mutter Kind, şi la Pruncul ei,
die Reine sie und ihn den Hehren, la cea Preacurată şi la Cel Preaînalt,
daß sie uns schützen mögen: ca să ne dea adăpostire:
denn ohne sie kann niemand, căci fără ea nu-i chip să afle
nicht hier noch dorten, selig werden, nimeni, nicăieri, bucurie,
und widerspricht dem irgendeiner, iar cel ce nu crede acestea,
der bleibt ein Narr. nebun se-arată.
Nun mache, Herrin, milde seinen Zorn, Stăpână-Doamnă, îmblânzeşte-I mânia,

barmherzige Mutter auserkoren, preamilostivă Maică cea aleasă,
du Rose ohne jeden Dorn, care eşti trandafirul fără ghimpi,
du sonnefarben Lichte. lumină cu străluciri de soare.
Dich preist der hohen Engel Schar: Pe tine te laudă ceata îngerilor din cer:
Doch brachten sie nie deinen Preis so dar, însă nu se pricep cu ce laude să te preamărească
daß er wollendet wäre. pe tine, în chip desăvâşit.
Was immer auch an Preis gesungen wird Orice cuvânt de laudă ţi-e închinat
41
mit Stimmen oder von Zungen din voci, din guri

aus allen Ordnungen din toate părţile,
im Himmel und auf Erden, în cer şi pe pământ,
daran erinnern wir dich Liebe ne duce la tine, cea care eşti Iubire
und bitten dich um unsrer Schuld, şi ne rugăm ţie, ca să fii milostivă,
daß du uns gnädich seist, pentru păcatul nostru,
daß dein Gebet erklinge să înalți rugă

vorm Urquell der Barmherzigkeit: din izvorul preaplin al milei tale:
So sind wir voller Hoffnung, Căci suntem încredințați,
es werde klein die Schuld, că se va împuțina păcatul nostru
womit wir schwer beladen. pe care nu-l mai putem răbda.

Hilf uns, daß wir sie waschen ab Ajută-ne, ca să ne izbăvim de el
mit beständiger Reue cu statornică pocăinţă
über unser böses Tun, pentru fărădelegile noastre,
die außer Gott und außer dir niemand schenken kann căci nicăieri nu avem nădejde de ajutor, fără numai la
[Domnul şi la tine.
42
Secvenţă închinată Mariei, mănăstirea Muri, Elveţia
cca. 1190
Având la bază celebra secvenţă atribuită lui Hermann der Lahme von Reichenau „Ave praeclara maris stella”, poemul evoluează de la traducerea
literală a acesteia la un conţinut de sine stătător cu tonuri de rugăciune fierbinte şi o reprezentare a Maicii Domnului cât se poate de personală.
Astfel se marchează primul pas către expresia afectiv-subiectivă a evlaviei cu care este închinată Maica Domnului în imnografia medievală
germană.
43
Ave, gar helle Maris Stella, Bucură-te, stea prealuminată,

du Licht der Christenheit, Maria, tu, lumina tuturor creştinilor, Marie,
aller Jungfrauen Lucerna. astru strălucitor printre fecioare.
Freue dich, Gottes Cella, Bucură-te, cămara Domnului,

verschlossene Porta. uşă ferecată.
Als du den gebarst, Când L-ai născut pe cel
der dich und die ganze Welt erschuf, care pe tine te-a zidit, şi toată lumea,
nun sieh, welch reines Gefäß du Jungfrau da warst. iată, vas cu totul curat, te-ai arătat, Fecioară.
Sende in meine Sinne, Trimite duhului meu,

du Königin des Himmels, stăpâna Cerului,
wahre süße Rede, graiuri dulci şi-adevărate,
daß ich den Vater und den Sohn ca să aduc laudă Tatălui şi Fiului
und den hochheiligen Geist loben möge. şi Preasfântului Duh.
Allezeit Jungfrau ohne Ende, Fecioară în vecii nesfârşiţi,

Mutter ohne Makel, Maică fără prihană,
Herrin, du hast gesühnt, was Eva verdarb, Stăpână-Doamnă, tu ai răsumpărat stricăciunea Evei,
die auf Gott nicht hörte. care a nesocotit porunca Domnului.
44
Hilf mir, heilige Herrin, Ajută-mi, sfântă Stăpână,

tröste uns Arme um der Ehre willen, izbăveşte-ne pe noi cei săraci, pentru slava ta,
daß dich Gott vor allen Frauen zur Mutter ersah, căci Domul te-a ales dintre toate femeile
wie Gabriel dir kundgetan. ca să-i fii Maică, după cuvântul lui Gabriel.
Als du ihn vernahmst, Când vestea ai primit,

wie erschrakst du da zuerst! te-ai spăimântat dintru-nceput!
Deine so reine Scham Sfiala ta neprihănită
erbebte vor der Kunde, s-a cutremurat la auzirea veştii,
wie eine Jungfrau ohne Mann căci cum se poate ca o feioară
je könnte ein Kind gebären. să nască prunc fără să ştie de bărbat?
Herrin, du bist voll Wunder, Stăpână, mare este minunea ta:

Mutter und Jungfrau zugleich: maică şi fecioară să fii de-odat’:
der die Hölle zerbrach, Cel care Iadul l-a zdrobit
der lag in deinem Leib, Acela s-a încăput întru tine,
und du wurdest dennoch iar tu pentru aceasta, totuşi,
zum Weibe nicht dabei. fecioria ţi-ai păstrat.
Du allein bist des Heiles Pforte. Doar tu eşti uşa Mântuitorului.

Fürwahr, du wurdest schwanger vom Worte: Cu-adevărat, ai prins rod din cuvânt:
45
dir kam ein Kind, Ai prins rod de prunc

Herrin, durch dein Ohr, Stăpână prin ascultare cu a ta ureche,
dem Christen, Juden und Heiden gehören, Căruia ascultare îi dau şi creştini şi iudei şi păgâni,
und dessen Gnade immer unendlich war. a cărui îndurare nu are margini.
Aller Jungfrauen Edelstein, Nestemată între fecioară,
das Kind erkor dich zu seiner Mutter. Fiul te-a ales ca să-i fii Maică.
Deine Würde, die ist nicht gering. Mare e cinstea ta, Fecioară preacurată,
Du trugst ja, lauterste Jungfrau, căci ai crescut în pântec
das lebendige Brot: Pâinea Vieţii,
das war Gott selber, pe Însuşi Domnul,
der seinen Mund deinen Brüsten bot care cu gura a supt la sânul tău
und deine Brüste in seine Hände nahm. cu mâinile ţi-a cuprins pieptul.
Ach, Königin, O, Împărăteasă,
welche Gnaden erwies dir Gott! cu mari daruri te-a dăruit Domnul!
Laß mir zugute kommen, wann immer ich dich anrufe, Fii mie milostivă, când la tine strig,
daß ich, Maria Herrin, das glaube und an dir das erkenne, căci eu, Stăpână, aceasta cred şi mărturisesc:
daß kein guter Mensch nici un om de bine
es leugnen kann, du seist nicht der Barmherzigkeit Mutter. nu poate să tăgăduiască, că tu eşti Maica milostivirii.
46
Laß mir zugute kommen, was du jemals getan Fii mie milostivă, aşa cum ai fost de demult
in dieser Welt an deinem Sohn, wenn du ihn mit den Händen pe pământ şi Fiului tău, când în braţe
[zu dir zogst. [L-ai ridicat.
Wohl dir dieses Kindes! Slăvită eşti, prin Pruncul tău!
Hilf mir um seinetwillen: ich weiß wohl, Herrin, du wirst ihn Ajută-mi pentru numele Lui, ştiu că
[milde finden. [ţi-ascultă ruga cu blândețe.
Deiner Fürbitte kann sich dein lieber Sohn niemals entziehen. Fiul tău nicicând nu se întoarce de la tine când
Bitte ihn, daß er mir wahre Reue verleihen möge, [pentru noi te rogi.
und daß er kraft des grimmen Todes, Ci roagă-L, pocăinţă neştirbită să-mi dăruiască,
den er um die Menschheit litt, şi, pentru moartea cumplită
ansehe menschliche Not, ce-a luat, ca lumea să o mântuiască,
und daß er um der drei Namen willen şi pentru cea de o fiinţă Treime,
seinem christlichen Geschöpf pe creştini, lucrul mâinilor Sale
gnädig in den Sünden sei. de păcate să îi mântuiască.
Hilf mir, Herrin, wenn die Seele von mir scheidet, Ajută-mi, Stăpână, când sufletul mă va părăsi,
so komme ihr zu Hilfe: tu să îi stai alături,
denn ich glaube, daß du bist căci eu cred că tu eşti
Mutter und Jungfrau zugleich. şi Maică şi Fecioară deopotrivă.
47
Reinmar von Zweter
* cca.1200 - † cca. 1255
Alături de Walther von der Vogelweide, Reinmar von Zweter este cel mai important poet secular din Germania secolului al XIII-lea, care a compus,
însă, nu puţine poeme închinate Mariei. Caracteristică pentru genul de poezie pe care l-a scris este adoptarea de motive din poezia cavalerească şi
de curte în cea dedicată Maicii Domnului.
48
I I
Groß Wunder, das uns widerfahren ist Mare minune ni s-a arătat
durch eine Jungfrau, was mir alle Christen müssen zugestehn! dintr-o Fecioară, toţi creştinii să mă creadă!
Den des Himmels Weite nie umschloß, die ohne Ende ist, Cel pe care lăţimea nesfâşită a cerului nu L-a încăput
den auch die Höhe nie umschloß [vreodată,
noch je die weite, bodenlose Tiefe, pe care nici înălţimea nu L-a cuprins
den umschloß ihr kleiner Leib: da haltet all das Wunder fest! şi nici adâncul fără fund, pe Acela
Sie legte lieblich ihn in ihren Schoß; - l-a încăput pântecul ei: cu toţii să ne încredinţăm de minune!
Welch Wunder kann dem Wunder sich vergleichen? – L-a aşezat uşor pe genunchi; -
er legte kindlich sich an ihre Brüste, ce altă minune poate să se asemuiască acesteia? –
sie stillte ihn auf Mutterart, El s-a pus ca un copilaş la sânul ei,
sie wandte ihre Augen sehr nach ihm: ea l-a alăptat ca o Maică,
wir glauben, sie umhalste ihn und küßte ihn. cu ochii L-a privit cu nesaţ:
aievea L-a cuprins şi L-a sărutat.
49
II II
Es ist gar manchem Liebenden verhaßt, Mulţi sunt acei îndrăgostiţi care nu sufăr,
wenn jemand seiner Herrin dient um Gunst: să vadă pe-alţii că slujesc doamnelor lor pentru favoruri:
denn allein will er ihr einzig dienen um ihre Geneigtheit un um căci singuri ei vor să se bucure de-ntâmpinarea şi favorul lor.
[ihren Gruß. Eu însă văd pe mulţi creştini cu râvnă
Nun fassen alle Christen zu slujind pe Doamna mea, din zori şi până-n seară,
und dienen meiner Herrin, dienen späte, dienen früh, iar ea, cu deplin consimţământ din parte-mi, dezleagă pe toţi
mit meinem vollen Willen hilft sie ihnen all von allen Sorgen. [de nevoi.
Der Diener keiner soll den andern sehn mit Eifersucht, Cuvine-se, dar, ca nici un slujitor să nu se-arate gelos pe
sie sollen alle Frechheit auch ganz unterlassen: [altul,
sie ist rein, sie will nichts außer Reines haben, cu toţi să lepede-orice semeţire:
bei ihr ist die wahre Liebe, cea Preacurată nu doreşte alt’ făr’ numai curăţie,
sie ist frei von allen Makel: ea petrece în iubire-adevărată,
glücklich der Mensch, dem sie einst winkt! străină de-orice-ntinăciune:
ferice-i cel asupra căruia privirea-i mai întâi adastă!
50
III III
Maria, Herrin, falls ich´s wage mit Erlaubnis Marie, Doamna mea, de-ar fi să cutez la-ngăduinţă
vor Gott und ohne deinen Zorn und angesichts auch meiner înaintea Domnului şi fără împotrivirea ta, preabine
[großen Schuld, [cunoscându-mi eu păcatul,
so begehr ich im Vertraun auf Gnade ein einfaches Gericht cu nădejde de milostivire cad şi mă rog ţie de judecată blândă,
[durch dich, ci după voia ta şi-ntru dreptate, Stăpână, hotărăşte,
da du uns allen bist gegeben gegen ständige Anfechtung căci ne-ai fost dată nouă, neputincioşilor, ca în războiul
zur Ermutigung, zur Hilfe hier uns Armen gegen böse [ne-ntrerupt,
[Höllenteufel. nădejde să ne fii şi ajutor, împotriva puterilor întunecate ale
Dazu hat dich dein Sohn bestimmt, [iadului.
und gäb es keinen Sünder, Pentru aceasta te-a dat nouă Fiul tău
so wäre deine Freude klein, şi de nu s-ar afla pe lume păcătoşi,
um dessen willen setzte dich dein Sohn in hohes Ansehen; puţină ţi-ar fi bucuria,
wolltest du dem nicht gnädig sein, falls er nach ihm verlangte întru care te-a preamărit pe tine Cel născut;
und er vor dir betrübt in Reue stünde? „Ja, ich will!“ so spräche căci cine a chemat numele tău ori a scăpat la tine plin de căinţă
[die Reine. fără ca tu să te milostiveşti de el? „Ci vină!” grăieşte
[Preacurata.
51
IV IV
Maria ist ein süßer Name, Maria, dulce nume,

alles Heiles schwanger und so herrlich freudenreich: născător a toată izbăvirea şi minunat izvorâtor de bucurie:
an den sollen wir fest glauben, in dem liegt unsers Heiles în el credem neclintit, prin el dobândim mântuire din cer.
[Hochgewinn. Prima literă din el e M,
Der erste Buchstab wird genannt noi păcătoşii din aceasta să-nţelegem
ein M, dran solln wir Schuldigen erkennen, că ea se cheamă Mediatrix, adică e mijlocitoarea noastră.
daß sie die Mediatrix heißt, das ist auf deutsch Versöhnerin. Mila ei ridică mulţime de păcate,
Ihre Gnade hebt viel unserer Verschuldung auf, bunătatea ei e mai de preţ ca toată bunătatea,
ihre Güte ist aller Güte Übergoldung: ea îmblânzeşte mânia Fiului asupra noastră
sie besänftiget uns ihres Sohnes Zorn şi-ntinde ajutor şi-alean celor căzuţi în păcate,
und reicht gegen Sünde gute Hilfe: ea şterge greşealele noastre,
sie tilgt unsern Fehltritt aus: iar noi o preamărim pe Maica şi pe Fiul ei.
drum preisen wir die Mutter mit dem Sohne!
Was nun der zweite Buchstab ist? Apoi, a doua literă ce e?

Ein A: Auxliatrix wird uns damit angezeigt: E A: ce de la Auxiliatrix vine
Helferin geheißen: ihre Hilfe solln wir insgesamt erkennen. care se tălmăceşte ajutătoare, iar noi să înţelegem
Mit klugem Vorbedacht că e sprijinitoarea tuturor.
52
ward der Name ihr gebildet und vor langer Zeit bereitet Cu măiastră iscusinţă
von dem, den sie als Zuversicht der Christenheit in diese Welt i-a fost numele alcătuit şi pregătit din străvechime
[gebar. de cel pe care l-a născut să fie nădejde creştinilor pe pământ.
Er war ihr Sohn, ihr Vater, ihr Schöpfer: El i-a fost fiu şi tată şi ziditor,
O des Wunders, das der Wunderwirker o, minune, prin care făcătorul de minuni
wunderbar gezeugt in der viel Lieblichen, în chip minunat s-a întrupat din cea preadulce,
seitdem kann er Sohn und Vater sein! şi de aceea s-a făcut ei şi fiu şi tată!
Dieses Wunder macht uns Hilfe offenbar: Minunea-aceasta ne vesteşte mare sprijin:
Sie als Helferin, sie kann recht hilfreich grüßen! căci ea, ajutătoarea, ne întâmpină cu nădejde!
Der dritte soll ein R sein: A treia literă este R:

das meint Reparatrix: sie ist Erretterin ce va să zică Reparatrix, adică răscumpărătoarea
mancher armen Seele, die auf immer sonst verloren wäre. atâtor suflete zdrobite, care altfel ar fi pierdute-n veci.
Ihr Erretten war so groß, Puterea ei este nemăsurată,
weil die lautre Gottheit sich in ihrem reinen Leibe barg, căci toată dumnezeirea s-a-ncăput în ea,
damit errettete sie uns in Menschgestalt aus ewigem Leid. pentru ca firea omenească să se izbăvească de veşnica durere.
Wer auch immer nun um der Erlösung willen an sie denkt Oricine caută mântuire şi-o cheamă-n ajutor,
und es mit heißen Tränen ihr vergilt şi cu fierbinţi lacrimi i se roagă
aus reuevollem Herzen, der tut klug: din inimă zdrobită, acela bine face:
sie erlöst der Sünder viel, căci ea din multe nevoi scoate păcătoşii,
wer nur immer ihm und ihr vertrauen will; numai să i se-ncreadă ei şi Fiului –
53
er – machtvoller König, sie – machtvolle Königin! El, Împăratul Preaputernic, Ea, Preaputernică Împărăteasă.
Der vierte ist ein I geheißen, Iară a patra literă e I,

das meint Illuminatrix: du viel Segensreiche bist care de la Illuminatrix vine: ţie, preabinecuvântată,
Erleuchterin genannt: ein reinrer Name ward an Frauen nie luminătoarea ţi se spune, nici o femeie n-a purtat vreodat
[gelesen. [un nume mai curat.
Du brachtest uns des Lichtes Glaz, Tu ne-ai adus lumina strălucită,
dein Sohn hat uns erlöset von der Finsternisse Qual, pe Fiul tău, care ne-a izbăvit de lanţul întunericului
wo wir ohne Freud und endlos hätten bleiben müssen. în care am fi rămas fără de bucurie şi sfârşit.
So strahlend hell, so war dein Inneres, Atât de luminos ţi-a fost lăuntrul
daß Gottes Geist aus deinem Herzen blühte: că Duhul Domnului ţi-a înflorit din suflet:
nun erleucht auch unsre finstern Herzen, ci luminează-acum şi-ntunecimea inimilor noastre,
daß wir frei im Glauben sind! ca să ne izbăvim crezând!
Um seiner freundlichen drei Namen willen În numele Treimii celei Bune,
Bewahr er uns vor ewigen Leiden! păzeşte-ne de veşnicele chinuri.
Der fünfte und auch der letzte wohl A cincea literă şi ultima
ist mit Recht ein A: Adjutrix man sie heißen soll, e, cu dreptate, A de la Adjutrix care se tâlcuieşte
Schirmerin genannt, Helferin gegen endelose Not. acoperitoarea, care de munca veşnică de ocroteşte.
Maria Mutter, reine Jungfrau, Maică Marie, curată Fecioară,
gegen sündig Tun ist uns von dir ein Schutzherr zuerteilt: pentru păcatele noasrte ni s-a născut din tine un Mântuitor,
54
er – Helfer der Verwaisten, du – Helferin gegen ewigen Tod! El - ocrotitor orfanilor, tu - apărătoare în faţa morţii!
Nimm uns, hilf uns, bring uns von dem Glanze, Acoperă-ne, ajută-ne, dă-ne strălucirea luminii,
mach uns frei und lös uns von dem Schrecken, eliberează-ne şi izbăveşte-ne de spaima
den wir haben vorm Gerichte deines Sohnes; din faţa tronului de judecată al Fiului tău;
wer nur dort vor der Verdammnis wird gerettet, cel care acolo scapă de osândă,
der ist keiner Freuden mehr beraubt: acela pururi se va bucura din plin:
Gott gewähr uns diese Hoffnung! Domnul să ne împlinească această nădejde!
55
Bruder Hans
Sfârşitul secolului al XIV-lea
Bruder Hans a făcut parte, după toate probabilităţile, din rândul nobilimii din regiunea Rinul de Jos. Iniţial a fost căsătorit, dar ulterior s-a
călugărit, dăruindu-se fără rest închinării Maicii Domnului. La scurt timp după anul 1391 a scris cartea sa de imnuri închinate Maicii Domnului,
care cuprinde 5280 de versuri grupate în şapte părţi, versuri scrise într-un amestec pestriţ de două dialecte: francona inferioară şi germana de sus.
Imnurile îmbină stilul banal cu cel monumental, în cea mai caracteristică formă de expresie de Ev Mediu târziu.
56
I I
Ganz wie ein Falke fliegt Întocmai precum şoimul zboară

im Zickzack huschend durchs Gesträuche, şi iute alunecă-n zigzag prin desişuri,
so schlüpfend mich betrügend aşa şi mie mi-a alunecat printre degete
ist mir die Zeit – ich gab nicht acht – entflohen. timpul – fără să bag de seamă.
Geringe Frucht erst trugen meine Sünden, Săracă roadă mi-a adus păcatul,
und meine Zeit, die flieht dahin, şi vremea – trece, nu adastă,
sie bleibt nicht stehen, des bin ich gemahnt. şi vremuirea ei mă ceartă.
Ich lebt in Furcht uns Zittern Trăit-am cu frica-n sân

wie ein durch Unverstand verarmter Pächter, ca un arendaş scăpătat din nesocotinţă,
den seine Pachtschuld fängt zu drücken an. pe care îl apasă plata simbriei.
Mein Zinsherr hat mir einen Wächter eingesetzt, Stăpânul mi-a năimit drept paznic,
den bösen Tod, der niemals schlafen will. Haína moarte, care nicicând nu doarme.
Er wacht uns wagt mit Angst Veghează şi cutează cu îngrozire
Papst, Kaiser, König mörderlich zu strafen. şi papă, rege şi-mpărat să pedepsească.
So hab ich denn errichtet Aşa se face că pe temelii de gheaţă

auf Eis mein Lebenshaus. am ridicat a vieţii mele casă.
Nun ist die Sonn hindurchgeglüht, Iar acum soarele mi-a isprăvit-o
57
nun find ich nichts als ständige Betrübnis. şi vai şi-amar e orişiunde merg.
Wohl denn, ich will dies fahren lassen De-acuma asta e, să treacă toate;
und sprechen von der lieben Jungfrau, ci vreau să cad în faţa Maicii sfinte
die durch Fürbitte mich beschützen kann. care cu mijlocirea ei mă va păzi.
Gott selbst hat sie erwählet Însuşi de Domnul e aleasă

aus hohem Königsstamme. din neam înalt, împărătesc.
Er machte schweigen seinen Zorn Domnul şi-a potolit mânia
und kam in sie, wie durch das Glas die Sonne. şi-n ea s-a pogorât, ca soarele prin geam.
So ward die Tochter Mutter und blieb Jungfrau. Aşa s-a făcut fiica maică cu fecioria neatinsă.
Vollständig konnt es keiner sagen, Nimeni nu se pricepe să spună desăvârşit
mit welch vollkommener Anmut sie nun gefällt. neprihănita ei dulceaţă şi blândeţe.
Lauter, keusch gebildet Făptură fără pată, preacurată,

als Mensch auf Angelsweise asemeni îngerilor se arată
ist sie und hat im Sturm erobert şi-a dobândit împărăţia cerului în aprigă furtună,
das Himmelreich, so daß der graue Alte pentru ca Cel fără de ani, cu barba albă,
ein Kindlein ward und kam zu ihr stolzieret, prunc să se facă şi mândru să se pogoare la ea,
zärtlich gleich wie ein Kavalier. ales peţind-o, ca un cavaler
Mich wundert´s nicht, ward fleißig da geliebkost. cu-alint şi tandreţe. Cum oare altfel?
58
II II
Es ziemet sich, daß man sie rühme, Drept se cuvine să fie preaslăvită,
die Liebe, die Feine, die Strahlende, die Kluge, cea bună, cea aleasă, cea-nţeleaptă,
die ihre Diener und Verehrer întocmai precum soarele strălucitoare,
mit dem Paradies belohnen kann. căci ea, pe cei care-i slujesc şi i se-nchină,
Um ihre Huld soll man sich mühen. cu-mpărăţia cerului îi răsplăteşte.
Ob Hans, ob Kunz, ob Hens, ob Giese, Cu sârg, dar, să o preamărim după putere.
ob Gretel, Trudchen, Metz, ob Liese, Căci de-i Ion, Vasile, ori Gheorghe, ori Ignat,
die Lieben auf die irdische Weise; ori fie că-i Maria, sau Ana sau Ioana,
die werden wie des Maien Zweige aceştia toţi iubesc în legea pământeană;
in kurzer Zeit verdorren und zugrunde gehen. ca florile de mai, în scurtă vreme
Fürwahr, es bauet auf dem Eise, se veştejesc şi trec şi pe-urmă mor.
wer derart liebt der Würmer Nahrung. Cu-adevărat pe temelii de gheaţă durează
Ich will wahrhaftig öffentlich, nicht heimlich cel ce îndrăgeşte astfel trupul, hrană pentru viermi.
ihr dienen, die den Jungen und den Alten Dar eu vreau la lumina zilei, nu pe-ascuns,
ein ganzes Himmelreich vermachten kann, să-i slujesc, celei care şi celor tineri şi bătrâni,
wenn sie sterben tot cerul lasă moştenire,
atunci când mor.
59
III III
Was sollt ich gegen das Elend tun, Cum oare pot să curm durerea-n care
in das ich leider mich gesetzt! eu singur, vai, m-am afundat!
War´s unter Freunden, war es unter Fremden, Căci fie prin străini, ori cu prieteni,
ging ich nach Osten, ging ich nach Westen, la miazănoapte, ori la miazăzi,
zuletzt hatt ich stets Herzeleid. la urmă tot durere am găsit.
Ich lag in Sünden und in Schmutz M-am lăfăit în păcat şi în necurăţie,
gleich wie in ihren Suhlen die Schweine, cum fac doar porcii în sălaţul lor;
und wie die Eulen sich in hohen Ästen ţi precum cum bufniţele se ascund
verbergen vor des Tages Licht, în scorburile de copaci găunoşi,
so lag ich in der Finsternis. aşa şi eu am petrecut în întuneric.
Doch wer dir dient, drauf baue ich, Însă cine-ţi slujeşte ţie, cu încredinţare,
dem ist´s verbriefet und bescheiningt, aceluia - stă scris şi pecetluit -
daß du ihm helfen wirst aufs beste. că îi vei sta alături cu putere.
Nun hilf mir, liebe Herrin, zuletzt, Ci ajută-mi, Preacurată, la sfârşit,
wenn es ans Schieden geht, când voi lăsa această viaţă,
geliebte, süße Jungfrau. o, preaiubită, dulce Maică!
60
Friedrich Spee
* 1591 - † 1635
Cunoscut şi ca Friedrich Spee von Langenfeld, s-a născut la Kaiserswerth. În 1610 a intrat în ordinul iezuit din oraşul Trier. După terminarea
studiilor a fost profesor la şcolile iezuite din Speyer, Worms şi Mainz, pentru ca în 1625 să devină profesor de filozofie în Paderborn, iar în 1633
să predea teologie morală în Trier. În 1631 s-a opus proceselor împotriva vrăjitoarelor. A murit 2 ani mai târziu, în timp ce îngrijea soldaţii bolnavi
de ciumă. Friedrich Spee este singurul reprezentant al liricii iezuite de expresie germană. “Cântecul de doliu şi jale al Maicii Domnului la moartea
Fiului ei” îmbracă bocetul Maicii Domnului în haina aşa-numitei poezii bucolice, specie care îşi are originea în poezia bucolică şi erotică din
antichitatea târzie. Ideea de a pune astfel în slujba liricii sacre strălucirea atrăgătoare a poeziei idilice antice de sorginte lumească nu a apărut
numai odată cu umanismul şi cu a sa reînsufleţire a literaturii antice. Ea s-a fundamentat şi teologic, nemijlocit chiar din Biblie, din parabola
păstorului cel bun, care nu lasă să se piardă nici una din oile Sale. Din această legătură a parabolei biblice cu poezia bucolică antică şi motivul
medieval al bocetului Maicii Domunlui îşi trage frumuseţea poetică fără pereche valorosul poem al lui Spee.
61
Klag- und Traurgesang der Mutter Jesu über den Tod ihres Sohns, den Cântecul de jale şi doliu al Maicii Domnului la moartea Fiului ei, pe
sie beklagt unter der Person des Hirten Daphnis care îl plânge în ipostaza păstorului Daphnis
Da zu Grabe Daphnis lage, Pe când Daphnis sta în criptă,

Daphnis, hochberühmtes Kind, Daphnis, fiul preamărit,
hört man seiner Mutter Klage; se-auzi al Maicii bocet;
schlafen waren Luft und Wind, nici vântul nu adia,
Erd und Himmel schwarz benachtet, cerul nopții şi pământul
stunden in gar braunem Kleid, purtau haină de-ntuneric,
Sonn vor Schmerzen war verschmachtet, Fiul, ostenit de rane,
Mon und Sternen trugen Leid. lună, stele-l privegheau.
Ach! Ihr schöne Mon und Sternen, Vai, tu, lună şi voi, stele,
gülden Flämmlein, gülden Schein, licăr de-aur, strălucire,
gülden Äpfel, gülden Kernen, merelor cu sâmburi de-aur,
gülden Perl und Edelstein. perle şi-aurite-odoare.
Ach! Ihr gelbe gülden Lichter, Voi, lumini scânteietoare,
die betrübte Mutter sprach, zicea Maica cu amar,
ach! Ihr gülden Angesichter, chipuri de lumini şi raze,
trauret meinem Daphnis nach. jeluiți-l pe Daphnis.
62
Ach! nur weinet und nit scheinet, Nu luciți, îl plângeți numai,

klaget mein so schönes Kind; jeluiți pe Fiul meu,
ach! nit schienet, ach! nur weinet nu luciți, ci plângeți numai,
und euch weinet sauber blind. până veți orbi de plâns.
Daphnis, hochberühmter Knabe, Daphnis, mult slăvitul tânăr,
ward im wilden Wald ermordt, în codru a fost răpus,
da mit seinem Hirtenstabe când a poposit, păstorul,
Daphnis kam der fremnbden Ort. cu toiagu-n loc străin.
Daphnis saß auf grüner Heiden, Daphis sta pe câmpul verde,

sah nur eins der Schäglein sein şi văzu cum o mioară
vom gemeinem Haufen scheiden răzlețindu-se de turmă
und zur Wüsten laufen ein. se afundă în desiş.
Daphnis da nit lang verweilet, Atunci se ridică-n grabă,
auch zur wilden Wüsten rann; şi aleargă fără preget
nach dem Schäflein weidlich eilet, după oaia cea pierdută,
ihn die Lieb wohl heftig brann. doru-i arde-aprins în piept.
Kaum nun Daphnis hat gefunden Şi abia o află Daphnis

wohlgesuchtes Tierlein zart, pe mioara mult-dorită
er von Bären, Wölf und Hunden că de fiare-nconjurat -
63
gleich im Wald umgeben ward: în pădure se trezi,

Sie da spannten ohre Rachen, cu gâtlejuri fioroase
sprungen auf das schöne Kind, ca balaurul năpraznic
wie die ungeheure Drachen repezitu-s-au asupră-i
ihn zu morden ganz gesinnt. să-l răpună nemilos.
Rissen seine Fuß und Hände, Pe picioare şi pe brațe

weißer als das Helfenbein, l-au lovit fără de milă
rissen auch sie Seit behende, l-au împuns adânc în coastă
schlugen Zähn und Trappen ein, şi în cuie l-au bătut,
zogen ihn durch Dorn und Hecken, l-au purtat prin spini şi țepe
scharpf und spitz und abgelaubt, ascuțite şi tăioase
da die Zacken blieben stecken ce-au pătruns adânc în carne-i
und verwundten Stirn und Haupt. şi l-au sângerat pe chip.
Ach! Ihr wilde Wölf und Bären, Vai, o, lupi şi voi, hiene,
ach! ihr wilde Tigertier! vai, sălbăticii haine!
Er in Blut und ich in Zähren, El în sânge, eu în lacrimi,
Sohn und Mutter waten schier. ne scăldăm necontenit.
Ach! was vieler Angst und Schmerzen Câtă spaimă şi durere
ihr dann brachten meinem Kind! Fiului mei voi adus-ați!
64
O der Stahl- und Eisenherzen! Inimi tari de împietrire!

Stahl und Eisen weicher sind. Piatra tot mai blândă e!
Ach nur schonet seiner Jahren, Îndurați-vă de anii-i

schonet seiner gelben Haar; nu-i atingeți părul galben;
nit so grausam tut verfahren, nu mai dați fără de milă,
ach! nit wütet also gar; nu loviți cu-atât năduf,
nit, ihr Bären, wollt vermehren nu-i sporiți mucenicia
sein und meine Marter groß, şi pe-a Lui şi-a Maicii Sale
mich wollt lassen ihn umfassen, vreau să merg până la dânsul
nehmen ihn in Mutterschoß. şi în brațe să-L cuprind
Ja mich reisset, mich zerpleisset, Luați-mă în loc pe mine,

mich mit Wunden füllet an: mă acoperiți cu rane
mich zernaget, mich zerplaget, sfâşiați-mi carnea mie,
nur den Jüngling lasset gahn. dar cruțați-mi-L pe El.
Mich mit Zähnen tut zerdehnen, Rupe-ți-mă, dar, cu colții
sparet meinen Knaben zart, dar lăsați-mi Fiu-n pace
mich mit Klauen kombt zerhauen, ghearele să mă sfâşie
nur doch schonet jener Part. tot pe mine, nu pe El.
65
Ach! wie konntet ihr behalten Cum de vă-ndurați să-L prindeți,

ein so schnödes Wesen wild? chipuri de sălbăticiune?
Da so freundlich von Gestalten Mai văzut-ați om ca dânsul
Ihr gesehn so schönes Bild? aşa blând şi-aşa smerit?
Ach! wie waret ihr geblieben Cum de ați rămas tot fiare
von Naturen eben wild? şi nu v-a mişcat simțirea?
Noch den Knaben gunnt zu lieben? Dacă L-ați iubi pe Fiul
noch auch wurdet zahm und mild. chiar şi voi v-ați îmblânzi.
Wahrlich, ihr von Sinn entführet, Sunteți chiar fără de minte,

wahrlich waret ihr verblendt, şi cuprinşi toți de orbire,
da mit Zähnen ihr berühret când vă repeziți cu colții
seine Seiten, Füß und Händ. ca să-L sfâşiați pe trup.
Ach nur hättet ihr den Knaben De l-ați fi privit pe Fiul
recht geschaut mit Augen an, doar un pic cu luare-aminte
würdet seiner schonet haben, ați fi pregetat în suflet
ihn wohl hättet bleiben lan. şi nu L-ați fi lovit.
O du bleicher Tod im gleichen, O, tu moarte nemiloasă

warest ohne Zweifel blind, şi tu-ai fost la fel de oarbă
da du kamest zu beschleichen când te-ai furişat să-mi seceri
66
ein so wunderliebes Kind. Fiul meu cel preafrumos.

Sonsten er mit süßen Strohlen Altfel El, cu-a Lui lumină,
und mit süßen Augenblick şi cu ochi plini de iubire
dir das Herz hätt abgestohlen, ți-ar fi-mpiedicat lucrarea,
hätt verzehret deine Strick. inima ți-ar fi topit.
Schöner Daphnis, du mein Eigen, Daphnis mândru-al meu odor,

einigs Blut und Ingeweid: trup şi sânge-ai luat din mine:
Schau nun Erd und Himmel schweigen, Vezi, pământ şi cer tăcut-au,
hören an mein Herzeleid. Să asculte jalea mea.
Dich zu Nachten, dich zu Tage Noaptea toată, ziua toată
lauf ich klagen überall: tot alerg şi te jelesc:
dich zu Nachten, dich zu Tage noaptea toată, ziua toată
klaget Schall und Widerschall, jalea-mi sună şi răsună.
Schöner Daphnis, meine Schmerzen Mândru Daphnis, jalea mea

nit noch wären also groß, n-ar mai fi atât de-amară
wann nur küssen, halsen, herzen de te-aş fi putut cuprinde,
ich dich möcht in meiner Schoß: mângâia şi săruta:
Wann bei deinen letzten Stund În ceasul ultim în care aş fi vrut
ich gemöcht an letzter Stund să-ți cuprind în palme chipul
67
dir die letzte Bäcklein heften şi de-al meu să îl lipesc -

an die süße Wangen rund. dulce atingere de-obraji.
Ach nur wäre mir erlaubet O, de-aş fi putut în ceasul

zu gemeldter herben Stund, greu, de sus orânduit
ich doch einen Kuß geraubet să îți fur o sărutare
hätt von deinen Lefzen wund. de pe buzele strivite!
Ich zu mir hätt angezogen Ultima suflare stinsă
deinen letzten Athem lind, aş fi băut-o cu duleață
ich in mich hätt eingesogen şi aş fi păstrat în mine
deinen letzten Seelenwind. boarea sufletului tău.
Ich dann mit hinzugenahtem Atunci, cu împrospătate

ganzen Herz und Seele mein, viață, inimă şi suflu
meinem frisch und neuen Athem răsuflarea mea cea nouă
hätte dir geblasen ein. ți-aş fi dat-o înapoi.
Dun den meinen, ich den deinen Eu din tine, tu din mine
hätten wir gewechslet ab, am fi luat atuncea viață
wären beiden ungescheiden şi am fi rămas alături
blieben bei dem Hirtenstab. lângă turmă, tu păstor.
68
Ach du runder Mon und Sternen, O, voi, stele şi tu, lună,

runde Flämmlein, rundes Feur, luciri sferice de flăcări
ach nun schauet her von fernen priviți din îndepărtare
meine Schmerzen ungeheur. la durerea fără-alean.
Ich in Felden, ich in Wälden Ba pe câmp, ba prin pădure
rufe meinem zarten Kind. îmi tot caut Fiul dulce,
Doch in Felden, noch in Wälden, dar nici câmp şi nici pădure
nirget meinen Knaben find. nu mi-L află nicăieri.
Ich in Weinen, ich in Peinen Tot cu plânsul, tot cu chinul

schleisse Nacht- und Tagesitz; îmi petrec şi zi şi noapte,
doch an Weinen, noch an Peinen dar nici plânsul şi nici chinul
sich zerschleisset Not noch Leid. nu alină jalea mea.
Mich der Mone, mich die Sternen Luna, stelele din ceruri,
Mit Betrübnus hüren an: ele văd a mea durere,
Doch noch Mone, noch die Sternen, dar nici lună şi nici stele
noch mich jemand trösten kann. nici vreun om nu ogoieşte
necurmatul chin al meu.
69
Jakob Balde
* 1603 – † 1686
În timpul Contrareformei, cultul Maicii Domnului a cunoscut un nou avânt. Dintre ordinele călugăreşti s-a evidenţiat mai ales cel iezuit, prin
lirica neolatină. Limba latină în care a fost scrisă, a făcut ca publicul căruia i se adresa să fie restrâns, însă din punct de vedere poetic, reprezintă
un punct de vârf neegatlat de poezia scrisă în limba germană, de la aceeaşi dată. Din toată lirica iezuită scrisă în limba latină închinată Maicii
Domnului, doar Jakob Balde, reprezentantul ei cel mai de seamă, a fost tradus de Herder, în 1794. Pentru Jakob Balde, Sfânta Maria este deopotrivă
Maica Domnului, Împărăteasa Cerului şi Aducătoare de pace în vremuri grele.
70
Die Unnennbare Cea ne-ncăpută-n nume
Wo beginnen und wie soll ich vollenden, Unde încep şi unde să sfârşesc,
Jungfrau, deinen Gesang? den hundert Sprachen Fecioară, al tău cântec? pe care o sută de graiuri
singen, hundert Sprachen in jeder Zone îl cântă, o sută de graiuri ce-n fiece loc
singen einst werden; în cântec se-mpreună;
der die Berge der Welt, als sie zum Himmel căreia i s-au plecat munţii lumii, când la cer
aufstieg, alle die Scheitel neigten. Alle s-a suit, căreia i s-au plecat toate feţele. Toate
Ströme rauschten Gesang dir mit der Berge curgerile apelor au dat glas dimpreună cu
wehenden Wipfeln; creştetul munţilor unduitor;
Hermons Hain, und die Au Engeddi, Karmel, Muntele Ermon, ori lunca En Ghedi, Carmel
und vom Himmel gepflanzt, die alte Ceder şi străvechii cedri ai Libanului din cer
Libanons, und der Palmenhain, Cypressen sădiţi, sau desiş de palmieri, chiparoşi
und Therebinthen. şi terebinţi.
Deines heiligen Landes Strom, der Jordan, Iordanul, apa din Ţara ta cea sfântă
teilte sich und berührte dir die Ferse şi-a despărţit apele şi ţi-a atins gleznele
sanft; in Hesbon spielte mit deinem Abglanz duios; în cetatea Heşbonului zefirul ţi-a dezmierdat
leise der Zephyr. răsfrângerea chipului în unde.
71
Und wie soll ich dich nennen? Dich, des Lebens Şi iarăsi, cum să te numesc? Pe tine, izvorul
Heilquell, Schatten der Müden, dich in Flammen care izvorăşte viaţa, liman celor trudiţi, pe tine, rug
Glänzender Rosenbusch? Den Stern am Morgen ce arzi în strălucit foc? Luceafărul de dimineaţă
oder Aurora? sau Zori-de-zi?
Jene Taube, die einst des Friedens Ölzweig Porumbiţa care oarecând ramura de măslin a păcii
über Ströme und Sündfluten brachte? peste revărsările potopului de păcate a adus?
Turteltaube, die unserm Erdenjammer Dalba porumbiţă, care alină cu dulce susurare
Tröstungen zugirrt? toate necazurile noastre pe pământ?
Regenbogen der Gnade über dunkeln Curcubeu al îndurării peste neguri?

Wolken? Rose der Dornen? Wenn einst jede Trandafir fără ghimpi? Pe când toate
Schöne Blume verblüht, der Blumen schönste florile se scutură, cea preafrumoasă între flori
blühet unsterblich! înfloreşte fără de moarte.
72
Mutter und Kind Maică şi Prunc
Holder strahlet das Auge dir, O, cum se luminează privirea ta

süße Mutter, im Glanz himmlischer Freude, wenn Măicuţă dulce, de strălucirea bucuriei cereşti,
auf den rosigen Knaben du când ochiul tău caută la
niederblickest, und ihm leise dem Herzen nahst. dalbul prunc şi-alene ţi-l culci lângă inimă.
Zarter schlingen sich Blum und Stamm Nu-i floare şi tuplină în mai deplină îngemănare
nicht zusammen, wie du, Kind, an der Mutter Blick, precum eşti tu cu Maica, Prunc micuţ,
wie die Mutter an deinem Blick precum se alipeşte Maica de privirea ta
hangt und trinket in ihm Atem der Seligkeit. şi bea din ea răsuflet de bucurie.
O ihr Beide, die nur Ein Herz, O, voi amândoi, în care bate o singură inimă,
Eine Seele belebt! Mutter dem Sohne du, un singur duh viază! Maica şi Fiul
Sohn der Mutter des Lebens Band. Fiul şi Maica îşi sunt legătura vieţii.
73
Die Göttin des Frühlings Zeiţa primăverii
Einzig Holde, Zarte, Schöne, Una, gingaşă, preafrumoasă, mărită,

deren Glanz die Welt erleuchtet, a căreia strălucire lumii luminează,
deren Lieblichkeit den Frühling a căreia blândeţe primăvara
wiederbringt mit tausend Blumen, cheamă-napoi cu mii de flori,
zarten Blumen, die dir gleichen, delicate flori, care ţie se aseamănă,
sei gegrüßet, Frühlingsmutter, Blumengöttin, sei fii binecuvântată, Maica primăverii,
[gegrüßt. [Zeiţa florilor, binecuvântată fii.
In dem Chor der schlanken Schönen, În ceata preafrumoaselor zvelte

ihren Bräutigam zu kränzen, multe caută aur şi podoabe
suchen viele Gold und Kleinod. pentru ca mirele să îşi încununeze.
Du, ein Kleinod selbst, erscheinest Tu însăţi, giuvaer, te-arăţi
wie der Mond im Chor der Sterne, precum luna între stele,
wie die Sonn im blauen Äther glänzend Alles precum soarele în azurul văzduhului
[überdeckt. [lumină străluceşte peste tot.
Wenn aus unserm Trünentale Când de-aici, din Valea Plângerii,

du zum Himmel wieder aufsteigst, te ridici din nou la cer,
74
liebend wallet jeder Zephir lin se-nfoaie adierea zefirului

zu berühren deine Locke; ca să-ţi atingă cosiţa;
und den Schleier dir zu lösen şi îngeraşi te-nvăluie cu fâlfâiri de aripi
drängen sich im Taubenfluge Engelknaben pentru ca boarea lor vălul
[zu dir an. [de pe creştet să-ţi desprindă.
Darf ich was von dir erflehen, Primeşte ruga mea fierbinte,
Königin, so laß der Sonne Împărăteasă, şi dă-ne să ne-mpărtăşim
schönen Glanz uns froh genießen, cu bucurie de lumina soarelui,
treibe weg die bösen Tage, alungă zilele amare,
bändige der Seelen Aufruhr, aşează neodihna sufletelor,
und zerbrich des Krieges Waffen, şi frânge armele războiului,
[holde Friedenskönigin. [mărită Împărăteasă a păcii.
Laß den Müttern ihre Knaben, Lasă mamelor feciorii

ihre Töchter froh erwachsen, şi fiicele să crească-n bucurie,
Töchter, wie die leichen Rehe, fiicele precum zveltele căprioare,
Knaben, wie die jungen Löwen. – feciorii ca leii cei tineri. –
Wenn der Rächer Wolken sammlet, Când mânia Domnului nori grei adună
so besänftige, du Holde, bittend ihn îmblânzeşte-L, Preamărită, şi cere-I
[mit deinem Kuß. [îndurare cu sărutul tău.
75
Die Himmelfahrt Adormirea Maicii Domnului
An dem Tage, da du der Erd, o Jungfrau, În ziua când, o, Fecioară, de pe pământ

dich entschwingend, hin über die Gestirne te-ai înalţat la cerul cel mai presus de stele
stiegst, da neigete dir, bestreut mit Blumen, ţi s-a-nchinat Olimpul
dir der Olympus; cel presărat cu flori;
und ein süßer Gesang, als du hereintratst, iar la intrarea ta, dulce cântare străbătu
scholl den Himmel hindurch dir laut entgegen: cerul întreg, ca să te-ntâmpine pe tine:
„Wer ist Sie, die aus wilden, dunklen Hainen „Cine e cea care din inimă neagră de codri sălbatici
glänzend hervorgeht? cu stăluciri se-apropie?
Eine Göttin, in sich, o ganz in sich schön, O zeiţă, cu totul, o, întru totul preafrumoasă,
überfließend an Reiz und süßen Freuden; preaplină de farmec şi dulci bucurii;
um sie duftet der Äther; lieblich lehnt sie văzduhul înmiresmează unde trece; lin se aşează
an den Geliebten la pieptul Celui Preaiubit al ei
ihre holde Gestalt. So tritt in seine cu toată făptura. Astfel păşeşte luna
stillen Reiche der Mond; so blickt die Sonne în tărâmu-i de tăcere; astfel se uită soarele
auf am Morgen; es küsst ihr Blick auf alle în sus de dimineaţă; privirea aşează sărutare
76
Tränen Aurorens.“ pe toate lacrimile aurorei”.
Unter solchen Gesängen hobst du höher Cu astfel de cântări înconjurată, Maică,

dich, o Mutter im Arm des Sohns, und über- te-ai înălţat în braţele Fiului tău, mai presus
stiegest Alles was Gott nicht ist und tauchtest ridicându-te decât tot ce nu-i de la Dumnezeu, şi te-ai
dich in der Gottheit contopit cu lumina
Glanz. O selige, gnadenreiche Jungfrau, dumnezeiască. O, preafericită, milostivă Fecioară,

laß vom Meere der Freuden, laß aus deinem din oceanul de bucurie, din preaplinul
vollen Becher, auch nur ein Tröpflein stillen paharului tău, dă-ne fie şi numai o picătură, ca să
unsere Tränen. potolească lacrimile noastre.
77
Die Tadellose Cea fără de prihană
Welche Nymphe des Hains erwählst du, Lied, dir? Ce nimfă din codru ţi-ai ales să cânţi, o, cântec?
Keine Nymphe des Hains: die Unbefleckte, Nu o nimfă din codru, ci pe Cea-fără-prihană,
die als ewige Weisheit vor dem Schöpfer care cu întreagă înţelepciune, înaintea Ziditorului
liebend im Rat stand. a stat la sfat de tainică iubire.
Berge waren noch nicht, nicht Tal und Hügel, Munţi încă nu erau, nici văi şi nici coline,
Meer´ und Ströme. Den Sternenplan zu ordnen întideri de ape ori răuri. Tatăl gândi să orânduiască
sann der Vater; da reichte sie den goldnen rostul stelelor; atunci ea îi întinse
glänzenden Plan ihm, planul său strălucitor, de aur,
ward die Schafferin, teilte Licht und Dunkel, şi Ziditoare se făcu, despărţi lumina de întuneric,
gab den Wellen ein Ziel, erschuf sich Menschen; învăţă valurile să se rostogolească, îşi zidi oameni;
kein Vergehen der Menschen nahm ihr ihren nici o fărădelege a neamului lor nu-i luă din mână
leitenden Zügel. hăţurile stăpânitoare.
Aus Verbrechen erschuf sie neue Gnaden; Din rătăcire făuri noi daruri;
Weisheit aus Labyrinthen; tief im Dunkel şi înţelepciune din labirinturi; din adâncul întunericului
neues schöneres Licht. Sie schwamm als Arche ivi lumină nouă şi frumoasă. Pluti ca o arcă
78
über der Sündflut, deasupra potopului de păcate,
brannt im feurigen Busch, die Unversehrte; arse în rug de foc, ea, cea nemistuită,
unentweiht, eine Lilje unter Dornen. nepângărită, un crin între ciulini.
Was geboren ist, stirbt; sie ging unsterblich Tot ce-i născut din femeie, moare; ea se sui
auf zum Olympus. nepieritoare în Olimp.
Geht zu schauen hinaus, ihr Töchter Sions, Mergeţi şi priviţi cerul, voi, fiice ale Sionului,
eure Königin. Auf viel schöne Perlen iată Împărăteasa voastră. Peste multe perle mândre
strahlt der Morgen; sie ist des Aufgangs schönste strălucesc zorii zilei, dar ea este cea mai mândră
tauende Perle. dintre perlele de rouă ale zorilor.
Viele Jungfraun schweben in Himmelsschören Multe fecioare roiesc în cete cereşti

um den Einiggeliebten; unter allen împrejurul Unuia Iubit; dintre toate
ist nur Eine die Auserwählte, reine, doar una este Aleasa, porumbiţa cea cu
glänzende Taube. preacurată strălucire.
79
Aus: Schwannengesang des Dichters Din: Cântecul de lebădă al poetului
Sehet er erscheint und schwinget Iată, se arată şi deschide

weit sein glänzendes Gefieder, larg, strălucitoarele ei pene,
taucht hinein sich in des Himmels se cufundă-n oglindirea
Abglanz, blickt hinauf gen Himmel, cerului, priveşte-n sus, gâtul
wendet itzt den Hals und segelt – şi-l îndreaptă şi pluteşte –
singend, was ich singen sollte, hält er rudernd an. cântă-n zbor cântecul meu, apoi se-opreşte în plutire.
[Er singt: [Cântă-aşa:
„Aller Anmut, aller Gnade, „Maic-a toată bunătatea şi milostivirea,

aller Huld geliebte Mutter, a toată bunăvoinţa iubită Maică,
du Bescheidene, du Keusche, tu, smerită, tu curată,
sinnenrein und rein im Herzen, cu gând curat şi inimă curată,
heilige, hochheilige Jungfrau, sfântă, preasfântă, Fecioară,
nimm von Luft und Strom und Sonne, nimm ein primeşte din aer şi adiere şi soare, primeşte
[reines Loblied an. [curat imn de slavă.
Du Krystall, in dem sich Himmel, Tu, cristal in care cerul,

Sonn und Mond und Sterne spiegeln, soarele, luna şi stelele se oglindesc,
80
Demutvolle, die den stillen smerită, care ne-ai arătat

Glanz der Gottheit offenbarte, lumina plină de pace a dumnezeirii,
du des ewigweisen Rates tu, sfinţenia cuvântului de-a pururi
Heiligtum, Gefäß der Liebe, înţelept, vas al iubirii,
[Mutter aller Lieblichkeit. [Maică a toată bunătatea.
Engel reichen dir den Scepter. Îngerii ţi-au dat sceptrul.

Heilige Väter, Patriarchen Sfinţii Părinţi, patriarhii
neigen sich vor dir der Tochter. s-au închinat feţei tale, fiica lor.
Jungfraun weihn dir ihre Kronen, Fecioarele îţi aduc cununile lor,
Märthyrer die ihre Palmen, mucenicii ramuri de finic
und in Einem Lobgesange preiset dich şi-n imn de slavă te laudă
[des Himmels Chor. [cetele cereşti.
Friedensbringerin, du öffnest Aducătoare de pace, tu deschizi

Sündern die verschloßne Pforte greşiţilor uşa izbăvirii. Bolnavilor
zur Verzeihung. Aller Kranken îngrijire, celor asupriţi
Pflegerin, du der Betrübten vindecare, dulce alean şi răcorire,
Arzt und süßer Trost und Labsal, scăpare celor ce umblă pe mare şi uscat,
Retterin zu Land und Meere, care izbăveşti de înec
du der Sinkenden im Schiffbruch, [şi rătăcire.
81
[der Verirrten Retterin.
Alle Christenheere danken Toate oştile creştine mulţumire

dir den Sieg. Du giebst der Erde, pentru izbăvire îţi aduc. Lumii tu
wirst ihr geben Fried und Freude, dai pace şi bucurie;
darum feiert dir der Äther, de aceea pe tine te preamăreşte cerul,
darum wallet die Gestirne de aceea se strâng stelele în cunună
liebend um dein Haupt; es küssen Mond und împrejurul frunţii tale; luna şi soarele sărută
[Sonne deinen Tritt, [urmele paşilor tăi,
Königin.” – Er kehrt die Segel, Împărăteasă”. – Apoi întoarce pânzele,

taucht hinein sich in die Wellen, se afundă în valuri,
schläget dreimal noch die Flügel, dă iar din aripi de trei ori,
singet dreimal noch Maria, cântă Maria încă de trei ori,
und erhebt sich im Triumphe se ridică trumfal
auf zu seinem Sternenbruder und verschwindet până la stelele surori şi se face nevăzut
[meinem Blick. [ochilor mei.
Königin, nimm an das Loblied, Împărăteasă, primeşte cântecul de slavă

das die schwangewordne Cither ce alăuta mea preschimbată-n lebădă
dir noch Einmal sang, und führe, ţi-l mai cântă o dată, şi du-mă
82
führe mich mit deiner Rechte du-mă cu dreapta ta ocârmuitoare

hin durch Kriegs- und Weltgetümmel. prin noianul de războaie de pe pământ.
Unverrückt will ich dir folgen, wie durch Freude, Nesmintit vreau să-ţi urmez ţie, precum la bucurie
[so durch Leid. [aşa şi la necaz.
83
Johannes Kuen
* 1606 - † 1665
S-a născut în localitatea Moosach de lângă München şi a fost poet şi compozitor cleric, bucurându-se de sprijinul lui Jakob Balde, cel mai mare
poet iezuit. În anul 1630 a fost hirotonit preot în München. În 1636 a scris un volum de imnuri închinate Maicii Domnului, „Marianum
Epithalamium”, care a cunoscut 5 ediţii. Acest fapt deloc de neglijat pentru acea perioadă dovedeşte impactul considerabil pe care l-au avut aceste
imnuri în rândul credincioşilor. În opera lui Johannes Kuen dogma religioasă se desprinde deja din imagistica folosită, ceea ce sporeşte valoarea ei
poetică.
84
Duodecimum Amethystus, Apoc. 21 Duodecimum Amethystus, Apoc. 21
Der schön feufärbig Amethyst, Cel roş ca focul ametist,

weil er je brinnt ohn Unterlaß, cu strălucirea lui nestinsă,
sich selbst Mariae Kron vergwißt: s-a aşezat cunună Maicii:
Das Werk vollendet Charitas. lucrare a Milostivirii.
Ei, wie glanzen dort beisammen Ei, cum strălucesc trustrele

durch des Himmels Hochgebäu preţioase pietricele
köstlich edle Steinlein drei! într-al cerului lăcaş!
Glaub und Hoffnung, Liebesflammen, Nădejdea, credinţa tare
Karfunkel, Jaspis, Amethyst, şi a dragostei lucrare,
doch Amethyst das köstlich ist. granat, jasp şi ametist
cu lucirea lui de vis.
Nimm darum den Amethysten Pune-ţi, Maică, în cunună,

auch, o Mutter, in dein Kron, preafrumosul ametist
zu der Kron Perfektion: ca podoabă neştirbită :
Zwar hätt er bei deinen Brüsten şi-n piept de-l pui, ar sta
so rühmlich und so billichs Ort, la loc de cinste, cuvenit
hat ihren Thron die Liebe alldort. căci e izvor iubirii-ntregi.
85
Daß du recht geliebt den Höchsten, Că tu L-ai iubit pe-Naltul

rein jungfräulichs Flammenherz, cu iubire feciorească,
pur probiertes Gold und Erz, aur lămurit în foc,
und mach Gott, wie dich, den Nächsten, după Domnul ţi se-nchină
bekennt voran die fromm Gemein, tot creştinul şi cunoaşte
das wird erkennen groß und klein. că eşti Maica Domnului.
Wie soll diese Flamm erlischen, Cum dar oare să se stingă

die gebrunnen also weit astă flacără-a iubirii
bis anher von Ewigkeit? care arde-n veci de veci?
Sollt was löschen, wurds erfrischen, De s-ar stinge, s-ar aprinde
kein Wasserguß, kein Fluß, kein Bach, iar cu mare vâlvătaie,
die Liebe brann, wie Feur im Dach. nu o stinge un ocean.
Troia steht in Feuersflammen, Troia arde-n flăcări-nalte

von den Feinden angezündt, căci duşmanii vor s-o piardă,
schnell die Stadt zur Erden brinnt. iute arde la pământ.
Mensch und Vieh blieb alls beisammen, Oameni, vite, laolaltă,
was nit geht in der Flammen auf, cine scapă de urgie,
entrinnen muß mit schnellem Lauf. fuge, fuge oriîncotro.
86
Phöbus pflegt sein Sonnen leiten Apollo îşi îndrumă carul

durch den runden Himmelsaal, de foc pe bolta cea cerească
auzuzünden Berg und Tal, şi-aprinde-n flăcări munţi şi văi,
Strahl und Flammen auszubreiten, întinde raze şi lumină
zu wärmen und erleuchten klar, ca să-ncălzească şi să-nvie
was matt, erfroren, finster war. tot ce era-ngheţat şi mort.
Wer wird Aetnae Brunst nachsinnen? Cine de Etna-şi aminteşte,

Dieser Berg pflegt ungeheur cum scuipă flăcări şi pârjol
auszuwerfen Funken Feur. din măruntainele-i de pară?
Pheobus, Aetna, Troia brinnen, Apollo, Troia, Etna, toate
doch alle drei weit nit so sehr, ard, însă cu mult e mai presus
das Herz Mariae noch viel mehr. iubirea arzătoare-a Maicei.
Weicht, ihr Berg, Städt, Feur, Planeten, Plecaţi-vă, munţi, soare, foc şi aştri
all ihr Kreaturen hie, şi voi, făpturi de pe pământ
weit hat übertroffen sie: căci Maica mai presus e decât toate:
Ehe das Licht herfür getreten, Mai înainte de lumină,
ehe Sonn und Mon fing scheinen an, când încă soare nu era, nici lună,
Maria schon in Liebe brann. Maria ardea cu dor nestins.
87
Ehe die Sternlein in der Höhen Pe când stelele din ceruri

inflammiert ihre Weg, îşi rostuiau cărarea lor
jedes nach vertrauen Pfleg, şi se roteau după cuviinţă,
ist schon vorher längst geschehen s-a întâmplat deja înainte
gar lieblich ein Konjunktion o întâlnire fără seamăn
mit ihr, als wie mit Sonn und Mon. cu ea, cum face soarele cu luna.
Selbst ist sie der flammend Wagen, Ea însăşi este car de foc
der den wahren Sonnenglanz, ce-a purtat pe adevăratul Soare
nach des Höchstens Ordinanz, după porunca cea înaltă,
und das Licht herfür getragen. şi ne-a adus lumina nouă
das in der Liebe Schein und Blick care-a străpuns cu raza de iubire
durchschlag die Felsen har tund dick. cele mai tari şi groase stânci.
Kombt, ihr hohen Luftsregenten, Hai, veniţi, stăpâni din ceruri,

komm, o Mutter, komm, o Kind, vino, Maică, vino, Prunc,
hie die Flamm der Lieb entzündt, aprindeţi aici iubirea,
daß die Seelen sich bald wenden să se-ntoarcă orice suflet
nach dir, o Jesu, Strahlenkranz, la Fiul, cununa cea de soare,
nach dir, Maria, Flammenglanz. la Maica, mănunchiul cel de raze.
88
Freilich kombt ihr, Feur zu schicken, Veniţi cu-adevărat s-aduceţi focul,

daß nach eurem Willen brinn, ce arde cum binevoiţi,
Reif und Eis zu schmelzen hin. ca să topească orice sloi.
Also brinenn ist erquicken; Căci ce arde apoi renaşte,
brinn, Himmelsreicher Strahlendunst, ci arzi, cerească dogoare,
brinn, Göttliche Genadenbrunst. ci arzi, dumnezeiesc foc sfânt.
89
Gaudebunt campi et omnia, quae in eis sunt, Psal. 95 Gaudebunt campi et omnia, quae in eis sunt, Psal. 95
Ein jede Blume, Rosmarin, Oricare floare, rozmarinul,

soll dienen auf im grünen Klee, trifoiul, să-nflorească-ndată
bis aller Blumen Königin până ce-mpărăteasa-a toate
durch das Gebürg fürüber gehe. trece muntele pe cărare.
Erfreuet euch, ihr Felder, Săltaţi câmpii, cu bucurie,

ihr finster dicke Wälder, şi voi, păduri întunecate,
und was da wohnt in euch, cu toate vietăţile din voi,
ziech auf die grüne Teppich, îmbrăcaţi haină verde
von Blumen, Laub und Eppich de flori, frunziş şi iederă
mit Farben freudenreich. ţesută în culori.
Schaff, Aeole, gebiete, Hai, Eol, porunceşte,

folg, Zephyre, verhiete Zefire, zădărniceşte
groß Hitz und Ungemach. zăduful cel mare şi tot răul.
Die Lüft sollt ihr bewegen: Adierile să le mişcaţi,
ein fruchtbarn Maienregen, o ploaie de mai prielnică daţi,
verordnet nach und nach. din când în când, cu poruncă.
90
Anstatt der wilden Dornen În loc de ţepi sălbatici

Soll grünen Weizen, Kornen grâu tânăr şi porumb,
und alles reichlich wohl şi peste tot cunune
mit Blumen aller Farben, din flori de multe feluri,
mit etlich tausend Harben şi snopi din spice grase
all Körb und Scheuren voll. în hambare, până sus.
Dem Herren aller Chören Pentru Domnul cetelor cereşti

zu sonderbaren Ehren cu mare cinste şi belşug
mit Zier und Proviant împodobeşte-te,
ihr Berglein euch bestreuet, munte, din preaplin,
erquicket und erfreuet înnoiţi-vă cu bucurie
mit Früchten alle Land. de roade, toate ţinuturile.
Durch Berg und Tal passieren, Trece muntele, la şes,

ihr Bas zu salutieren, ca să se-nchine Elisabetei,
wird sich erzeigen bald va să se-arate în curând,
die Mutter ohne Makel, Măicuţa fără prihană,
der keusche Tabernakel, sfânt cortul Domnului,
darin sich Gott aufhalt. în care şi-a găsit sălaş.
91
Dann sichstu deinesgleichen Ai să-ţi zăreşti surata,

in Eil fürüber streichen, cu paşi grăbiţi cum trece,
du schöner Cederbaum; tu, cedrule cel mândru;
darum neig dich zur Erden, atunci să i te-nchini
demütig an Gebärden, pân’ la pământ cu umilinţă
mach ihr bald Ort und Raum. şi-n lături să te dai.
Ihr dunkle Märzenveilen Tămâiori înnouraţi,

wollt auch so fast nit eilen, ia nu vă grăbiţi aşa
verehrt eur Königin, şi cinstiţi pe-Împărăteasa;
der Demut ohne Schaden vă poftesc să vă gătiţi
zu prangen seid geladen, cu vrednică smerenie
was wenigs haltet inn. şi un strop să poposiţi.
Ihr Bühel wohlgestaltet, Voi fagilor cei falnici,

die Wacht ein kleines haltet, curmaţi oleacă straja,
erzeiget eure Schätz, şi arătaţi-vă găteala,
wollt euch mit Blüh verfassen, vă umpleţi dar de floare
bestreuen alle Straßen, şi presăraţi cărarea
damits kein Fuß verletzt. să nu rănească pasul.
92
Die Sonnen zu begrüßen, Închinaţi-vă, dar, soarelui

neigt euch zu dero Füßen, plecaţi-i-vă la picioare,
ihr weiche Sonnenwend, gingaşe flori de heliotrop,
hier Ordinanz empfahet, poruncă vi se dă acuma,
eur Sonnen, ihr so nahet, când soarele de voi se apropie,
habt nie bisher erkennt. pe care nu l-aţi cunoscut aievea.
Ihr Bäumlein rot, mit Äpflen, Voi, pomişori cu mere,

voll silberweißen Tröpflen, picuraţi cu rouă cerească,
von Himmelstau besprengt, cu argintii sclipiri,
dörft euch keck lassen blicken, arătaţi-vă cu îndrăzneală,
die Reisend´ wohl erquicken, şi răcoriţi pe călătoarea sfântă,
die Näst nur tiefer hängt. daţi ramurile mai în jos.
Kein Frucht ist ihr verboten, Orice fruct i se cuvine,

von Äpflen weiß und roten, poame galbene şi roşii,
dem engelreinen Weib. Fecioarei curate ca un înger.
Wanns euch der Frucht beraubet, Când vă culege roada
hat ihrs vorher erlaubet gândiţi că mai ’nainte
die Frucht in ihrem Leib. ea a rodit-o-n voi.
93
Ja, die wird herein bringen Cu-adevărat, ea va întoarce

den Schaden aller Dingen, durerea a toate câte sunt
gehorsam, klug und weis, în ascultare, minte şi înţelepciune,
erstatten und erholen, preschimbată şi îndreptată,
was Eva weg gestohlen pe care Eva şi-a cules-o
vom Baum im Paradies. furiş din pomul raiului.
94
Georg Phillipp Harsdörffer
* 1607 – † 1658
Poemele lui Harsdörffer fac parte din aşa-numita lirică protestantă închinată Maicii Domnului. „Aşa-numită“, deoarece în cultul protestant
închinarea la Maica Domnului nu a avut niciodată un rol preponderent. Tendinţele didatic-înălţătoare al poemelor lui denotă clar spiritul
protestant în care au fost scrise.
95
Über das Evangelium am Tag Mariä Verkündigung Lk. I Despre Evanghelia de Bunavestire, Luca 1
1. Erklärung, Col. 1,15 1. Exegeză, Col. 1, 15
Weltgroßes Sonnenlicht, ja größer als die Welt, Lumină mare-a toată lumea, ba chiar ce marginile lumii-
du laufest pfeilgeschwind am großen Himmelszelt; [ntreci,
du stehst jetzund still, wie soll ich deine Strahlen străbaţi precum săgeata tăriile întinse ale cortului ceresc ;
mit düsterdunklem Wort gleich schwarzen Kohlen malen? acum te-opreşti, cum aş putea eu oare cu-ntunecat cuvânt
Hochguldnes Sternenaug, du scheinst auf einer Wolk să-ţi zugrăvesc strălucirea ca şi cu un cărbune?
und weisest dopplen Glanz dem großen Menschenvolk, Ochi de stea preastrălucit de aur, reverşi lumină de pe-un
als wie im Spiegelglas der Schatten gegen blitzet [nor,
und bildet die Gestalt; so wird die Wolk erhitzet şi îndoită strălucire vădeşti întregului neam omenesc,
durch dieses helle Licht, von Gottes Licht gebildt. întocmai precum în oglindă umbra se răsfrânge
Sein Sohn, der Heiden Sonn, ist, als die Zeit erfüllt, şi-nchipuie făptura, tot aşa şi norul se-ncălzeşte
erscheinen auf der Welt, Maria war die Wolke, de la raza acestei strălucite lumini, din Lumina Domnului
die in der Jungfer Schoß gezeigt allem Volke [zămislită.
den Glanz der Herrlichkeit, des höchsten Gottes Sohn, Fiul Său, Soare peste pustiuri, s-a pogorât în lume
der diese Welt erleucht aus hohem Himmelsthron. la plinirea vremii. Maria a fost norul,
Was Wunder bringen uns so gleiche Gegenstrahlen, care a dat lumii din pântec fecioresc
daß zweier Sonnen Glanz ein Menschenherz bemalen? lumina slavei, pe Fiul Domnului Celui Preaînalt,
96
Care lumină străluceşte lumii din sălaşul Lui ceresc.

Ce minune ne aduc răsfrângerile-ngemănate,
că strălucirile a doi sori o singură inimă de om
întruchipează?
97
2. Der Lobgesang Mariä der Mutter Gottes 2. Cântecul de slavă al Mariei, Maica Domnului
Nun meine Seel erhebet Măreşte al meu suflet

den Herren, ihren Gott, pe Domnul şi Dumnezeul meu,
mein Geist in Freuden bebet şi duhul meu cu cutremur se bucură
und lobt dich, Zebaoth. şi te laudă, Mântuitorule!
Mein Heil ist nun nicht weit! Izbăvirea mea e-aproape!
Der Höchst hat angesehen Căci Cel Preaînalt a căutat
mein Seufzen und mein Flehen la suspinul şi la ruga mea
in meiner Niedrigkeit. în smerenia mea.
Man wird mich selig preisen Mă vor ferici neamurile

zur Kindeskinder Zeit, de-acum şi până-n veci,
weil mir Gott will erweisen căci Domnul îmi face mie
Guts und Barmherzigkeit; mărire şi milostivire;
die bleibe für und für acestea să rămână de-apururi
bei denen, die ihn scheuen cu cei care se tem de El
und seines Heils sich freuen: şi se bucură de mântuirea Lui:
das würket er in mir. pe care mi-a făcut-o mie.
98
Er kann Gewalt verüben Putere are Domnul

mit seines Armes Kraft, cu braţul să zdobească
der Stolzen Sinn betrüben, cugetul celor semeţi
die er leicht hingerafft pe care i-a adunat
und gestürzt von dem Stuhl; şi i-a alungat de pe scaunul măririi;
indem sie sich betrügen, căci prin aceea că se amăgesc
muß ihre Macht erliegen puterea lor piere
und sinken in den Pfuhl. iar ei se îneacă în baltă.
Hingegen ihm gefallen, Însă plăcuţi sunt înaintea Lui

die Demut halten hoch, cei ce iubesc smerenia,
erhöhet sie vor allen pe-aceia îi înalţă în vazul tuturor
und bricht der Knechschaft Joch. şi le ridică jugul robiei.
Die Reichen läßt er leer Pe cei bogaţi îi lasă goi
und kann nach seinem Willen, şi poate, după cum voieşte
die hungert, sättlich füllen, pe cei ce flămânzesc să-i sature,
nichts ist dem Herren schwer. căci toate sunt cu putinţă la Domnul.
Er hat sich angenommen A purtat de grijă

Israels, seines Knechts, lui Israel, slujitorului său,
Er denkt an alle Frommen, cugetă la toţi cei cucernici
99
und seines Gnadenrechts; şi la cei vrednici de mila Lui,

was er hat Abraham făgăduinţa făcută lui Avram
versprochen und den Alten, şi părinţilor noştri
das will er nunmehr halten pe aceea vrea să o îndeplinească
und helfen Jakobs Stamm! de acum înainte şi să ajute neamul lui Jacob!
100
Procopius von Templin
* 1608 - † 1680
S-a născut în provincia germană Brandenburg, într-o familie evanghelică. După convertirea la catolicism, în anul 1628, a intrat în Ordinul
călugăresc al Fraţilor Capucini în cadrul căruia a activat ca predicator în Passau, Znaim şi Viena. În anul 1659 a publicat o colecţie de 95 de
imnuri închinate Maicii Domnului, care sunt, mai mult sau mai puţin evident, în continuarea directă a predicilor, asemeni cântărilor de după
citirea pericopelor evanghelice în duminicile de peste an. De aceea, nu se dezmint niciodată de originea lor didactică.
101
Unvergleichliche Kreatur Maria Maria, fără de seamăn făptură
Komm auch, du süßer Lautenklang, Lăută bună, să-mi ajuţi

hilf zieren mir mein Lobgesang, să-mi înfrumuseţez cântarea
hilf mir auch Mariam loben, pe Maica sfântă s-o slăvesc
daß erschall im Himmel oben. cu imn ce suie până-n ceruri.
O Gott, mir solche Wort zusend, O, Doamne, dăruieşte-mi grai
die tauglich sein zu solchem End; vrednic, în stare să mărească;
all Geschöpf kompt an den Reihen. făptura toată să dea glas,
Helft mit Mariam beneiden. şi Maicii binecuvântare!
An einer Lauten wohl gestimmt Orice lăută, cu bun rost,

man alle Saiten doppelt nimmt, coardele are duble toate,
ein jed hat ihresgleichen, căci fiecare e cu soaţă,
die einander gar nicht weichen; ca două picături de apă;
die helle Quint, die klingt so fein, numai a cincea, cea mai faină,
hat kein Gespänl, sie bleibt allein. doar ea rămâne singurică.
Aus der Gleichnus soll man spüren, Iar din aceasta să-nţelegeţi
was wir da für Meinung führen. care-i ideea, va să zică.
102
Kein Mensch gelebt hat auf der Welt Căci nici un om pe astă lume
dem nicht kunnt werden zugesellt nu a trăit făr' să se afle
noch ein ander seinesgleichen, întocmai ca el încă unul,
der in nichten ihm tät weichen. leit să-i semene în toate.
Maria ausgenommen nur, Afară doar de Preacurata,
die alleredlest Kreatur, ea singură-i cea mai aleasă,
die alleine ist der Phoenix, doar ea se-aseamănă cu Phoenix
unvergleichlich unter Männig. dintre atâtea creaturi.
Kein solche mehr bescheinst du, Sonn, O, soare, nici tu n-o poţi lumina
sie ist am Himmel ein einigr Mon. căci ea e-o lună-aparte-n ceruri;
Luft, kein Athem wirst du geben, nici tu văzduh, n-o poţi atinge,
denn kein solche wird mehr leben; căci alta ca ea nu se naşte;
Erdreich, du darfst dir förchten nit, pământule, să nu te temi,
daß dich ein solche mehr betritt; că alta asemeni nu te calcă;
kein Aug siehet, kein Ohr höret, nu-i ochi pe lume, nici ureche,
daß die Welt noch solche nähret. să afle alta ca ea în vreo parte.
Was untern Blumn das Röselein, Ca trandafirul între flori,

Karfunkel unterm Edlgestein, granatul între giuvaeruri,
was Gold unter den Metallen, ca aurul între metale
103
die Sonn untern Sternen allen, şi soarele-ntre stele-n cer,

der Adler unterm Federspiel, cum este vulturu-ntre păsări
der Löw unter den Tieren viel, şi leul între dobitoace,
das Feur untern Eelementen, ca focul între elemente,
ist Maria untern Menschen. aşa-i Maria între oameni!
104
Johann Klaj
* 1616 – † 1656
Alături de Georg Phillip Harsdörffer, a fost fondatorul societăţii de lingvşti şi poeţi Pegnitzschäfer din Nürnberg. Dintre cei trei poeţi menţionaţi
aici, doar inserţiunile dedicate Mariei din poeziile sale au suficientă greutate pentru a se desprinde din ansamblul mai larg al poemelor şi a fi
apreciate la adevărata lor valoare ca aparţinând liricii închinate Maicii Domnului. În poezia „Tânguirea Mariei“ plânsul Maicii Domnului la
moartea Fiului este prezentat într-o manieră realistă, pătimaşă şi răscolitoare unică în lirica germană a secolului al XVII-lea. În antepenultima
strofă, disperarea Maicii nu mai poate fi exprimată decât sub forma enunerării unor paradoxuri. În momente ca acesta, Klaj atinge cele mai înalte
culmi poetice ale unui Gryphius.
105
Klage Mariae Tânguirea Mariei
O du Jungfer-Mutter, deine Augen sind heller als die Sonne, O, tu, Fecioară-Maică, ochii tăi strălucesc mai mult decât
weil dieselbe die ihrigen verdeckt; [soarele,
du Mutter tust deine Augen auf, und dein Sohn hat sie căci acesta ţi-ii acoperă;
[geschlossen; tu, Maică, ochii îţi deschzi, iar Fiul Tău pe-ai săi nicicând nu i-
bist du mehr als der Mond, der einen unwegsamen Weg läuft, [a închis;
daß er nicht sehe, was du läufst zu sehen; Eşti mai presus decât luna, care umblă pe-un drum
der Erdbau fängt an zu zittern, und du stehest aufrichts; [nestrăbătut,
die Felsen fallen dahin, du stehst als ein Fels und zählest ca să nu vadă ceea ce ţi-e dat ţie să vezi;
deines Sohnes Wunden; pământul prinde a se cutremura, iar tu stai drept;
du sehest, klagest und sagest: stâncile se prăvălesc, iar tu precum o stâncă te arăţi şi numeri
[rănile Fiului Tău;
priveşti, jeleşti şi-aşa glăsuiteşti:
Ihr Augen, wollt euch der Augengrüsse schämen, Voi ochi, vă sfiiţi de râurile care izvorăsc din gene,
und du, mein stählern Herz, sei doch nicht Stahl und Stein, şi tu, inimă împietrită, nu fi de piatră şi oţel,
tränt, Augenwinkel, tränt, Wimpern, Augenbrämen, plângeţi, ochi, plângeţi gene, sprâncene,
es muß im Zährenbad mein Herz gebadet sein. în baie de lacrimi mi se îneacă inima.
Ich hab mein Lebtag nicht ein solches Bild gesehen, De când mă ştiu nu am văzut asemenea privelişte,
106
ach jammervolles Bild! Krank, elend, matt und blaß, o, cumplită privelişte! Rănit, suferind, slăbit şi palid
seht, welch ein Mensch ist das! Wie muß ihm sein geschehen, priviţi, ce chip de om e-acesta! Cum trebuie să rabde,
naß, matt, krank, sterbekrank, vom Blute pfüzenaß. ud, vlăguit, sfârtecat, lovit de moarte, în sânge scăldat.
Das junferreine Lamm wird von den Stänkerböcken Mielul neprihănit e hăituit fără cruţare de berbecii
gejaget hin und her; das unbefleckte Schaf întinaţi; mielul fără de pată e
ist gelblich, braun und blau; die Rosen tragen Höcken, galben, vânăt, negru-nsângerat; trandafirii au ghimpi,
der Honig trinket Gall; der ohne Schlaf wird Schaf. mierea bea fiere, cel fără adormire se face somn.
Was tut das Silber nicht? Hier silbert man die Hände Ce nu face argintul? Iată cum se acoperă de argint mîinile
dem eisern Kriegesknecht; der schlaget Hand und Fuß slujitorului războiului, celui împietrit; acela pironeşte
in Stock und Eisen ein; ach Elend, ach Elende! mâinile-ţi picioarele Lui pe lemn şi fier; o, câtă durere, o, câtă
Mich wundert, daß er nicht vor Schmerzen sterben muß! [jale!
Mă minunez că nu se stinge de durere!
Er lebt, er lebet nicht! Er schwebt, und nicht recht schwebet E viu, ba nu e! Se leagănă şi parcă totuşi nu,
der Luftfürst in der Luft; die Last wird ihme Last, stăpânul văzduhului, în văzduh; povara corpului îi atână
des Lebens Leben stirbt; er lebet nicht, er lebet! [povară,
Das grüne Holz verdorrt, der Farben Farbe blaßt. piere viaţa vieţii; e mort, ba nu e!
Ja, wohl er hat gelebt. Der Glieder Glied sich krümmert, Lemnul cel verde se usucă, se stinge culoarea din culoare.
der Aufgang aus der Höh am Abend untergeht, Da, cu-adevărat a fost viu. Trupul trupurilor se chirceşte,
der Augen Sternenpaar im toten Meere schwimmet. din înalt, răsăritul apune seara,
Ach, Sohn, ach lieber Sohn, siehst du, wer bei dir steht? stelele ochilor plutesc pe marea morţii.
107
Ach leider, leider Ach! Ach, ach, er ist gestorben, O, Fiule, o Fiul meu iubit, vezi oare cine-Ţi stă la picioare?
mein allerliebstes Kind; ach weinet doch mit mir, O, vai, o vai şi-amar, amar! Amar mi-e c-a pierit,
der Tod hat mir mein Lieb und meine Lieb verdorben. copilul meu iubit; o, jeluiţi-vă cu mine,
Ach, alles weine doch um mich und meine Zier… moartea mi-a răpit pe cel iubit a meu, iubirea mea.
O, să plângă toţi pentru mine şi frumuseţea mea...
108
Andreas Gryphius
* 1616 – † 1664
Cel mai de seamă dramaturg german al secolului al XVII-lea şi poet important, Gryphius scrie o poezie închinată Maicii Domnului cu tendinţe
accentuat cristologice, deşi reînvie vechiul motiv al Mariei ca răscumpărătoare a păcatului strămoaşei sale Eva.
109
Am Tage der Verkündigung Mariae, Luc. 1 De ziua Bunevestiri, Luc. 1
Nun jauchze, was voll Angst! Nun freu sich, was voll Să dea chiot, tot cel înfricoşat! Să salte de bucurie cel
[Schmerzen! [îndurerat!
Der Vater aller Ding hat seinen Eid bedacht! Tatăl a toate şi-a amintit de făgăduinţa făcută !
Sein Engel hat die Post der keuschen Mutter bracht. Îngerul Său a adus vestea Maicei curate.
Sein Engel, der nicht mehr die ganz erstarrten Herzen Îngerul Său care nu mai alungă din Rai inimile
vom Paradies ausjagt. Was Eva zu verscherzen cu totul împietrite. Aşa cum Eva a cutezat
im Garten willig war, bringt durch des Höchsten Macht să facă neascultare în grădină, Fecioara îndreaptă
die Jungfrau wieder vor, die meiner Sünden Nacht prin puterea Celui Preaînalt, căci ea Îl naşte pe
gebiert die Gnadensonn und himmellichte Kerzen. Soarele milostivirii şi Lumina Cerului în noaptea păcatelor
Weil Adam voll von Stolz wollt gleich dem Höchsten sein: [mele.
wird uns der Höchste gleich und zeucht bei Menschen ein, Fiindcă Adam a vrut cu mândrie să se arate întocmai cu
voll Demut, Freundlichkeit, zwar arm, doch reich von Gaben. [Preaînaltul,
O Jungfrau voll von Ehr! Voll Gnad! Voll Heiligkeit! Cel Preaînalt se face asemenea nouă şi se coboară printre
O Spiegel reiner Zucht! O Blum der letzten Zeit! [oameni,
Wie hat, was niedrig war, der Herr an dir erhaben. cu smerenie, prietenie, deşi sărac, totuşi bogat în har.
O, Fecioară slăvită! Milostivă! Sfântă!
O, oglindirea curatei zămisliri! O Floare a timpurilor de pe
110
[urmă!
Cum a preamărit Domnul prin tine, tot ce era umil pe lume!
111
Johannes Scheffler (Angelus Silesius)
* 1624 - † 1677
Cunoscut şi sub numele de Angelus Silesius, este cel mai mare poet de expresie germană al barocului catolic. S-a născut în Bratislava într-o familie
evanghelică şi a studiat dreptul şi medicina la Strasbourg, Leiden şi Padova, devenind în 1654 medic la curtea împăratului Ferdinand al III-lea.
În 1653 a trecut la catolicism, probabil sub influenţă iezuită, stârnind multe controverse, iar în 1661 a intrat în ordinul minoriţilor din Bratislava.
În 1657 a publicat simultan 2 opere: „Pelerinul heruvimic” şi „Sfânta bucurie a sufletului sau poeme bucolice spirituale ale lui Psyche cea
îndrăgostită de al ei Isus”. Ambele colecţii răsar din spiritul mistic, chiar dacă în maniere diferite. Epigramele din „Pelerinul heruvimic” reiau
într-o formulare fascinantă prin concizie şi paradox, vechi concepte mistice de influenţă neoplatonică. Urmarea Maicii Domnului ca precondiţie
pentru unirea mistică este tema principală a acestei opere. Imnurile bucolice din colecţia „Sfânta bucurie a sufletului sau poeme bucolice spirituale
ale lui Psyche cea îndrădostită de al ei Isus” sunt înveşmântate în forma liricii pastorale şi se revendică din mistica mai puţin îndrăzneaţă a
exegezei din Cântarea cântărilor. Tema principală a acestor poeme este slăvirea Sfintei Maria în toată neprihănita frumuseţe a fecioriei ei. La
Johann Scheffler nu se remarcă numai aluzia la vechile forme imnologice, ci şi reluarea întregului univers medieval de forme şi imagini din
imnologia Maicii Domnului, în toată splendoarea şi expresivitatea lui. Acesta devine instrumentarul de expresie al proslăvirii Maicii Domnului
într-o măsură care nu se întâlneşte decât la Johann Scheffler. Abia în opera lui se poate spune că poezia medievală închinată Maicii Domnului
ajunge la punctul ei final.
112
Maria wird genennt ein Thron un Gotts Gezelt, Se spune că Maria este tron şi cort al Domnului,
ein Arche, Burg, Turn, Haus, ein Brunn, Baum, Gartenspiegel, e arcă, turn, cetate, casă, pom, fântână şi oglindă e,
ein Meer, ein Stern, der Mon, die Morgenröt, ein Hügel: şi mare, e stea, e lună, zori şi deal:
Wie kann sie alles sein? sie ist ein andre Welt. dar cum se poate toate acestea să-ntrupeze? Ea este-o lume
[aparte.
113
Die Welt ist von einer Jungfrau gemacht Lumea a fost făcută de o Fecioară
Von einer Jungfrau ist die ganze Welt gemacht: De o Fecioară este lumea-alcătuită:
Durch eine Jungfrau wird sie neu und wiederbracht. De o Fecioară ea va fi din nou zidită.
114
Die geistliche Maria Maria cea îndumnezeită
Ich muß Maria sein und Gott aus mir gebären, Maria va să fiu, să-L nasc pe Domnul,
soll er mich ewiglich der Seligkeit gewähren. şi fericirii-n veci voi fi sortită.
115
Das Weib auf dem Monden Fecioara din lună
Was sinnestu so tief? Das Weib im Sonnenschein, La ce gândeşti aşa departe? Fecioara din lună
das auf dem Monden steht, muß deine Seele sein. care se uită în lumina soarelui, e sufletul tău.
116
Immer weiter Tot mai departe
Maria ist hochwert; doch kann ich höher kommen, Maria-i preaînaltă; dar eu ajung mai sus,
als sie und alle Schar der Heiligen geklommen. decât s-a suit ea, cu cetele de îngeri.
117
An die Jungfrau Maria Fecioarei Maria
Sag an, o werte Frau, hat dich nicht auserkorn Zi-mi, Maică, nu smerenia te-a-nvrednicit
die Demut, daß du Gott empfangen und geborn? Să Îl primeşti şi să îl naşti pe Domnul?
Sag, obs was anders ist? Damit auch ich auf Erden Zi-mi dacă nu-i aşa, că vreau să pot şi eu
Kann eine Magd und Braut und Mutter Gottes werden. Fecioară, să mă cunun şi să Îl nasc pe Dumnezeu.
118
Wann Gott empfagen wird Când se-ntrupează Domnul
Alsdann empfahstu Gott, wann seines Geistes Güte Atunci se întrupează Domnul, când Duhul lui cel bun
beschattet seine Magd, die Jungfrau, dein Gemüte. o adumbreşte pe Fecioara aleasă, pe care-o porţi în tine.
119
Die Psyche preiset die jungfräuliche Mutter ihres Bräutigams Psyche o slăveşte pe Maica Fecioară a Mirelui ei
Reinste Jungfrau, die für allen Sfântă Maică şi Fecioară,

Gott dem Vater wohlgefallen, mai presus de toți aleasă
derer Keuschheit seinen Sohn curăția ta plăcut-a
hat gelockt vons Himmels Thron; Fiului lui Dumnezeu
reinste Jungfrau, dir zu Ehren că s-a pogorât din ceruri;
laß ich meine Stimme hören. azi spre slava ta de-apururi
glasul meu la cer ridic.
Dich, Maria, will ich preisen, Vreau să te slăvesc, Marie,

dir, o Jungfrau, Dienst erweisen; ție să mă-nchin, Fecioară;
dich, du schönster Morgenstern, ca pe cel mai fain luceafăr,
will ich rühmen weit und fern: în toată lumea să te cânt,
Denn durch dich ist uns gegeben căci prin tine pogorât-a
Jesus, unser Heil und Leben. Iisus, viața, pe pământ.
Auserlesen wie die Sonne Strălucirea ta-i de soare,

ist dein Glanz und deine Wonne; bucuria-ți – neapusă;
schöner wie der Mondenschein eşti mai mândră decât luna
120
und die güldnen Sterne sein; şi ca stelele pe cer;

schröcklich wie die Heeresspitzen, oaste eşti, nebiruită,
die für Feinden uns beschützen. ce ne aperi de vrăjmaşi.
Eine Burg, die stäts verriegelt, O cetate zăvorâtă,

und ein Brunn, den Gott versiegelt, o fântână cu pecete
und ein Turn von Helfenbein şi un turn fără intrare,
und ein Perlenkästelein: sipet eşti,cu perlă-n el:
Ein verschlossner Frühlingsgarten o grădină încuiată
bist du, Jungfrau, schönster Arten. eşti tu Maică preacurată.
Kommt, ihr Töchter und Jungfrauen, Haideți, fiice şi fecioare,

eine Königin zu schauen, să vedem pe-mpărăteasa
die sich Gott hat selbst vertraut, cărei Domnul i s-a dat,
seine Tochter, Mutter, Braut; Maică, Fiică şi Fecioară
schaut die Fürstin, die er liebet, Şi-a făcut-o, iată, ea e,
der er gänzlich sich ergiebet. ce pe Domnul L-a-ncăput.
Schaut die wahre Bundeslade, Iată adevăratul chivot,

das Gefräße voller Gnade, vasul binecuvântării,
schaut des Höchsten güldnes Haus, casa Celui Preaînalt,
121
da er gehet ein und aus: care intră, care iese;

Schaut des Noe Wunderkasten, iată a lui Noe arcă,
da die Taube (Gott) kann rasten. şi porumbului liman.
Schaut die schönste Rötin prangen, O, roşeală strălucită,

wie sie kommt daher gegangen! cum se-arată cu pas lin!
Wie sie uns der Sonnenglanz Cum vesteşte şi cum naşte
ansagt und gebieret ganz! nouă soarele cel Sfânt!
Schauet, wie sie kann das Leben Iată, poate să dea viață
und das Licht der Erde geben. şi lumină pe pământ.
O du güldner Himmelswagen, O car aurit din ceruri

der uns Jesum bringt getragen, în care s-a purtat Domnul,
Thron des wahren Salomons, tron lui Salomon aievea,
Fell des Helden Gedeons! şi lâna lui Ghedeon!
Faß voll Gotts und seiner Gütte, Vas plin de dumnezeire,
seine Wohnung, seine Hütte. sălaş Lui şi adăpst.
Königin der Seraphinen, Serafimilor regină,

oberste der Cherubinen, heruvimilor stăpână,
Herzogin der Märthyrer, întâia-ntre mucenici,
122
Fürstin aller Beichtiger, pocăiților eşti doamnă,

aller Heiligen und Jungfrauen, sfinților şi la fecioare
die dem Lamme sich vertrauen. care Mielul preaslăvesc.
O Maria voller Gnade, Maică, mult preamilostivă,

hilf, daß mir der Feind nicht schade; ocroteşte-mă de rele;
daß ich möge nach der Zeit ca în vecii cei de-apururi
in der ewgen Seligkeit, bucuros să locuiesc,
o du Krone der Jungfrauen, şi pe tine, Preacurată;
dich und deinen Sohn anscahuen. şi pe Fiu-ți să privesc.
123
Bartholomäus Christelius
* 1624 - † 1700
S-a născut la Müglitz, o localitate din provincia cehă Moravia şi a fost rectorul colegiului iezuit din Bratislava. Imnurile închinate Maicii
Domnului din cartea sa „Mineiul serafic” apărută în 1678 pornesc de la tema dragostei mistice dar, faţă de creaţia unui Friedrich Spee, de exemplu,
din aceeaşi perioadă, reprezintă deja o vădită tendinţă într-o direcţie didactic-moralizatoare.
124
Am Fest von Mariä Himmelfahrt De praznicul Adormirii Maicii Domnului
Als wurd im Feuerwagen Pe când în car, Ilie,

Elias durch die Luft a fost purtat la cer,
ins Ruhland aufgetragen, strigat-a după dânsul
sein Jünger ihm nachruft: mai tânărul său frate:
O Vater! Vater mein! Părinte-al meu şi tată!
Mir deinen Geist blas ein; Ci lasă-mi duhul tău;
O Vater, deinen Doppelgeist al tău duh îndoit,
mir erblich lasse sein. o, tată, dă-mi-l mie.
Was soll ich dir nachschreien, Eu ce să-ţi strig, Stăpână,

o engel-Kaiserin! a îngerilor Doamnă!
Da sie mit Lustschalmeien În sunete de fluier,
als ihre Königin ca pe-o Împărăteasă,
dich heben aus der Gruft, te saltă din mormânt,
aus dunkler Marmelkluft din cripta de-ntuneric;
und tragen bei sanft stiller Nacht şi prin văzduhul nopţii
ob Monden, Sonn und Luft. te-aşează între sori.
125
Was soll ich anders schreien, Ce altceva striga-voi,

o schönster Gottheit-Schrein! o, Maică! Tu, altarul
den alle benedeien, dumnezeiesc pe care
als Mutter! Mutter mein! cu toţi îl proslăvesc!
Erzeuge dich zu sein Ci fă-mi-te şi mie
mein liebstes Mütterlein, Măicuţă preaiubită
mir deinen mehr denn Seraph-Geist şi duhul tău azi dă-mi-l
als deinem Kind hauch ein. ca unui fiu al tău.
Dich lauter Seraphinen Pe tine serafimii

in deiner Himmelfahrt te poartă azi în ceruri-
demütiglich bedienen. cu tremur îţi slujesc.
Jungfrau! Dein Herzenart Fecioară, lasă mie,
und Liebglut hinterlaß, iubirea ta şi dorul,
daß ich alls jenes hass, ca să-L iubesc pe Domnul
was meinem Gott zuwider ist, şi toată ura neagră,
ihn lieb ohn Unterlaß. s-o lepăd fără rest.
Ihn lieb, ihm leb, ihm sterbe, Iubire, viaţă, moarte,

mit Lieben alls verricht, Lui să le dăruiesc,
bis ich als Christi Erbe până iarăşi în ceruri
126
dich dort von Angesicht voi să te întâlnesc

zu Angesicht anschau, ca fiu al lui Christos;
nie werd im Lieben lau, nu-mi va scădea iubirea,
wie du, o Mutter schöner Lieb, ci-ntocmai ca şi tine,
für Liebe ganz zertau. voi arde pân' la capăt.
127
Johann Wolfgang von Goethe
* 1749 – † 1832
Poeziile lui Goethe închinate Maicii Domnului se caracterizează prin incontestabila valoare poetică conferită de marele creator, însă nu au
relevanţă dogmatic-religioasă în sine nici pentru poet, nici pentru cititor. Doar personajele sale mai trăiesc în lumea dominată de cultul Mariei
evocată în poeme, nu şi autorul lor.
128
Gretchen vor dem Bilde der Mater dolorosa Gretchen la icoana Maicii îndurerate
Ach neige, Ah, pleacă-ţi,

du Schmerzenreiche, tu, cea plină de durere,
dein Antlitz gnädig meiner Not! cu milă, chipul, la necazul meu!
Das Schwert im Herzen, Cu inima străpunsă,

mit tausend Schmerzen de sabie şi dureri fără număr
blickst auf zu deines Sohnes Tod. te uiţi în sus cum moare Fiul tău.
Zum Vater blickst du, Spre Tatăl îţi îndrepţi privirea,

und Seufzer schickst du şi suspinuri înalţi la Cer
hinauf um sein’ und deine Not. pentru pătimirea Lui şi-a ta.
Wer fühlet, Cine simte, oare,

wie wühlet vuietul durerii
der Schmerz mir im Gebein? care-mi urlă-n oase?
Was mein armes Herz hier banget, Spaima mea din inimă,
was es zittert, was verlanget, dorul şi zdrobirea,
weisst nur du, nur du allein! tu, doar tu le ştii!
129
Wohin ich immer gehe, Oriunde calc cu piciorul,

wie weh, wie weh, wie wehe vaier, vaier şi durere
wird mir im Busen hier! mi se umflă-aici în piept.
Ich bin, ach, kaum alleine, De cum singură mă aflu,
ich wein’, ich wein’, ich weine, plâng şi plâng, suspin amarnic
das Herz zerbricht in mir. Inima-mi se frânge-n trup.
Die Scherben vor meinem Fenster Geamurile din fereastră

betaut ich mit Tränen, ach! le-am udat cu lacrimi, of!
als ich am frühen Morgen devreme de dimineaţă
dir diese Blumen brach. când florile ţi-am cules.
Schien hell in meine Kammer Soarele, la răsărit,

die Sonne früh herauf, vesel mi-a umplut odaia,
saß ich in allem Jammer dar cuprinsă-adânc de jale
in meinem Bett schon auf. trează stam pe perna mea.
Hilf! rette mich von Schmach und Tod! Ci ajută-mi! mă ridică din ocară şi din moarte!
Ach, neige, Ah, pleacă-ţi,
du Schmerzenreiche, tu, cea plină de durere,
dein Antlitz gnädig meiner Not! cu milă, chipul, la necazul meu!
130
Doctor Marianus im Anblick der Mater dolorosa Doctor Marianus privind la Maica îndurerată
Hier ist die Aussicht frei, Aicea, jos, priveliştea-i deschisă

der Geist erhoben. duhul – înălţat.
Dort ziehen Frau’n vorbei, Acolo, sus, femei se preumblă,
schwebend nach oben; în legănări se urcă.
Die Herrliche mitteninn La mijloc văd pe Preaslăvita,
im Sternenkranze, de stele-nconjurată,
die Himmelskönigin, Pe Împărăteasa Cerului
ich seh’s am Glanze. o văd, străluminată.
Höchste Herrscherin der Welt! Săpâna lumii, fără seamăn!

Lasse mich, im blauen, Îngăduie-mi ca să privesc
ausgespannten Himmelszelt sub cortu-ntins al bolţii-albastre
dein Geheimniß schauen. nepătrunsă taina ta.
Billige was des Mannes Brust Nu te întoarce de la cele
ernst und zart beweget ce cu-adâncă sfială îmi umplu sufletul
und mit heiliger Liebeslust şi pe care ţi le aduc ofrandă
dir entgegen träget. aprins de dor sfânt.
131
Unbezwinglich unser Mut Neclintit ne e curajul

wenn du hehr gebietest, când ne dai poruncă-naltă,
plötzlich mildert sich die Glut grabnic ne răcorim de fierbiţeală
wie du uns befriedest. când ne dai tu dezlegare.
Jungfrau, rein im schönsten Sinn, Fecioară curată, cu totul preafrumoasă
Mutter, Ehren würdig, Maică vrednică de laudă
uns erwählte Königin, aleasă-Împărăteasă,
Göttern ebenbürtig. ce te asemeni zeilor.
Blicket auf zum Retterblick, Cu ochii căutaţi la ochii Îzbăvitoarei,

alle reuig Zarten, toţi cei slabi şi pocăiţi,
euch zu seligem Geschick pentru a dobândi înnoire cu mulţumită
dankend umzuarten. întru fericită soartă.
Werde jeder bessere Sinn Facă-ţi-se orice suflet izbăvit
dir zum Dienst erbötig; gata spre slujire, ţie,
Jungfrau, Mutter, Königin, Fecioară, Maică, Împărăteasă,
Göttin, bleibe gnädig! Zeiţă, fii milostivă nouă!
132
August Wilhelm Schlegel
* 1767 – † 1845
Poeziile închinate Mariei din romantismul timpuriu sunt pătrunse de un umanism care oferă o imagine a Maicii Domnului ca exemplu de morală
umană, ca simbol al umanității în forma ei cea mai pură. Hotărâtoare pentru romanticii timpurii, printre care se numără şi frații Schlegel, este
percepția picturii medievale. Cu ajutorul ei aceştia aveau parte de cele mai puternice impresii şi inspirații. Madonna Sixtină a lui Rafael a devenit
pentru aceştia reprezentarea primordială şi ideală a Maicii Domnului. Toate poeziile romantismului timpuriu lasă să transpară această imagine
din versurile lor într-o mai mică sau mai mare măsură. Desigur însă că nu s-au putut dezice de subiectivismul şi individualismul preponderent
în epocă. Acum devine posibil ca la August Wilhelm Schlegel, de exemplu, Maria să vorbească ea însăşi să îşi exprime propriile sentimente. Până
în acel moment principiul cultic al închinării la Maica Domnului nu permitea acest lucru altfel decât în forma poetică a tânguirilor Mariei. Însă
cum devine acum posibil din principiu, fantezia îşi croieşte loc într-o măsură fără precedent în poezia închinată Maicii Domnului. Drumul către
Maica Domnului, nu mai duce pentru romanticii timpurii, prin dogmă şi cult, ci urmează calea artei! Prin aceasta, până şi cel mai evlavios
romantic se dovedeşte a fi copilul vremurilor sale.
133
Die Himmelfahrt der Jungfrau Ridicarea la cer a Maicii Domnului
„Wie ist mir? Wonne blitzt von Gottes Throne, Ce mă cuprinde? Desfătare izvorăşte de la tronul Domnului,
und hat mit süßen Banden mich umschlungen. Şi m-a împrejmuit cu dulce îmbrăţişare.
Mein Sehnen ist die Himmel durchgedrungen: Dorul meu a străpuns cerurile:
ich seh den Vater bei dem teuern Sohne. Şi-L văd pe Tatăl lângă preascump Fiul meu.
Hinan! Hinan! auf daß ich bei euch wohne, Sus, sus! Să mă sălăşluiesc cu voi laolaltă,
vom Zug der Liebe leicht emporgeschwungen! Alene purtată în sus de suflul dragostei!
Ihr Heilgen, die ihr treu mit mir gerungen, Voi, sfinţilor, ce-alături, cu credinţă v-aţi luptat,
glaubt, liebet, hofft, und einst empfaht die Krone.” – Credeţi, iubiţi, speraţi şi vă agonisiţi cunună.
Und wie sie so auf Wolk' und Duft entschwindet, Şi cum se duce-n sus pe nori şi miresme,
umlächeln sie des Himmels jüngste Söhne; Surâzători o împresoară ceata sfinţilor ca nişte fii;
schon weichen unter ihrem Fuß die Sonnen. Iar sorii se dau în lături din calea paşilor ei.
Im Lichte wird ein neues Licht entzündet, În inima luminii se aprinde o lumină nouă,
so strahlt die Braut, verklärt in reiner Schöne, Astfel străluminează mireasa cu chipul preschimbat,
und ruht nun liebend an der Liebe Bronnen. Şi iubitoare se-odihneşte de-acum lângă izvorul iubirii.
134
Die Mutter Gottes in der Herrlichkeit Slăvită Maica Domnului
Dir neigen Engel sich in tiefer Feier, Ţie se pleacă îngerii cuprinşi de sărbătoare,
und Heilge beten, wo dein Fußtritt wallt: Şi sfinţii se închină pe unde treci cu pasul:
Glorreiche Himmelskönigin! Dir hallt, Slăvită doamnă-a Cerului, ţie ţi se îngână
die Gott besaitet hat, der Sphären Leyer. Muzica sferelor din lire de Domnul făurite.
Dein Geist blickt sichtbar göttlich durch den Schleier Sufletul tău priveşte vădind dumnezeire
der unverwelklich blühenden Gestalt; Prin vălul veşnic tinerei tale făpturi;
du trägst ein Kind voll hehrer Allgewalt, Porţi prunc sfânt şi atotputernic,
des Todes Sieger und der Welt Befreier. Biruitorul morţii şi-izbăvitorul lumii.
O Jungfrau! Tochter dess, den du gehegt! O precistă fecioară! Fiica Celui născut al tău!
Dein Schoß ward zu dem Heiligthum erwählet, Pântecul tău a fost ales lăcaş sfinţirii,
wo selbst ihr Bild die Gottheit ausgeprägt. În care însuşi Domnul chipul şi-a-ntipărit.
Dein Leben hat das Leben neu beseelet. Cu viaţa ta ai dat noi aripi vieţii.
die ew'ge Liebe, die das Weltall trägt, Iubirea care ţine întregul univers,
ist unaufhörlich uns durch dich vermählet. Prin tine s-a plămădit în noi pentru vecie.
135
Ave Maria Ave Maria
Die Jungfrau ruht, nur Demuth ihr Geschmeide, Purtând smerenia ca pe-o podoabă de mult preţ
Im Abendschatten an der Hütte Thor. Stă Precurata în pragul casei la amurg.
Sie weiß nicht, daß sie Gott zur Braut erkor, Nici bănuieşte că Domnul şi-a făcut-o aleasă,
Doch stilles Sinnen ist ihr Seelenweide. Şi cuget lin îi scaldă lunca inimii.
Da sieh! ein Jüngling tritt im lichten Kleide, Dar iată un tânăr înveşmântat în soare
Den Palmenzweig in seiner Hand, hervor. Cum vine spre ea cu ram de finic în mână.
Voll süßen Schauers bebet sie empor, Cuprinsă de cutremur dulce ea tresaltă, se ridică.
Denn seine Stirn ist Morgenroth der Freude. Pe frunte el poartă aurora bucuriei.
Gegrüßt, Maria! tönt sein holder Mund, Slăvită eşti, Marie! rosteşte gura-i sfântă,
Und thut das wundervolle Heil ihr kund, Şi îi aduce vestea preaminunatei izbăviri,
Wie Kraft von oben her sie soll umwallen. Căci putere de sus avea să o împresoare.
Und sie, die Arm' auf ihre Brust gelegt, Iar ea, cu mâinile împreunate peste piept,
Wo sich's geheim und innig liebend regt, Unde se-ascunde adânc şi tainic tresăltarea,
Spricht: Mir geschehe nach des Herrn Gefallen. Grăieşte: Ci fie mie după voia Domnului.
136
Christi Geburt Naşterea lui Hristos
»Mein süßes Kindlein, wüßt' ich dein zu pflegen! „Pruncuţ preadulce, de-aş şti să te-ngrijesc!
Ich bin noch matt, doch ruh' am Busen warm; Sunt încă istovită, dar tu să dormi la sânu-mi cald;
Die Nacht ist dunkel, klein die Hütt' und arm: Noaptea-i adâncă, iar coliba măruntă şi sărmană:
Sie mußten dich in diese Krippe legen.« În astă iesle ţi-a fost dat să vii.”
So sprach Maria; draußen rief's dagegen: Aşa-i grăia Maria; de-afară se auzea strigare:
Laßt uns hinein, wir wollen keinen Harm! Îngăduiţi intrare, nu facem nici un rău!
Uns wies hieher der Engel froher Schwarm, Tresăltarea cea cu bucurie a îngerilor ne-a îndrumat încoace,
Verkündigend den neugebornen Segen. Vestind naşterea cu trup a binecuvântării.
Das Dach empfängt sie, und ein göttlich Licht, Sălaşul îi primeşte şi cum fac roată împrejuru-i
Wie um ihn her die frommen Hirten treten, Păstorii cei cu inima plecată, cerească strălucire
Entstrahlt des kleinen Heilands Angesicht. Izvorăşte din chipul Mântuitorului.
Sie stehn, sie schaun, sie jubeln, preisen, beten; Stau neclintiţi, privesc, dau cu glas mare laudă, se roagă;
Der Jungfrau mütterliche Seel' erfüllt Iar sufletul de maică al Fecioarei-i se umplură
Sich mit dem Gotte, den ihr Schooß enthüllt. De Domnul Dumnezeu vădit dintr-însa.
137
Die heiligen drei Könige Cei trei crai
Aus fernen Landen kommen wir gezogen; Venim pe cale din îndepărtate ţinuturi;
Nach Weisheit strebten wir seit langen Jahren, De ani lungi năzuim spre-nţelepciune,
Doch wandern wir in unsern Silberhaaren. Dar încă rătăcim la vârsta cărunteţii.
Ein schöner Stern ist vor uns hergeflogen. O minunată stea a umblat înaintea noastră.
Nun steht er winkend still am Himmelsbogen: Acum stă nemişcată şi scânteie pe cer:
Den Fürsten Juda's muß dieß Haus bewahren. Acest sălaş e casa împăratului lui Iuda.
Was hast du, kleines Bethlehem, erfahren? Betleheme, mic târguşor, ce veste ai aflat?
Dir ist der Herr vor allen hochgewogen. Ţi-a fost ales stăpân mai mare ca toţi domnii.
Holdselig Kind, laß auf den Knie'n dich grüßen! Preaminunate prunc, ci-ngăduie plecarea
Womit die Sonne unsre Heimat segnet, Genunchilor noştri! Din binecuvântările
Das bringen wir, obschon geringe Gaben. Ţinuturilor noastre ţi-aducem puţine daruri.
Gold, Weihrauch, Myrrhen, liegen dir zu Füßen; Mir, aur şi tămâie îţi punem la picioare;
Die Weisheit ist uns sichtbarlich begegnet, Căci ochii noştri înţelepciunea au aflat,
Willst du uns nur mit Einem Blicke laben. De vrei şi numai c-o privire să ne binecuvântezi.
138
Die heilige Familie Sfânta familie
Den Schöpfer, der die Erde neu gestaltet, Pe Făcătorul, ce lumea din temelii zideşte,
Gebenedeite! hast du ihr gegeben. Binecuvântată, tu i l-ai dăruit!
Du darfst dein Aug' als Anvermählte heben Tu, mireasă, poţi să iţi ridici privirea
Zum Vater aller, der im Himmel waltet. Spre Tatăl tuturor, ce stăpâneşte Cerul.
Ein guter Greis, des Treue nie veraltet, Un moşneag blând, cu credinţa de-apururi tânără
Steht euer Pfleger väterlich daneben. Stă de veghe, ocrotitorul patriarh, alături.
In deinem Sohne glüht ein heilig Leben, În Fiul tău străluceşte o Lumină sfântă
Das spielend sich auf deinem Schooß entfaltet. Ce se revarsă-n joc la tine în braţe.
Mehr Lieb', als Kinder zu einander tragen, Mult drag, aşa cum îşi poartă copiii,
Spricht des Genoßen feurige Geberde, Vădeşte gestul fierbinte al tovarăşului său,
Dem Jesus zarte Händ' entgegenbreitet. Care întinde către Iisus mîinile-i fragede.
Der braungelockte Knabe scheint zu fragen: Copilul cu zulufii bruni pare că-i zice:
Was thu' ich, daß ich deiner würdig werde? Ce să fac eu oare ca să fiu vrednic de tine?
Gern sterb' ich, wenn ich dir den Weg bereitet. Cu drag am să mor, după ce-ţi voi găti calea.
139
Johannes in der Wüste Ioan în pustie
Ein starker Jüngling, kühn zur That und schnell, Tânăr puternic, neînfricat şi iute în faptă,
Entreißt Johannes sich bewohnten Stätten. Ioan se-aţine departe de sălaşurile locuite.
Er liebt, in öde Klüfte sich zu betten, Mai bine-i e culcuş să-şi facă-n peşteri,
Die Hüften gürtet ihm ein rauhes Fell. Cu blană aspră să-şi acopere trupul.
Einfältig wird sein Sinn, sein Auge hell; Gândul i-e limpede şi ochiul-nseninat;
Nichts Niedres kann ihn an die Erde ketten, Nu-i josnicie care de pământ să-l lege,
Und sein Geschlecht vom Untergang zu retten, Ca să-şi salveze neamul de pieire,
Sucht er in sich der Gottheit Lebensquell. Caută-n el izvorul de viaţă al dumnezeirii.
Er sitzt am Felsen, dessen Born ihn tränket, Stă pe stânca din izvorul căreia bea apă,
Da steigt vor seiner Seel' empor ein Bild, Când, deodată i se-nfăţişează sufletului
Das er mit sel'gem Staunen überdenket. O privelişte pe care o înţelege cu bucurie.
Es ist des Menschen Sohn, so groß als mild. E Fiul Omului cel preamărit şi preablând.
Der ernste Seher hält sein Haupt gesenket: Pătruns, văzătorul ţine capul în jos:
Ach, gegen dich, wie bin ich streng' und wild! Ce ne-ndurat sunt, Doamne şi sălbatic, lângă Tine.
140
Magdalena Maria Magdalena
In unbewahrter Jugend frischer Blüthe În floarea tinereţii fără frâie Maria

Riß Magdalenen ihre Schönheit hin; Magdalena îşi irosea frumuseţea;
Den edlen Geist berückt' ein weicher Sinn, Cuget nesăbuit îi adumbrea alesul duh,
Daß sie in ungeweihten Flammen glühte. Căci ardea în vâlvătăile necinstei.
Sie hört den Heiland, und die ernste Güte, Ea glasul Mântuitorului aude şi
Die aus ihm spricht, wird ihres Heils Beginn. Bunătatea Lui deplină e începutul izbăvirii.
Zu seinen Füßen sinkt die Sünderin, La picioare-i cade păcătoasa
Mit tiefzerrißnem schmachtendem Gemüthe. În cuget sfâşiat şi plin de râvnă.
Entblößt vom Schmucke liebt sie nun, allein, A lepădat podoabele şi-acum iubeşte.
Den Arm gelehnt an blaß geweinte Wangen, Simplu. Doar atât. Cu faţa albă, plânsă,
Betrachtungen der Buße nachzuhangen. În mâini, priveşte cu ochii gândul de căinţă.
Ja, fromme Huldin! flieh in Wüstenei'n, Smerită rugătoare, fugi în pustie,

Verbirg der Welt den Anblick deiner Schmerzen: Ascunde lumii chipul durerii tale:
Denn sonst bethört noch deine Reu die Herzen. Acum căinţa ta tulbură cugetele inimilor.
141
Mater dolorosa Mater dolorosa
Der Blutaltar, für Gottes Lamm bereitet, Altarul de jertfă, gătit pentru Mielul Domnului,
Hat sein geweihtes Opfer schon empfangen; Şi-a fost primit sfinţita ofrandă;
Und reuevolle Brüder zu umfangen, Iar Iisus îşi ţine braţele întinse pe cruce
Hält Christ am Kreuz die Arme ausgebreitet. Pentru-a-şi primi fraţii răpuşi de căinţă.
Er sieht voll Huld, die ihn hinausbegleitet, Cu ochii harului caută la cei ce îl petrec,
Der Treuen Schaar in namenlosem Bangen: La ceata credincioşilor în negrăită spaimă,
Sie schaun auf ihn mit schmerzlichem Verlangen, Care îl privesc cu dor durut şi-aşteaptă
Was noch sein Wink für Tröstung ihnen deutet. Un semn de alinare din privirea-i.
Der Mutter Antlitz blaßt in Todesschauer, Iar chipul Maicei păleşte de fiorul morţii,
Die thränenlosen Augen sind verglommen, Lumina ochilor secaţi de lacrimi s-a stins,
Ihr stummer Mund vermag nicht mehr zu flehen. Gura amuţită nu mai are vlagă să implore.
Kein sterblich Weib erfuhr so tiefe Trauer. Nici o femeie pe pământ n-a pătimit atâta.
Das prophezeit' ihr einst das Wort des Frommen: Căci iată ce i-a profeţit cândva cel drept:
Es wird ein Schwert durch deine Seele gehen. De sabie se va străpunge inima ta.
142
Hölderlin
* 1770 – † 1843
Nedescifratul proiect de imn închinat Maicii Domnului vorbeşte publicului cu căldură, fără să reflecte, însă, întoarcerea poetului la credinţa
moştenită, în Iisus Hristos. Pentru poet, Hristos nu este „Mântuiorul” ci ultimul dintre zeii greci care a umblat pe pământ. După El începe epoca
îndepărtării zeilor, „noaptea sfântă" în timpul căreia, însă, Maica Domnului stăpâneşte ca reprezentată a acestora pe pământ, ca o altă zeitate,
Împărăteasa care alunga teama şi ocroteşte tot ce creşte. Poetului i-a lipsit, însă, puterea de a păstra acest motiv central pe tot parcursul imnului.
Avem în faţă rezultatul încercării grandioase şi tragice totodată, de a reformula lumea creştină a lui Dumnezeu, după tiparele credinţei greceşti
pe cât de subiective pe atât de profunde şi grave.
143
An die Madonna Maicii Domnului
(Entwurf einer Hymne) (Schiță de imn)
Viel hab ich dein Mult am pătimit din pricina

und deines Sohnes wegen ta şi a Fiului tău,
gelitten, o Madonna, o, Maică,
seit ich gehöret von ihm de când am auzit de El
in süßer Jugend; din fragedă tinereţe;
denn nicht der Seher allein, căci nu doar cel ce-L vede
es stehen unter einem Schiksaal ci şi cei care-L slujesc
die Dienenden auch. Denn weil ich aceeaşi soartă cu el împărtăşesc. Căci eu
Und manchen Gesang, den ich Dimpreună cu mulţimea de cântece pe care

dem höchsten zu singen, dem Vater vroiam să le închin Tatălui
gesonnen war, den hat Celui Preaînalt, fost-am
mir weggezehret die Schwermuth. înecat de tristeţe.
Doch Himmlische, doch will ich Însă, Preasfântă, tot vreau

dich feiern und nicht soll einer să te măresc şi nimeni
der Rede Schönheit mir de rău să nu-mi vorbească
144
die heimatliche, vorwerfen, frumuseţea graiului natal,

dieweil ich allein pe când singur
zum Felde gehe, wo wild rătăcesc pe câmpul, unde
die Lilie wächst, furchtlos, sălbatic creşte crinul, netemător
zum unzugänglichen, păşesc sub străvechea
uralten Gewölbe cupolă nepătrunsă
des Waldes, a codrului,
das Abendland, peste Apus,
und gewaltet über domnit-a şi peste

den Menschen hat, statt anderer Gottheit sie omenire, în locul altei zeităţi, ea
die allvergessende Liebe. Iubirea care toate uită.
Denn damals sollt es beginnen Căci atunci se zice c-a-nceput

als pe când
geboren dir im Schoße ţi s-a născut din pântec,

der göttliche Knabe und um ihn dumnezeiesc, Copilul şi lângă El
der Freundin Sohn, Johannes genannt fiul prietenei tale, Ioan cu numele
vom stummen Vater, der kühne, ieşit din tată fără grai, el, dârzul,
dem war gegeben căruia i s-a dat
145
der Zunge Gewalt, puterea graiului

zu deuten spre tălmăcire
und die Furcht der Völker und şi frica neamurilor şi

die Donner und tunetul şi
die stürzenden Wasser des Herrn. căderile de ape ale Domnului.
Denn gut sind Sazungen, aber Căci bune-s legile, însă

wie Drachenzähne, schneiden sie sfâşie precum colţii de balaur
und tödten das Leben, wenn im Zorne sie schärft şi răpun viaţa, când cu mânie le ascute
ein Geringer oder ein König. fie el rob au rege.
Gleichmuth ist aber gegeben Dar pacea este partea
den Liebsten Gottes. So dann starben jene. celor preaiubiţi ai Domnului. Apoi aceia au murit
Die Beiden, so auch sahst amândoi, iar tu ai privit
du göttlichtrauernd in der starken Seele sie sterben. cu dumnezeiască jale în inima-ţi tare, cum piereau.
und wohnst deswegen De-aceea locuieşti
und wenn in heiliger Nacht şi când, în noaptea sfântă

der Zukunft einer gedenkt und Sorge für ce va să fie, oarecine poartă grijă
die sorglosschlafenden trägt de cei care dorm fără de griji,
146
die frischaufblühenden Kinder de copilaşii gingaşi ce-nfloresc,

kömmst lächelnd du, und fragst, was er, wo du tu-i ieşi în cale şi-l întreabă, de ce se teme
die Königin seiest, befürchte. când tu eşti Stăpână?
Denn nimmer vermagst du es Nicicând nu pizmuieşti

die keimenden Tage zu neiden, pe zorii zilei care-nmuguresc,
denn lieb ist dirs, von je, căci drag ţi-a fost dintotdeauna
wenn größer die Söhne sind, să vezi cum fii cresc mai mari
denn ihre Mutter. Und nimmer gefällt es dir decât e maica lor. Şi nu suferi să vezi cum,
wenn rükwärtsblikend privind în urmă,
ein Älteres spottet des Jüngern. căruntul ia peste picior pe cel tânăr.
Wer denkt der theuern Väter Cine nu se gândeşte cu dor
nicht gern und erzählet la părinţii cei iubiţi şi nu pomeneşte
von ihren Taten, faptele lor?
wenn aber Verwegnes geschah, dar când s-au săvârşit fapte nesăbuite,
und Undankbare haben şi nemulţumitorii
das Ärgernis gegeben au dat prilej de mânie,
zu gerne blikt preabucuros se uită
dann zum atunci la
und thatenscheu cu sfioasă,
147
unendliche Reue und es haßt das Alte die Kinder. nesfârşită căinţă şi urăşte cel bătrân pe copiii.
Darum beschüze De-aceea, ocroteşte

du Himmlische sie tu, Preasfântă,
die jungen Pflanzen und wenn tinerele mlădiţe, iar când
der Nord kömmt oder giftiger Thau weht oder vine crivăţul din nord sau roua otrăvitoare ori
zu lange dauert die Dürre prea lungă se face seceta
und wenn sie üppigblühend şi când, în plină floare,
versinken unter der Sense cad sub tăişul coasei ascuţite,
der allzuscharfen, gieb erneuertes Wachstum. fă să dea iarăşi lăstari.
Und daß nur niemals nicht Şi pentru ca nu cumva
vielfältig, in schwachem Gezweige în felurite chipuri, ca ramuri vlăguite
die Kraft mir vielversuchend din prea multe gustând, puterea
zerstreue das frische Geschlecht, stark aber sei să-şi risipească spiţa cea nouă, să-i stai alături,
zu wählen aus Vielem das beste. ca să aleagă dintre toate ce-i mai bun.
Nichts ists, das Böse. Das soll Nimic nu-i răul. Aceasta
wie der Adler den Raub trebuie să înţeleagă,
mir Eines begreifen. precum învaţă vulturul să prade.
Die Andern dabei. Damit sie nicht Asemenea şi ceilalţi. Pentru ca să nu
die Amme, die încurce pe moaşa care
148
den Tag gebieret a născut ziua,

verwirren, falsch anklebend greşit alipindu-se
der Heimath und der Schwere spottend de cămin şi sfidând încercările
der Mutter ewig sitzen aţinându-se mereu
im Schoße. Denn groß ist de poala Maicei.
von dem sie erben den Reichtum. Căci mare este
Der Cel de la care-şi moştenesc averea.
Cel
Vor allem, daß man schone Mai întâi să ocrotească

der Wildniß göttlichgebaut natura, făurită de zei
im reinen Geseze, woher după curată lege, de la care
es haben die Kinder o au copiii lui Dumnezeu
des Gotts, lustwandelnd unter ca să umble după pofta inimii
den Felsen und Haiden purpurn blühn printre stânci şi pe pajişti înflorite-n purpură
und dunkle Quellen şi la întunecate izvoare.
dir, o Madonna und Toate sunt pentru tine
dem Sohne, aber den anderen auch şi pentru Fiul tău, dar şi pentru ceilalţi,
damit nicht, als von Knechten, pentru ca să nu smulgă cu forţa ce-i al lor,
mit Gewalt das ihre nehmen ca de la nişte robi,
die Götter. zeii.
149
An den Gränzen aber, wo stehet Dar la hotare, unde se înalţă

der Knochenberg, so nennet man ihn Muntele Oaselor, cum e numit
heut, aber in alter Sprache heißet azi, cândva cunoscut
er Ossa, Teutoburg ist drept Ossa, se află şi Teutoburg
daselbst auch und voll geistigen Wassers iar împrejur, ţinutul plin
umher das Land, da de ape sfinte
die Himmlischen all fiindcă zeii toţi
sich Tempel loruşi temple
ein Handwerksmann. un meşter.
Uns aber die wir Nouă, însă, care

daß pentru ca să
und zu sehr zu fürchten die Furcht nicht! şi ca să nu ne temem prea mult de frică!
Denn du nicht, holde Căci tu nu, Slăvită
aber es giebt dar se află

ein finster Geschlecht, das weder einen Halbgott un neam întunecat, care nu ascultă nici
gern hört, oder wenn mit Menschen ein Himmlisches oder de-un semizeu, nici când cu oamenii Unul Ceresc
150
in Woogen erscheint, gestaltlos, oder das Angesicht sau din valuri se arată, fără de chip, nici când Chipul
des reinen ehrt, des nahen Celui curat, al Celui apropiat,
allgegenwärtigen Gottes. atotprezentului Dumnezeu.
Doch wenn unheilige schon Însă când întinaţii deja

in Menge în adunare
und frech cutează
Was kümmern sie dich Ce-nseamnă ei pentru tine,

o Gesang den Reinen, ich zwar o, Cântec curat, cu-adevărat
ich sterbe, doch du eu pier, dar tu
gehest andere Bahn, umsonst urmezi altă cale, fără izbândă
mag dich ein Neidisches hindern. vor încerca pizmuitorii să te-mpiedice.
Wenn dann in kommender Zeit Iar dacă, în vremurile ce-or veni

du einem Guten begegnest vei întâlni pe cale un om bun,
so grüß ihn, und er denkt, să-i dai bineţe, şi el va gândi
wie unsere Tage wohl cum fost-au zilele noastre pline
voll Glüks, voll Leidens gewesen. de bucurie şi de suferinţă.
von einem gehet zum andern De la unul va trece la altul
151
Noch Eins ist aber Totuşi mai rămâne un cuvânt

zu sagen. Denn es wäre de spus. Căci aproape
mir fast zu plözlich prea fără de veste
das Glück gekommen, îmi pare dăruită această fericire,
das Einsame, daß ich unverständig această însingurare: anume că, fără de cunoştință fiind eu,
im Eigentum de cele ce sunt ale mele,
mich an die Schatten gewandt, m-aş fi întors către umbre,
denn weil du gabst căci, fiindc-ai dat
den Sterblichen muritorilor,
versuchend Göttergestalt, chip asemănător cu-al zeilor,
wofür ein Wort? so meint’ ich, denn es hasset die Rede, wer de ce să prăpădesc un cuvânt? când nu suferă vorbă
das Lebenslicht das herzernährende sparet. cel care păstrează lumina vieţii din care se hrăneşte inima?
Es deuteten vor Alters În vemurile de demult
die Himmlischen sich, von selbst, wie sie şi făpturile cereşti tălmăceau
die Kraft der Götter hinweggenommen. cum au răpit puterea zeilor.
Wir aber zwingen Dar noi,

dem Unglük ab und hängen die Fahnen ne smulgem nenorocirii şi înălţăm flamurile
dem Siegsgott, dem befreienden auf, darum auch deasupra zeului izbânzii, eliberatorul, şi de aceea
hast du Räthsel gesendet. Heilig sind sie, tu ai trimis taine. Sfinţi sunt ei,
die Glänzenden, wenn aber alltäglich strălucitorii, dar când cele sfinte
152
die Himmlischen und gemein ar ajunge de rând şi pe toate cărările

das Wunder scheinen will, wenn nemlich ar fi minunile, când, cu-adevărat,
wie Raub Titanenfürsten die Gaaben ca pe o pradă, prinţii titani jefuiesc
der Mutter greifen, hilft ein Höherer ihr. darurile Maicei, atunci Cel Preaînalt îi vine-n ajutor.
153
Novalis
* 1772 – † 1801
În poeziile sale închinate Maicii Domnului, romanticul Novalis renunță cu totul la vechiul fond dogmatic al liricii religioase. Acest lucru se
întâmplă nu numai pentru că poetul fusese crescut dintr-o familie pietist-protestantă, ci pentru că propriul lui sentiment religios provenea din
experiența morții logodnicei lui, Sophie von Kühn. Astfel se explică trăsăturile mistico-patetice care se manifestă în „Cântecele religioase”. În
versurile lui vorbeşte poetul când copleşit de durere, când profund cuprins de bucurie. Nici nu apar numele Mariei din dogma religioasă, nici nu
se face referire la părăsirea sufletului din învățătura păcătoşeniei. Aceste poeme nu exprimă nici un creştinism tipic catolic, nici unul tipic
protestant, ci o atitudine cât se poate de individualistă – şi romantică – în toată creştinătatea ei. Tocmai în acest fel, din substanța lingvistică a
artei expresive alese a lui Novalis ia naştere făptura Mariei învăluită incontestabil într-o nouă vrajă. Versuri mai delicate nu s-au scris nici înainte
de Novalis, nici de la el încoace. Chiar dacă nu pe calea artei se ajunge la Maica Domnului, totuşi nu biserica, ci imaginea transfigurată a iubitei
devine „Regina cerului”. Pentru Novalis, dincolo de Maica feciorelnică a Domnului, dincolo de mireasa cerului, se află această imagine a iubitei
transfigurate. În romanul „Heinrich von Ofterdingen” în care Novalis vorbeşte despre misiunea poeziei în lume, ambele figuri feminine, şi iubita
Matilda şi Maica Domnului, trebuie privite în mod mistic ca fiind asemenea, iar la urmă chiar devin una şi aceeaşi persoană. Fundamentul acestei
credințe este poetic, nu dogmatic şi nici bisericesc.
154
Sehnsucht nach dem Tode Dor de moarte
Hinunter in der Erde Schoß, Pornim în jos spre inima pământului,

Weg aus des Lichtes Reichen, Lăsăm în urmă-ne stăpânirile luminii,
Der Schmerzen Wut und wilder Stoß Tirania suferinței şi lovitura cruntă,
Ist froher Abfahrt Zeichen. Azi ni se vesteşte cu bucurie plecarea.
Wir kommen in den engen Kahn Luntrea îngustă ne poartă ca gândul
Geschwind am Himmelsufer an. Până la limanul Cerului.
Gelobt sei uns die ewge Nacht, Slăvită fie-ne noaptea cea veşnică,
Gelobt der ewge Schlummer. Mărire somnului celui de veci.
Wohl hat der Tag uns warm gemacht, Mult ne-a căznit lumina zilei
Und welk der lange Kummer. Şi griji nesfârşite ne-au vlăguit.
Die Lust der Fremde ging uns aus, Ne-a trecut dorul de ducă, vrem
Zum Vater wollen wir nach Haus. Să ne întoarcem la Tatăl.
Was sollen wir auf dieser Welt Ce rost mai au pe astă lume
Mit unsrer Lieb und Treue? Iubirea şi credința noastră?
Das Alte wird hintangestellt, Nesocotite-s cele din vechime
Was soll uns dann das Neue? La ce bun vin, atuncea, cele noi?
155
O! einsam steht und tiefbetrübt, O, singur şi adânc mâhnit e cel

Wer heiß und fromm die Vorzeit leibt. Ce viu iubeşte timpul din vechime?
Die Vorzeit, wo die Sinne licht Când simțurile toate aprins

In hohen Flammen brannten, Cu vâlvătaie încă ardeau,
Des Vaters Hand und Angesicht Şi neamurile cunoşteau
Die Menschen noch erkannten, Chipul şi mâna Tatălui,
Und hohen Sinns, einfältiglich Şi-nalt şi simplu mai purtau
Noch mancher seinem Urbild glich; Pecetea asemănării lui;
Die Vorzeit, wo noch blütenreich Când neamuri străvechi în plină floare

Uralte Stämme prangten, Ca soarele încă mai străluceau
Und Kinder für das Himmelreich Iar fiii înfruntau chinuri şi moarte
Nach Qual und Tod verlangten, Ca să dobândească Împărăția Cerului,
Und wenn auch Lust und Leben sprach, Când şi desfătarea îşi afla rostul,
Doch manches Herz für Liebe brach; Deşi dorul răpunea multe inimi;
Die Vorzeit, wo in Jugendglut Când însuşi Domnul s-a înveşmântat

Gott selbst sich kundgegeben În para tinereții şi moarte grabnică
Und frühem Tod in Liebesmut Îi încununează viața neasemuită
Geweiht sein süßes Leben, Fiindcă a avut curajul să iubească,
156
Und Angst und Schmerz nicht von sich trieb, Şi nu s-a dezis de frică, ori de durere,
Damit er uns nur teuer blieb: Ca să ne răscumpere cu mult preț:
Mit banger Sehnsucht sehn wir sie Cu dor şi teamă vedem cum toate-s
In dunkle Nacht gehüllet, În negura nopții învelite,
In dieser Zeitlichkeit wird nie Pe la noi, prin istorie nu e chip
Der heiße Durst gestillet. Să potoleşti asemenea sete adâncă.
Wir müssen nach der Heimat gehn, Trebuie să ne întoarcem acasă, de vrem
Um diese heilge Zeit zu sehn. Să fim martorii acelui timp sfânt.
Was hällt uns unsere Rückkehr auf? Ce ne mai ține în loc, atunci?
Die Liebsten ruhn schon lange. Cei iubiți odihnesc deja de mult.
Ihr Grab schließt unsern Lebenslauf, Mormântul lor închide viața noastră,
Nun wird uns weh und bange. Şi ne cuprinde frică şi amar.
Zu suchen haben wir nichts mehr – Nu mai avem ce căuta pe-aici –
Das Herz ist satt – die Welt ist leer. Lumea-i pustie – inima, sătulă.
Unendlich und geheimnisvoll Prelung şi tainic ne străbate

Durchströmt und süßer Schauer – Cutremur dulce – mi se pare
Mir deucht, aus tiefen Fernen scholl Că adâncul negurii a dat glas:
Ein Echo unserer Trauer. Ecoul tânguirii noastre.
157
Die Lieben sehnen sich wohl auch Cei prea-iubiți şi ei ne cheamă

Und sandten uns der Sehnsucht Hauch. Şi ne-au trimis şoaptă de dor.
Hinunter zu der süßen Braut, Jos, la mireasa mult-iubită,

Zu Jesus, dem Geliebten – Şi la Iisus cel prea-dorit –
Gestrost, die Abenddämmrung graut Amurgul coboară cu alinare
Den Liebenden, Betrübten. Pentru cei ce iubesc şi suferă.
Ein Traum bricht unsre Banden los Un vis ne taie legăturile
Und senkt uns in des Vaters Schoß. Şi ne coboară în sânul Tatălui.
158
[Unter tausend frohen Stunden] [Din mii de ceasuri fericite]
Unter tausend frohen Stunden, Din mii de ceasuri fericite

So im Leben ich gefunden, Câte-am avut în viața aceasta
Blieb nur eine mir getreu; Doar unul mi-a rămas în suflet;
Eine, wo in tausend Schmerzen Acela în care-n mii de chinuri
Ich erfuhr in meinem Herzen, Inima mea a aflat
Wer für uns gestorben sei. Cine-a luat moarte pentru noi.
Meine Welt war mir zerbrochen, Lumea mea era zdrobită,

Wie von einem Wurm gestochen Parcă un vierme îmi rodea
Welkte Herz und Blüthe mir; Inima şi floarea vieții;
Meines Lebens ganze Habe, Tot avutul vieții mele şi tot dorul
Jeder Wunsch lag mir im Grabe, În mormânt zăceau. Doar chinul
Und zur Qual war ich noch hier. Rămăsese partea mea.
Da ich so im stillen krankte, Şi cum sufeream în taină

Ewig weint' und wegverlangte, Tot plângând cu dor de moarte
Und nur blieb vor Angst und Wahn: Viu de frică şi pierdut:
Ward mir plötzlich, wie von oben Iată, ca din cer, de-odată,
159
Weg des Grabes Stein gehoben, Piatra de pe mormânt e dată

Und mein Innres aufgetan. Şi lăuntrul meu – deschis.
Wen ich sah, und wen an seiner N-am spus nimănui pe cine
Hand erblickte, frage Keiner, Am văzut la cine-n brațe,
Ewig werd' ich dieß nur sehn; Şi-oi vedea de-acum în veci;
Und von allen Lebensstunden Iar din ceasurile toate
Wird nur die, wie meine Wunden Doar acela, ca o rană,
Ewig heiter, offen stehn. Veşnic vie şi deschisă a rămas.
160
Hymne Imn
Wenige wissen Puțini cunosc

Das Geheimnis der Liebe, Taina iubirii,
Fühlen Unersättlichkeit Foamea fără saț
Und ewigen Durst. Şi setea nepotolită.
Des Abendmahls Noima dumnezeiască
Göttliche Bedeutung A Cinei celei de Taină
Ist den irdischen Sinnen Rätsel; Este enigmă simțurilor pământeşti;
Aber wer jemals Cine însă vreodată
Von heißen, geliebten Lippen A sorbit răsuflarea vieții
Atem des Lebens sog, De pe buzele fierbinți ale celui iubit,
Wem heilige Glut Celui căruia foc dumnezeiesc
In zitternde Wellen das Herz schmolz, Cu unduiri tremurătoare i-a înmuiat inima,
Wem das Auge aufging, Cine şi-a ridicat ochii la Cer
Daß er des Himmels Ca să-i măsoare
Unergründliche Tiefe maß, Adâncimea mai presus de orice măsură,
Wird essen von seinem Leibe Va mânca din trupului Lui
Und trinken von seinem Blute Şi va bea sângele Lui
161
Ewiglich. De-a pururi.

Wer hat des irdischen Leibes Cine a pătruns
Hohen Sinn erraten? Înțelesul înalt al trupului pământesc?
Wer kann sagen, Cine poate să spună
Daß er das Blut versteht? Că a dezlegat taina sângelui?
Einst ist alles Leib, La început toate sunt trup,
Ein Leib, Un trup,
In himmlischem Blute În sânge dumnezeiesc
Schwimmt das selige Paar. - Înoată prea-fericita pereche. –
O! daß das Weltmeer O, de s-ar înroşi
Schon errötete, Marea lumii acesteia
Und in duftiges Fleisch Şi de s-ar înălța din carne înmiresmată
Aufquölle der Fels! Stânca!
Nie endet das süße Mahl, Nicicând nu se sfârşeşte mâncarea cea dulce
Nie sättigt die Liebe sich. Nicicând nu istoveşte iubirea.
Nicht innig, nicht eigen genug Nicicând cel Iubit nu este
Kann sie haben den Gliebten. Îndeajuns de aproape, mereu îl vrea mai mult al lui.
Von immer zärteren Lippen Buze tot mai iubitoare
Verwandelt wird das Genossene Preschimbă dulceața şi o aduc
Inniglicher und näher. Mai aproape, mai lăuntric.
Heißere Wollust Fierbinte desfătare
162
Durchbebt die Seele. Cuprinde sufletul.

Durstiger und hungriger Mai însetată şi mai nesățioasă
Wird das Herz: Se face inima:
Und so währet der Liebe Genuß Şi astfel trece dulceața iubirii
Von Ewigkeit zu Ewigkeit. Din veac în veac.
Hätten die Nüchternen De-ar gusta cei înfometați
Einmal gekostet, Şi numai o dată,
Alles verließen sie, Toate le-ar lăsa
Und setzten sich zu uns Şi ar veni cu noi
An den Tisch der Sehnsucht, La masa încărcată cu dor,
Der nie leer wird. Care nu se goleşte niciodată.
Sie erkennten der Liebe Ar cunoaşte
Unendliche Fülle, Sațul fără sfârşit al iubirii
Und priesen die Nahrung Şi ar preamări hrana
Von Leib und Blut. Din trup şi din sânge.
163
Geistiliche Lieder Cântece religioase
XIV XIV
Wer einmal, Mutter, dich erblickt, Maică, pe cel ce te-a privit o dată,
Wird vom Verderben nie bestrickt, În veci nu-l prinde mreaja stricăciunii,
Trennung von dir muß ihn betrüben, Deşi îi eşti departe şi îl doare,
Ewig wird er dich brünstig lieben De-a pururi te iubeşte din rărunchi
Und deiner Huld Erinnerung Delceața ta pecetluită-n el e de acum înainte
Bleibt fortan seines Geistes höchster Schwung. Dă ghies prea-înalt duhului său.
Ich mein es herzlich gut mit dir, Gândul inimii mele e la tine,
Was mir gebracht, siehst du in mir. Străvezi în mine cele ce nu am.
Laß, süße Mutter, dich erweichen, Îndură-te, prea-dulce Maică,
Einmal gib mir ein frohes Zeichen. Şi fă-mi semn de bucurie.
Mein ganzes Dasein ruht in dir, Cu toată ființa odihnesc în tine,
Nur einen Augenblick sei du bei mir. Aşează-mi-te alături doar puțin.
Oft, wenn ich träumte, sah ich dich Adesea te-am văzut în vis, prea-dulce,
164
So schön, so herzensinniglich, Sălăşluită în inimă, din brațe

Der kleine Gott auf deinen Armen Pruncul de Domn a vrut să se îndure
Wollt des Gespielen sich erbarmen; De pruncul de om, tovarăşul lui,
Du aber hobst den hehren Blick Însă ți-ai înălțat privirea sfântă
Und gingst in tiefe Wolkenpracht zurück; Şi te-ai pierdut în strălucire de nori;
Was hab ich, Armer, dir getan? Cu ce ți-am greşit, sărac ce sunt?
Noch bet ich dich voll Sehnsucht an, Cu dor adânc te chem în rugă,
Sind deine heiligen Kapellen Au nu sunt sfintele-ți sălaşuri
Nicht meines Lebens Ruhestellen? Limanurile vieții mele?
Gebenedeite Königin Slăvită împărăteasă, ție închin
Nimm dieses Herz mit diesem Leben hin. Inima şi viața mea toată.
Du weißt, geliebte Königin, Tu ştii, Împărăteasă mult-iubită,

Wie ich so ganz dein eigen bin. Ştii că sunt totul, totul doar al tău.
Hab ich nicht schon seit langen Jahren Oare de-atâta timp nu sunt cel care
Im stillen deine Huld erfahren? S-a-mpărăşit în taină cu harul tău?
Als ich kaum meiner noch bewußt, Încă pe când habar n-aveam de mine-n lume
Sog ich schon Milch aus deiner selgen Brust. M-am alăptat la fericitul tău sân.
Unzähligmal standst du bei mir, De-atâtea ori mi-ai fost aproape

165
Mit Kindeslust sah ich nach dir, Priveam după tine cu nesaț de copil,
Dein Kindlein gab mir seine Hände, Odorul tău şi-a-ntins mâinile spre mine
Daß es dereinst mich wieder fände; Ca să ne regăsim cândva din nou;
Du lächeltest voll Zärtlichkeit Tu ai zâmbit cu-atâta mângâiere
Und küßtest mich, o himmelsüße Zeit! Şi-atâta bucurie în sărutul tău divin!
Fern steht nun diese selge Welt, E dus De-acum acest tărâm ferice
Gram hat sich längst zu mir gesellt, Mâhnirea mi-e tovarăş de mult timp
Betrübt bin ich umhergegangen, Trist am umblat încoace şi încolo
Hab ich mich denn so schwer vergangen? Chiar într-atât să mă fi rătăcit?
Kindlich berühr ich deinen Saum, Ca un copil m-ating de poala hainei tale
Erwecke mich aus diesem schweren Traum. Te rog, mă scoală din acest vis greu.
Darf nur ein Kind dein Antlitz schaun, Dacă doar pruncii te privesc în față
Und deinem Beistand fest vertraun, Şi pe deplin încredințați sunt că-i ajuți,
So löse doch des Alters Binde, Dezleagă-mă de legătura vârstei
Und mache mich zu deinem Kinde: Şi fă să fiu din nou copilul tău:
Die Kindeslieb und Kindestreu Căci încă te iubesc şi-ți jur credință
Wohnt mir von jener goldnen Zeit noch bei. Ca şi copilul fericit ce-am fost cândva.
166
XV XV
Ich sehe dich in tausend Bildern, Te văd în nesfârşite chipuri

Maria, lieblich ausgedrückt, Duios zugrăvită, Maică, însă
Doch keins von allen kann dich schildern, Nici unul nu te-nfățişează
Wie meine Seele dich erblickt. Cum te-a privit sufletul meu.
ch weiß nur, daß der Welt Getümmel Ştiu doar că tot tumultul lumii
Seitdem mir wie ein Traum verweht, De-atunci îmi pare pâlpâire de vis
Und ein unnennbar süßer Himmel Şi-un cer neînchipuit de dulce
Mir ewig im Gemüte steht. Mă locuieşte de-atunci mereu.
167
Hymnen an die Nacht Imnuri către noapte
5 5
Über der Menschen weitverbreitete Stämme herrschte vor Peste stirpea întinsă a oamenilor stăpânea odinioară cu putere
Zeiten ein eisernes Schicksal mit stummer Gewalt. Eine dunkle, oarbă o soartă neîndurată. Pecete neagră şi grea ținea sufletul
schwere Binde lag um ihre bange Seele - Unendlich war die lor - Nesfârşit era pământul - popasul zeilor şi vatra lor. Din
Erde - der Götter Aufenthalt, und ihre Heimat. Seit Ewigkeiten veci cobora taina alcătuirii lui. Peste munții cei purpurii din
stand ihr geheimnißvoller Bau. Über des Morgens roten Bergen, răsărit, în poala sacră a mării, locuia soarele, lumina vie care
in des Meeres heiligem Schoß wohnte die Sonne, das aprinde toate. Un uriaş bătrân purta fericita lume. Straşnic
allzündende, lebendige Licht. Ein alter Riese trug die selige ținuți sub munți stăteau Întâii Născuți ai Pământului-Mumă.
Welt. Fest unter Bergen lagen die Ursöhne der Mutter Erde. Neputincioşi în mânia lor aprigă pornită împotriva zeilor nou-
Ohnmächtig in ihrer zerstörenden Wut gegen das neue zămisliți şi a celor de-un neam cu ei, oamenii cei veseli.
herrliche Göttergeschlecht und dessen Verwandten, die Adâncul neguros şi verde al mării era sân de zeiță. În peşterile
fröhlichen Menschen. Des Meers dunkle, grüne Tiefe war einer de cleştar se legăna în desfătări un neam înfloritor. Râuri,
Göttin Schoß. In den kristallenen Grotten schwelgte ein üppiges pomi, flori şi animale aveau fire omenească. Mai dulce era
Volk. Flüsse, Bäume, Blumen und Tiere hatten menschlichen vinul turnat de tineri din preaplinul revărsat al tinereții lor -
Sinn. Süßer schmeckte der Wein von sichtbarer Jugendfülle un zeu în struguri - o zeiță maternă, iubitoare, se ridica din
geschenkt - ein Gott in den Trauben - eine liebende, mütterliche spicele grele de aur – beția sacră a iubirii, un rit închinat celei
168
Göttin, emporwachsend in vollen goldenen Garben - der Liebe mai frumoase zeițe – un nesfârşit banchet în toate sărbătoreau
heilger Rausch ein süßer Dienst der schönsten Götterfrau - ein copiii cerului şi sălăşluitorii pământului trecând prin vreme,
ewig buntes Fest der Himmelskinder und der Erdbewohner veac după veac -toate neamurile se închinau curat la flacăra
rauschte das Leben, wie ein Frühling, durch die Jahrhunderte firavă, cea pâlpâitoare în mii de chipuri, ca la odorul lumii cel
hin - Alle Geschlechter verehrten kindlich die zarte, mai scump. Doar simplu gând era, doar năucire îngrozitoare,
tausendfältige Flamme, als das höchste der Welt. Ein Gedanke
nur war es, Ein entsetzliches Traumbild,
Das furchtbar zu den frohen Tischen trat S-a apropiat de masa veselă de-ospăț
Und das Gemüt in wilde Schrecken hüllte. Şi i-a cuprins cu groază fără seamăn.
Hier wußten selbst die Götter keinen Rath Nici zeii n-au ştiut să dea vreun sfat
Der die beklommne Brust mit Trost erfüllte. S-aline sufletul cel potopit de chinuri.
Geheimnißvoll war dieses Unholds Pfad Necunoscută era calea ăstui demon
Des Wut kein Flehn und keine Gabe stillte; Nu-l îmbunau nici rugă, nici ofrandă;
Es war der Tod, der dieses Lustgelag Moartea e cea care a curmat banchetul
Mit Angst und Schmerz und Tränen unterbrach. Cu frică, jale, potop de lacrimi.
Auf ewig nun von allem abgeschieden, De-acum în veci e despărțit de toate,
Was hier das Herz in süßer Wollust regt, Ce-aici desfată inima din plin,
Getrennt von den Geliebten, die hienieden De cei iubiți, cu dor prelung şi van;
Vergebne Sehnsucht, langes Weh bewegt, E mort, doar de vis searbăd are parte
169
Schien matter Traum dem Toten nur beschieden, De luptă fără sorți de izbândire.
Ohnmächtiges Ringen nur ihm auferlegt. Leagănul dulce a fost risipit
Zerbrochen war die Woge des Genusses De stânca fără margini.
Am Felsen des unendlichen Verdrusses.
Mit kühnem Geist und hoher Sinnenglut Cu semeție şi înflăcărare înaltă

Verschönte sich der Mensch die grause Larve, Omul şi-a-mpodobit cumplita larvă,
Ein sanfter Jüngling löscht das Licht und ruht - Un tânăr blând stinge lumina şi-odihneşte –
Sanft wird das Ende, wie ein Wehn der Harfe. Sfârşitu-i lin, ca adierea harfei.
Erinnerung schmilzt in kühler Schattenflut, Dispare amintirea în umbră rece,
So sang das Lied dem traurigen Bedarfe. Şi un cântec leagănă dorul cel trist.
Doch unenträtselt blieb die ewge Nacht, Dar tot fără răspuns e noaptea mare,
Das ernste Zeichen einer fernen Macht. Semn crunt al unei puteri din depărtare.
Zu Ende neigte die alte Welt sich. Des jungen Geschlechts Lumea cea veche se apropia de sfârşit. Grădina de desfătări a
Lustgarten verwelkte - hinauf in den freieren, wüsten Raum neamului cel tânăr pălea – sus, la înălțimile pustii, mai libere,
strebten die unkindlichen, wachsenden Menschen. Die Götter jinduiau oameni care creşteau, dezbărați de copilărie. Zeii s-au
verschwanden mit ihrem Gefolge - Einsam und leblos stand die dus cu tot alaiul lor – părăsită şi fără viață zăcea natura. Cu
Natur. Mit eiserner Kette band sie die dürre Zahl und das lanțuri de fier a legat mulțimea stearpă şi măsura îndurătoare.
strenge Maaß. Wie in Staub und Lüfte zerfiel in dunkle Worte Ca pulberea şi ca adierea s-a risipit floarea cea nemăsurată a
die unermeßliche Blüthe des Lebens. Entflohn war der vieții, în cuvinte întunecate. A pierit credința ce se întemeia pe
170
beschwörende Glauben, und die allverwandelnde, jurăminte şi perechea ei cerească ce toate preschimbă, şi
allverschwisternde Himmelsgenossin, die Fantasie. înfrățeşte toate: închipuirea. Un vânt puternic bătea dinspre
Unfreundlich blies ein kalter Nordwind über die erstarrte Flur, nord peste hotarul înghețat, iar tărâmul încremenit al
und die erstarrte Wunderheimat verflog in den Äther. Des minunilor a pierit în văzduh. Înălțimile cerului s-au umplut de
Himmels Fernen füllten mit leuchtenden Welten sich. Ins tiefre lumi strălucitoare. În adâncurile înalte ale sfințeniei, în lăcaşul
Heiligtum, in des Gemüts höhern Raum zog mit ihren Mächten mai de sus al duhului a trecut cu puterile lui toate, sufletul
die Seele der Welt - zu walten dort bis zum Anbruch der lumii- ca să se înstăpânească acolo până la răsăritul slavei astei
tagenden Weltherrlichkeit. Nicht mehr war das Licht der Götter lumi. Noaptea s-a făcut izvor bogat al dezvăluirilor – în el s-au
Aufenthalt und himmlisches Zeichen - den Schleyer der Nacht dus toți zeii-napoi – s-au întins să se culce pentru ca să se ridice
warfen sie über sich. Die Nacht ward der Offenbarungen mai apoi în făpturi noi şi minunate, peste lumea preschimbată.
mächtiger Schoß - in ihn kehrten die Götter zurück - În rândul oamenilor, disprețuiți înaintea tuturor, copți prea
schlummerten ein, um in neuen herrlichern Gestalten din pripă şi înstrăinați cu semeție de bucuria nestricată a
auszugehn über die veränderte Welt. Im Volk, das vor allen tinereții, s-a arătat cu chip nemaivăzut lumea cea nouă – În
verachtet zu früh reif und der seligen Unschuld der Jugend sărăcăcioasa colibă de poet – un fiu al celei dintâi fecioare şi
trotzig fremd geworden war, erschien mit niegesehenem maice – împreunare tainică, rod nesfârşit. Înțelepciunea
Angesicht die neue Welt - In der Armut dichterischer Hütte - Răsăritului cea presimțitoare şi înflorită cunoscu cea dintâi
Ein Sohn der ersten Jungfrau und Mutter - Geheimnisvoller începutul veacului nou. O stea i-a luminat calea până la
Umarmung unendliche Frucht. Des Morgenlands ahndende, leagănul smeritului Împărat. În numele viitorului întreg l-au
blütenreiche Weisheit erkannte zuerst der neuen Zeit Beginn - preamărit cu strălucire şi miresme, cele mai alese minuni ale
Zu des Königs demütiger Wiege wies ihr ein Stern den Weg. In naturii. Singuratică s-a deschis cereasca inimă ca un potir plin
der weiten Zukunft Namen huldigten sie ihm mit Glanz und de atotputernică iubire – cu fața către chipul preamărit al
171
Duft, den höchsten Wundern der Natur. Einsam entfaltete das Tatălui şi odihnind la pieptul cu tresăltări de fericire al Maicii
himmlische Herz sich zu einem Blütenkelch allmächtger Liebe - pline de dulce grijă. Privirea profetică a Vlăstarului
des Vaters hohem Antlitz zugewandt und ruhend an dem dumnezeiesc străvedea cu nesaț divin zilele ce aveau să fie, şi-
ahndungsselgen Busen der lieblich ernsten Mutter. Mit i căuta pe cei iubiți ai Săi, mlădițe din stirpea Lui cea cerească,
vergötternder Inbrunst schaute das weissagende Auge des fără să ia aminte la soarta ce-avea să aibă pe pământ. Curând
blühenden Kindes auf die Tage der Zukunft, nach seinen s-au strâns în jurul Lui curate suflete de prunci, minunat
Geliebten, den Sprossen seines Götterstamms, unbekümmert străpunse de iubire adâncă. Ca florile a prins rod o viață nouă,
über seiner Tage irdisches Schicksal. Bald sammelten die străină, ân preajma Sa. Cuvintele nesecate şi vestea cea
kindlichsten Gemüter von inniger Liebe wundersam ergriffen minunată dintre toate izvorau ca scânteie unui Duh Divin de
sich um ihn her. Wie Blumen keimte ein neues fremdes Leben pe buzele Lui blânde. De pe un țărm îndepărtat, născut sub
in seiner Nähe. Unerschöpfliche Worte und der Botschaften cerul senin al Eladei, a venit un cântăreț în Palestina şi şi-a
fröhlichste fielen wie Funken eines göttlichen Geistes von dăruit inima toată prea minunatului prunc:
seinen freundlichen Lippen. Von ferner Küste, unter Hellas
heiterm Himmel geboren, kam ein Sänger nach Palästina und
ergab sein ganzes Herz dem Wunderkinde:
Der Jüngling bist du, der seit langer Zeit Vlăstarul eşti ce stă de-amar de vreme
Auf unsern Gräbern steht in tiefen Sinnen; Peste morminte, noima din adânc;
Ein tröstlich Zeichen in der Dunkelheit - Semn de-alintare în negură, început
Der höhern Menschheit freudiges Beginnen. Al omenirii mai presus de sine.
Was uns gesenkt in tiefe Traurigkeit Ce ne-a-ngropat în neagra întristare
172
Zieht uns mit süßer Sehnsucht nun von hinnen. Ne trage acum cu dor nespus la tine.
Im Tode ward das ewge Leben kund, În moarte se zăreşte viața eternă,
Du bist der Tod und machst uns erst gesund. Şi tu eşti moartea ca noi să putem via.
Der Sänger zog voll Freudigkeit nach Indostan - das Herz Spre Ierusalim porni apoi, cu bucurie, cântărețul – cu inima
von süßer Liebe trunken; und schüttete in feurigen Gesängen es prea-plină de dulce iubire; şi o revărsă în cântece însuflețite
unter jenem milden Himmel aus, daß tausend Herzen sich zu sub cerul blând, că mii de inimi i se închinau şi vestea
ihm neigten, und die fröhliche Botschaft tausendzweigig minunată crescu în mii de mlădițe către cer. Apoi, după ce a
emporwuchs. Bald nach des Sängers Abschied ward das plecat cântărețul, viața desfătată căzu pradă stricăciunii
köstliche Leben ein Opfer des menschlichen tiefen Verfalls - Er neamului omenesc – El a murit în floarea vârstei, smuls din
starb in jungen Jahren, weggerissen von der geliebten Welt, von lumea mult-iubită, de lângă Maica înlăcrimată, şi prietenii
der weinenden Mutter und seinen zagenden Freunden. Der înspăimântați. Pre-dulcea lui gură a băut până la fund potirul
unsäglichen Leiden dunkeln Kelch leerte der liebliche Mund - durerii fără nume – Cu înfricoşată spaimă se apropia de clipa
In entsetzlicher Angst nahte die Stunde der Geburt der neuen când avea să se nască pe lumea cea nouă. Din greu s-a luptat
Welt. Hart rang er mit des alten Todes Schrecken - Schwer lag el cu spaima cea veche – greu îl apăsa povara lumii vechi pe
der Druck der alten Welt auf ihm. Noch einmal sah er freundlich piept. O ultimă dată a mai privit blând la Maica – apoi a venit
nach der Mutter - da kam der ewigen Liebe lösende Hand - und mâna izbăvitoarei iubiri. Doar puține zile s-a lăsat un giulgiu
er entschlief. Nur wenig Tage hing ein tiefer Schleyer über das adânc peste marea zbuciumată, peste tărâmul cutremurat –
brausende Meer, über das bebende Land - unzählige Tränen lacrimi fără număr au vărsat cei iubiți ai Lui – pecețile tainei
weinten die Geliebten - Entsiegelt ward das Geheimnis - au fost ridicate – duhuri cereşti au ridicat piatra străveche
himmlische Geister hoben den uralten Stein vom dunkeln prăvălită la mormântul întunecat. Îngeri stăteau la căpătâiul
173
Grabe. Engel saßen bei dem Schlummernden - aus seinen Celui adormit – întrupări plăpânde din lacrimile Lui –
Träumen zartgebildet - Erwacht in neuer Götterherrlichkeit Deşteptat cu slavă nouă dumnezeiască, s-a înălțat deasupra
erstieg er die Höhe der neugebornen Welt - begrub mit eigner nou-născutei lumi – A îngropat cu propria-I mână vechiul leş
Hand der Alten Leichnam in die verlaßne Höhle, und legte mit în peştera pustie, şi cu brațe atotputernice a aşezat la intrare,
allmächtiger Hand den Stein, den keine Macht erhebt, darauf. piatra pe care nu o mai ridică nici o putere.
Noch weinen deine Lieben Tränen der Freude, Tränen der Încă mai plâng cei iubiți ai tăi cu lacrimi de bucurie, lacrimi
Rührung und des unendlichen Danks an deinem Grabe - sehn din preaplinul inimii şi de mulțumire de-apururi, la
dich noch immer, freudig erschreckt, auferstehn - und sich mit mormântul tău – încă văd, cu inima strânsă de bucurie, cum
dir; sehn dich weinen mit süßer Inbrunst an der Mutter seligem înviezi – şi ei o dată cu tine; văd cum plângi cu fierbinte
Busen, ernst mit den Freunden wandeln, Worte sagen, wie vom dulceață la pieptul fericit al Maicii tale, cum umbli plin de grijă
Baum des Lebens gebrochen; sehen dich eilen mit voller laolaltă cu prietenii tăi pe cale, cum rosteşti cuvinte parcă alese
Sehnsucht in des Vaters Arm, bringend die junge Menschheit, din Pomul Vieții; văd cum alergi plin de dor în sânul tatălui, şi
und der goldnen Zukunft unversieglichen Becher. Die Mutter Îi duci lumea cea tânără şi potirul nesecat al vremii de aur ce
eilte bald dir nach - in himmlischem Triumf - Sie war die Erste va să vină. Maica te-a urmat curând – în cerească înălțare – Cea
in der neuen Heimat bei dir. Lange Zeiten entflossen seitdem, dintâi care a locuit lângă Tine în noul Tău sălaş. Mult timp s-a
und in immer höherm Glanze regte deine neue Schöpfung sich scurs de-atunci şi străluciri tot mai înalte sunt năzuința noii
- und tausende zogen aus Schmerzen und Qualen, voll Glauben Tale lumi – şi mii te-au urmat din chinuri şi durere şi dor şi din
und Sehnsucht und Treue dir nach - wallen mit dir und der credință – merg cu tine şi cu Fecioara cea sfântă în împărăția
himmlischen Jungfrau im Reiche der Liebe - dienen im Tempel iubirii – slujesc la templul morții divine şi sunt pe veci ai Tăi.
des himmlischen Todes und sind in Ewigkeit dein.
174
Gehoben ist der Stein - Săltată este piatra –

Die Menschheit ist erstanden - Şi lumea-i înviată –
Wir alle bleiben dein Cu toți suntem ai Tăi
Und fühlen keine Banden. Din lanțuri dezrobiți:
Der herbste Kummer fleucht Piere grija cea veche
Vor deiner goldnen Schale, De aurul cupei Tale,
Wenn Erd und Leben weicht Când şi pământ şi viață
Im letzten Abendmahle. Se-nchină la a Ta Cină.
Zur Hochzeit ruft der Tod - La nuntă cheamă moartea –

Die Lampen brennen helle - În candele-i lumină –
Die Jungfraun sind zur Stelle - Fecioarele-s gătite
Um Öl ist keine Noth - Ulei au din belşug –
Erklänge doch die Ferne Să sune depărtarea
Von deinem Zuge schon, De-alaiul Tău, şi stele
Und ruften uns die Sterne Ne strige cu sunet
Mit Menschenzung und Ton. Şi cu glas de om!
Nach dir, Maria, heben La tine se ridică,

Schon tausend Herzen sich. Marie, mii de inimi.
In diesem Schattenleben Din umbra astei viețe
175
Verlangten sie nur dich. Te caută cu toți.

Sie hoffen zu genesen Şi vor tămăduire
Mit ahndungsvoller Lust - Cu dor prevestitor –
Drückst du sie, heilges Wesen, De îi strângi Tu, prea-sfântă
An deine treue Brust. La pieptul tău cel bun.
So manche, die sich glühend Sunt mulți ce cu căldură

In bittrer Qual verzehrt În suferință-amară
Und dieser Welt entfliehend S-au dezbărat de lume
Nach dir sich hingekehrt; Şi au venit la tine
Die hülfreich uns erschienen Şi sprijin au primit
In mancher Noth und Pein - La vreme de urgie –
Wir kommen nun zu ihnen Venim şi noi acuma
Um ewig da zu sein. Mereu ai tăi să fim.
Nun weint an keinem Grabe, Nu plânge la morminte

Für Schmerz, wer liebend glaubt, Amarnic, cine crede.
Der Liebe süße Habe Averea de iubire
Wird keinem nicht geraubt - Nu i se poate lua –
Die Sehnsucht ihm zu lindern, Şi-I îmboldeşte noaptea –
Begeistert ihn die Nacht - Ca să-şi aline dorul
176
Von treuen Himmelskindern Cu pauză îngerească

Wird ihm sein Herz bewacht. I-e sufletul vegheat.
Getrost, das Leben schreitet În pace trece viața

Zum ewgen Leben hin; La viața cea de-apururi;
Von innrer Glut geweitet Crescut la foc lăuntric
Verklärt sich unser Sinn. Ni se preface gândul.
Die Sternwelt wird zerfließen Stelele-n vinul vieții
Zum goldnen Lebenswein, De-ar fi ca să ajungă
Wir werden sie genießen Le vom sorbi-ndelete
Und lichte Sterne sein. Şi-om lumina ca ele.
Die Lieb' ist frei gegeben, Iubirea-i dezrobită,

Und keine Trennung mehr. Nu mai e dezbinare.
Es wogt das volle Leben Viața e toată un leagăn
Wie ein unendlich Meer. Ca nesfârşita mare.
Nur Eine Nacht der Wonne - O noapte de încântare –
Ein ewiges Gedicht - Eternă poezie –
Und unser aller Sonne Şi pentru noi toți soarele-i
Ist Gottes Angesicht. Chipul lui Dumnezeu.
177
Ludwig Tieck
* 1773 – † 1853
Romanticul Ludwig Tieck a ştiut să aprecieze reprezentarea Maicii Domnului din imnul „Strabat Mater” a lui Giovanni Battista Pergolesi, al
cărui text împărtăşeşte câteva trăsături cu sentimentalismul secolului al XVIII-lea: accentuarea sentimentelor feminine, mai ales cele de durere şi
deznădejde, un apel la compasiune ca modalitate de a induce ideea de virtute. Cel care se roagă trebuie să internalizeze calitățile eroinei, în acest
caz, Maica Domnului, prin participarea la încercările şi durerea ei.
178
Pergolese Pergolese
Erquicklich war und nicht umsonst mein Wallen, Viaţa mi-a fost o desfătare şi n-a fost în van,
Maria, Mutter, Sohn und ewge Liebe, Marie, Maică, Fiule, pururi Iubire,
Ich kann in Tönen sagen wie ich liebe, Ştiu să spun prin muzică ce mult iubesc,
Ich schönen Weisen soll mein Preisen schallen. Trebui să laud preacinstite-obraze în cântec.
Bist, Jesus, du vergessen denn von allen? Iisuse oare să te fi uitat cu toţii?
Mein Herz, mein Schmerz treibt mich zu deiner Liebe, Inima mea, durerea mea mă poartă către-a ta iubire,
Die Mutter, Sohn, weiß wohl wie ich dich liebe, Maica ta ştie, Fiule, cât te iubesc,
Laß dir gefallen denn mein kindlich Lallen. Primeşte, rogu-te ăst gângurit ca de copil.
O sende du aus deinem lichten Himmel Trimite-mi, Doamne, din înaltul de lumină
Die kindlichsten der Englein zu mir nieder, Pe cel mai mititel dintre-ai tăi îngeri,
Mein Herz ist offen, thu es, Gott, mein Vater! Inima mi-e deschisă, Doamne, Tată, ci timite-l!
Wir zünden an das rauschende Getümmel, Pornim răsunătoarele cântări,

Ich sterbe gern am Schluß der süßen Lieder, Cu drag mor când sfârşesc dulcile-acorduri,
Denn viel' entzückt nach mir mein Stabat mater. Căci pe mulţi îi aprinde, când n-oi mai fi, misa mea Stabat
[mater.
179
Clemens Brentano
* 1778 – † 1842
În timpul romantismului târziu, se remarcă o legătură mai strânsă cu substratul originar catolic al cultului Fecioarei Maria, precum şi o atitudine
în ansamblu mai realistă faţă de religie şi istorie. Dintre toate poemele, cântecul sirenei „Închinămu-ne ţie, Steaua Mării” redă cel mai bine spiritul
vechii tradiţei dogmatic-cultice îl care este scris şi pe care îl reînvie. Străvechea imagine a Maicii Domnului ca Steaua Mării este reluată şi
formulată în spiritul romantic al limbii – în aceasta constă marea lui valoare poetică.
180
[Meerstern, wir dich grüßen,] [Închinămu-ne ţie, Steaua Mării]
Meerstern, wir dich grüßen, Închinămu-ne ţie, Steaua Mării,

die durch Tränenwüsten care prin pustiul de lacrimi
aus der sündedunkeln Zeit din timpul stăpânit de negura păcatului
einsam steuern müssen singuri trebuie să cârmim
zu den hellen Küsten până la ţărmurile de lumină
der gestirnten Ewigkeit! ale veşniciei înstelate!
Jungfrau, laut verkünden Fecioară, glas mare dau

Von des Himmels Bühnen din corturile cerului
Engel deine Herrlichkeit; îngeri, vestind slava ta;
Und aus Meeres Gründen iar din adâncurile mării
Steigt, dich zu versühnen, se-nalţă ca să te slăvească,
Was da lebt in irdschem Streit. vieţuitoare-n duşmănie pământească.
181
Jungfrau voller Güte, Fecioară-a toată bunătatea,

Wie das Meer sich türme, asemeni mării ridicate-n colonade
Stehest du in Heiterkeit; te afli tu-n deplină bucurie;
Wie gefallne Blüten şi ca frunzele uscate
Schütten dir die Stürme furtunile presară
Himmelssterne auf dein Kleid. stele cereşti peste veşmântul tău.
Denk, o Mutter süße, Adu-ţi aminte, dulce Maică!

Wie du durch die Wüste cum prin pustiu pe Domnul
Unsern Herren trugst in Pein, nostru l-ai purtat cu chin;
Daß er für uns büße, păcatul să ni-l ispăşească,
Trank er deine Brüste, din sânul tău cu lapte s-a hrănit
Sog er deine Milde ein. şi din blândeţea ta s-a făcut mare.
Jungfrau, Himmelstüre, Fecioară, Poarta Raiului,

In des Todes Gründe până-n străfundul morţii
Senke deiner Strahlen Schein coboară stălucirea razei tale
Und helleuchtend führe şi luminat ne-ndrumă
Aus dem Meer der Sünde din oceanul de păcate
Uns zum Quell des Lichtes ein! la izvoarele luminii să răzbim.
182
Mariens Bild Portretul Mariei
Im kleinen Stübchen, das von ihrer Seele În odăiţa care prin podoabe simple
An reiner Zierde uns ein Abbild schenket, Ne lasă să-i ghicim curatul suflet,
Sitzt sie und stickt, den holden Blick gesenket, Ea şade şi brodează cu privirile plecate
Daß sich ins reine Werk kein Fehler stehle. Ca să nu se strecoare vreo greşeală-n lucrătură.
Was ihres Busens keuscher Flor verhehle Ce-ascunde casta floare a sufletului ei
Und ihre Hand in stillem Fleiße lenket, Şi ce-i conduce mâna la lucrul cel cu tihnă,
Die Lilie an ihrer Seite denket, Acestea cugetă crinul ce şade lângă ea,
Das Täubchen dir in ihrem Schoß erzähle. Şi-arată porumbelul ce-i aşezat în poală.
Durchs Fenster sehen linde Sonnenstrahlen, Prin geam pătrund domoale razele de soare,
Die Josephs Bild, das eine Wand bedecket, Ce jucăuş pictează cu strălucire chipul
Mit ihrem frohen Glanze heller malen, Lui Iosif dintr-o ramă ce stă pe un perete,
Und wär der Schein der Taube zu vereinen, Şi-apoi cu strălucirea porumbului din poală
Die sie herabgebückt im Schoß verstecket, Pe care-l tăinuieşte plecată peste lucru,
Marie würde Mutter Gottes scheinen. Maria mai că-ţi pare că-i Maica Domnului.
183
[Ein armer Tor lebt ausgeschlossen] [Un biet nebun afară din cetate]
Ein armer Tor lebt ausgeschlossen Un biet nebun afară din cetate
Draus vor der Stadt bei einem Baum. Îşi duce zilele lângă un copac.
Er dient den Reisenden zum Possen, Drumeţilor le descreţeşte fruntea
Nickt für die trockne Rinde kaum. Şi-abia ce dă din cap pentru vreo pâine.
Doch von der Sonne Steigen, Neigen, Dar de la răsăritul soarelui şi-amiază
Bis zu der Sonne Niedergang Pân-la apusul astrului ceresc
Schwingt er sich an den Palmenzweigen În palmier se leagănă pe ramuri
Mit ewig heiligem Gesang. – Şi-nalţă cânt de slavă preasfinţit.
Er singet nur die beiden Worte Doar aste vorbe cântă el într-una
Ave Maria fort und fort, Slăvită eşti, Marie-ntre femei,
Aus seines Mundes frommer Pforte, Nicicând vreun alt cuvânt din gura-i
Kam niemals noch ein andres Wort. Nu a ieşit şi nu s-a auzit.
Und als er endlich ausgeschwungen, Iar când în vremea cea mai de pe urmă
Am Abend bei dem Palmbaum lag, Ntr-o seară-ntins lângă copac el sta,
Hat er schon sterbend noch gesungen Încă stingându-se din astă viaţă
184
Ave Maria bis zum Tag. El tot Slăvită eşti între femei cânta.
Es nahten sich des Weges Boten, Se apropiară-atunci străjerii

Erstaunt, weil sich der Tor nicht schwang, Uimiţi că nu îl mai zăreau prin crengi,
Und scharrten bald den armen Toten Şi îi făcură-nropăciune-n pripă
Am Baume ein ohn' Sang und Klang. Sub pom, fără prohod şi-alai.
Ein Schwätzer, der ihn oft verlachte La ceva vreme, un flecar ce-odată
Reist eine Zeit nachher vorbei, Adeseori l-a luat peste picior,
Und naht dem Baume stolz und dachte, Ţanţoş trecu pe lângă pom şi-şi zise:
Was half sein Schwingen und Geschrei. La ce i-au folosit şi cânt şi legănat?
Da spielt ein Wehen in den Zweigen Prin crengi adie o boare jucăuşă
Auf jedem Blatt der Schwätzer sieht Flecarul vede scris pe orice frunză
Ave Maria steigen, neigen Slăvită eşti, Marie, scris cu aur
Mit goldner Schrift des Toren Lied. Cum urcă şi coboară ca-ntr-un cânt.
Es fasset ihn das Liebeswunder, De-odată doborât e de iubire,

Er kündet es der ganzen Welt, Şi-ncepe să vestească lumii-ntregi
Und macht zum Gruß viel Herzen munter, Şi-ntâmpină cu bucurie multe inimi
Und hat viel Schwätzen eingestellt. Şi flecăreala de prisos a lepădat.
185
Nach unsers Heilands wahren Worten Aşa precum Mântuitorul spune

Selig die Armen in dem Geist Ferice sunt acei săraci cu duhul
Der arme Tor, der selig worden Bietul nebun, ce bucurie şi-a agonisit,
Der selige Solinus heißt. – E cel care Solinus se numeşte.
Nach der Erlösung seufzt und ringet Zidirea toată cu noi deopotrivă
Mit uns sich alle Kreatur – Tânjeşte după izbăvire şi suspină.
Nur wer treu wie Solinus singet, Iar cel ce cu credinţă asemeni lui Solinus
Der löst die Fesseln der Natur. Cântă, acela rupe lanţurile firii.
O Seligkeit der beiden Worte O, bucurie izvorâtă din cuvinte

Ave Maria fort und fort, Slăvită eşti, Marie, iar şi iar,
Erlösend tönst du im Akkorde Izbăvitor răsună-mpreunarea
Gott, Mensch, im fleischgewordnen Wort. Lui Dumnezeu cu omul – cuvânt întrupat.
186
[Es war ein frommer Ordensmann] [Cândva, un călugăr evlavios]
Es war ein frommer Ordensmann Cândva, un călugăr evlavios

Gar treu in allen Dingen Cu râvnă-n toate cele
Der Mutter Gottes zugetan, Maicii Domnului se închina
Im Beten und im Singen Cu rugi şi cu cântare.
In aller Rede fort und fort, Şi-n toate câte glăsuia
War stets sein erst und letztes Wort: Şi la-nceput şi când sfârşea
Gegrüßt seist du Maria! Grăia Slăvită eşti tu, Maică!
Gar lieb war ihm ein Vögelein, El prinse drag de-o păsărea
Das jung ihm zugeflogen, Ce pui îi ieşise-n cale,
Und er im kleinen Körbelein În cuib o puse şi-o-crescu
Gelehrt und aufgezogen Iar ea din zori până-n-serat
Und lieblich sang es früh und spat Cânta frumos cum a-nvăţat
Wie es von ihm gehöret hat: De la călugărul cu glas:
Gegrüßt seist du Maria! Slăvită eşti tu, Maică!
Nun war das kleine Körbelein De-acuma cuibuşorul ei

Baufällig und zerbrochen, Era spart şi împuţinat
187
Da ist das kluge Vögelein Iar păsăruica cea isteaţă

Zuletzt herausgekrochen, Se strecură la urm-afară
Und als es in die Freiheit kam, Şi când iesi la locul larg
Fieng fröhlich es zu singen an: Prinse-a cânta cu voie bună
Der fromme Mann dem Vögelein Călugărul evlavios

Ist lange nachgegangen O căută prelungă vreme
Und hielt ihm dar das Körbelein, Tinzându-i cuibul pentru ca
Es wieder einzufangen. În el din nou s-o prindă.
Doch dies von Baum zu Baum sich schwang Dar ea din pom în pom zbura
Und immerfort sein Liedlein sang: Şi ne-ncetat cu tril grăia
Das Vöglein einst auf dürrem Zweig Odată pasărea a vrut

Sich wollt' sein Nestchen bauen Pe-un ram uscat să-şi facă cuib
Da stürzt' auf es ein Geier gleich, Şi-atunci un vultur deodat’
Trug's fort in seinen Klauen, În gheare pasărea-nhăţat.
Da schrie das kleine Vögelein Iar păsăruica glas a dat
Wohl in den höchsten Nöten sein: Din toate forţele-a strigat:
188
Da kam ein Blitz in höchster Not Şi-un fulger mare fulgeră

Aus hellem Himmel nieder, Din cerul limpede în jos
Und schlug den bösen Geier tot, Pe vultur la pământ culcă
Frei flog das Vöglein wieder, Şi liber pasărea zbură
Und zu Mariä Ehren sang Dând glas în cinstea Maicei
Das Vöglein mit noch hellerm Klang: Cu cântec luminos:
Der fromme Mann im Garten stand, Călugărul cel cuvios

Sah zu mit Angst und Bangen, Privea cu mare spaimă;
Frisch und gesund ihm auf die Hand Nevătămată păsăruica
Flog's Vöglein, ließ sich fangen, Veni şi-i se-aşeză în palmă.
Heim trug er's in dem Körbelein O duse-acas’ în cuibuşor
Und sang mit seinem Vögelein: Cântând cu pasărea de-odat’:
Hat nun, o liebste Mutter mein, O, preaiubită Maica mea,

Bei dir so viel erworben Câtă agoniseală şi-a strâns
Ein unvernünftig Vögelein, Puiul nesăbuit ce n-ai lăsat
Daß es nicht bös gestorben, Să piară. Aşa nici eu
189
Wirst du mich auch verlassen nicht, Să nu fiu prins, căci m-ai lăsat
Der dich verehrt und herzlich spricht: Din mână, eu ce fierbinte te invoc:
So will ich, liebste Mutter rein, Tot astfel, Maică, vreau şi eu

Dich grüßen mit Vertrauen, Să mă-nchin cu credinţă
Daß du mich allen Feinden mein C-ai să mă scapi de toţi cei răi
Mögst reißen aus den Klauen. Care au dinţi şi gheare.
So sing' ich dir im Tränental Şi tot mereu, de mii de ori
Noch hundertmal und tausendmal: Din valea plângerii îţi cânt:
190
Erntelied Cântec de seceriş
Es ist ein Schnitter, der heißt Tod, E un secerător de-i zice moarte,
Er mäht das Korn, wenn´s Gott gebot; El strânge grâul când îi spune Domnul;
Schon wetzt er die Sense, Iar coasa-şi găteşte
Daß schneidend sie glänze. Tăişu-i luceşte
Bald wird er dich schneiden, Pe loc te răpune
Du mußt es nur leiden, Îndat’ te supune.
Mußt in den Erntekranz hinein: Cununa secerişului te prinde,
Hüte dich, schöns Blümelein! Frumoasă floare, ia aminte!
Was heut noch frisch und blühend steht, Ce-i astăzi tânăr şi-florit,
Wird morgen schon hinweggemäht. Mâine chiar cade cosit.
Ihr edlen Narzissen, Narcise alese,
Ihr süßen Melissen, Roinițe crăiese,
Ihr sehnenden Winden, Volbură-n zbor,
Ihr Leid-Hyazinten Zambile cu dor
Müßt in den Erntekranz hinein: Cununa secerişului vă prinde,
Hüte dich, schöns Blümelein! Frumoase flori, luați aminte!
Viel hunderttausend ohne Zahl, Mulțime mare fără număr,

191
Ihr sinket durch der Sense Stahl. Cădeți sub fieru-i de pe umăr.
Weh Rosen, weh Lilien, Vai, crin, trandafir,
Weh krause Basilien! Busuioc creț la fir!
Selbst euch Kaiserkronen Pestrițe lalele,
Wird er nicht verschonen, Şi voi, ca şi ele.
Du himmelfarben Ehrenpreis, Tu, şopârliță azurie,

Du Träumermohn, rot, gel bund weiß, Mac visător, roş, alb şi auriu,
Aurikeln, Ranunkeln Şi urechea ursului,
Und Nelken, die funkeln, Piciorul cocoşului,
Und Malven und Narden Nalbe şi garofele
Braucht nicht lang zu warten, Şi gingaşe țăpoşele,
Du farbentrunkner Tulpenflor, Şi voi, lalele-n plină floare,

Du tausendschöner Floramor, Şi rozelor cățărătoare,
Ihr Blutes-Verwandten, Coada vulpii – jar mocnit,
Ihr Glut-Amaranthen, Muşețelul cel smerit,
192
Ihr Veilchen, ihr stillen, Trei frați pătați,

Ihr frommen Kamillen Toporaşi plecați
Du stolzer, blauer Rittersporn, Mândru albastru nemțişor,

Ihr Klappenrosen in dem Korn, Mac de foc în grâuşor,
Ihr Röslein Adonis, Margarete, şi voi,
Ihr Siegel Salomonis, Coada cocoşului,
Ihr blauen Cyanen Albăstrele vinețele
Braucht ihn nicht zu mahnen, Vine fără temenele
Müßt in den Erntekranz hinein: Şi-n cununa secerişului vă prinde,
Lieb Denkeli, Vergißmeinnicht, Dragi panseluțe şi tu, nu-mă-uita,

Er weiß schon, was dein Name spricht, Cunoaşte el bine care-i dorința ta.
Dich Seufzer-umschwirrte, Şi tu, mirt de nuntă,
Brautkränzende Myrthe, Ce suspinare multă
Selbst euch Immortellen Aduni. Imortele
Wird alle er fällen, Pieri-vor şi ele.
193
Des Frühlings Schatz und Waffensaal, Şi primăvara, cu al ei tezaur

Ihr Kronen, Zepter ohne Zahl, De arme, sceptre, coroane de aur,
Ihr Schwerter und Pfeile, Săgeți şi suliți,
Ihr Speere und Keile, Buzdugane şi săbii,
Ihe Helme und Fahnen Coifuri şi flamuri
Unzähliger Ahnen De la apuse neamuri
Des Maies Brautschmuck auf der Au, Podoaba miresei în lunca de mai,
Ihr Kränzlein reich von Perlentau, Cunună stropită cu perle de rouă,
Ihr Herzen umschlungen, Voi inimi unite,
Ihr Flammen und Zungen, De foc pârjolite,
Ihr Händlein in Schlingen Mâini în prinsoare
Von schimmernden Ringen De inele lucitoare,
Ihr sammten Rosen-Miederlein, Şi brâiele de roze catifeluri,

194
Ihr seidnen Lilien-Schleierlein, Şi borangic de crini din albe văluri,

Ihr lockenden Glocken, Şi clopoțeii ademenitori,
Ihr Schräubchen und Flocken, Şi zulufi şi cănăfiori,
Ihr Träubchen, ihr Becher, Şi ciorchine şi potire,
Ihr Händchen, ihr Fächer Evantaie-n mâini subțire
Herz, tröste dich, schon kommt die Zeit, Inimă, treacă-ți, că ceasu’-a sosit
Die von der Marter dich befreit! Să uiți de amarul ce te-a chinuit!
Ihr Schlangen, ihr Drachen, Voi şerpi şi balauri,
Ihr Zähne, ihr Rachen, Voi colți şi gâtlejuri,
Ihr Nägel, ihr Kerzen, Piroane şi lumânări,
Sinnbilder der Schmerzen, Întrupate torturări,
O heimlich Weh, halt dich bereit! Mâhnire ascunsă, şezi cu priveghere,

Bald nimmt man dir dein Trostgeschmeid! Căci n-ai să mai ai dar de mângâiere!
Das duftende Sehnen Mireasma şi dorul,
Der Kelche voll Tränen, Lacrimi cu ulciorul,
195
Das hoffende Ranken Nădejdea năzuinței,

Der kranken Gedanken; Dorirea suferinței;
Ihr Bienelein, ziehen aus dem Feld, Albină, las-acum ogorul,

Man bricht euch ab das Honigzelt, Căci mierea o ia secerătorul,
Die Bronnen der Wonnen, Izvoarele plăcerii,
Die Augen, die Sonnen, Şi ochii şi sorii,
Der Erdsterne Wunder, Şi stelele-n cer
Sie sinken jetzt unter, De-acum toate pier.
All in den Erntekranz hinein: Cununa secerişului vă prinde,
O Stern und Blume, Geist und Kleid, O, stea şi floare, duh, haine-nflorate,
Lieb, Leid und Zeit und Ewigkeit, Dor şi necaz, timp şi eternitate,
Den Kranz helft mir winden, La cunună mi-ajutați,
Die Garbe helft binden. Snopul cu mine legați.
Kein Blümlein darf fehlen, Să nu lipsească nicio floare,
Jed Körnleich wird zählen Căci Domnul la numărătoare,
Der Herr auf seiner Tenne rein: Pe arie, la orice bob consimte:
196
Hüte dich, schöns Blümelein! Frumoase floare, ia aminte!

197
Der Abend Înserare
Wie so leis die Blätter wehn Pe când frunza lin se mişcă

In dem lieben, stillen Hain, În dumbrava cea tihnită,
Sonne will schon schlafen gehen, Soarele vrea să se culce
Läßt ihr goldnes Hemdelein Şi cămaşa aurita
Sinken auf den grünen Rasen, Peste pajişte-şi întinde,
Wo die schlanken Hirsche grasen Unde pasc cerbii cei zvelți
In dem roten Abendschein. În roşeața înserării.
In der Quellen klarer Flut ‘N-unda clară de izvor

Treibt kein Fischlein mehr sein Spiel, Nu mai mişcă niciun peşte,
Jedes suchet wo es ruht, Toți îşi caut’ adăpostul
Sein gewöhnlich Ort und Ziel, Cel ştiut pentru odihnă,
Und entschlummert überm Lauschen Stau la pândă şi-ațipesc
Auf der Wellen leises Rauschen, În pat pestriț de pietre reci
Zwischen bunten Kieseln kühl. Şi-n lin susurul de unde.
Schlank schaut auf der Felsenwand Subțirel, un clopoțel,

Sich die Glockenblume um, Se-uită-n juru-i de pe stâncă,
Denn verspätet über Land La o albină-ntârziată
198
Will ein Bienchen mit Gesumm Care cată zumzăind

Sich zur Nachtherberge melden Să îşi afle loc de noapte
In den blauen zarten Zelten, În albastrele liu pâlnii,
Schlüpft hinein und wird ganz stumm. Sare-‘nuntru şi-amuțeşte.
Vöglein, euer schwacher Nest, După ce-au sfărşit cu trilul,

Ist das Abendlied vollbracht, Cuibul slab de păsărele
Wird wie eine Burg so fest; Se preface-n fortăreață;
Fromme Vöglein schützt zur Nacht Domnul, care tot veghează,
Gegen Katz- und Marderkrallen, Ocroteşte somnul lor
Die im Schlaf sie Überfallen, De pisici şi jderi, ce-n noapte
Gott, der über alle wacht. Stric-odihna lor smerită.
Treuer Gott, du bist nicht weit, Doamne, cel ce eşti cu noi,

Dir vretraun wir ohne Harm Ție ne încredințăm
In der wilden Einsamkeit, Şi-n neagra singurătate,
Wie in Hofes eitelm Schwarm. Şi-n zarva semeață a Curții.
Du wirst uns die Hütte bauen, Tu ne vei zidi sălaşul,
Daß wir fromm und voll Vertrauen Ca, smeriți şi cu credință,
Sicher ruhn in deinem Arm. L-al tău sân să adormim.
199
Ludwig Achim von Arnim
* 1781 – † 1831
Ludwig Achim von Arnim a fost folclorist, dramaturg, poet şi nuvelist, a cărui colecție de poezii populare a reprezentat o contribuție majoră la
romantismul german. În timpul studenției la Universitatea din Heidelberg a publicat împreună cu Clemens Brentano o colecție remarcabilă de
poezii populare numită „Des Knaben Wunderhorn” („Cornul magic al băiatului”). Titlul volumului este titlul primei poezii, care povesteşte
despre un tânăr care îi duce un corn vrăjit împărătesei. Numeroasele piese de teatru, poezii şi romane ale lui Arnim nu sunt foarte cunoscute însă
câteva dintre nuvelele lui în care realismul se împleteşte cu fantezia, sunt contribuții notabile la proza germană.
200
Großmutter Schlangenköchin Baba cea haină
Maria, wo bist du zur Stube gewesen? Măriucă, la casa cui te-ai dus tu?
Maria, mein einziges Kind! Marie şi singura-mi fată!
Ich bin bei meiner Großmutter gewesen, Am fost, mămucă, la bunica acas’
Ach weh! Frau Mutter, wie weh! Of, mamă, că-i vai şi amar!
Was hat sie dir dann zu essen gegeben? Şi ce ţi-a pus dinainte-a mâncare?
Sie hat mir gebackne Fischlein gegeben, Cu peşte fript m-a omenit,
Wo hat sie dir dann das Fischlein gefangen? Şi un’ ţi-o prins peştele baba aceea?
Sie hat es in ihrem Krautgärtlein gefangen, L-o fo’ prins în grădina cu buruieni,
Ach weh! Frau Mutter, wie weh! Of, mamă, că-i vai şi amar.
Womit hat sie dann das Fischlein gefangen? Şi cu ce-o fo’ prins peştele baba aceea?
201
Maria, mein einziges Kind. Marie şi singura-mi fată!
Sie hat es mit Stecken und Ruthen gefangen. L-o fo’ prins cu-n băţ şi c-o nuia,
Wo ist dann das Uebrige vom Fischlein hinkommen? Şi ce s-a făcut cu oasele lui?
Sie hats ihrem schwarzbraunen Hündlein gegeben, Le-a dat la căţeaua cu părul negru,
Wo ist dann das schwarzbraune Hündlein hinkommen? Şi ce s-a ajuns de căţeaua aceea?
Es ist in tausend Stücke zersprungen. O crăpat mămucă în mii de bucăţi.

Maria, wo soll ich dein Bettlein hin machen? Măriucă, un’ să-ţi întind să te culci?
Du sollst mir's auf den Kirchhof machen. În ţintirim să-mi întinzi, maică, printre cruci,
202
203
Max von Schenkendorf
* 1783 – † 1817
Max von Schenkendorf nu aparține în mod direct epocii romantice. Însă în poemele lui Maica Domnului îşi exprimă propriile sentimente, o
trăsătură a stilului poetic pe care o împărtăşeşte cu romantici precum August Wilhelm Schlegel. Poeziile lui poartă marca subiectivismului şi
individualismului – trăsături ale spiritului romantic.
204
Mariä Himmelfarhrt Ridicarea la cer a Maicii Domnului
Darf ich diesem Tal entschweben? Cuvine-mi-se, oare, să mă desprind din valea plângerii?
Sel'ger Flug und sel'ger Lauf! Ferice zbor! Ferice înălţare!
Himmelan mein Herz, mein Leben, Spre cer, o, inimă, spre cer, o, viaţă
Himmelan zu Gott hinauf! în sus, la Domnul meu!
Ganz verschwinden, ganz versinken Mi-e dor să mă cufund cu totul,

will ich in dem heitern Blau, să mă cuprindă albastrul strălucit,
Strom des Lichts, ich will dich trinken, mi-e sete de ivoarele luminii
sei willkommen, Friedensau'! binevenit fii tu, limanul tihnei!
Sohn der Wonnen, Sohn der Schmerzen, Fiu al bucuriei, Fiule al durerii,
sel'ger Hoffnung theures Pfand, nădejdea veseliei, scumpă arvună,
ruhtest zweimal mir am Herzen, de două ori mi te-ai culcat la piept
jetzo reichst du mir die Hand. iar acum mâna ta mă întâmpină.
Durch die Wolken will ich wallen Prin nori năzuiesc să urc la tine
hin zu dir, mein süßes Glück, preadulcele meu dar menit,
alle Ketten sind gefallen, căzut-au sfărâmate lanţurile,
ewig leuchtet mir dein Blick. din veşnicie-mi luminează chipul Tău.
205
Laß mich ruhn an deinen Wunden, Lasă să m-odihnesc lângă rănile Tale,
sonnen mich in deinem Glanz! să mă pătrundă strălucirea Ta!
Schmerzen, die ich dort gefunden, Cumplitele chinuri răbdate cândva
werden hier zum Siegeskranz. Se fac aici cununa biruinţei.
Deine Schätze will ich spenden, Vreau să mă-mpărtăşec din comorile Tale,
deines Blutes heil'gen Hort, din chivotul cel sfânt al sângelui Tău,
Segen von den theuren Händen, doresc binecuvântare din mâinile-ţi scumpe
die der bittre Schmerz durchbohrt. pe care le-au sfârtecat cumplite dureri.
Weicht ihr Engel mit der Krone, Îngeri, luaţi de la mine coroana
die ihr mir entgegen tragt! pe care mi-o întindeţi în dar!
Ob ich auch im Himmel wohne, Chiar de-aş locui în ceruri,
ewig bin ich Gottes Magd. în veci tot fiica Domnului rămân.
Weht und spielt ihr süßen Düfte, Miresme dulci, ce umpleţi văzduhul,
Lilien, blühet um mein Grab, crini ce-mi înfloriţi pe mormânt,
Engelsboten, Liebeslüfte, vestitori îngereşti, adieri de iubire,
traget meinen Gruß hinab! duceţi Domnului cântarea mea de slavă!
206
Joseph Freiherr von Eichendorf
* 1788 – † 1857
Spre deosebire de Clemens Brentano, Eichendorf nu cunoaşte o perioadă de depărtare faţă de credinţa catolică, ci creşte în aceasta treptat, cu
dăruire profundă. În poezia „Către Maica Sfântă”, Fecioara Maria, deşi în tonalităţi romantice, apare zugrăvită ca „stăpâna cerului şi a
pământului”. De-abia în poemul „Maica Sfântă”, scris de Eichendorf la 51 de ani, chipul Maicii Domnului apare total eliberat de orice formulare
şi recuzită romantică.
207
An die heilige Mutter La Maica Sfântă
Wenn ins Land die Wetter hängen Când dă crivăţul în ţară

und der Mensch erschrocken steht, şi poporul stă pierit,
wendet, wie mit Glockenklängen ruga ta, precum un clopot
die Gewitter dein Gebet, îl duce de-unde-a venit.
Und wo aus den grauen Wogen Când din valuri înspumate,
weinend auftaucht das Gefild, ca din lacrimi, ţărmul urcă,
segnest du‘s vom Regenbogen — tu-i dai binecuvântare –
Mutter, ach, wie bist du mild! curcubeul, Maică blândă!
Wenn‘s einst dunkelt auf den Gipfeln Când se lasă noaptea-n creste
und der kühle Abend sacht şi răcoarea ei molcom
niederrauschet in den Wipfeln: trece fremătând prin cetini:
O Maria, heil‘ge Nacht! Maică, sfânt e-al nopţii somn!
Laß mich nimmer wie die andern, Nu mă părăsi, ca alţii,
decke zu der letzten Ruh‘ ci trudit de drumul greu,
mütterlich den müden Wandrer pled de stele pune, Maică,
mit dem Sternenmantel zu. peste ultim somnul meu.
208
Die heilige Mutter Maica Sfântă
Es ist ein Meer, von Schiffen irr durchflogen, Este o mare, unde rătăcesc corăbii
die steuern rastlos nach den falschen Landen, ce fără tihnă caută un ţărm greşit,
die alle suchen und wo alle stranden toate-l râvnesc şi-şi află-n el pierirea
auf schwanker Flut, die jeden noch betrogen. purtate şi-azi de val neliniştit.
Es ist im wüsten Meer ein Felsenbogen, Iar în pustiu de ape e o stâncă,

an dem die sturmgepeitschten Wellen branden de care se zdrobesc valuri spumate
und aller Zorn der Tiefe wird zuschanden, şi piere-mpotrivirea din adâncuri
die nach dem Himmel zielt mit trüben Wogen. care spre cer tălăzuieşte şi se zbate.
Und auf dem Fels die mildeste der Frauen Pe stâncă şade Maica cea mai blândă
zählt ihre Kinder und der Schiffe Trümmer, şi-şi numără copiii-ntre epave,
stillbetend, daß sich rings die Stürme legen. rugându-se cu pace să stea vântul.
Das sind die treuen Augen, himmelblauen – Sunt ochii ne-abătuţi, cei plini de zare –
mein Schiff versenk ich hinter mir auf immer, corabia-mi scufund fără de urmă,
hier bin ich, Mutter, gib mir deinen Segen! aici sunt, Maică, ci dă-mi binecuvântare!
209
Annette von Droste Hülshoff
* 1797 – † 1848
Annette von Droste Hülshoff, poetă şi prozatoare, este considerată a fi printre cei mai importanți poeți germani ai secolului al XIX-lea. Născută
într-o familie romano-catolică, prima sa colecție de versuri, intitulată „Gedichte” („Poezii”) cuprinde poezii de natură profund religioasă. Între
anii 1829 şi 1839 a scris un ciclu de poezii religioase intitulat „Das geistliche Jahr” („Anul spiritual”) care cuprinde unele dintre cele mai sobre
poezii religioase ale secolului al XIX-lea şi denotă zbuciumul şi îndoielile din viața s spirituală.
210
Am Feste Mariä Lichtmeß De ziua Întâmpinării Domnului
Durch die Gassen geht Maria, Pe străduţe umblă Maica

In dem Arm den Sohn, den lieben, Cu pruncuţul ei în braţe
Hält ihn fest und hält ihn linde, Strâns îl ţine şi-l alintă
Und ihr Auge schaut auf ihn. Şi-i tot caută la chip,
Wie die Englein ihn gesungen, Îngerii cu-a lor cântare
Ihn die Hirten angebetet, Şi-a păstorilor plecare,
Huldigten die grauen Weisen, Magii şi-a lor închinare
Läßt sie still vorüber ziehn. Îi fac pasul liniştit.
Aber Joseph ihr zur Seiten Însă Iosif merge-alături

Ist in Sorgfalt ganz befangen; Năpădit de-ngrijorare
Prüfend frägt er alle Steine, Cercetează orice piatră
Ob ihr Fuß zu kühn sich wagt; Să nu-i fie pasul greu
Weiß nicht, was er wird erleben, Nu ştie ce va să vină
Aber wunderbare Dinge Însă lucruri minunate
Haben aus des Kindleins Augen I-au vorbit din ochii limpezi
Sich ihm heimlich angesagt. Ai Fiului lui Dumnezeu.
O Maria, Mutter Christi! O, Marie, Maică Sfântă!

211
Soll ich denn zu dir mich wagen Îndrăznesc să vin la tine

Mit dem schuldgepreßten Herzen, Inima mi-e grea de vină
Mit dem trüben Sünderblick! – Şi-ochiul stins mi-e de păcat!
Die du hast gleich mir gewandelt, Şi tu-ai pribegit ca mine,
Hast gesiegt, wo ich gesunken, Biruind, iar eu cazut-am,
Weh, vor deiner lichten Krone Vai, naintea slavei tale
Bebt mein scheues Fleh'n zurück. Stau cu duh cutremurat.
Doch du neigst dein liebes Kindlein Însă tu pleci copilaşul

Und es reicht die linden Hände. Care-ntinde dulce mâna.
O mein lieber Herr und Richter Singur izbăvirea mea eşti
Bist du mein Erlöser nur? Doamne şi Judecător.
Ach, wie hab' ich mich gefürchtet, Cât de tare mi-a fost frică,
Und nun bist du lauter Liebe! Iar Tu eşti numai iubire!
Alle harten Worte schweigen Toată vorba aspră piere
Und dahin ist ihre Spur. Şi dispare ca un nor.
Liebster Herr, du hast geschaffen Doamne Sfinte Tu zidit-ai

Meine arme kranke Seele, Inima mea cea bolnavă,
Wie den Reiz, den vielgestalten, Şi ispita-n multe feluri
Der auf breite Straßen führt; Ce m-abate la drum larg;
212
Und du weißt, daß wie vor Andern Şi Tu ştii că precum boarea

Frischer Hauch in meiner Seele, Răcoroasă mi se pare
So mich auch vor Andern glühend Para vie a desfătărilor
Jede Erdenlust berührt. Pământeşti în care ard.
Hast du mir in Macht und Güte Cu putere şi cu slavă

Meine Seele rein gegeben, Mi-ai zidit din curăţie
Herrlich, groß und wohlgerüstet Suflet minunat şi trainic
Wie ein königliches Schloß: Ca un templu-mpărătesc:
Und nun liegt es in Zerstörung, Iar acum zac în ruine
Graunvoll in der öden Größe, Şi mărirea mi-e surpată
Wie ein knöchern Ungeheuer, Ca un leş de chit, un maldăr
Wie ein todter Meerkoloß. De oase ce putrezesc.
Und da ich nach vielen Tagen, Iar când după multă vreme
Sonder Glauben, voll der Liebe, Cu credinţă şi iubire,
Angstvoll prüfte seine Mauern, Şi cu frică cercetat-am
Siehe da! sie standen fest. Zidurile-i, ce să vezi!
O mein Herr, willst du mich hören, Încă mai durau! O, Doamne,
Auftun deine Gnadenschätze: Şi de-ai asculta cu milă,
Sieh', ich will getreulich bauen Mă leg cu statornicie
213
Meines Lebens trüben Rest! Viaţa să-mi orânduiesc.
Muß mein Haus gleich stehen eine Casa mi-e ca o ruină

Öde warnende Ruine: Goală şi-nspăimântătoare:
Ach, nur dort kann sich gestalten, Din această năruire
Was so rettungslos zerstört. Caut azi să mă ridic,
Kann ich nur ein Stüblein bauen, Să-nfirip măcar căscioară,
Ausgeschmückt mit stillen Werken, Din lucrare cu tihnire,
Wo ich, Herr, dich kann bewirten, Unde să-ţi slujesc, Ţie, Doamne,
Wenn ich bei dir eingekehrt! Când la Tine voi veni.
Aus den Hallen tritt Maria, De sub boltă iese Maica

In dem Arm den Sohn, den lieben, Cu pruncuţul mic în braţe
Hält ihn fest und hält ihn linde, Strâns îl ţine şi-l alintă
Und auf dem ihr Auge ruht. Şi-ochiu-i caută la chip,
O, sie hat das Glück getragen O, purtat-a bucurie
Durch neun wonnevolle Monde; Nouă luni preaminunate;
Was verkündet jene Frommen, Ce-au vestit smeriţi păstorii,
Trug sie längst im glühnden Mut. Ea în sine-a tăinuit.
Aber Joseph stillen Schrittes Iar Iosif cu pasul moale

214
Tritt nicht mehr an ihre Seite, Nu se-arată lângă dânsa

Da das liebe, liebe Kindlein Căci de-acum Puncul cel dulce
Nun der Herr der ganzen Welt. E Stăpânul astei lumi.
Doch wie höher steigt die Sonne, Şi ca Soarele când urcă,
Schleicht er leis' an ihre Schulter, Se ridică pe-al ei umăr,
Und er zupft an ihrem Mantel, Şi apucă haina Maicei
Daß der Schleier niederfällt. Iară vălu-i cade-n mâini.
215
Am Feste Mariä Verkündigung De Bunavestire
Ja, seine Macht hat keine Grenzen, Puterea Lui nu are margini,
Bei Gott unmöglich ist kein Ding! Căci, singur, Domnul poate tot!
Das soll mir wie mein Nordlicht glänzen, Ca Steaua Nordului mi-e aceasta
Da meine Sonne unterging. Căci soarele mi-e sub obroc.
Und wie auf blauen Eises Küsten Şi pe un ţărm de-albastră gheaţă
Steh ich zu starrer Winterzeit, Stau ţintuit cu iarna-n loc:
Wie soll ich noch das Leben fristen! Când voi răzbi din nou la viaţă!
Ach, keine Flamme weit und breit! Vai, nicăieri nu-i pic de foc!
Doch sieh! wer winkt' dem milden Lenzen? Dar iat-un semn de primăvară.
Daß er die tote Erd' umfing. Să fi cuprins pământul mort?
Ja seine Macht ist ohne Grenzen! Da! Puterea Lui e fără margini,
Bei Gott unmöglich ist kein Ding! Şi, singur, Domnul poate tot!
O sehet, wie von warmen Zähren Iată cum inima-mpietrită

Der Erde hartes Herz zerquillt, A tinei curge-n lacrimi calde,
Wie sie, die Blumen sein zu nähren, Cum rouă pune-n gene triste
Mit Tau die grauen Wimper füllt! Pentru ca florile să-şi scalde!
Auch in die längsterstorbnen Äste Şi ramurile de mult moarte
Gießt sich ein Leben wunderbar, Prind iarăşi viaţă minunat
216
Und alle harren seiner Gäste, Şi-aşteaptă să apară oaspeţi

Der Blätter lebensfroher Schar. Frunzişul vesel şi bogat.
Was soll ich denn der Hoffnung wehren? De ce să mă opun nădejdii
Daß meiner Zähren Flehn gestillt! Că lacrima-mi va fi primită
Da ja sogar von warmen Zähren Căci, uite, curge-n lacrimi calde
Der Erde hartes Herz zerquillt! Şi-a tinei inimă-mpietrită.
Kannst du die Millionen Blätter Când poţi atâtea mii de frunze

Aus diesen toten Ästen ziehn, Din ramuri moarte să iveşti
Und aus dem ausgebrannten Wetter Şi din pârjolul lavei stinse
Der Lavafelsen frisches Grün: Iar frăgezime să-nverzeşti,
Was soll mein Herz zu hart dir scheinen? Cum de ţi-e inima mea tare
Wo doch der gute Wille brennt, Când arde-n ea bunăvoinţă
Das sich dir glühend möchte einen! Şi vrea să fie-a Ta cu totul,
Wenn es sich starrend von dir trennt. Te caută cu stăruinţă.
Und soll nicht, mein allmächt'ger Retter, Cum dar măcar o buruiană
Auch mir ein farblos Kraut entblühn! Din mine Tu să nu rodeşti
Da du die Millionen Blätter Când poţi atâtea mii de frunze
Kannst aus den toten Ästen ziehn. Din ramuri moarte să iveşti?
O, möchte nur die Demut keimen! O, de-ar rodi măcar căinţa!

217
Vertrocknet ist die Herrlichkeit, Căci măreţia mi-a pierit.

Wohl durft' ich sonst mir andres träumen, M-am îndulcit cu desfătare
Doch wie ein Blitz ist jene Zeit. Şi-acele vremi s-au isprăvit.
Zwar kann ich mich in Reue sehnen, Pot să implor milostivire
Ich kann verwerfen meine Tat, Şi fapta rea să mi-o vădesc,
Doch nicht erfrischen meine Tränen, Dar lacrimile imi ard faţa
Sie fallen sengend auf die Saat, Şi grădiniţa-mi pârjolesc.
Und Frost und Hitze muß sich reimen, Ba-i frig, ba frige, - nici o floare
Daß keine Blume mir gedeiht: Pe stratul meu n-a răsărit
O möchte nur die Demut keimen, O, de-ar rodi măcar căinţa!
Vertrocknet ist die Herrlichkeit! Căci măreţia mi-a pierit.
So ist doch von den Blumen allen Iar între flori, cea mai supusă
Marienblümlein milder Art; E margareta cu blând chip,
Die Blätter erst, die Flocken fallen, Ea, de e ploaie, ori zăpadă,
Doch freudig blüht es fort und zart. Mereu e-n floare. S-au ivit
Wenn sich des Winters Stürme brechen, Furtunile-aspre ale iernii
Gleich blickt es freundlich durch den Schnee, Şi, iat-o, de sub nea cum creşte,
Und naht der Lenz in Regenbächen, Ori când se desprimăvărează
Da steht es in dem kalten See. Şi când ninsoarea se topeşte
O könnt' ich gläubig niederfallen! Ea creşte iar sub ploaia rece.
218
Bis mir das Blümlein offenbart, O, cu credinţă preapătrunsă,

Es ist ja von den Blumen allen Aş vrea să dau rod boboc mic
Marienblümlein milder Art. Din astă floare preasupusă,
O margaretă cu blând chip.
Doch wie das Volk einst vor den Schranken Dar ca poporul ce-altă dată
Um Horebs gottgeweihte Höhn, La muntele Horeb veni
So fliehen bebend die Gedanken, Se risipiră aste gânduri
Da sie dies reine Bild erspähn. Ce floarea îmi descoperi.
Was seh ich nur die Feuersäule? Şi ce văd, numai stâncă goală
Und nicht die Gnade Gottes drin! Fără de Slava Lui în ea,
Daß unermeßlich scheint die Steile, Că-mi pare hăul fără margini
Und wie ein Abgrund, wo ich bin. Şi jos de tot e fiinţa mea.
O Jesus, laß aus diesem Schwanken Dar inima-mi împresurată
Nur nicht das goldne Kalb entstehn! La idoli, Doamne, nu jertfi
Wie jenem Volke vor den Schranken Precum poporul ce-altă dată
Um Horebs gottgeweihte Höhn. La muntele Horeb veni.
Und kann ich denn kein Leben bluten, Iar de nu pot să sânger viaţă
So blut' ich Funken wie ein Stein! Atunci scântei să sângerez!
Ich weiß es, wo sie stille ruhten, Căci din culcuşul de odihnă
219
Ich scheuchte sie in Schlummer ein, Azi cu putere le-nviez

Da ich gesucht was Leben kündet. Când în adâncu-mi caut viaţă.
Doch hast du, Herr, mich ausersehn, Tu, Doamne, astfel m-ai zidit
Daß ich soll starr, doch festgegründet Din piatră, da, dar neclintită
Wie deine Felsenmauern stehn: Ca o cetate făurit.
So brenne mich in Tatengluten, În foc şi pară mă încearcă
Wie den Asbest des Felsen, rein! Precum cristalul de azbest.
Und kann ich dann kein Leben bluten, Si de nu pot să sânger viaţă,
So blut' ich Funken wie ein Stein. Atunci scântei să sângerez.
220
Luise Hensel
* 1798 – † 1876
Luise Hensel a fost poetă şi autoare de opere religioase. În urma întâlnirii cu Bernard Ovenberg, profesor de religie, a devenit deosebit de evlavioasă,
adâncindu-i-se convingerile religioase fapt care a determinat-o să facă un jurământ de castitate. A lucrat ca profesoară şi a dus o viață de pelerin,
predând şi rămânând fermă în convingerile ei religioase. A scris numeroase lucrări religioase până la moartea sa.
221
Gruß an Maria În întâmpinarea Maicii
Maria! Reinste der Jungfrauen! Marie! Precistă fecioară!

Du süße Himmelskönigin! A cerului regină dulce!
O Mutter! laß uns Jesum schauen, O, Maică! Arată-ni-l pe Iisus
Will uns die Erde an sich ziehen. Când tina-n jos vrea să ne-apuce.
Maria! lehr uns wohl betrachten Marie! Dă-ne să privim

Den Himmel, unser Vaterland. Cu ochii patria cerească.
O Mutter! lehr' uns kühn verachten O, Maică! ’N-adins să dispreţuim
Des Lebens eitlen Flittertand. Înzorzonarea cea lumească.
Maria! lehr' uns Demut üben Marie! Dă-ne duhul ascultării,

Und wahrhaft und einfältig sein; Suflet curat şi cuget cu dreptate;
O Mutter! lehr' uns Jesum lieben, O, Maică! Să-L iubim pe Fiul
Und mach uns fromm und treu und rein. Cu preasupuse inimi neîntinate.
Maria! laß uns doch nicht fallen, Marie! Nu ne da pierii,

Und reich uns deine milde Hand; Întinde nouă mâna ta;
O Mutter! lehr' uns mutig wallen O, Maică! Întăriţi să mergem
Nach unsrem ew'gen Vaterland. Spre-acasă cel de-a-pururea.
222
Maria Maria
Preisen soll Dich mein Lied, o Blume, o Sonne des Himmels! În cântec voi să te slăvesc, o floare, soare de pe cer!
Preisen soll Dich mein Lied? – Nimmer vermocht’ ich es noch. În cântec voi să te slăvesc...? – Dar nu mai pot de-acuma
Engel wohl mögen es kaum und Schaaren glückseligster [niciodată.
[Kindlein, De-abia ce izbutesc îngerii şi cete de preafericiţi prunci
Die, mit dem Taufkleid geschmückt, frühe der Erde Ce, în veşminte de botez, s-au ridicat de timpuriu la cer.
[entschwebt.
Siehe, ich dacht’ es in mir, verloren in sprachloses Sinnen, Iată, am cugetat în sinea-mi, pierdută-n gândul cel tăcut,
Lehnt’ auf die Harfe den Arm, suchte nicht Klänge noch Wort, Braţul mi-am odihnit pe harpă, n-am ispitit nici sunet nici
Aber da hört’ ich den Sang der Vöglein lieblich erklingen, [cuvânt,
Und mich erfreute das Lob, das sie dem Schöpfer gebracht. Şi-atunci am auzit viersul păsărilor în cântec minunat,
Cum nălţa slavă Ziditorului, şi de slăvirea lor m-am bucurat.
Kann Dich, o Seligste! auch mein kindisches Lallen nicht Preafericită Maică, de nu pot cu glăsuiri stângace să te laud,
preisen, Grüßen doch darf Dich mein Lied froh mit der Cutez în cântec să te întâmpin cu viersul păsărilor de bucurie.
[Vögelein Sang. Cunoaşte-mi, Maică, adâncul inimii ce cu iubire pentru tine
Mutter! o sieh mir in’s Herz, das innig Dir schlägt und Dich [bate;
liebet; Heiligste Mutter, o nimm freundlich Dein bittendes Preasfântă Maică, primeşte la pieptu-ţi pruncul care te cheamă
223
[Kind,
Nimm es, o Mildeste! hin; bei Dir nur, da kann es genesen, Şi ia-l la tine o, Preabună, căci doar acolo se-ntremează,
Immer auch hat sich nach Dir innig mein Leben gesehnt; Dintotdeauna viaţa mea a însetat cu dor adânc de tine;
Trost war Dein Name mir stets und Quelle der heiligsten Numele tău mi-a fost de-apururi izvor de bucurii şi
[Freude. [mângâiere.
Dacht’ ich, Maria! an Dich, ach, so erhob sich mein Herz. Când cugetul la tine ridicam, se înălţa, ah, inima mea-ndată.
Grüßen drum soll Dich mein Lied, o Blume, o Sonne des Astfel, în cântec voi să te întâmpin, o floare, soare de pe cer!
Himmels! Freuen drum soll sich mein Herz, daß es, o Mutter! Să-mi salte inima de bucurie, se cuvine, căci te-a cunoscut.
Dich kennt. Cândva, când ultima din lacrimi se va desprinde de pe gene
Einst, wenn im Auge mir bebt die letzte der Tränen, dann rufe Atunci să-ţi chemi pruncul la tine cu surâsul bucuriei cea din
– Mutter – Dein Kindelein heim, lächle ihm ewige Lust. veac.
224
Gruß Slavă
Wie das Blümlein auf der Haide, Precum floarea cea din crâng,
Wie das Veilchen still im Thal, Mica viorea din vale,
Wie das Lämmlein auf der Weide Precum mielul de pe câmp
Sich erfreut am Sonnenstrahl, Mult se bucură de soare,
Wie die muntern Vöglein singen, Ca un tril voios de vrăbii,
Wo ein Bächlein sich ergießt, La izvor cu ape line,
Frohe Kindlein Kränze schlingen: Şi ca prunci cu cununiţe,
So sei Du, sei Du gegrüßt. Te slăvim, Maică, pe tine.
O Maria! lieblich tönet O Marie, dulce-mi sună

Mir der holde Name Dein. Mult preascump numele tău.
O Maria! nach Dir sehnet O Marie, de dor plin e
Immerdar die Seele mein. Iar şi iar sufletul meu.
O der Wonne, die dort drüben O aleasă bucurie
Meiner Seele wartet nun, Ce-mi aşteaptă duhu-n veac
Dich zu schauen, Dich zu lieben, Să te vadă, să te-adore
Ewig Dir im Arm zu ruhn! La sânu-ţi să-şi afle leac!
225
Mariä Heimsuchung Bunavestire
O Jungfrau, welch ein sel’ger Gruß Fecioară, ce vestire mare

Erfüllt Dein Herz mit Freude! Îţi toarnă-n suflet bucurie!
Wie eilt Dein leichtbesohlter Fuß Şi cum pluteşte pasu-ţi grabnic
Hin über blühende Haide! Peste înflorita câmpie!
Es duftet süß der Thymian, Mireasmă dulce lasă cimbrul,

Gestreift von Deinem Saume. Când peste el treci cu veşmântul.
Die Blumen sehn Dich wonnig an; Şi florile-ţi privesc în faţă;
Wie rauscht’s im Palmenbaume! Şi în finic şopteşte vântul!
Leicht eilst Du über Bergeskamm, Cu pas uşor treci măguri nalte,

Die Andacht giebt Dir Schwingen. Te-naripează râvnă sfântă.
Die lieben Vögel wonnesam Şi păsărelele măiestre
Die schönsten Lieder singen. – Cântări preaminunate-ţi cântă.
O nimm mich mit, o Jungfrau rein! Ia-mă cu tine, Preacurată!

Will Dir Dein Bündlein tragen; Lasă să îţi duc legăturica;
Will fromm auch und andächtig sein, Ţi-oi fi supusă şi smerită,
226
Kein einzig Wörtlein sagen. – Şi limba-mi n-a grăi nimica.
Da steht im Abendschein das Haus, Se vede, în amurg, sălaşul

Drin walten Fried’ und Segen, Unde domnesc pacea şi harul,
Die greise Freundin schaut heraus Prietena-ţi căruntă vede
Und eilt Dir froh entgegen. Şi iute întâmpină darul.
Ihr Gruß tönt Dir wie Engels Gruß, Cuvântul ei e cânt de înger
Der noch im Herzen klinget. Ce încă-n inimă răsună.
Demüthig sinkt sie Dir zu Fuß, Smerită-ţi cade la picioare,
Die zärtlich sie umschlinget. Cu mâinile le împreună.
Und hell erschallt Dein Hochgesang, Şi-nalt răsună glasu-ţi tare

Das höchste aller Lieder; Care pe Domnul preamăreşte;
Die Himmel lauschen seinem Klang, Iar Cerul glasul îl ascultă
Der Erdball hallt ihn wieder. Care din tot Pământul creşte!
227
Consolatrix afflictorum Consolatrix afflictorum
In allen Nöthen eilet Precum copilul iute

Das Kind zum Mutterschooß, La sânul maicei vine
Wo jede Wunde heilet, În orice strâmtorare
Und wär' sie noch so groß. Durerea să-şi aline,
So kann auch ich nur wenden Aşa şi eu doar ţie

Den trüben Blick zu Dir; Mi-ntorc chipul mâhnit;
Von Deinen milden Händen Şi-aştept din mâna-ţi blândă
Thaut jede Tröstung mir. Alean de răcorit.
Wer rief Dich je vergebens, Căci cine-n van vreodată

Maria! hoffend an? Pe tine te-a chemat?
Du Mutter alles Lebens, Tu, Maică-a toata viaţa
Du brichst des Todes Bann. Ce moartea ai călcat.
Wohl kannst Du Schmerz erkunden, Prea bine ştii durerea,

Wohl ist Dir Leid bewußt: Şi suferinţa-amară
Es brennen sieben Wunden Răniri fără de număr
228
In Deiner reinen Brust. Îţi ard în suflet pară.
In unsagbaren Schmerzen Necazuri negrăite

Blick' ich nur auf zu Dir, M-aduc la tine acum,
Da strömt aus Deinem Herzen Şi-ndat' alean şi pace
Schon Trost und Friede mir. Găsesc la al tău sân.
Und was so schwer mich kränkte, Şi ce-adânc mă rănise

Daß ich den Muth verlor Că sufletu-mi pieri
Und trüb' die Blicke senkte, Şi ochii mi-i plecase
Das trägt mich nun empor. Aceea mă izbăvi.
Das senkt gleich Friedenspalmen Aşa-mi coboară-n suflet

Sich mild in's Herz hinein; Cu-alean, ram de finic;
Das weckt zu Dankespsalmen Aşa-n psalmi de mărire
Die ganze Seele mein. Eu inima-mi ridic.
229
Rosa mystica Rosa mystica
Blumenfürstin, Rose, milde Roză, a florilor regină,

Streue deine reinsten Düfte Las-a ta mireasmă albă
Vor dem gnadenreichen Bilde Să se-nalţe înaintea
Deiner Herrin in die Lüfte! Doamnei tale de har plină!
Dich, den Stolz und Schmuck des Lenzen, Decât alte flori mai mândră
Aller Erdenblumen Krone, Giuvaer în zi de mai,
Schling' ich heut zu duft'gen Kränzen Te-mpletesc astăzi cunună
Vor der Jungfrau goldnem Throne. – Maicei dar la tron în rai.
O Maria! aller Frauen, O, Marie! Preacurată

Aller Jungfrau'n einzig Reine, Între fete şi fecioare,
Rosa mystica! woll'st schauen Rosa mystica! Ascultat-ai
Auf die Thränen, die ich weine. Plânsul meu şi-a mea chemare.
Kann ich heut nicht froh Dich grüßen, Azi, rănit de ghimpe aspru
Von so scharfem Dorn verwundet, Fără bucurie-ţi cânt,
Will ich doch zu Deinen Füßen Lasă dar să plâng nainte-ţi
230
Weinen, bis mein Herz gesundet. Tot amarul meu cu sârg.
Bis von Deinen Händen milde Până când din mâna-ţi blândă
Linder Balsam niederthauet Picura-va vindecare
Und Dein Kind zu Deinem Bilde Şi voi căuta la chipu-ţi
Fromm getröstet aufwärts schauet. Cu smerită alinare.
Hier schon hast Du Dein Erbarmen Căci icoana ta adesea

Reichlich jeder Noth ertheilet, Miluit-a mult popor,
Hast geholfen vielen Armen, Din necaz şi dosădire
Manch gebrochnes Herz geheilet. – Izbăvind sufletul lor.
Rosen, die ich hergetragen Roze aşternute astăzi,

Und zum vollen Kranz gebunden, În cunună mândră prinse,
Wollet eurer Herrin sagen, Doamnei să îi duceţi veste
Wie so tief der Seele Wunden. De-amarul ce mă cuprinse.
231
Vor dem Vesperbilde Slujba de seară – la icoană
Seh' ich Dir im Schooß die bleiche Văd în braţe trupul palid
Blutgefärbte Gottesleiche Plin de sânge, şi de rane
Mit den Wunden ohne Zahl, Făr' număr al lui Iisus,
Wag' ich nicht, den Blick zu heben, Nu cutez să ridic ochii,
Muß in tiefster Brust erbeben, Cu ocară şi căinţă
Fühle Scham und Reuequal. Mă cutremur azi nespus.
Denn ich bin's, die Ihn geschlagen, Căci eu l-am lovit cu mâna,
Bin der Grund von Deinen Klagen, Din a mea pricină suferi,
Von der namenlosen Qual, Şi-ochii tăi s-au stins de plâns,
Die Dein reines Auge röthet; În nenumărate chinuri;
Denn ich habe Ihn getödtet – Cu păcate negrăite,
Weh! mit Sünden ohne Zahl. Eu sunt cea ce L-a ucis!
Schmerzensmutter! Reine! Milde! Blândă Maică a Durerii

Ja, ich will vor Deinem Bilde 'Naintea Icoanei tale
Laut bekennen den Verrath. Trădarea-am recunoscut.
Wollt' ich meine Schuld verschweigen, Chiar de mi-aş ascunde vina
232
Müßten selbst die Steine zeugen Pân' şi pietrele-ar sta martori

Wider meine Missethat. De păcatul ce-am făcut.
Wisse: dreiunddreißig Jahre Treizecişitrei de ani de viaţă

Liebte mich der Wunderbare, M-a iubit Preaminunatul
Er, Dein Sohn und Gottes Sohn, Fiul Tău şi Dumnezeu,
Hat um mich gedient, gelitten, Mi-a slujit şi-a-ndurat rele
Wider meinen Feind gestritten Cu vrăjmaşii mei luptat-a
Und – mein Undank war Sein Lohn. Şi - i-am răsplătit cu rău.
O, wie hat er treu geliebet! Cât de neclintit iubit-a!

Hat sich in den Tod betrübet, Şi cum moarte suferit-a
Weil ich Liebe Ihm versagt! Căci fără iubire sunt!
Ist in bitt'rer Schmach gestorben, S-a stins în ocară amară
Hat mit Blut um mich geworben, M-a răscumpărat cu sânge,
Ach! um mich, die ärmste Magd. – Pe mine, biet om de lut.
Doch fortan nun Dir zu Füßen Dar plecată la picioare-ţi

Will ich mit Dir weinen, büßen, Vreau de-acum să-mi spăl păcatul,
Daß ich Dir erschlug den Sohn. Că am dat în Fiul Tău.
Woll'st, o Milde! für mich flehen, Pentru mine cere, Maică,
233
Daß gesühnt ich möge stehen Pocăinţă, ca odată,

Selig einst vor Seinem Thron. Drept să stau la tronul tău.
234
Ludwig Derleth
* 1870 – † 1948
Derleth scrie în spiritul unei evlavii autoritare, misionare, mistic-catolice dar fără temei dogmatic. Cu toate acestea, poezia sa religioasă nici nu
mai încearcă nici nu mai poate să fie poezie pură. Se revendică deliberat din diversitatea formală a Coranului, de la care îşi trage o serie de licenţe
poetice. „Coranul francilor” are nevoie de mai mult decât un cititor amator de poezie, pentru a fi apreciat la adevărata lui valoare, căci este în mare
măsură rugăciune sau reflecţie filozofică.
235
Aus dem Fränkischen Koran Din Coranul Francilor
Da in der liebenden Vermählung schwelgend Pe când în nuntirea iubitoare se desfătau

noch Meer und Alge, Mensch und Element, încă marea şi algele, omul şi materia,
der Himmel und die Erde zusammenschliefen, cerul şi pământul dormind laolaltă,
das Licht noch nicht die Welt-Eischale brach, pe când lumina încă nu spărsese găoacea lumii,
ehe die Berge aufstiegen und der Wasser Abgrund sich senkte, înainte ca munţii să se înalţe şi fundul mărilor să se coboare,
warst Du, Urdrang des Lebens, ungegattete Göttin, ai fost tu, străvechi impuls al vieţii, zeiţă nezămislită,
urmutterhaft aus eignem Keim gezeugt, ţie însăţi strămoaşă, din propria sămânţă răsărită,
die allein sich Vater und Mutter ist. care singură sie-şi e mumă şi tată.
Pfadöffnerin der Sonne, Deschizătoare de cale soarelui,

an Lust und Stärke Reiche, bogată în dorinţă şi putere,
urkräftig Heilende, din veac tămăduitoare,
Du Allerfreuende, Allerleuchtende, Tu, dătătoare de bucurie şi luminătoare tuturor,
Du Pforte der Seligkeiten, Tu, poarta veseliei,
Saal der Benedeiten Lăcaş al celor binecuvântaţi
und Wohnstätte des lebendigen Gottes Şi sălaş al Dumnezeului Celui viu
vor allen Zeiten, dinaintea tuturor vecilor,
die Augen der Engel selbst erblinden vor Deinem Glanze. înşişi ochii îngerilor orbesc de strălucirea Ta.
236
O hauptgeborene Tochter ohne Mutter, O, întâi-născută fiică fără mamă,

von fernher Anzubetende, cea după cuviinţă neapropiată în închinare,
Jungfrau der Einöde, die an den Pforten des Lebens wacht, Fecioară a pustiului care stai de veghe la porţile vieţii,
unannahbar tief innen thronst Du in goldner Nacht neapropiat şi adânc-lăuntric stăpâneşti în noaptea de aur
und spielst Dir Selbst die holde Schau der Welt. şi îţi arăţi ţie înseţi fermecătorul spectacol al vieţii.
Vor allem Anfang warst Du, Înainte de orice început ai fost tu,
ah Istar noch den Sternen ihren Namen gab. Mai înainte ca Iştar să dea nume stelelor.
Groß über jedem Anfang waltest Du. Peste orice început, domneşti, Mărită, tu.
Um Dich ist keine Zeit, nur Einsamkeit, Împrejurul tău nu-i timp, ci doar singurătate,
wie damals, als noch im Anfang aller Tage Ca atunci când, încă la începutului zilelor,
lichtsaugend an Deine Brüste die junge Welt sich drängte. lumea cea tânără se cuibărea la pieptul tău şi se alăpta cu
[lumină.
Mit aller Kraft und Herzenssüßigkeit, Din toate puterile, cu toată dulceaţa inimii,
mit meinem ganzen Gemüte, cu gândurile mele toate,
in brennender Andacht, ohne daß mein Ruf ermüdet, în fierbinte rugă, cu strigare fără istov,
in Danksagung, Gebet, Lobpreis und Hymnengesang, cu mulţumire, implorare, laudă şi imn de slavă,
in rosenglimmenden Gefühlen und zärtlichen Tröstungen cu simţiri în străluciri de roză şi dulci mângâieri
vertraue ich mich der allerheiligsten Mutter an, mă încredinţez pe mine preasfintei Maici,
die mit lind kosender Rede care cu mângâietoare glăsuire
den Gram mir von der Stirne streichelt, îmi şterge durerea de pe frunte,
237
aus gießt der Tröstung milde Honigströme, îmi revarsă izvoarele de miere dulce ale mângâierilor,
durchsegnet jeden Fluch der Sünde, străpunge cu binecuvântarea ei blestemul păcatului,
dem Leiden und Dulden leiht siegende Seele nottut, dă putere de izbândă suferinţei şi răbdării,
spreche mit ihr, bitte sie, was meiner Seele nottut, ei îi vorbesc, ei îi spun în rugăciune ce îmi munceşte sufletul
und weiß, daß nichts mehr mich von ihrer Liebe scheiden kann. şi ştiu că nimic nu mă mai poate smulge de lângă iubirea ei.
In Unruhe schwankt mir das Herz În nelinişte mi se clatină inima,

dem ruderlosen Schiffe gleich im Wogenschwall. asemeni unei corăbii pe mişcătoare talazuri.
Doch nur die Toten sind ohne Hoffnung. Dar numai morţii sunt fără speranţă.
Ich fühle, daß ich sterblich bin, Viaţa cea dulce a celor vii îndeamnă mereu la îndrăzneală.
wenn nicht Dein Werk den Weg mir frei macht, Simt că sunt muritor,
Dea, Mater, Figura vitae amatissima, când lucrarea ta nu îmi deschide calea înainte,
Lux perpetua in tenebris tempestatis. Dea, Mater, Figura vitae amatissima,
Lux perpetua in tenebris tempestatis.
In den Wolken des Tods erweckst Du den Durst nach În noianul valurilor morţii tu trezeşti setea de nemurire.
[Unsterblichkeit. Chiar dacă pluta mea eşuează,
Wenn auch mein Nachen scheitert, Mai găsesc refugiu prinzându-mă de scânduri şi buşteni.
geben noch Bretter und Balken Zuflucht. Însă cu totul pierdut sunt
Doch ganz verloren bin ich, şi mă cutremur înaintea nopţii fără sfârşit
wenn du dich von mir scheidest, dacă te îndepărtezi de mine,
238
o goldene Nike am Steuerruder der Welt. o, zeiţă Nike, ce stai la cârma lumii.
O Herrin, die vor der Bitte noch zur Gnade neiget, O, Stăpână, care te apleci cu milostivire la ruga mea,
die Bitterkeit mir süßem Nektar heilet, şi vindeci amărăciunea cu nectar dulce,
o Du mein Wehr und Waffen in Widerwärtigkeit, o, tu, arma şi scutul meu în faţa potrivniciei,
Du Trost und Leuchte in Mißhelligkeit, tu, mângâiere şi lumină în negura apăsării,
von allen Seiten versucht das Dunkel mich, din toate părţile mă înconjoară întuericul,
nur Du bleibst meine lichte Zuversicht, doar tu rămâi raza nădejdii mele,
daß sich des Unsterns Gedanke pentru ca gândul potrivnic
nicht unter das behelmte Dach der Stirne wage. să nu cuteze să intre sub acoperişul slab al frunţii mele.
Erhöre mich, Du Trägerin des reinen Guten, Auzi-mă, purtătoarea celui cu totul Bun,
die nach dem besten Wunsche das Gelingen lenkt care cu bunăvoire îndrumi către izbândă
und das Gewähren zuführt der frommen Bitte, şi împlineşti rugăciunea smerită,
lieblich wie das erste Lächeln unter Tränen, dulce ca înpâiul surâs după lacrimi,
wie Wort des Segens unter Anathemen, ca un cuvânt de binecuvântare printre blesteme,
wie das Wasser einer süßen Quelle ca apa dintr-un izvor dulce
nahe der salzigen Flut. lângă o mare sărată.
Befriede in der Unrast dieser Stunde Alină în zbuciumul acestui ceas
Mein banges Herz, mit dem das Schicksal Ball spielt. inima mea pierită, la bunul plac al întâmplărilor.
239
Ananas und Melonen, Ananas şi pepene,

Trauben und duftenden Apfelgold, struguri şi înmiresmate mere aurii,
Fruchtfleischsüße, Milch und Honigmilde dulceaţa fructelor, lapte şi miere
bringen wir zum Opfer Deinem Bilde. îţi aducem ofrandă azi înaintea chipului tău.
Aus goldenen Körben verschütten wir die Fülle der Rosen, Din aurite coşuri revărsăm trandafiri bogaţi
tragen das Köstlichste herbei Ce-i mai ales îţi aducem ţie
der auf dem Halbmond stehenden Madonne, Maicii care te înalţi deasupra semilunei,
die in perlengestickter Mitra, von Strahlen gekrönt încununată cu mitră bătută-n perle şi străluciri
aus Dunkel und Weihrauch leuchtet, luminezi prin întuneric şi tămâie
übersät von goldnen Blättern und Saphiren. acoperită cu aur şi safire.
Und wir werfen und nieder Iar noi ne aruncăm cu faţa la pământ
vor den goldgestickten Sonnen auf den Altarteppichen, înaintea sorilor cusuţi cu fir de aur pe covoarele altarului,
vor der herzförmigen Lampe in der Nische des Allerheiligsten, înaintea lampei ca o inimă din nişa Celui Preasfânt,
vor dem Rieseln der aromatischen Salben, înaintea picurării uleriurilor înmiresmate,
wo in bemalter Zelle unter buntbehangenem Zederngebälk unde, în cămară zugrăvită, sub grinzile de cedru împodobite
und kolossalen Holzpilastern überkrustet von Edelsteinen şi printre pilaştri colosali din lemn bătuţi cu pietre scumpe,
dunkel Olivsilber vom Rauche der Kerzen sich bräunt în ferecătură de argint vechi, în fumul lumânărilor se întrevede
das Bild der makellosen Göttin, icoana zeiţei fără prihană,
hochgewachsen, dem Palmbaum gleich und wohlgegliedert, zveltă, asemeni unui palmier şi armonioasă la trup,
in durchsichtigen Schooße, das Juwel der Welt behütet, în poala transparentă ocroteşte giuvaerul lumii,
240
den Bringer des Heils. pe Dătătorul mântuirii noastre.
Wir beten Dich an am Herde des Weltalls, Pe tine te slăvim, lângă leagănul universului,
die Mutter der Götter, Maica zeilor,
wir loben, benedeien und grüßen Dich, te lăudăm, te invidiem şi ne închinăm ţie,
anfanglose, vor jedem Untergang behütete Göttin, zeiţă fără de început, păzită de orice scădere,
Herrin der Ewigkeit, die Sich durch alle Lebensreihen regt, Stăpâna vecilor, care te oglindeşti în toate chipurile vieţii,
Bewegerin der lichten Sternenwege, care orânduieşti megerea aştrilor strălucitori,
die machtvoll dem schnellen Laufe der Stunden gebietet care opreşti în loc cu mână tare repejunea orelor ce zboară
und über die schäumende Woge daherkommt şi vii pe norul înspumat
mit dem geflügelten Rade des Lebens und der Unsterblichkeit. cu înaripata roată a vieţii şi a nemuririi.
In Morgenhymnen und in Nachtvigilien În imnurile dimineţii şi în privegherile de noapte

der tiefen Andacht rauchlose Flamme erhebe sich zu Dir flacăra cea fără fum a rugăciunii fierbinţi să urce spre tine
o Gnadenbild der süßen Himmelsmilde, o, icoană milostivă a dulcii blândeţi cereşti,
allselige, heilige, strahlenreine Trösterin, preafericită, sfântă mângâietoare curată-n strălucire,
allüberall hingeneigte Beschützerin, ocrotitoare care te-ntinzi până la marginile lumii,
Jungfrau des himmlischen Rosenhags, Fecioară din grădina trandafirilor cereşti,
Göttin der Erstlingswelt. zeiţă a lumii întâi-născute.
Anbetung Dir zu schlagen Pentru ca să te preamărim pe tine,
stürzen sich unsre Herzen in die Flammen des Gebets. inimile noastre se lasă mistuite în focul rugăciunii.
241
Otto zur Linde
* 1873 – † 1938
Poeți mai puțin talentați, precum Otto zur Linde, scriu şi ei o serie de poezii închinate Maicii Domnului fără fundament dogmatic-cultic, însă cu
excepția poeziilor scrise în stil popular, cum este „Buchețelul Maicei”, limbajul poetic nu poate să susțină de unul singur făptura imponderabilă
a Maicii Domnului. Aproape în fiecare poem, limbajul poetic care se sprijină doar pe propriile modalități de expresie, îşi pierde echilibrul şi eşuează
în tot felul de imposibilități stilistice , deşi caută să se ancoreze întrucâtva în tonul popular romantic.
242
Maria mit dem Blumestrauß Bucheţelul Maicei
Als Maria Blumen band, Când Maica flori îşi aduna,

weiße, gelbe, blaue Sterne, albe şi galbene şi-albastre,
schön gezackt an Kelch und Rand, frumos pe margini încreţite,
jede Blumen litt es gerne. cu bucurie se lăsau rupte.
Nahm Maria Gräser grün Lua Măicuţa ierburi verzi

und auch rote Skabiosen, şi fire roşii de sipică,
lila Dolden Cardamin stupitul cucului liliachiu
und ein Zweiglein wilde Rosen. şi-o rămurică de măceş.
Hat zu diesen Blumen schön Şi florilor celor frumoase

solche Worte sie gesprochen: astfel din gură le-a grăit:
„Weil ihr lieblich anzusehn, „Atâta de frumoase sunteţi,
Hab ich heute euch gebrochen. că astăzi în buchet v-am strâns.
Hat mein Aug euch gern geschaut, Cu ochii v-am privit cu drag,
soll mein Mund euch lieblich sprechen. cu vorba vreau să vă dezmierd.
Nur das purpurne Knabenkraut Şi numai sângele voinicului
Will ich heute noch nicht brechen.” azi nu voi încă să culeg.”
243
Als sie ging im Abendrot Iar cum mergea în asfinţit

heim den Weg durch hohe Ähren, pe lângă holde către casă,
schwer erseufzte sie der Not greu suspina de chinul Celui
dessen, den sie wird gebären. pe care-avea cândva să-l nască.
Kam Maria an ihr Haus, Şi ajungând Maica în tindă

gab den Blumen frischen Wasser. îşi puse bucheţelu-n apă.
Ach, am Morgen welk der Strauß Dar, vai, în zori se ofiliră
Und Marias Wangen blasser! şi-obrazul ei atunci păli!
Bangend um den Knab der Welt Cu spaimă prinse a-l jeli

weint Maria bitter. pe Pruncul lumii cu amar.
Purpurknabenkraut im Feld Căci sângele voinicului
wartet noch auf seinen Schnitter. aşteaptă-n câmp cosaşul.
244
Rainer Maria Rilke
* 1875 – † 1926
Începutul secolului al XX-lea, odată cu criza naturalismului şi primele semne ale expresionismului, a adus cu sine o nouă religiozitate poetică de
o natură extrem de problematică, deoarece darwinismul şi materialismul, în marşul lor triumfal, şterseseră ultimele rămăşiţe ale moştenirii catolice
din rândurile elitelor spirituale. Viaţa şi creaţia lui Rilke exemplifică această evoluţie. Religiozitatea sa este profund estetică, îndreptându-se în
direcţia „poeziei pure”. Ciclul „Viaţa Mariei” este doar o descriere lirică şi de mare rafinament lingvistic a unor vechi imagini ale Maicii
Domnului. Rilke le venerează ca pe valoroase documente de evlavie, se cufundă în ele, ştie să le însufleţească cu cele mai fine nuanţe de simţire,
dar din ele nu mai transpare credinţa personală. Şi aici, raportarea la credinţa creştină a devenit pur estetică.
245
Das Marien-Leben Viața Maicii Domnului
Geburt Mariae Naşterea Maicii Domnului
O was muß es die Engel gekostet haben, O, greu le va fi fost îngerilor, greu de buna seamă,
nicht aufzusingen plötzlich, wie man aufweint, să nu se lase podidiţi de cântec aşa cum te îneacă plânsul
da sie doch wußten: in dieser Nacht wird dem Knaben ei doară au ştiut: în astă noapte Maică
die Mutter geboren, dem Einen, der bald erscheint. se naşte Pruncului, Celui ce stă să vină.
Schwingend verschwiegen sie sich und zeigten die Richtung, Cutremuraţi, în taină au rămas vădind încotro
wo, allein, das Gehöft lag des Joachim, se afla stingheră ograda lui Ioachim.
ach, sie fühlten in sich und im Raum die reine Verdichtung, Ah, cum s-au pătruns şi ei şi locul de preacurata întrupare,
aber es durfte keiner nieder zu ihm. însă nici unuia nu-i fu îngăduit să se pogoare pân’ la el.
Denn die beiden waren schon so außer sich vor Getue. Căci nu mai pridideau cei doi, de atâta zor.
Eine Nachbarin kam und klugte und wußte nicht wie, Veni o târgoveaţă şi spuse câte toate şi nu se pricepu,
und der Alte, vorsichtig, ging und verhielt das Gemuhe iară bătrânul, cu grijă, se duse şi potoli mugetul
einer dunkelen Kuh. Denn so war es noch nie. unei junici brune. Căci nicicând nu mai fusese ...astfel.
246
Die Darstellung Mariae im Tempel Înfăţişarea Maicii Domnului la templu
Um zu begreifen, wie sie damals war, Ca să-nţelegi cum era ea pe-atuncea,

mußt du dich erst an eine Stelle rufen, trebuie să ajungi până-ntr-acolo unde
wo Säulen in dir wirken; wo du Stufen coloanele te covârşesc; unde să simţi
nachfühlen kannst; wo Bogen voll Gefahr şi tu trepte sub talpă; unde înarcuiri se-ntind
den Abgrund eines Raumes überbrücken, primejdios peste gura căscată a unui hău
der in dir blieb, weil er aus solchen Stücken care-a rămas în tine, căci s-a adunat din bucăţi
getürmt war, daß du sie nicht mehr aus dir pe care nu le mai poţi scoate afară: eşti năpădit de tine.
ausheben kannst: du rissest dich denn ein. Odată ajuns acolo, când toate din lăuntrul tău
Bist du so weit, ist alles in dir Stein, sunt piatră, zid, scară, ochi de fereastră, boltă -,
Wand, Aufgang, Durchblick, Wölbung –, so probier încearcă să tragi în lături scurt cu mâinile amândouă
den großen Vorhang, den du vor dir hast, perdeaua groasă care-ţi stă înainte:
ein wenig wegzuzerrn mit beiden Händen: cum străluceşte locul de-atâtea lucruri nalte
da glänzt es von ganz hohen Gegenständen şi-ţi taie răsuflarea şi nu ajungi cu mâna.
und übertrifft dir Atem und Getast. Şi-n sus şi-n jos, palat peste palat,
Hinauf, hinab, Palast steht auf Palast, din cap de scară creşte altă scară
Geländer strömen breiter aus Geländern şi duce sus-sus până la margini unde
und tauchen oben auf an solchen Rändern, doar cât priveşti şi te cuprinde ameţeala.
daß dich, wie du sie siehst, der Schwindel faßt. Un nor care se-nalţă din cădelniţi, şi el
247
Dabei macht ein Gewölk aus Räucherständern ascunde toate la un pas în faţă; însă preadepărtarea
die Nähe trüb; aber das Fernste zielt te aţinteşte cu raze drepte fără greş -,
in dich hinein mit seinen graden Strahlen –, iar acum, că străluciri din talgere cu flăcări
und wenn jetzt Schein aus klaren Flammenschalen se răsfrâng pe veşmântul care se-apropie încet,
auf langsam nahenden Gewändern spielt: tu, cum de poţi să-înduri?
wie hältst du's aus?
Sie aber kam und hob Dar ea s-a apropiat şi-a ridicat
den Blick, um dieses alles anzuschauen. privirea, ca să se uite la acestea toate.
(Ein Kind, ein kleines Mädchen zwischen Frauen.) (Un prunc doar, o copilă-ntre femei.)
Dann stieg sie ruhig, voller Selbstvertrauen, Apoi urcă fără de grabă şi stăpânită,
dem Aufwand zu, der sich verwöhnt verschob: înspre toată bogăţia, care se făcu în lături cu alean:
So sehr war alles, was die Menschen bauen, Lucrarea omului se afla deja
schon überwogen von dem Lob preacopleşită de lauda
in ihrem Herzen. Von der Lust care se ridica din inima ei. De dorul ei
sich hinzugeben an die innern Zeichen: de dăruire către însemnele lăuntrice.
Die Eltern meinten, sie hinaufzureichen, Părinţii au dorit să o aducă ofrandă,
der Drohende mit der Juwelenbrust iar chipul crunt cu pieptul plin de nestemate
empfing sie scheinbar: Doch sie ging durch alle, se făcea că a primit-o. Însă ea trecu,
klein wie sie war, aus jeder Hand hinaus micuţă cum era, din mâinile tuturor
248
und in ihr Los, das, höher als die Halle, în seama menirii ei, mai înalte decât sala aceea,
schon fertig war, und schwerer als das Haus. care o aştepta gătită şi mai grea decât tot templul.
249
Mariae Verkündigung Bunavestire
Nicht daß ein Engel eintrat (das erkenn), Nu arătarea unui înger (faptul în sine)
erschreckte sie. Sowenig andre, wenn a înspăimântat-o. La fel cum nu tresar alţii
ein Sonnenstrahl oder der Mond bei Nacht când razele soarelui sau luna în toiul nopţii
in ihrem Zimmer sich zu schaffen macht, îşi face drum până la ei în cămară, nici ea
auffahren –, pflegte sie an der Gestalt, nu-şi pierdea cumpătul în faţa chipului
in der ein Engel ging, sich zu entrüsten; în care i se arăta îngerul. Nici nu bănuia
sie ahnte kaum, daß dieser Aufenthalt cât de istovitor era acest popas
mühsam für Engel ist. (O wenn wir wüßten, pentru înger. (O, de-am pătrunde,
wie rein sie war. Hat eine Hirschkuh nicht, preacurăţia ei! Oare căprioara aceea,
die, liegend, einmal sie im Wald eräugte, care a zărit-o cândva în pădure
sich so in sie versehn, daß sich in ihr, n-a privit cu atâta nesaţ la ea, încât,
ganz ohne Paarigen, das Einhorn zeugte, în chip neasemuit a prins rod în pântec
das Tier aus Licht, das reine Tier –.) licornul cel de lumină, licornul cel curat -.)
Nicht, daß er eintrat, aber daß er dicht, Nu ivirea lui, ci faptul că îngerul
der Engel, eines Jünglings Angesicht astfel s-a aplecat asupra ei cu chip de tânăr
so zu ihr neigte; daß sein Blick und der, încât privirea lui şi a ei, ridicată spre el
mit dem sie aufsah, so zusammenschlugen s-au înlănţuit ca şi când, dintr-o dată,
als wäre draußen plötzlich alles leer totul din jur ar fi dispărut şi toţi oamenii
und, was Millionen schauten, trieben, trugen, cu îndeletnicirile, poverile şi doririle lor
250
hineingedrängt in sie: nur sie und er; s-ar fi strâns în ea: doar el şi ea,
Schaun und Geschautes, Aug und Augenweide privire şi privelişte, ochi şi lumina ochilor
sonst nirgends als an dieser Stelle –: sieh, nicăieri ca aici, doar în acest loc -: iată,
dieses erschreckt. Und sie erschraken beide. aceasta face spaimă. Şi se înspăimântară amândoi.
Dann sang der Engel seine Melodie. Apoi îngerul cu glas mare şi-a rostit cântarea.
251
Mariae Heimsuchung Maria în vizită la Elisabeta
Noch erging sie's leicht im Anbeginne, La început parcă tot i-a fost mai lesne,
doch im Steigen manchmal ward sie schon însă adesea, pe când urca, parcă se pătrundea
ihres wunderbaren Leibes inne, – de minunea care îi rodea în pântec,
und dann stand sie, atmend, auf den hohn şi atunci se oprea, să-şi tragă răsuflarea
Judenbergen. Aber nicht das Land, pe crestele munţilor lui Israel. Dar nu ţinutul
ihre Fülle war um sie gebreitet; i se întindea la poale până-n zare, ci prea-plinul
gehend fühlte sie: man überschreitet sălăşluit în ea; în mers, o covârşea: nimeni, nicicând
nie die Größe, die sie jetzt empfand. nu va simţi vreodată mai mult ca ea, acum.
Und es drängte sie, die Hand zu legen O împingea dorul să atingă cu mâna
auf den andern Leib, der weiter war. celălalt trup, aflat departe.
Und die Frauen schwankten sich entgegen Cele două femei îşi căzură în braţe
und berührten sich Gewand und Haar. şi-şi atinseră veşmântul şi creştetul.
Jede, voll von ihrem Heiligtume, Fiecare, prea-plină de harul ei,

schützte sich mit der Gevatterin. se odihni ştiindu-şi ruda alături.
Ach der Heiland in ihr war noch Blume, Mântuitorul, în sânu-i nu era decât un mugur,
252
doch den Täufer in dem Schooß der Muhme însă Botezătorul, din pântecele maicei,
riß die Freude schon zum Hüpfen hin. prinse a sălta de bucurie.
253
Argwohn Josephs Îndoiala lui Iosif
Und der Engel sprach und gab sich Müh Iar îngerul grăia şi îşi dădea osteneală
an dem Mann, der seine Fäuste ballte: să-l lămurească pe cel cu pumnii încleştaţi:
Aber siehst du nicht an jeder Falte, Au tu nu vezi din lucrurile-i toate,
daß sie kühl ist wie die Gottesfrüh. Că-i fără de prihană ca soarele în zori?
Doch der andre sah ihn finster an, Însă acela îl privea cu ochii crunţi,
murmelnd nur: Was hat sie so verwandelt? cu vorbă abia şoptită: De ce e-aşa schimbată?
Doch da schrie der Engel: Zimmermann, Dar îngerul prinse-a striga: Dulghere,
merkst du's noch nicht, daß der Herrgott handelt? au nu vezi doară c-aşa binevoieşte Dumnezeu?
Weil du Bretter machst, in deinem Stolze, De poţi cu meşteşug să iveşti scânduri,

willst du wirklich den zu Rede stelln, te semeţeşti de-acuma să ceri socoteală
der bescheiden aus dem gleichen Holze Celui ce dintr-un lemn cu tine, smerit
Blätter treiben macht und Knospen schwelln? răsare frunze şi dă muguri?
Er begriff. Und wie er jetzt die Blicke, El pricepu. Şi când îşi ridică privirea
recht erschrocken, zu dem Engel hob, înspăimântată către înger – dispăruse.
war der fort. Da schob er seine dicke Atuncea-şi scoase-ncet cuşma miţoasă
Mütze langsam ab. Dann sang er lob. şi-l preamări pe Domnul Dumnezeu.
254
Weihnachtslied Colind de Crăciun
Maria lag in großer Not, Maria sta cu grijă mare

Mit Lumpen angethan, Şi cu zdrenţe învelită
In einem Stall zu Bethlehem Într-un ocol din Viflaim
Und sah die Stunde nahn, Şi aştepta să-i vină ceasul
Da sie ein Kindlein haben sollt. Ca să-şi nască pruncuşorul.
Der Himmel stand in lauter Gold; Şi cerul tot era de aur;
Da hub ein Singen an: Şi-odată se porni cântare:
“Süße Mariam sei getrost; „Dulce Maică, fii pe pace;

Das um dich ist kein Stall. Sălaşul tău nu e ocol.
Blick um dich, allerholdste Frau, Priveşte-n jur, slăvită-ntre femei,
Und sieh die Gäste all, Şi vezi ce de mai oaspeţi
Die von weither gekommen sind, Sosit-au de peste mări şi ţări,
Dich zu begrüßen und dein Kind Să ţi se-nchine pruncului şi ţie
Mit Flöt- und Geigenschall.“ În sunet de-alăută si caval”.
Und wie Marie ihr Haupt erhob, Atunci Maria capu-şi ridică
Oh Wunder, was sie sah: Şi, mări, ce-mi văzu:
255
Es knieten auf der schlechten Streu Pe paiele sărăcăcioase preaplecaţi

Drei goldne Könige da, Trei împăraţi înveşmântaţi în aur,
Und, wie wenns ihr Gefolge wär, Şi-ntruchipând alai ca pentru dânsa
Ein Heer von Engeln stand umher Un stol de îngeri de jur împrejur-i
Und sang Hallelujah. Cânta Aleluia!
Es war ein Licht und war ein Glanz, Şi se făcu lumină mare strălucită
Wie sie es nie gesehn, Aşa cum ochii ei nu mai văzură:
Und vor den Thürn und Fenstern war Iar pe la uşi şi-afară la ferestre
Ein Auf- und Niedergehn, În sus şi-n jos era mereu un umblet
Als ging die ganze Welt vorbei; De parcă lumea toată se perinda pe-acolo;
Da hört sie einen leisen Schrei: Şi-apoi se auzi un strigăt moale:
Da war das Glück geschehn. Şi se-mplini sorocul şi norocul.
Maria strahlte wie ein Stern Ca astrul zilei lumina Fecioara

Und hob das Kind empor; Şi-l înălţă pe prunc nainte-i
Da war so hold und engelschön, Cu chip atât de dulce ca de înger,
Wie nie ein Kind zuvor. Fără de seamăn între prunci.
Die Wände sanken, und die Welt, Nevăzut se făcu atunci ocolul,
Die weite Welt war rings erhellt, Şi lumea-ntreagă fu scăldată în lumină,
Und alles sang im Chor: Şi firea toată cânta într-un glas:
256
“O seht die Blume, die da blüht, „Iată azi floarea care a-nflorit,
Die Blume weiß und rot! Cea cu petale sângerii şi dalbe!
Der Kelch ist von der Lilie, E-asemeni cupei crinului în care
Ein Herz darinnen loht. O inimă se mistuie în foc şi pară.
Nun ist die ganze Erde licht, Azi lumea toată e-n veşmânt de soare,
Wir fürchten Schmerz und Trauern nicht Nu ştim ce-i frica de durere şi necaz
Und fürchten nicht den Tod. Şi gândul morţii nu mai înspăimântă.
Die Blüte leuchtet uns den Tag, Slăvita floare ziua luminează,
Und es versank die Nacht, Şi noaptea şi-a pierdut puterea,
Und aus der Blüte wird die Frucht, Şi din petale prinde-a creşte rodul,
Die Alle fröhlich macht; Ce neamurile toare fericeşte;
Die Frucht, die Allen Nahrung giebt, Rodul din care se vor înfrupta cu toţii,
Der Mensch, der alle Menschen liebt: Şi Omul ce toţi oamenii iubeşte:
Die Liebe ist erwacht.“ Iubirea s-a-ntrupat.”
Der Chor verklang. Es sank der Stall Se stinse corul cel ceresc. Ocolul
In braune Dunkelheit. Se-mprejmui iar cu pereţi de întunecare.
Maria gab dem Kind die Brust. Maria îşi puse pruncul mic la sân.
Still ward es weit und breit. Se lăsă liniştea până hăt-departe.
257
Da ward Marien im Herzen bang, O teamă se strecoară-n suflet Maicei,

Sie küßt ihr liebes Kindlein lang, Prelung îşi sărută scump odorul,
Ihr that ihr Kindlein leid. O doare inima pentru pruncuţ.
258
Der Stern von Bethlehem Steaua din Viflaim
Es stand ein Stern ob einem Dach, Lucea o stea peste o casă,

Dem reisten Weise und Könige nach; Şi magii după ea mergeau;
Und war kein Schloss und kein Palast Nici castel şi nici palat nu-i era
Dem seligen Sterne Lust und Rast: Fericitei stele popas şi bucurie,
War nur ein Hüttlein und ein Stall. Ci doar o căscioară şi un ocol.
Und ging doch von ihm aus ein Schwall Din care un val înalt se ridica
Von Licht und allerhellstem Schein. De strălucire mare şi lumină.
Denn in ihm lag ein Kindlein klein, Căci prunc micuţ în ea şedea,
Des Herz war aller Liebe Samen, Şi inimioara-i cât un bob
Darum die Weisen und Könige kamen. Rodea iubire lumii-ntregi.
Die Weisen und Könige boten dar, Ştiind acestea veneau magii,
Was ihre Weisheit und Reichtum war; Preaînţelepţii împăraţi, cu dar
Din bogăţia lor de-nţelepciune.
Die Weisen und Könige knieten hin S-au plecat preaînţelepţii

Und fühlten des Lebens geheiligten Sinn; Şi s-au sfinţit cu taina vieţii.
Die Weisen und Könige hatten das Glück Cu har s-au îmbrăcat ca-n haină,
Gesehn und gewonnen und reisten zurück. Şi au făcut cale întoarsă.
Das ist vor grauer Zeit geschehn. Acestea au fost nainte vreme.
259
Kein Stern blieb seither stille stehn, De-atunci nici un astru n-a mas în loc,
Und Weise und Könige sind zumeist Şi împăraţi şi înţelepţi adesea
Anderen Sternen nachgereist. Dup-alte stele au călătorit.
Doch immer, wenn das rollende Jahr Dar încă, pe când anul ajunge
Zum Tag kommt, da es geschehen war, Din nou, cu roata, la ziua în care
Dass zu Bethlehem der heilige Christ În Viflaim s-a pogorât Iisus
Der wirren Welt geboren ist, Lumii aflate-n rătăcire,
Entzünden wir kleiner Sterne Schein Aprindem şi noi mici lumini de stele
Und kehren in uns selber ein, Şi călătorim în adâncul din noi,
Und fühlen, dass sehr weise gewesen Şi simţim că mult înţelepţi au fost
Die Wanderer aus Morgenland, Călătorii de la miazăzi,
Die sich dem Sterne zugewandt, Care au mers înspre stea oarecând,
Von dem wir in den Büchern lesen. Aşa cum am citit în carte.
260
Der armen Kinder Weihnachtslied Colindul copiilor sărmani
Hört, schöne Herr`n und Frauen, Alese doamne, domni aleşi,

Die ihr im Lichte seid: Care-n lumini petreceţi:
Wir kommen aus dem Grauen, Din valea spaimei noi venim
Dem Lande Not und Leid; Din hăul lipsei şi-al durerii;
Weh tun uns unsre Füße Tare ne dor picioarele
Und unsre Herzen weh, Şi inimile – tare,
Doch kam uns eine süße Dar nouă veste minunată
Botschaft aus Eis und Schnee. Din gheţuri şi zăpezi sosit-a.
Es ist ein Licht erklommen, O lumină lucitoare
Und uns auch gilt sein Schein. Arde-aprins şi pentru noi.
Wir habens wohl vernommen: Am auzit noi bine:
Das Christkind ist gekommen Venit-a prunc Isusul
Und soll auch uns gekommen sein. Din cer şi pentru noi.
Drum gehen wir zu den Orten, Şi-aşa umblăm din casă-n casă
Die hell erleuchtet sind, Unde-i lumină-aprinsă
Und klopfen an die Pforten: Din poartă-n poartă întrebând:
Ist hier das Christuskind? Aicea-i prunc Isusul?
261
Es hat wohl nicht gefunden Că poate n-a aflat cărarea

Den Weg in unsre Nacht, Prin noaptea grea de pe la noi.
Drum haben wir mit wunden Cu picioarele rănite
Füßen uns aufgemacht, Am pornit atunci la drum
Dass wir ihm unsre frommen Ca să punem la picioare-i
Herzen und Bitten weihn. Inima şi ruga noastră.
Wir habens wohl vernommen: Am auzit noi bine:
Das Christkind ist gekommen Venit-a prunc Isusul
Und soll auch uns gekommen sein. Din cer şi pentru noi.
So lasst es uns erschauen, Îngăduiţi ca să-l vedem,

Die ihr im Lichte seid! Voi ce-n lumini petreceţi!
Wir kommen aus dem Grauen, Din valea spaimei noi venim,
Dem Lande Not und Leid; Din hăul lipsei şi-al durerii,
Wir kommen mit wund' Füßen, Tare ne dor picioarele,
doch sind wir trostgemut: Dar inima ne spune
Wenn wir das Christkind grüßen, Că de-om vedea pe pruncul
Wird alles, alles gut. S-a duce toată jalea.
Der Stern, der heut erglommen, Steaua din astă seară
Gibt allen seinen Schein: Dă tuturor lumină:
das Christkind ist gekommen! - Venit-a prunc Isusul!
262
Die ihr es aufgenommen, Voi care l-aţi primit,

O, lasst auch uns zu Gaste sein! Lăsaţi-ne-năuntru!
263
Vom Tode Mariae La adormirea Maicii Domnului
Derselbe große Engel, welcher einst Acelaşi mare înger care-odată

ihr der Gebärung Botschaft niederbrachte, s-a pogorât cu vestea naşterii la ea
stand da, abwartend daß sie ihn beachte, stătea acolo aşteptând să-l vadă
und sprach: Jetzt wird es Zeit, daß du erscheinst. şi-i zise: Vine ceasul să te-arăţi.
Und sie erschrak wie damals und erwies Ea tresări şi-acum, ea, tot fecioara,
sich wieder als die Magd, ihn tief bejahend. reînnoind adâncul legământ.
Er aber strahlte und, unendlich nahend, Dar el se-aprinse cu lumină mare
schwand er wie in ihr Angesicht – und hieß şi-apropiindu-se mereu-mereu
die weithin ausgegangenen Bekehrer se făcu nevăzut-naintea ei – chemă
zusammenkommen in das Haus am Hang, din depărtări pe pribegiţii-apostoli,
das Haus des Abendmahls. Sie kamen schwerer să se adune în căsuţa de sub deal,
und traten bange ein: Da lag, entlang unde cinase El. Se strânseră
die schmale Bettstatt, die in Untergang cu inimi grele şi sfioşi intrară: Iată,
und Auserwählung rätselhaft Getauchte, acolo sta întinsă pe laviţa-ngustă
ganz unversehrt, wie eine Ungebrauchte, cea care a primit botezul iadului
und achtete auf englischen Gesang. şi-al preamăririi în chip minunat
Nun da sie alle hinter ihren Kerzen şi era cu totul ne-ntinată, ca o apă neîncepută;
abwarten sah, riß sie vom Übermaß sta şi-asculta cântelece îngerilor.
der Stimmen sich und schenkte noch von Herzen Şi cum privea la ei cum aşteptau
264
die beiden Kleider fort, die sie besaß, pe după câte-o lumânare, se smulse
und hob ihr Antlitz auf zu dem und dem... din preaplinul glasurilor îngereşti
(O Ursprung namenloser Tränen-Bäche). şi dărui acelora veşmintele ce mai avea
şi-şi ridică privirea către unul şi-altul,
rând pe rând....
(O, negrăit izvor al râului de lacrimi).
Sie aber legte sich in ihre Schwäche Se-ntinse-apoi răpusă, fără vlagă
und zog die Himmel an Jerusalem şi aplecă cerul atât de mult în jos
so nah heran, daß ihre Seele nur, peste Ierusalim, că duhul ei,
austretend, sich ein wenig strecken mußte: ieşind, doar cât ce se întinse:
schon hob er sie, der alles von ihr wußte, şi El o ridică, cel care de la ea-nvăţase toate,
hinein in ihre göttliche Natur. înălţând-o în sânul firii ei dumnezeieşti.
265
Himmelfahrt Mariä Înălţarea Maicii Domnului
I I
Köstliche, o Öl, das oben will, Preadulce, untdelemn care deasupra se ridică,
Blauer Rauchrand aus dem Räucherkorbe, tămâie azurie ce urcă din cădelniţi,
Grad-hinan vertönende Theorbe, lăută ce răsună până sus la cer,
Milch des Irdischen, entquill, laptele pământului, revarsă-te,
Still die Himmel, die noch klein sind, nähre hrăneşte cerurile, căci sunt încă prunci,
Das dir anruht, das verweinte Reich: alăptează lumea înecată-n lacrimi,
Goldgewordne wie die hohen Ähre, ca să se lipească de tine:
Reingeword`ne wie das Bild im Teich. cu totul de aur, precum spicul 'nalt,
cu totul curată, precum răsfrângerea din unde.
Wie wir nächtens, dass die Brunnen gehen, Auzul stingher distinge-n noapte
Hören im vereinsamten Gehör: cum curge apa în fântâni;
Bist du, Steigende, in unserm Sehen asemenea şi tu te-nfăţişezi privirii noastre
Ganz allein. Wie in ein Nadelöhr singură, doar tu, în înălţare.
266
Will mein langer Blick in dir sich fassen, Ca prin urechea acului privirea mea prelungă
Eh du diesem Sichtlichen entfliehst, - vrea să se prindă de tine,
Daß du ihn, wenn auch ganz weiß gelassen, mai ’nainte ca de văz să te desprinzi
Durch die farbenechten Himmel ziehst. pentru ca tu, deşi culoarea ţi-a pierit din obraz,
s-o tragi cu tine prin cerurile pline de culori nepieritoare.
267
II II
Nicht nur aus dem Schaun der Jünger, welchen Nu doar din inimile apostolilor te înalţi
Deines Kleides leichte Wehmut bleibt: cărora le laşi veşmântul ca să-şi aline dorul,
Ach, du nimmst dich aus den Blumenkelchen, of, că te înalţi şi din cupele florilor,
Aus dem Vogel, der den Flug beschreibt; din păsările, care descriu în văzduh zborul;
Aus dem vollen Offen sein der Kinder, din sinceritatea fără ascunziş a pruncilor,
Aus dem Euter und dem Kaun der Kuh - ; din ugerul şi rumegarea paşnică a vitelor -;
Alles wird um deine Milde minder, toate-şi pierd ceva din gingăşie,
Nur die Himmel innen nehmen zu. numai cerul dinlăuntru creşte.
Hingerissne Frucht aus unserm Grunde, Roadă smulsă din ţărâna noastră,
Beere, die du voller Sï¿½ï¿½e stehst, boabă de dulceaţă plină,
lass uns fï¿½hlen, wie du in dem Munde dă-ne să simţim cum te topeşti
der entzï¿½ckten Seligkeit zergehst. umplând cu miere gura bucuriei tresăltate.
Denn wir bleiben, wo du fortkamst. Căci noi rămânem aici, jos, pe pământ.
Jede Stelle unten will getröstet sein. Şi orice loc din urmă-ţi tânjeşte alinare.
Neig uns Gnade, stärk uns wie mit Wein. Tinde-ne milă, ne-ntăreşte ca un vin.
Denn vom Einsehn ist da nicht die Rede. Căci de-nţelegerea cea trează nu suntem în stare.
268
Eisblumen zu Weihnachten Flori de gheaţă la Crăciun
Das unfruchtbare Eis, kalt, panzerglatt, Gheaţa cea stearpă, ca solzi reci de zale,
Verhärtet Leben, das dem Tode dient, Viaţă-mpietrită, slujitoarea morţii,
Der sich, der Farblose, mit ihm umschient - Care se înţepeneşte-n ea ca în atele –
Das Eis, das keine Seele hat, Gheaţa cea fără suflet,
Das unbewegte, allen Lebens Bann: Neînduplecat exil al vieţii:
Das starre Eis selbst ist nicht tot. Însăşi gheaţa cea nemişcată nu-i de tot moartă.
In ihm auch wirkt gestaltendes Gebot, Şi-n ea rodeşte poruncă ziditoare,
Der Schönheit Triebkraft ward auch ihm: Si ea are parte de puterea zămislitoare a frumuseţii:
Er setzt geheimnisvolle Blüten an, Tainice flori prind a îmboboci,
Und Schwingenrispen, wie dem Seraphim Petale din petale ca de aripi, întocmai cum
Gefiederüppig sie aus Schulternrund, La serafimi le dau din rotunjimea umerilor
Gekraust, geschwungen, tausendförmig und Bogate aripi de dantelă creaţă şi-mpletituri
In tausend Formen eine Form, entsprießen, În mii de chipuri, iar din toate unul se-nfiripă,
Die ärmste Scherbe trägt ein Wundernetz, Uite cum din lăuntrică poruncă şi neasemuit
Und alles gleißt von Wundersilberfliesen. Prinde a se-nfiripa din gheaţă, o întrupare,
Ciobul mărunt de-o iotă cu ţesătură nemaiîntâlnită
Şi totul străluceşte în nesfârşite, tainice feţe de-argint.
269
Sieh, Mensch, mit Andacht diesem Wunder zu Priveşte, omule, minunea, cu inimă învinsă de smerenie
Und glaub ans Leben! Überall sind Triebe. Şi crezi în adevărul vieţii! Căci peste tot se văd zvâcniri.
Es ist kein Wahn: Im Tode selbst ist Liebe, Nu-i rătăcire: ci chiar în sânul morţii e iubire,
Und neues Werden und bewegte Ruh. Şi viaţă nouă şi pace înfiorată.
270
Hugo von Hofmannsthal
* 1874 – † 1929
Hugo von Hofmannsthal a fost poet, dramaturg şi eseist austriac care şi-a câştigat reputația prin lirismul poemelor şi pieselor sale de teatru şi a
dobândita faimă internațională prin colaborarea sa cu compozitorul de operă german Richard Strauss. A publicat primele poeme sub pseudonimul
Loris, care au atras atenția în epocă prin frumusețea lor lirică, vraja evocatoare a limbajului şi caracterul lor oniric. Acestea au prefigurat o
maturitate a experienței incredibilă la cineva atât de tânăr cum era Hofmannsthal când a publicat poemele.
271
Weihnachten Crăciun
Weihnachtsgeläute Bat clopotele.

Im nächtigen Wind… E vânt şi e noapte...
Wer weiß wo heute Oare unde s-au dus
Die Glocken sind, Clopotele,
Die Töne von damals sind? Dangătele de altădat’?
Die lebenden Töne Răsunetul viu

Verflogener Jahr` Al anilor ce-au zburat,
Mit kindischer Schöne Cu chip frumos de copil
Und duftendem Haar, Şi părul înmiresmat,
Mit tannenduftigem Haar, Şi părul de brad înmiresmat?
Mit Lippen und Locken Cu buze şi bucle

Von Träumen schwer?… Doldora de visări?
Und wo kommen die Glocken Şi de unde vin azi
Von heute her, Clopotele cele
Die wandernden heute her? Ce cutreieră –azi?
Die kommenden Tage, Zilele ce vor să fie

272
Die wehn da vorbei. – Iată-le cum se petrec.

Wer hört´s ob Klage, Să mai pleci urechea oare
Ob lachender Mai, La suspin? Ori la râsul lui mai?
Ob blühender, glühender Mai? La floarea ardoarea lui mai?...
273
Gertrud von Le Fort
* 1876 – † 1971
După primul război mondial, în afara acestor poezii deosebit de problematice, mai apare şi o nouă lirică închinată Maicii Domnului, care se vrea
explicit religioasă. Desigur că mare parte din ea este scrisă în stil epigonic, dar chiar şi puţinele exemplare de valoare vădesc cât de difícil era să
creezi poezie închinată Mariei în egală măsură nouă şi notabilă. Tocmai în acele cazuri în care poeziile izvorăsc dintr-un spirit catolic profund, ca
în „Imnurile închiate bisericii“ ale lui Gertrud von Le Fort, lirica dedicată Mariei se află deja la graniţa dintre arta poetică autentică şi rit liturgic.
Doar prin recurs la limba psalmilor şi a litaniilor mai este posibilă imnografia Mariei.
274
Weihnacht Crăciun
Kindlein aus der Ewigkeit, nun will ich deiner Mutter singen! Copilaş venit din veşnicie, aş vrea acum să-nalţ imn Maicii
Mein Lied soll schön werden wie der morgenfarbne Schnee! [Tale!
Freue dich, Jungfrau Maria, Tochter meiner Erde, Schwester Cântecul meu să fie frumos precum zăpada în lumina
[meiner Seele, [dimineţii!
freue dich, du Freude meiner Freude! Bucură-te, Fecioară Marie, fiica pământului meu, sora
Ich bin ein Wandern durch die Nächte, aber du bist ein Haus [sufletului meu,
[unter Sternen! bucură-te, bucurie pentru bucuria mea!
Ich bin eine durstige Schale, aber du bist ein offnes Meer Sunt rătăcitoare printre nopţi, dar tu eşti casă sub stele!
[des Herrn! Sunt un vas însetat, dar tu eşti mare deschisă a Domnului!
Freue dich, Jungfrau Maria: selig preis' ich, die dich selig Bucură-te, Fecioară Marie: fericiţi sunt cei care te fericesc!
[preisen! Nicicând să nu mai deznădăjduiască fii oamenilor!
Nie mehr soll ein Menschenkind verzagen! Sunt iubire împăcată, vreau să le spun tuturor mereu:
Ich bin eine einige Liebe, ich will immerdar zu allen sprechen: Domnul i-a făcut mărire uneia dintre voi! –
Eine von euch hat der Herr erhöht! - Bucură-te Fecioară Marie, aripa pământului meu, Coroana
Freue dich, Jungfrau Maria, Flügel meiner Erde, Krone meiner [sufletului meu,
[Seele, bucură-te, bucurie pentru bucuria mea!
freue dich, du Freude meiner Freude: Fericiţi sunt cei care te fericesc!
Selig preis' ich, die dich selig preisen!
275
Vigil von Mariä Himmelfarhrt Priveghere la Adormirea Maicii Domnului
Der Engel des Herrn grüßte Maria, und sie empfing den Un Înger al Domnului a întâmpinat-o pe Maria şi ea a primit
[Heimruf der ewigen Liebe. [chemarea iubirii veşnice.
Brich auf, Seele Mariens: die himmlischen Boten sind Ridică-te, duhul Mariei, mesagerii cereşti au sosit!
[gekommen! Vor să ia leagănul în care a stat dumnezeiescul tău Prunc!
Sie wollen die Wiege holen, in der dein göttliches Kind lag! Odihneşte-te pe inima sub care viaţa lui s-a culcat
Nun bette dich selbst auf dem Herzen, darunter sein Leben cufundă-te adânc în acoperământul pe care l-a împrumutat cu
[erschlummert, [atâta gingăşie!
Nun schmiege dich tief in die Hülle, die es so zärtlich Ridică-te, duhul Mariei, ridică-te în leagănul Celui
[umborgen! [Preaînalt!
Brich auf, Seele Mariens, brich auf in der Wiege des Ce sunt cele care se petrec cu tine, dalbă Fecioară? Te înalţi la
[Höchsten! [cer.
Wie wird dir geschehen, Schneereine? Du sollst gen Himmel
[fahren.
276
Hermann Hesse
* 1877 - † 1962
Acolo unde neputinţa de a crede este recunoscută deschis, ca în cazul poeziilor timpurii ale lui Hermann Hesse, poetul se referă de fapt doar la
sine însuşi; Maica Domnului este cu predilecţie cea către care se îndreaptă spovedania însufleţită a acestuia. Doar titlul mai trădează că este vorba
de Maica Domnului, căci în aceste poezii, orice altă femeie ar putea să îi îndeplinească rolul.
277
Marienlieder Cântece închinate Maicii Domnului
I I
Schilt nicht! Ich kann nicht beten, Nu mă ponegri! Nu pot să mă rog,

ich will nur im Vorübergehn vreau doar, în trecere,
an deine Stufen treten să-ţi urc treptele
und deine Augen sehn. şi să-ţi văd ochii.
Es ist ein reines Glänzen E o strălucire clară

um deine Stirn, das mich beglückt; pe fruntea ta, care mă umple de bucurie;
ich habe sie ja mit Kränzen când eram copil de-atâtea ori
als Kind so oft geschmückt. am împodobit-o cu flori împletite.
278
II II
Ohne Schmuck und Perlenglanz Fără podoabe şi străluciri de perle

laß mich auf die Stufen legen, lasă-mă să mă întind la tine pe trepte,
stumm erflehend deinen Segen, mut să-ţi implor milostivirea,
meiner Jugend welken Kranz. cununa ofilită a tinereţii mele.
Kämpfe, Fahrten, Wunden viel, Zbateri, rătăciri, răni fără număr,

ungenossene herbe Siege amare izbânzi fără de bucurie
ruhmlos durchgekämpfter Kriege războaie duse până la capăt neştiut
finden müde nun ihr Ziel. îşi află acum ostenite limanul.
Lüste bunt und freudefarb Plăceri vesele şi împestriţate

senken müdgewordene Hände, pleacă mâinile vlăguite,
ihr Gelächter ist zu Ende, râsul lor nu mai răsună
ihre rote Flamme starb. flacăra lor roşie s-a stins.
Sterbend, blaß und fieberwund Muribund, palid şi pârjolit de febră

wollen sie, der Welt vergessen, mă îndeamnă ca, uitând de lume,
müd auf harte Stufen pressen istovit, pe trepte de piatră tare,
279
den verblühten Liebesmund. să-mi lipesc cu iubire gura stafidită.

280
III III
Deinem Blick darf meiner nicht begegnen, Privirea mea nu se cuvine s-o-ntâlnească pe a ta,
meine Seele, die so viel gelitten, sufletul meu, după atâta suferinţă,
darf gebeugt nicht mehr die deine bitten: nu se mai cade, plecat, pe-al tău să-l cheme:
Wolle die verlorene Schwester segnen! Binecuvântează sora rătăciă!
Leise nur im allertiefsten Innern În tăcere şi-n lăuntrul cel mai din adânc,
will sie der gewesenen Schwesterzeiten, vrea ca de trecutele vremuri, când erau surori,
der in Schmach verspielten Seligkeiten, de bucuriile copilăreşti, risipite în ocară,
schweigend und mit Schmerzen sich erinnern. tăcut şi cu durere să-şi aducă aminte.
281
Rudolf Alexander Schröder
* 1878 - † 1962
Întocmai ca romanticii timpurii, tânărul Rudolf Alexander Schröder pare să se mai lase influențat de capodopera lui Raffael, însă ceea ce pentru
aceştia reprezenta imaginea ideală a Maicii Domnului, pentru poetul modern devine simbolul absolutei ei singurătăți, a cărei sorginte nu este
„golul cerului”, ci desăvârşita străinătate şi lipsă de relație dintre ea şi oameni, care nu mai pot şi nu mai spună nimic reciproc. Tocmai prin
aceasta ia naştere acum un nou raport: „fricii de gol” din jurul sfintei Marii îi corespunde rătăcirea existenței omeneşti de pe pământ.
282
Sonette an die Sixtinische Madonna Sonete închinate Madonei Sixtine
I I
Wenn die Verzweiflung träte aus den Toren Dacă deznădejea ar ieşi pe poarta
der alten, abgelebten Welt und fände acestei lumi învechite şi năruite şi ar afla
der reinen Wolken graues Schneegelände, zăpezile-albe ale norilor curaţi
das deiner Sohle du zum Feld erkoren, pe care ţi le-ai ales aşternut picioarelor,
wenn in des Grauens blindgeweinten Augen dacă în ochii secăuiţi, orbiţi de plâns
ein Leuchten träfe, wie zu deinen Füßen s-ar aprinde o scânteie, aşa cum luminează
die Ferne leuchtet, würden sie dich grüßen la picioare-ţi depărtarea, ar alerga la tine
und sich Gesundung aus der Kühle saugen. şi-ar sorbi vindecare din roua luminii tale.
Du wohnst in einem Licht, das milde blickt, Petreci într-o lumină cu chip blând,
nicht allzu hell, nicht allzu warm: denn Herzen, nici prea fierbinte, nici prea strălucitoare,
verdorrt von Wirbelfeuern dieser Zeit, căci inimile, pârjolite de vâlvătăile acestui veac
sie tauchen gern, zum letztenmal erquickt, se-afundă bucuros, c-o ultimă zvâcnire,
aus allem Gegensatz von Brunst und Schmerzen din toiul tăvălirii-n plăceri şi suferinţă
ins immer laue Bad der Ewigkeit. în baia lină şi răcoritoare-a vecilor fără sfârşit.
283
II II
O, allzu weites, allzu fernes Land! O, tărâm prea întins şi prea departe!
Flur, drin Entsagung nicht zu Hause wäre Ogor mănos, ce nu rodeşte delăsare
(denn wo entsagte man, da nichts sich fand (căci oare când s-a lăsat omul păgubaş,
Als eine einige Göttlichkeit und Leere?), Făr´altceva decât cădere în gol şi oarecare zei),
wie hast du dich mit Wolken aufgeschmückt, o, cum te-ai împodobit cu nori,
die scheinbar deine Einigkeit zerstreuen, ce par să îţi mărturisească armonia,
und hast uns Bilder vor das Aug gerückt, şi-ai aşezat înaintea feţei noastre
himmlische Bilder, die wir nicht erkennen. chipuri cereşti, pe care nu le desluşim.
Nicht weiß auf Erden eine jener Fraun, Nu ştie, pe pământ nici una din femei,
die gleich den Tieren eine Frucht getragen, care-au rodit asemeni necuvântătoarelor,
von dieser Frucht so göttlich wegzuschaun. să-şi ia ochii atât de dumnezeieşte de la chipul rodului lor.
Wir sind die Ausgeburt von Nacht und Tag: Suntem progeniturile zilei şi-ale nopţii:
die große Heiligkeit erweckt uns Graun. – sfinţenia înaltă ne umple de groază. –
Wir haben der Madonna nichts zu sagen. Nu găsim ce să-i spunem Maicei lui Dumnezeu.
284
III III
Ich weiß, dein Blick geht über mich hinweg; Ştiu, privirea-ţi trece peste mine mai departe;
du blickst in Fernen ohne Gegenstand, cauţi în depărtări fără de ţintă anume,
hier unten ist die Trübsal allzu reg, aicea, jos, mizeria e prea cumplită,
wie hättest du dich da uns zugewandt? cum ai putea să te întorci spre noi?
Du bist die Reine; und wir sind nicht da, Eşti Preacurata; iar noi nu suntem în stare
um deiner Sohle nur uns hin und legen. să ne culcăm ca să-ţi fim aşternut sub tălpi.
Und doch: das Heiligste, das dir geschah, Şi totuşi, minunea sfântă ce ţi s-a-ntâmplat
du trugst es und ertrugst es unsertwegen. tu pentru noi ai dus-o şi-ai răbdat-o.
Und wenn dein Antlitz also tränenlos Chiar dacă ochii tăi cei fără lacrimi,
und ungerührt mit göttlichen Verzichten cu liniştea-nţelegerii dumnezeieşti
nur in die Leere deiner Himmel schaut, privesc numai în golul cerurilor tale,
so trugst du doch uns Kinder all im Schoß; tot ne-ai ţinut pe toţi la sânul tău;
und aller wirren Welt vergebenes Dichten şi toate cântecele lumii în restrişte
stammt aus der Dunkelheit, die dir vertraut. te cântă cu durerea pe care-o ştii preabine.
285
IV IV
Wenn du nach vorgeschriebenen Lebenstagen, Aşa cum tu, la împilnirea zilelor prescrise,
nach allem Grauen seiner Wanderscahft, şi după toată groaza călătoriei Lui,
nach aller Last, die er herangerafft, după toată povara pe care a purtat-o
uns Menschen-Los nach Götter-Art zu tragen, ca să ne tragă pe noi oamenii la Dumnezeu,
wenn du den so Beschmutzten, voller Harm, aşa cum tu pe Fiul împroşcat şi plin de răni,
erdrückt von Eckel, überschwemmt mit Hohn, şi covârşit de-ocară şi potopit cu hulă,
wenn du den also schwer beladenen Sohn încovoiat sub tot noianul de povară
mit Kraft emporhebst, fest in deinem Arm, l-ai ridicat în braţe şi strâns l-ai ţinut la piept,
daß er wie jetzt mit kindlich ernsten Sinn încât El ca acum, cu ochi neprihăniţi de prunc
von deiner Brust ins Grauen der Leere schaut, din braţele tale se uită în hăul de-ntuneric
die um die Fülle seiner Gottheit wirbt, care tânjeşte după belşugul dumnezeirii tale,
So glauben wir, du bist die Königin, tot aşa şi noi credem că tu eşti Împărăteasa
vor der die Flut der Weltgeschichte staut, înaintea căreia stă-n loc tumultul vremii
vor der Angst und die Begierde stirbt. şi pier şi spaima şi ispitele plăcerii.
286
Kornad Weiss
* 1880 – † 1940
Pe lângă poeți precum Ludwig Derleth, Konrad Weiss reprezintă mai degrabă „garda veche” însă stilul lui întunecat, „fragmentar” până la
structura sintactică, denotă cum este resimțită şi la el cu toată forța lupta pentru o formă religioasă de expresie în egală măsură nouă şi valabilă.
Atâta doar că în cazul lui această luptă rămâne cu adevărat în spațiul poeziei. Astfel, Weiss este poate cel mai însemnat creator de poezie închinată
Maicii Domnului ai timpului lui, în ciuda dificultăților care sunt evidente şi în cazul lui.
287
Die Empfängnis Bunavestire
Daß eine Lust, die Sinn bewahrt, Este un dor ce străjuieşte înţelesul
mit einem Mal zum Opfer muß, Şi-odată e de-ajuns să se destrame,
Maria horch, Marie, bucură-te,
Maria blieb dies aufgespart, Maica nu s-a împărtăşit de-acestea,
da kam zu ihr des Engels Gruß. şi-atunci a primit întâmpinarea Îngerului.
Daß unser Herz Entdeckerlust Căci duh iscoditor ne-abate inima

Vom Weg in Gottes Führung quält, Din calea orânduită de Dumnezeu
und dieses Herz ging unbewußt iar inima porni neştiutoare
durch Tier und Pflanze wie gestählt, să doboare, învârtoşată, tot ce îi iese-n cale
bis eins das andere zurpflückt, până când duhul mistuieşte inima
dann bricht das Lied gleich einem Knauf, şi cântecul se frânge ca un bulb
und kommt wie Murmelton erstickt, şi creşte înfoiat ca un murmur
auf daß er fließt, der Quell herauf. până ce izbucneşte la izvor.
Sie senkte sich, sank an ihr Bett, Ea-ngenunche, căzu lângă divan,
288
die Kundige, o nein, wie Laub, Ea, care aflase, căzu – vai! – ca o frunză toamna
mein Buch erfüllt, mein arm Gerät, cuvântul s-a-mplinit cu-n biet leşin
ein welk und dürrer Sinnesraub. ce i-a ofilit şi i-a răpit simţirea.
Und daß sie es nicht füllen kann, Ca şi când i-ar fi peste puteri
und so behielt sie ihr Gesicht, aşa şi-a îngopat faţa în palme
nun geht die Lust des Opfers an, cuprinsă de dorul de jertfire
Maria singt und weiß es nicht. Maria cântă şi nu bănuieşte.
289
Maria im Dorn Maria cu sufletul în spini
Was sitzest du und sinnest nur, Ce stai şi tot gândeşti

Maria lind? blândă Marie?
Ich trage, dem ich bin die Spur, Îl port pe cel a cărui urmă sunt,
dies eine Kind pe acest Prunc
in meines Leibes Wiege, în leagănul trupului meu.
die Spur, daran ich Monde wachsend trage, Urma, prin care luna-mi creşte-n trup,
in der ich mich erliege, şi căreia mă plec,
führt über mich wie laute Frage: trece peste mine ca o întrebare:
Warum ich so empfänglich bin De ce sunt atât de deschisă

und sinnenwund, şi vulnerabilă?
die linde Luft bereift mich in blânda adiere mă pârguieşte
der Lippe Grund îmi umple gura de dulceaţă
und flammt mir in die Kehle, şi-mi arde vâlvătaie-n piept,
ich bin gezweigt in meines Hauches Nöte am dat lăstari din rănirea adierii
und trinke in der Seele, şi beau cu sufletul,
davon entblüht mir Rosenröte. şi-mi înfloresc trandafiri în obraji.
290
Es treibt mich unter Menschen groß Mă poartă printre oameni amarnic

ein Ungestüm, un zbucium,
daß ich so tief in meinem Schoß căci sunt atât de-adânc pătrunsă
gefangen bin, în trup,
und schließt mich in die Kammer, şi mă închide într-o carceră;
es ist der Judas, eh mein Kind entglommen, e Iuda, care mai înainte să strălucească
mit seiner Menschenklammer, Fiul meu în chip de om
mit allen Kindern schon gekommen. s-a născut deja în toţi pruncii.
So spielt in mir das nimmersatt Aşa mă colindă nesaţul

wie Herbsteswind, ca vântul de toamnă
das nur ein Hauch beseligt hat, pe care doar o boare l-a stârnit,
dies eine Kind acest Prunc,
und sammelt meine Hauche, şi-mi adună toate suflările
die Blüte, die ich dornenvoll ertrage, floarea pe care o port cu spini,
daran ich mich verbrauche, pe care o hrănesc din mine
beknospet mich mit bittrer Klage. mă-nmugureşte cu amară jale.
291
Mit einem Gedanken Cu un gând
Maria kam auch in ein Moor, Trecu Măicuţa printr-un smârc cândva
da flog ein Vogeltierchen auf şi-o păsăruică izbucni în sus
aus seines Nests Umklammerung; din prejmuirea micului ei cuib;
vor ihrem Schritt und ihrem Lauf căci unde pune Maica pasul cu piciorul
kommt das Lebendige hervor învie viaţa din culcuşul său
und wird der Sinn durch Schrecken jung. şi mintea, tresărind, se înnoieşte.
Ich weiß es immer, lange doch, Şi ştiu mereu, de-atâta timp,

die Binsen hängen aus im Kranz rogozul se adună în coroană
und harren, wo kein Fußen sprießt, şi creşte acolo unde pasul nu ajunge,
ich weiß, und diese Narbe ganz ştiu întreagă-această rană
ruht aus, wo ihres Himmels Joch se odihneşte unde cea fără saţ
die Unersättliche genießt. se bucură de jugul îndumnezeirii ei.
Jetzt wird der Sinn durch Schrecken jung Acum gândul, tresărind, se înnoieşte
und jagt das Sterbliche der Braut, şi o înveşniceşte pe mireasa Domnului.
ein Vogeltier flog aus der Brust O pasăre-i zbură din piept
und war vorher und ist noch laut, şi-n triluri nalte se îneacă,
292
das Herz fällt in Umklammerung inima se reaşează în culcuş

und fühlt des Gottesganges Lust. şi se bucură de-atingerea lui Dumnezeu.
293
Reinhard Johannes Sorge
* 1892 – † 1916
Poemele închinate Maicii Domnului ale lui Reinhard Johannes Sorge, scrise cu puțin timp înainte de convertirea acestuia, reprezintă un exemplu
important de religiozitate expresionistă timpurie prin trimiterile lor clare la Dante. Însă chiar şi aceste poeme sunt pline de stângăcii poetice
provocate tocmai de necesitatea limbajului de a răzbate către formulări noi ale formei vechi.
294
Mutter der Himmel Maica cerurilor
Maria, Gottgebärerin, blick nieder! Marie, Maica Domnului, apleacă-ţi ochii!

Durch deine Hilfe dankend ich im nahen pentr-ajutorul tău, mulţumire ţi-aduc în apropiata
Glänzend Lichtweißen, ich im Traumgefieder lumină-n albe străluciri, eu, legănat de visele
von Mensch und Sehnsucht, - eile mir zu Hilfe! oamenilor, dorurilor, - grăbeşte să-mi ajuţi!
Denn ich bedarf gar sehr des Lichts der Hilfe! Căci amarnică nevoie am de lumina ajutorului tău!
Trostreiche Hoffnung, Schoß der Immerquelle, Nădejde cu alean, trup purururi izvorâtor de viaţă,
Urtiefe, Gottes mütterliches Wehen, adâncime, durere de Maică a Născătoarei de Dumnezeu,
Maria, große Mutter, lob ich dich! Marie, sfântă Maică, pe tine te slăvesc!
Lächelndes Leben, Glück aus Unbewußtem, Viaţă surâzătoare, senină nevinovăţie,

Geheimnis Gottes. Schirmerin der Meere taina Dumnezeirii. Acoperământ deasupra mărilor,
ewiger Sehnsucht in ewigem Wehen, dor nestins în veşnică durere,
Urmilde, du ins Aug des Greises drängend Preamilostivă, care le dăruieşti bătrânilor
Zukünftge Hoffnung, du der Schoß der Kinder, raza nădejdii pentru ziua de mâine, leagănul pruncilor,
Erneuerin der schwach bedürftigen Sünder, înnoitoarea celor greşiţi, slabi şi-n nevoi,
295
Du, Gottes Milde. Wunderrühren, stete Tu, chip blândeţii Domnului. Izvor de minuni,
erneute Gnade, werktief überdachte milostivire fără de sfârşit, viaţă împlinită
zu Gott, in welcher Liebe du, Entfachte! şi închinată Domnului, noian de dragoste aprinsă!
Maria, Himmels Mutter, preis ich dich! Marie, Maica Cerului, te preamăresc!
Gebärerin vor Gott, du Schoß des Sohnes, Născătoare înaintea feţei lui Dumnezeu,
rein Anrühren der letzten heiligen Klare, tu, leagănul Fiului, singură atingere a preasfintei neprihăniri
du nimmermüde Liebe, schirmend Wahre, tu, dragoste fără istov, ocrotitoare vie
Mutter der Himmel, Gute, preis ich dich! Maica Cerului preabună, te preamăresc!
Dich brauchte Gott zu reinstem Selbsterscheinen, Prin tine s-a întrupat fără prihană Domnul,
durch dich mußte er sich als Mensch rein meinen prin tine ni s-a-nfăţişat cu chip de om, curat,
vor uns, Gott abgewandten, den Betörten, nouă, celor rătăciţi, celor pierduţi,
durch dich in seiner Schöpfung rein erscheinen, prin tine s-a arătat curat în mijlocul zidirii Lui,
rechtfertigen so überstarkes Wesen, întemeind de mai presus de fire firea,

durch dich die Erde-Schöpfung heil erlösen, prin tine a izbăvit de moarte făptura din ţărână,
dich unbefleckten Leib, rein Gott-Gewollte, tu, trup fără prihană, singura dorită de Dumnezeu,
mittelnder Schoß, dem Gott selbst Ehre zollte – sălaş mijlocitor, pe care însuşi Domnul l-a cinstit –
296
in dir wird mir nicht Gott, noch Gnade mangeln. în tine nici voi flămânzi de Domnul, nici voi înseta de milă.
297
Ruth Schaumann
* 1899 – † 1975
Ruth Schaumann este o poetă foarte prolifică din generația lui Konrad Weiss, care scrie poezie închinată Maicii Domnului caracterizată de un ton
foarte sensibil, moale, care aminteşte câteodată de Rilke, a cărei sonoritate plăcută o face însă să pară pe lângă un Weiss, mai degrabă lipsită de
forță.
298
Maria am Abend Măicuţa în înserare
Mit ihren Lippen pflückte sie Cu gura-i culese Pruncului

des Kindes Lächeln von den seinen zâmbetul de pe buze,
und hielt es vor den Gartensteinen îl puse pe genunchii osteniţi
auf ihrem wandermüden Knie. de cale, aşezată pe-o piatră în grădină.
Sie bat den blassen Abendstern Rugă luceafărul de seară

ihr beizustehn in solchem Freuen să privegheze tihnita bucurie
und suchte Dank wie Blust zu streuen, şi inima îi înflori ca un cireş
ein weißer Kirschenbaum des Herrn. dând mulţumire înaintea Domnului.
Sie hob den Sohn zur Brust heran Îşi ridică apoi la sân Pruncul
und hielt ihn doch wie fremdes Eigen care e-al ei şi tutuşi nu e,
und in des Gartens Abendzweigen iar în grădina înserată
der Trauer Nachtigall begann. privighetoarea prinse-a jelui.
299
Magd Maria Fecioara Maria
Selbst wenn sie sich zu niedrer Arbeit bog, Nici munca cea de jos nu-i întina
blieb sie doch Königin, denn ihre Minne porfira-mpărătească, fiindcă umplea
goß sie in jedes Tun herab, als rinne cu dragoste fiece gest, cum picură
ein Firnenquell in einen irdnen Trog. neaua din cer şi umple vase de pământ.
Und wie ein weißes Vogelspiel durchflog Albă fluturare de aripi, dorul fierbinte
die Inbrunst ihre birkengleichen Sinne o străbătu prin toate simţurile fără pată
und bebend hielt der Engel jüngster inne, şi fremătând se-opri în loc şi cel mai tânăr dintre îngeri
wenn er ihr Glück mit Andrer Freude wog. cumpănind darul ei şi bucuria celor mulţi.
Es wurde ihrer Hände keine rauh, Mâinile ei n-au suferit rănire,

denn was sie faßte, war für sie ein Blühen, căci toate îi înfloreau în palmă,
das sie dem Herrn aus ihrem Tage schnitt, prinos dat Domnului din însuşi darul zilei
beglänzt von ihrer Stirne zartem Tau. udat cu roua dulce-a frunţii ei.
Und ihres Sohnes Vater nahm das Mühen Iar Tatăl cel ceresc îi ridica povara
wie eine Wolke hin, auf der er glitt. întocmai ca pe norul pe care călătorind venea.
300
Erschaffung Mariae Zămislirea Maicii Domnului
Die Anmut ihres Leibes war so groß, Minunea trupului ei era cu totul negrăită
daß die erhabensten der Engel sanken că şi mai marii între îngeri se plecară
in ein vereiningt Leuchten und Bedanken în sfat de cugetare şi lumină
und staunend priesen ihr gegebnes Los. şi cu uimire au dat slavă pentru darul ei.
Gott aber hob sie sanft von seinem Schoß Dar Domnul a ridicat-o din sânurile Sale
und gab die Seele in des Leibes Schale. şi a pus suflet în veşmântul trupului.
Da wallte Duft, als wenn die Sonne strahle Atunci se-umplu văzduhul de mireasmă
in einen Flecken schön geformtes Moos. cum luceşte soarele într-un ochi de smârc.
Die Sterne sangen auf, doch durch das All Stelele au izbucnit în cântec, însă pământul
rauschte die Erde trauervoll herüber cu jale a străbătut tăriile şi orice sunet
und hoffnungslose Qual barg jeder Ton. era amestecat cu chin şi deznădejde.
Der Himmel schwieg. Zum dunklen Weltenball Cerul tăcu. Către pământul întunecat
glitt die Erschaffne zur Geburt hinüber s-a pogorât cea zămislită, ca să se nască,
und Gott verhieß sie gläubig seinem Sohn. iar Domnul i-a promis-o Fiului Său, cu credinţă.
301
Pietà Pietà
Hebe deine Augen auf und sieh Ridică-ţi ochii şi priveşte,

ohne Wehren und verwirrtes Grauen fără împotrivire şi deruta spaimei,
auf des Hügels Rand die dunklen Frauen pe coama dealului cernitele femei
und den Einen auf der Einen Knie. şi pe Cel întins în braţele Maicei.
Keine Stirn und keine Lippe schrie, Nici ochii plâng, nici gura nu jeleşte,
nur die Mäntel rascheln auf den Steinen, numai veşmintele foşnesc pe pietre,
in den Himmeln aber ist ein Weinen însă în cer e-atâta tânguire
und ein Schwingenklirren wie noch nie. şi-atâta tulburare cum n-a fost nicicând.
Hebe deine Hände auf und sprich: Ridică-ţi mâinile, mărturiseşte:

Meine Schuld hat ihm den Tod gegeben. păcatul meu l-a dus la moarte.
Deine Stimme zögert und es beben Glasul îţi şovăie şi amarnic
seiner Mutter Hände bitterlich. tremură mâinile Maicii Sale.
Durch des Abends Tiefe glüht ein Strich În adâncul nopţii arde-un stâlp de foc
wie der Blick von eines Schwertes Schneide ca lucirea lamei unei săbii
und doch kommt der Duft verlassner Weide dar adie încă iz de iarbă crudă
wie ein mildes Rufen über dich. ca boarea unei chemări, prin tine.
302
Kleide deine Seele ab und laß Dezgoleşte-ţi sufletul şi lasă-i

ihre Bängnis ganz verloren stehen. toată frica fără nicio grijă.
Und es neigt ein kummervolles Wehen Şi se coboară peste el durere-amară
auf sie nieder ohne Zorn und Haß neamestecată cu mânie ori cu ură.
und die Härte deiner Brust wird naß Şi-mpietrirea inimii din tine se înmoie,
und die Finsternis erwärmt durchronnen întunericul se străpunge de căldură,
und geduldig laugt der edle Bronnen iară Fiul omorât, cu blândeţe te spală,
ob dem toten Sohn dich klar und blaß. ca o baie sfântă, şi mai vârtos te albeşte ca neaua.
303
Efrem Sirul
* cca.306 - † 373
Efrem Sirul a fost teolog creştin, poet, imnograf şi părinte al bisericii care a scris numeroase comentarii biblico-teologice şi lucrări polemice care
au dat mărturie despre tradiția creştină şi au avut o largă influență asupra bisericilor greacă şi latină. Este recunoscut ca fiind reprezentantul cu
cea mai mare autoritate al creştinismului sirian din secolul al IV-lea. Ca exeget al Bibliei, Efrem a scris comentarii la cărțile Genezei şi Exodului
din Vechiul Testament. Forma lui literară favorită a fost versul, pe care l-a folosit pentru a scrie tratate, slujbe şi imnuri. Multe din imnurile sale
slăvesc biserica drept prelungirea lui Christos pe pământ, teologia credinței şi superioritatea morală a fecioriei, precum şi patimile şi învierea lui
Christos. De asemenea, Efrem Sirul a acordat o deosebită importanță cultului Maicii Domnului, mai ales curăției şi credinței ei desăvârşite. Alte
teme doctrinare ale creațiilor lui includ teza veşniciei Sfintei Treimi, uniunea dintre Dumnezeu şi om în Iisus Christos, rolul esențial al Sfântului
Duh în rugăciune, mai ales în întruparea lui Iisus Christos în taina împărtăşaniei precum şi învierea tuturor oamenilor la sfârşitul lumii, Efrem
Sirul susținând credința tradițională că fiecare om trebuie să aştepte până la Judecata de Apoi ca să ajungă în împărăția cerurilor.
304
Hymn 6 Imnul 6
The same melody Aceeaşi melodie

"My mouth knows not how to address You, - Buzele mele nu se pricep cum să Te numească,
O Son of the Living One. I tremble o, Fiule al Celui Viu. Mă cutremur
to dare to address You as son of Joseph, de îndrăzneala să Te numesc fiu al lui Iosif,
for You are not his seed. Yet I shrink căci nu eşti din sămânța lui. Dar mă sfiesc
from denying the name of him to whom I have been betrothed. să nesocotesc numele celui căruia am fost sortită.
Refrain: Praise to You, Son of the Most High, Who put on our body. Refren: Slavă Ție, Fiul celui Preaînalt, Care cu trup omenesc Te-ai
îmbrăcat.
“Although You are the Son of the One, I shall call you - Deşi eşti Fiul Unuia Dumnezeu, am să Te chem de-acum
[henceforth [înainte
Son of many, for myriads of names Fiu al multora, căci toate numele
do not suffice You, for You are Son of God nu sunt de-ajuns să Te cuprindă, căci Tu eşti Fiul Domnului
and Son of Man and Son of Joseph şi Fiul Omului şi Fiul lui Iosif
and Son of David and Lord of Mary. şi Fiul lui David şi Domnul Mariei.
“Who made the speechless one - Cine l-a pus pe cel fără grai
Lord of speech? With your pure conception Stăpân peste graiuri? Pentru zămilsirea Ta fără prihană
evil men have slandered me.209 O Holy One, cei răi m-au batjocorit. O, Sfinte,
305
be Your mother`s defender. Show miracles apărător fii maicei Tale. Arată-le minuni
to convince them whence is Your conception. ca să se-ncredințeze Cine Te-a zămilsit.
“For Your sake, behold, I am hated, Iată, pentru numele Tău sunt duşmănită,
Lover of all. Behold, I am persecuted Iubitorule de oameni. Iată, sunt defăimată
because I conceived and bore the One Place of Refuge căci am luat şi am purtat în pântec pe Cel Ce
for human beings. Let Adam rejoice singur e Limanul oamenilor. Să se bucure Adam
for You are his Key to paradise. căci Tu eşti Cheia care îi deschide porțile Raiului.
“Behold, the sea is stirred up against Your mother Iată, apele mării s-au ridicat împotriva maicii Tale
as against Jonah. Behold, Herod, ca oarecând împotriva lui Iona. Iată cum Irod,
the raging surf, seeks to drown talazul cel dezlănțuit, caută să-L înece
the Lord of the seas. Where shall I flee? pe Domnul mărilor. Unde să caut adăpost?
Teach me, Lord of His Mother. Povățuieşte-mă, Stăpânul celei care Te-a născut.
“With You I shall flee to acquire by You Cu tine voi pribegi ca să dobândesc de la Tine
life in every place. With you, the pit viață în tot locul. Cu Tine prăpastia nu mai e
would not be pit, for with You one would prăpastie, căci cine e cu Tine
ascend to heaven. With you, the grave se înalță la cer. Cu Tine mormântul nu mai e
would not be grave, for You are also the resurrection.”210 mormânt, căci tot Tu eşti şi învierea.”
The star of light211 that shone forth suddenly Steaua prealuminoasă care a strălucit dintr-o dată
beyond its nature is smaller than the sun mai presus de firea ei este mai mică decat soarele
yet greater than the sun; it was smaller dar luminează mai tare ca el; era mai mica în
in visible light; it was greater strălucirea ce s-a aratat ochilor, însă mai presus
306
in hidden power because of its symbol. pentru puterea tainică ascunsă în semnul ei.
The morning star shed its rays Luceafărul dimineții şi-a trimis razele
among the dark ones and led them printre cei care umblau în întuneric şi i-a purtat
like blind men. They came and received ca pe nişte orbi. Ei au venit şi au luat
a great light. They gave offerings lumină mare. Au venit cu daruri
and received life and worshipped and returned.212 şi au luat viață, s-au închinat şi s-au întors.
Above and below there were two harbingers Între cele de sus şi cele de jos erau două semne
for the Son: the star of light vestitoare ale Fiului născut: steaua prealuminoasă
shouted out joyfully from above, and John striga cu bucurie din înalt, iar Ioan
proclaimed from below. Two harbingers: propovăduia jos, pe pământ. Două semne:
both an earthly one and a heavenly one.213 unul ceresc şi altul pământesc.
That heavenly one showed his nature Cel ceresc Îi vădea firea
that is from [God`s] Majesty. And the earthly one also care cobora din Slava Domnului. Iar cel pământesc
showed His nature that is from humanity. îi vădea firea care se trăgea din oameni.
O great wonder!― that His divinity o, mare e minunea, cea care i-a facut
and His humanity were announced by them.214 cunoscute prin ele şi dumnezeirea şi firea omenească.
Whoever considered Him earthly― Pe cei ce L-au crezut de pe pământ－
the star of light would convince him steaua prealuminoasă i-a încredințat
that He was heavenly. And whoever considered Him că era de la Dumnezeu. Iar celor ce l-au crezut
spiritual―John dumnezeire – Ioan
would convince him that He was also bodily. le-a arătat că avea şi trup omenesc.
307
Into the Holy Temple Simeon carried Him În Templul Sfânt L-a dus Simeon
And sang a lullabye to Him, “You have come, Compassionate şi I-a îngânat cântec de leagăn: - Ai venit, Milostive
[One, căci Ți s-a facut milă de anii mei, ai făcut ca oasele mele
having pity on my old age, making my bones enter să intre cu pace în lumea celor drepți. Tu eşti Cel
into Sheol in peace. By You I will be raised care mă va ridica din mormânt la cer.
out of grave into paradise.” Ana l-a cuprins în brațe; cu gura i-a sărutat
Anna215 embraced Him; she placed her mouth buzele şi atunci Duhul s-a aşezat
upon His lips, and [then] the Spirit rested pe gura ei, ca oarecând lui Isaia
upon her lips, like Isaiah a cărui gură a fost pecetluită până când un cărbune aprins
whose mouth was silent [until] a coal drew near s-a apropiat de buzele lui şi i le-a deschis.
to his lips and opened his mouth.216 Ana strălucea de duhul gurii Lui
Anna was aglow with the spirit of His mouth. I-a cântat cu alean: Prund de Împărat,
She sang him a lullabye, “Royal Son, prunc defăimat, tăcut auzi;
despised son, being silent, You hear; ascuns Tu vezi; tăinuit, Tu ştii;
hidden, You see; concealed, You know; Dumnezeu-om, slavă numelui Tău.
God-man, glory to Your name.” Chiar şi cei sterpi au auzit şi au venit în grabă
Even the barren heard and came running cu daruri. Magii vin
with their provisions. The Magi are coming cu odoarele lor. Cei sterpi aduc
with their treasures. The barren are coming darurile lor. Odoare şi daruri
with their provisions. Provisions and treasures s-au strâns dintr-odată de la cei săraci.
were heaped up suddenly among the poor. Femeia cea stearpă a strigat ca mai înainte:
308
The barren woman217 cried out as she was accustomed, - De unde cinstea aceasta pentru mine,
“Who has granted me, blessed woman, binecuvântată între femei,
to see your Babe by whom heaven and earth ca să-L văd pe Pruncul tău de care se umple cerul
are filled? Blessed is Your Fruit şi pământul? Binecuvântat este Rodul pântecelui tău
that brought forth the cluster on a barren vine.”218 care a rodit ciorchinele pe vița cea stearpă.
Zacharia came and his mouth was opened. 219 Zaharia a venit şi gura i-a fost deschisă.
A noble one, he cries out, “Where is the King Cu grai ales a strigat: - Unde este Împăratul
on Whose account I have begotten the voice din pricina căruia am odrăslit glasul
to proclaim before Him? Hail, Son of the King! ca să mărturisesc înaintea Lui? Mărire Ție, Fiul Împăratului!
Even our priesthood will be handed over to You.” Şi preoția noastră îți va fi dată Ție.
John approached with his parents Ioan s-a apropiat odată cu părinții lui
And bowed down to the Son, and brightness rested şi s-a plecat Fiului şi lumină era
on his face.220 He did not leap pe chipul lui. Nu a săltat
as in the womb. A great wonder ca înainte în pântecele maicii. Minune mare este
that here he bows down and there he leaps [for joy]. că acum se pleacă iar atunci a săltat de bucurie.
Even Herod, the despicable fox,221 Chiar şi Irod, vulpea cea josnică
who swaggered as if [he were] a lion－ s-a semețit asemena unui leu－
the fox lay down and howled when he heard dar s-a culcat la pământ, vulpea, şi s-a tânguit
the roar of the Lion Who came to lie down când a auzit răgetul Leului care a venit să se aşeze
upon his kingdom, as it is written.222 în împărăția lui, aşa cum este scris.
But the fox heard that the Lion was a cub Dar vulpea a auzit că Leul era pui,
309
and was like a suckling, and he sharpened his teeth ca cei ce sug şi şi-a ascuțit colții
so that while He was still a newborn, the fox might lie in wait pentru ca să stea la pândă cât încă este nou-născut
to strangle the Lion before He had grown strong şi să se repeadă asupra Leului înainte să se întărească în putere
and the breadth of his mouth should destroy him.223 şi răsufletul lui să-l nimicească.
All of creation became mouths Toată făptura o gură se făcu
and cried out above Him: the Magi cried out şi strigă sus deasupra Lui: magii au dat glas
with their offerings; the barren cried out cu ofrandele lor; cele sterpe au dat glas
with their offspring; the star of light cu odraslele lor; steaua prealuminoasă
cried out in the air, “Behold the King`s Son!” a strigat de sus: - Iată, Fiul Domnului!
The sky was opened; the water sparkled; Cerurile s-au deschis, apele s-au mişcat cu străluciri;
the Dove hovered over; the voice of the Father, Porumbelul s-a purtat peste ele; glasul Tatălui,
more weighty than thunder, said, Mai puternic ca tunetul s-a auzit:
“This is My Beloved”224; the Watcher proclaimed Him, - Acesta este Preaiubitul meu; Veghetorul l-a preamărit,
the children shouted joyfully with their hosannas. copii au strigat cu bucurie osanale.
By those voices that proclaimed and cried out Glasurile care preamăreau
above and below, the sleep of Sion în cer şi pe pământ, nu au alungat
was not frightened away. By his colt she was startled;225 somnul Sionului. Mânzul Domnului l-a făcut să tresară,
he trampled and grieved her; she started and rose up. l-a călcat cu copitele şi l-a rănit, el s-a speriat şi s-a sculat.
She killed the watcher because He awakened her.226 L-a ucis pe Veghetor pentru că i-a tulburat somnul.
The Watcher rose up from within the grave, Veghetorul s-a sculat din mormânt,
for He was sleeping while awake, and He came and found căci a dormit în timp ce priveghea, şi a venit şi a găsit
310
the peoples asleep. He shouted for joy and cried out popoarele dormind. A strigat cu glas de bucurie şi
and awakened them. The sleeping [people] thanked le-a trezit. Neamurile cuprinse de somn i-au mulțumit
the Watcher who made [them] watchers on earth. Veghetorului, şi le-a făcut şi pe ele veghetoare pe pământ.
311
Hymn 10 Imnul 10

When Leah and Rachel, Zilaph an Bilhah, Când Lea şi Rahela, Zilpa şi Bilha
sang lullabyes to those fair le-au îngânat cântece de leagăn celor doisprezece
twelve that they bore,277 their soft words prunci frumoşi pe care i-au purtat, cuvintele lor dulci
were human; lordly are erau omeneşti; dumnezeieşti sunt
all Your lullabyes, Lord of His brothers. toate cântecele Tale, Doamne al fraților Lui.
So that even Your resurrection might be believed Pentru ca să se creadă învierea Ta,
among the doubters, inside the sealed de cei îndoielnici, în mormânt pecetluit
grave they placed You, for they sealed [it] with stone Te-au aşezat, căci l-au acoperit cu o piatră
and the gueards stood [there].278 It was for Your sake şi au pus strajă. Pentru numele Tău
that they sealed Your grave, O Son of the Living One. Ți-au pecetluit mormântul, Fiul Celui Viu.
When they buried You, if they had given up, Când Te-au îngropat, de-ar fi renunțat,
left You and gone, there would be occasion dacă Te-ar fi aşezat şi-ar fi plecat, ar fi avut prilej
to assert falsely that they really stole You,279 să spună nedrept că Te-au furat cu-adevărat,
O All-saving One. Contriving Izbăvitorule al tuturor. Uneltind
to seal Your grave, they increased Your glory. să-Ți pecetluiască mormântul, Ți-au sporit slava.
Types for You were both Daniel Asemenea Ție au fost şi Daniel
and Lazarus: the one in the den şi Lazăr: cel din sălaşul
that the peoples sealed,280 and the other in the grave pe care oamenii l-au închis, şi celălalt din mormântul
312
that the people opened.281 Behold their signs pe care oamenii l-au deschis. Iată, semnele
and their seals confuted them. şi pecețile lor le-au închis gura.
Open would be their mouth if they had left open Ar avea glas să grăiască dacă Ți-ar fi lăsat deschis
Your grave and gone away. Since they shut up Your grave mormântul şi ar fi plecat. Dar fiindcă Ți l-au astupat
and sealed and secured [it], they have shut their mouth. şi închis şi pecetluit, au trebuit să-ți astupe gura.
And although they desired it not, all the slanderers Şi deşi nu asta au vrut, toşi defăimătorii
covered their heads282 since they covered Your grave. şi-au acoperit capetele aşa cum Ți-au acoperit mormântul.
But by Your resurrection You convinced them Însă prin învierea Ta i-ai încredințat
about Your birth, for the den was sealed De naşterea Ta, căci sălaşul a fost ferecat
and the grave was secured―the pure one on the den şi mormântul pecetluit－cel neprihănit în sălaş
and the living one in the grave. Your witnesses were şi cel viu în mormânt. Mărturie au fost
the sealed den and grave.283 sălaşul şi mormântul ferecate.
The womb and Sheol shouted with joy and cried out Pântecul şi iadul au strigat cu glas de bucurie
about Your resurrection. The womb that was sealed, vestind înviere Ta. Pântecul ferecat
conceived You; Sheol that was secured, Te-a zămilsit, iadul încuiat
brought You forth. Against nature Te-a aruncat afară. Împotriva firii
the womb conceived and Sheol yielded. Pântecul te-a primit şi iadul Te-a lepădat.
Sealed was the grave which they entrusted Pecetluit a fost mormântul în care au aşezat
with keeping the dead man. Virginal was the womb trupul mort. Feciorelnic a fost pântecul
that no man knew. The viriginal womb pe care nu l-a cunoscut nici un bărbat. Pântecul feciorelnic
and the sealed grave like trumpets şi mormântul cu pecete au răsunat ca trompele
313
for a deaf people, shouted in its ear. în urechile celor surzi.

The sealed womb, the secured stone: Pântecul ferecat, mormântul acoperit:
among the slanderers the conception is slandered, printre defăimători zămislirea este defăimată,
that it was human seed, and the resurrection, că ar fi fost din sămânță omenească, iar învierea
that it was human robbery. Seal and signet că ar fi fost furt de mână omenească. Pecete şi sigiliu
refute and convince that He was a heavenly one. tăgăduiesc şi încredințează că El a fost dumnezeire.
The people stood between Your birth Oamenii se aflau în cumpănă între naşterea
and Your resurrection. If they slandered Your birth, şi învierea Ta. Dacă-Ți defăimau naşterea,
Your death reproved them. [If] they dismissed your moarte Ta îi amuțea. Dacă-Ți tăgăduiau moartea,
[resurrection, naşterea T le închidea gura. Ce doi atleți
Your birth confuted them. The two athletes au lovit gura defăimătoare.
have struck the mouth that slandered. Şi pe Ilie s-au dus să-l caute
Elijah, too－they went seeking him în munți. Când cei de pe pământ
among the mountains.284 While those on earth îl căutau, s-a dovedit adevăr limpede
were seeking him, it became all the more clear că a fost luat la ceruri. L-au căutat şi nu l-au găsit
that he had been taken up. Their seeking without finding Him şi a fost mărturie că fusese luat la cer.
bore withness that he had been lifted up. Dar dacă profeții care cunoşteau
But if the prophets who were aware of ridicarea lui Ilie la cer, s-au îndoit, cum ar veni,
the ascension of Elijah, doubted, as it were, că s-a înălțat, cum să nu-L defăimeze păcătoşii
his ascent, how much indeed would impure men pe Fiul Domnului? Cu înşişi străjerii lor
have slandered the Son? By their [own] guards am să-i conving că El a înviat.
314
I shall convince them that He has been resurrected.

315
Hymn 11 Imnul 11
Our Lord, no one knows Doamne, nimeni nu se pricepe

how to address Your mother. [If] one calls her “virgin”, cum să o numească pe maica Ta. De spune că e „fecioară”,
her child stands up, and “married” – pruncul ei iese înainte, iar de spune că e „femeie măritată”
no one knew her [sexually]. But if Your mother is (însă) niciun bărbat nu a cunoscut-o pe ea. Dar dacă maica Ta
incomprehensible, who is capable of [comprehending] You? este mai presus de pricepere, cine oare poate să te priceapă pe
[Tine?
Refrain: Praise to You for Whom, as Lord of all, everything is easy. Refren: Slavă Ție, Celui care, ca unui stăpân al tuturor, toate îi sunt
cu putință.
For she is Your mother – she alone – Căci ea Îți este maică – dintre toate –
and Your sister with all. She was to You mother; şi soră, de asemeni. Maică ți-a fost,
she was to You sister. Moreover, she is Your betrothed şi soră ți-a fost. Încă, ea-Ți este logodnică
with the chaste women. In everything, laolaltă cu fecioarele. Întru toate, iată,
behold, You adorned her, Beauty of Your mother. ai împodobit-o, Frumusețe a maicei tale.
For she was bethrothed according to nature Căci logodită a fost, după fire,
before You came; yet she conceived înainte să vii (Tu), însă a luat în pântece,
316
outside of nature after You came, mai presus de fire, după ce ai venit,
OHoly One, and she was a virgin o, Preasfinte, şi fecioară s-a aflat
although she gave birth to You chastely. deşi Te-a născut fără prihană.
Mary acquired by You all the attributes Maria a dobândit prin Tine toate înzestrările
of married women: conception within her femeilor căsătorite: zămilsire întru ea
eithout sexual union, milk in her breasts fără împreunare, lapte în sâni
not in the usual way. You have suddenly made în chip neobişnuit. De-odat ai făcut
the parched earth into a source of milk. din pământ sterp – izvor de lapte
If she carried You, Your great mountain De te purta, muntele Tău măreț
lightened its burden. If she fed You se facea uşor. De te hrănea,
[it was] because You hungered. If she gave you a drink ea fiindcă îngăduiai să-ți fie foame. De te adăpa
[it was] because you willed to thrist. If she embraced You, ea fiindcă voiai să însetezi. În brațe de te cuprindea
the coal of mercy preserved her bosom. cărbunele milei îi păstra pieptul nears.
A wonder is Your mother: the Lord entered her Minune mare este Maica Ta: Domnul a intrat în ea
and became a servant; He entered able to speak şi s-a făcut rob; a intrat pe când putea să cuvânteze
and He became silent in her; He entered her thundering şi s-a făcut mut în ea; a intrat pe când vorbea cu tunet
and his voice grew silent; He entered Shepherd of all; şi glasul i-a amuțit; a intrat ca pastor al tuturor
a lamb he became in her; He emerged bleating. şi s-a făcut miel în ea; a ieşit glăsuind ca mieii.
The womb of Your mother overthrew the orders: Pântecul Maicei Tale a răsturnat poruncile:
The Establisher of all entered a Rich One; Făcătorul a toate s-a sălăşluit ca un Bogat
He emerged poor. He entered her a Lofty One; şi a ieşit sărac. S-a sălăşluit ca un Nobil
317
He emerged humble. He entered her a Radiant One, Şi a ieşit sărac. S-a sălăşluit ca un Strălucit
and He put on a despised hue and emerged. şi s-a îmbrăcat cu josnicie ca şi cu o haină şi a ieşit.
He entered, a mighty warrior, and put on fear S-a sălăşluit, luptător puternic şi s-a luat îmbrăcat cu frică
inside her womb. He entered, Nourisher of all, în pântecele ei. A intrat, dătătorul de hrană al tuturor
and He acquired hunger. He entered, the One who gives drink şi a dobândit foame. A intrat cel ce pe toți adapă
[to all, şi a dobândit sete. Gol şi dezbrăcat
and He acquiered thrist. Stripped and laid bare, a ieşit din pântecele ei, cel ce pe toți îi îmbracă cu veşminte.
He emerged from [her womb], the One who clothes all.
318
Hymn 17 Imnul 17
“The Babe that I carry has carried me,” - Pruncul pe care îl port m-a purtat el pe mine,
said Mary. “He bent down His pinions a grăit Maria. - Şi-a plecat aripile,
and took and put me between His wings m-a luat şi m-a aşezat între ele
and soared into the air. He promised me, şi m-a înălțat în văzduh. Acestea mi-a făgăduit:
‘the height and the depth will be your Son’s’ ” „ale Fiului Tău vor fi cele de sus şi cele de jos”.
Refrain: Praise to You, son of the Creator, Who loves all! Refren: Slavă Ție, Fiul Ziditorului, Iubitorule de oameni!
“I saw Gabriel who called him Lord - Văzutu-l-am pe Gabriel, care L-am numit Domn,
and the High Priest, the aged servant şi pe Mai-Marele Preoților, slujitorul cel înaintat în zile,
who solemnly carried him. I saw the Magi care l-am purtat cu evlavie. Văzutu-i-am pe Magi,
bowing down and Herod cum se plecau pân’la pământ, şi pe Irod
dismayed that the King had come. cuprins de tulburare că a venit Împăratul.
“Satan, too, who drowned boys - Şi Satan, care oarecând a înecat pruncii de parte bărbătească
so that Moses would perish, kills boys [now] pentru că să-l piardă pe Moise, iar acum îneacă prunci
so that the Living One will die. I shall flee to Egypt pentru ca să piară Cel Viu. Voi fugi în Egipt
since [Satan] has come to Judah, so that he will become weary căci Satan a venit la Iuda, ca să-l tulbure şi să-l rătăcească –
319
[and confused cel ce caută să-l răpună pe Cel Ce l-a răpus.

he who seeks to hunt his Hunter. - Fecioară fiind, Eva s-a acoperit
“In her virginity Eve put on, cu frunzele ruşinii. Maica Ta s-a îmbrăcat
leaves of shame. Your mother put on, cu fecioria ei – veşmântul cel de slavă
in her virginity, the garment of glory ce-i de ajuns tuturor. Am dat
that suffices for all. I gave puținul acoperământ al trupului Celui ce pe toți ne acoperă.
the same mantle of body to the One who covers all. - Binecuvântată este femeia ce Te poartă în inimă
“Blessed is the woman in whose heart şi-n minte. Ea este palat împărătesc
and mind You are. She is the King’s castle pentru Tine, Fiul Împăratului, şi este Sfânta Sfintelor
for You, the King’s Son, and the Holy of Holies pentru Tine, Mai-Marele Preoților. Nu cunoaşte nici grijile
for You, the High Priest. She has neither the anxiety nici truda casei şi a bărbatului.
nor the toil of a household and husband, Nu aşa este Eva, care s-a făcut peşteră şi mormânt
“On the other hand, Eve became a cave and grave pentru şarpele blestemat; căci sfatul cel nelegiuit
for the accursed serpent, for his evil counsel a intrat şi s-a sălăşluit în ea: cea care s-a făcut țărână,
entered and dwelt in her; she who became dust s-a dat pâine lui spre mâncare. Dar tu eşti pâinea noastră
became bread for him. [But] You are our bread şi tu eşti cămară noastră de nuntă şi straiul slavei noastre.
and You are our bridal chamber and the robe of our glory. - De se teme cea neprihănită,
“If She who is chaste is afraid, iată, straja fecioriei ei. Iar de cade-n vreo greşeală,
behold the guard [of her chastity]. If she [commits] a wrong, iată-L pe izbăvitorul ei. De e stăpânită de duh rău,
behold its pardoner. If she has a demon, iată cine-i alungă. Iar pentru cei ce se află în suferință,
behold its pursuer. And [for] those who have pains, iată cine le leagă rănile.
320
behold the binder of their wounds, - Cine are trup, să vină şi să fie
“Whoever has a body, let him come to be frate cu Preaiubitul meu. Cine are fiică
The bride of my Beloved. Whoever has a daughter sau altă rudă de parte femeiască, să o lase să fie
or kinswoman, let her come to be mireasă Celui Preacinstit. Iar cine are sclav,
the bride of my Honourable One. And whoever has a slave, să-l slobozească, pentru ca să-I slujească Domnului.
let him release him to come to serve his Lord. - Fiule, una e răsplata celui născut slobod
“My Son, one is the wage of the free-born man care a luat jugul Tău. Dar robul care a purtat
Who has taken up Your yoke. But the slave who has borne jugul îndoit de la doi stăpâni,
The double yoke of two lords, Cel din cer şi cel de pe pământ, primeşte îndoită binecuvântare
Of the One above and one below, receives two blessings şi răsplată pentru jugul îndoit.
And the two wages of the two burdens. Fiule, cea născută slobodă este şi roaba Ta
“My Son, the free-born woman is also Your handmaiden dacă îți slujeşte Ție, iar slujnica,
if she serves You, and the enslaved woman întru Tine, e slobodă. Tu îi dai alinare
in You is a freewoman. By You she is consoled Şi faci să fie slobozită. Luminare nevăzută
that she is a freed woman. Invisible emancipation se afla în lăuntrul ei dacă Te iubeşte.
is placed in her bosom is she loves You. - O femeie neprihănită, aşteaptă-L cu dor pe Preaiubitul meu
“O chaste woman, eagerly await my Beloved pentru ca El să-şi afle sălaş în tine; şi voi, femei prihănite,
So that He may dwell in you, and unclean women, too, [aşteptați-L,
so that He may purify you; churches, too, pentru ca El să vă curățească; şi voi biserici –
so that He may adorn you. He is the Son of the Creator pentru ca El să vă împodobească. El e Fiul Ziditorului,
Who came to restore the whole creation. Care a venit să reaşeze lumea pe temelii noi.
321
“He renewed the sky since fools worshipped - A primenit tăriile, căci cei nebuni s-au închinat
all the luminaries. He renewed the earth la luminători. A primenit pământul
that had grown old because of Adam. A new creation care îmbrătrânise din pricina lui Adam. Făptură nouă
came to be by His spittle, and the All-sufficient a prins viață din scuipatul Său şi Îndestulătorul tuturor
set straight bodies and minds. a tămăduit trupul şi mintea oamenilor.
“Come, you blind and without money - Veniți, toți cei orbi şi lipsiți,
receive sight. Come, you lame, de luați vedere. Veniți, toți cei ologi,
receive your feet. You mute and deaf, de luați picioare. Veniți, toți, cei muți şi surzi
receive your voices. And let those with maimed hands de primiți grai. Iar voi, cei ciungi,
receive [whole] hands. luați mâini.
“The Son of the Creator is He Whose treasures are full - Fiul Ziditorului este Cel ale cărui comori sunt pline
of all benefits. Let the one de toate darurile. Cel ce are nevoie
who needs eyes come to Him. de ochi, să vină la El.
He will make clay and transform it. El va frământa tină şi o va preface.
He will make flesh. He will enlighten eyes. El va alcătui carne. El va da lumina ochilor.
“With a little clay He showed that by His hand - Cu puțină tină, a arătat că țărâna noastră
our dust was formed. The soul of the dead man e lucrul mâinilor Lui. Duhul celui mort
also witnessed that the human soul a mărturisit şi el, că Domnul a însuflat
was breathed in by Him. By the latter witnesses duhul omului. Aceasta stă mărturie
it is verified that He is the Son of the First One. că El este Fiul Celui Dintru Început
“Gather, you lepers, and without effort - Veniți, cei leproşi, şi fără oprelişti
322
receive your purification. For He does not need primiți tămăduirea voastră. Căci El n-are nevoie,
as Elisha [did] to have [you] plunge in ca oarecând Ilie, să vadă intrând
seven times. Nor again will he weary [you] de şapte ori în Iordan. Nici nu va asupri iar şi iar,
as the priest did with their sprinklings. cu stropirile, aşa cum au făcut preoții.
“The seven of Elisha in a symbol cleansed - Intrarea cea de şapte ori a lui Ilie a închipuit curățirea
the seven spirits, and the hyssop and blood celor şapte duhuri, iar isopul şi sângele
are a great type: There is no place sunt de sorginte aleasă. Nu este vorba de nicio
for strangeness; the Son of the Lord of the universe înstrăinare; Fiul Domnului tăriilor
is not estranged from the Lord of the universe. nu s-a despărțit de Domnul tăriilor.
“For if the Just One makes the body leprous, - Căci dacă Cel Drept face trupul lepros
and You purify [it], [then] the One Who formed the body iar Tu îl tămăduieşti, atunci înseamnă că Cel Ce a zidit trupul
hates the body and You love it! îl urăşte, iar Tu îl iubeşti!
But You formed it! The pledges that you have cast Dar Tu l-ai zidit. Tămăduirile pe care le-ai întipărit asupra lui
[ca mărturie
upon it cry out that You are the Son of the Creator. Striga cu glas mare că Tu eşti Fiul Ziditorului.
323
Hymn 27 Imnul 27
Change of melody Schimbare de melodie

Light was like a harbinger Lumina a fost ca o solie
to that Bright One to Whom Mary gave birth, a Celui Luminat pe Care Maria L-a născut,
for His conception was in the victory of light, căci zămislirea Lui s-a petrecut la triumful luminii,
and His birth was at the victory of the sun. Blessed be the iar naşterea Sa – la triumful soarelui. Binecuvântat fie
Conqueror! Învingătorul!
Refrain: To you be glory, Son of the Lord of the universe! (Repeat). Refren : Mărire Ție, Fiul Domnului tăriilor, mărire Ție! (Se repetă).
“Yodh” stands at the beginning of Your name. Litera ”iud” stă la-nceputul numelui Tău.
It stands at the tenth in the month of April. Este ziua a zecea din luna lui april.
On the tenth You entered the womb. În ziua a zecea Te-ai sălăşluit în pântec.
Your conception was in a symbol of the perfect number. Zămislirea Ta s-a înfăptuit sub semnul numărului desăvârşit.
The number ten is complete; Numărul zece este întreg,
on the tenth of April You entered the womb. Şi în a zecea zi a lui april Te-ai pogorât în pântec.
The number six is also perfect; Numărul şase, de asemeni e întreg,
on the sixth of January Your birth gave joy to the six directions. Şi în ziua a şasea a lui ianuar, naşterea Ta a umplut de bucurie
The number ten is the sum, cele şase părți ale lumii.
and the sixfold is the sum of sums. Numărul zece reprezintă suma,
324
On the tenth [was] His conception, on the sixth His birth. iar de şase ori câte şase este suma sumelor.
În ziua a zecea a fost zămislirea, iar în ziua a şasea a fost
His birth gave joy to the four directions [and the height and [naşterea Sa.
depth]. Naşterea Sa a strălucit bucurie în cele patru vânturi, şi în înalt
Joseph’s name was not sufficient [şi în adâncuri.
for him to be Your father since it was [too] weak. Numele lui Iosif nu a fost îndeajuns
Your name gave [his name] the letter “yodh”; ca el să-ți fie părinte, căci nu avea putere.
Your name strengthened Joseph’s name to be father to You. Numele Tău i-a dat lui litera ”iud”
“Messiah,” too, in its compassion, şi l-a făcut vrednic pe Iosif să-ți fie tată.
gave the first of its letters to Mary’s name. şi numele ”Mesia”, s-a milostivit
Behold! Their names depend on His names să dea numelui Mariei prima dintre litere.
even as their bodies, with all creation, depended on His power. Iată! Numele lor izvorăsc din ale Lui,
For Mary, that [woman] who bore Him Precum trupurile lor, laolaltă cu toată făptura, izvorăsc din
in the womb and on her lap – Him, the Messiah – [puterea Sa.
the first of the letters of [her] name was messiah. Pentru Maria, cea care L-a purtat
She bore His name as His power bore her body. în pântec şi în brațe pe El, însuşi Mesia,
For without His power prima dintre literele numelui a fost Mesia - unsul.
Mary could not bear His body. I-a purta numele precum puterea Lui a purtat trupul ei.
He showed the hidden by way of the revealed, Căci fără de puterea Lui,
since not even their names could exist without Him. Maria nu ar fi putut să-I poarte trupul.
He gave the heads of His letters A arătat cele ascunse prin cele arătate,
325
to His parents who were His heads, căci nici numele lor nu fost fără El.
and as their bodies were adorned by Him, Le-a dat literele întâi-stătătoare ale numelor Lui,
so, too, He adorned their names with His names. părinților, care îi erau întâi-stătători,
Nor again did that John şi precum le-a împodobit trupurile cu al Său,
baptize His body without His power. tot aşa şi numele le-a înfrumusețat cu ale Sale.
“Yodh” bore the name of John Nici Ioan, nu i-a botezat trupul
as Jesus’ power bore John. de n-ar fi avut putere de la El.
But if He bestowed the beauty Litera ”iud” a purtat numele lui Ioan
of His letters on their names, precum puterea lui Iisus l-a purtat pe el.
if he mixed some of His glorious beauty in their names, Însă dacă a trecut frumusețea
how much, indeed, did He mix His hidden power in their literelor Sale asupra numelor lor,
[names! dacă a amestecat o parte din slăvita-i frumusețe în numele lor,
Just as enumeration cu-atât mai mult, cu-adevărat, a amestecat puterea Sa ascunsă
has only ten levels, [în ele!
there are six sides to the creation: Întocmai cum numărătoarea
the height and depth and four directions filled by You. are doar zece cifre,
The letter “yodh” of Jesus, our King, aşa sunt şase fețe ale firii:
is the Queen of all numbers. înaltul, adâncul şi cele patru vânturi, pline de slava Ta.
On her perfection depend all reckoning Litera ”iud” de la Iisus, Împăratul nostru,
as in Jesus all meanings are mixed. este regină peste toate cifrele.
The Greatest of all descended utterly Desăvârşirea ei cuprinde orice socoteală,
326
to unspeakable humiliation. întocmai cum Iisus cuprinde orice înțeles.

He returned from that humiliation Cel mai presus de toți s-a pogorât cu totul
to seize the unlimited height on the right hand. la negrăit de-adâncă umilință.
[It is] a great wonder that from that height Şi din străfundul acelei smerenii s-a-nălțat
He did not proceed little by little ca să se-aşeze de-dreapta-nălțimii necuprinse.
to descend [and] come to smallness. Minune fără seamăn este că din slăvita înălțime
He flew from the womb of Divinity to humanity. n-a purces pas după pas
For the sun – that sun of Yours – să pogoare la cei mici.
announces Your mystery as if by mouth. Ci-a zburat din sânul Dumnezeirii până la firea oamenilor.
In the winter, as Your type, it descends to a low level; Căci soarele – soarele Tău –
in summer, like You, it ascends to the height and rules over all. îți vesteşte taina ca şi cu o gură.
Also the type of Your conception, my Master, Iarna, întocmai ca şi Tine, el coboară,
and [the conception] of John, Your harbinger, iar vara, asemenea ție, se ridică-n înălțime şi domneşte peste
the mystery of Your conceptions and Your births, [toate.
by light and darkness are portrayed and revealed to one who şi încă, firea zămislirii Tale, Doamne,
[perceives. şi a lui Ioan, Înainte-Mergătorul Tău,
The conception of John took place taina acestor zămisliri şi naşteri
in October in which darkness dwells. se înfățişează şi se descoperă prin întuneric şi lumină, pentru
Your conception took place in [cel care pricepe.
April when the light rules over darkness and subdues it. Zămislirea lui Ioan s-a petrecut
I give thanks for Your first birth în luna lui octombrie, când stăpâneşte întunericul.
327
hidden and concealed from all creatures. Iar zămislirea Ta s-a petrecut
I also give thanks for Your second birth, în luna lui april când lumina domneşte peste întuneric şi-l
revealed and younger than all creatures who yet [are] in Your [spune.
[hands! Aduc mulțumire pentru naşterea Ta dintâi,
The births of the Only-Begotten, ascunsă şi tăinuită de la fața făpturilor.
one above and one below, Şi aduc mulțumire şi pentru naşterea Ta de-a doua,
one the stranger, stranger to all, descoperită şi mai neprihănită ca toate făpturile din mâinile
and one the kinsman, allied utterly to humanity. [Tale!
Again, as if by a symbol Naşterile Celui Unuia-Născut,
the day of Your birth falls in January cea din cer şi cea de pe pământ,
when light snatches from darkness a celui străin, nepătruns de nimeni,
the hours it swallowed, just as You snatched us from our şi a celui de-un neam cu noi, care iubeşte firea omenească.
[swallower. Şi tot ca să plinească un semn,
April portrays Your conception when it cried out ziua naşterii Tale e-n luna ianuar
“Behold the Light confined in the womb!” când lumina smulge întunericului
In January the pair of lights emerged: ceasurile pe care acesta le-a-nghițit, întocmai cum Tu ne-ai
You from the womb and the sun with You from within the dark. smuls pe noi de la cel ne ne-a-nghițit.
April a-nfățişat zămislirea Ta când a dat glas:
”Iată, Lumina se-nchide în pântec!”
În luna lui ianuar, cele două lumini pereche s-au vădit:
Tu din pântec şi soarele-odată cu Tine, din întuneric.
328
Link comun, Metoda Lidia Vianu în 7 volume, https://editura.mttlc.ro/metoda-lidia-vianu-7-volume.html
Volumul 1. Engleza de la 7 la 77 de ani. Partea 1. Întâmplări cu timpuri. Traduceri cu cheie.

Volumul 2. Engleza de la 7 la 77 de ani. Partea 2. Întâmplări cu timpuri. Traduceri cu cheie.
Volumul 3. Ora de Engleză. Traduceri şi povestiri. Cu cheie.
Volumul 4. Admiterea la Engleză. Traducere gramaticală. Cu cheie.
Volumul 5. Subiecte date la examenul de admitere 1974-1990. Traduceri cu cheie.
Volumul 6. Student la Engleză. Traducere gramaticală. Cu cheie.
Volumul 7. Examen la gramatica engleză. Traduceri cu cheie.

Oana - Avornicesei. Antologie - Bilingva.de - Poezie.religioasa - CLP

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Oana - Avornicesei. Antologie - Bilingva.de - Poezie.religioasa - CLP

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISBN 978-606-760-206-7

Specialist IT: Cristian Vîjea

Coperta: Leonardo da Vinci, Mater Dolorosa, Cina cea de Taină

Editată de Lidia Vianu

Parallel Texts. Ediţie bilingvă

Oana-Florina Avornicesei Introducere p. 10

sunt, Psal. 95 eis sunt, Psal. 95

An die Jungfrau Maria Fecioarei Maria p. 117

Mater dolorosa Mater dolorosa p. 141

Der Abend Înserare p. 197

Otto zur Linde p. 241

Weihnacht Crăciun p. 274

Maria am Abend Măicuța în înserare p. 298

* cca.1060 - † probabil 1127

Als Gott auf Erden Pe când Domnul pe pământ

zur Freude aller Welt, spre bucuria-ntregii lumi,

Da hatte Gott einen Alten, Iară Domnu-a rânduit să rămână-n viaţă

Zu der makellosen Jungfrau, La Fecioara preacurată,

Da war nicht Vermählung, Nu se-ntâmplă nici nuntă,

Als sich da niederließ, Iar când se pogorî,

Abația Melk, Austria

Melker Marienlied Cântec închinat Fecioarei Maria

Einst auf die Erde Oarecând în pământ

Einst in dem Gesträuche Oarecând în rug

Gideon, dux Israel, Gedeon, stăpân pe Israel,

betaute ganz und gar: lâna albă peste tot:

Meerstern, Morgenrot, Steaua mărilor,

Eine Angelschnur ist geflochten, Fir împletit de undiţă

Jesaia der Prophet, Isaia profetul

Da vermählte sich so herrlich Atunci se cununară

Da gebarst du das Kind Gottes, Şi-ai născut pe Fiul Domnului

Du bis teine verschlossene Pforte, Poartă zăvorâtă eşti,

Versiegelte Quelle, Izvor pecetluit,

Cedrus in Libano, Cedru din Liban,

Rosa in Jericho, trandafir de Ierihon,

Ein Kind gebarst du als Jungfrau, Prunc ai născut, Fecioară,

Sancta Maria. Sfântă Marie.

Königin des Himmels, Împărăteasa cerului,

Mânăstirea Vorau, Austria

Vorauer Sündenklage Spovedanie

Herrin voller Gnade, Doamnă îndurată,

um des rühmlichen Grabes willen, pentru cinstitul mormânt

Nun hilf mir, Heilbringerin, Ajută-mi, în acest ceas, izbăvitoare,

durch dich wurde Beschirmung prin tine toţi oamenii

hilf mir Armen Gottes wegen, ajută-mi ca unui sărman, pentru ca

Mânăstirea Arnstein, Germania

Arnsteiner Mariengebet Rugăciune către Maica Domnului

Als du das Kind geboren, Pe când Pruncul ai născut,

die Finsternis vertreibt es daraus. dar întunericul o scoate afară.

Hätte ich tausend Munde, O mie de guri de-aş avea,

Der himmlische Hof Din împărăţia cerului

singet deinen vollen Preis: se ridică vrednică, lauda ta:

Gütige Maria, Bună Maică,

Walther von der Vogelweide

* cca.1170 - † probabil 1230

Jungfrau und Mutter, siehe an Maică şi Fecioară, ia aminte

Ein Busch, der brannte, Un rug, care arzând,

die auf jungfräuliche Art care feciorelnic

Mutter des Kindes wurde Măicuţă de prunc s-a făcut

Auf dem hohen Thron Pe înaltul tron

war dein Schoß s-a făcut cămară

Dem Lamme gleicht Asemenea Mielului

Das Lamm, das ist Iar Mielul acesta este