Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A P Cehov Ursul
A P Cehov Ursul
A.P. CEHOV
Personaje:
mulţumită; se plimbă prin casă, prinde păsărele! Numai dumneavoastră staţi toată ziulica
închisă în odaie, parc-aţi fi la mănăstire. De-aproape un an n-aţi mai ieşit din casă!
POPOVA: Şi nici n-am să mai ies vreodată! Viaţa mea s-a sfârşit. El e în groapă, iar eu –
LUKA: Ei, poftim, auzi vorbă! Nikolai Mihailovici a murit şi nu mai e nimic de făcut…
Asa a vrut Dumnezeu, fie-i ţărâna uşoară, acolo unde e… Aţi plâns cât aţi plâns; ajunge!
Durerea are şi ea o margine. Iaca, şi mie mi-a murit baba… Ei, am plâns-o, am oftat vreo
lună ….şi gata! Doar n-o fi meritat baba mea să mă amărăsc o viaţă întreagă. (Oftează)
1
Aţi uitat şi de vecini… Nici dumneavoastră nu vă duceţi la ei, da’ nici pe ei nu vreţi să-i
primiţi. Trăim – iertaţi-mă – ca niste lilieci, nu mai ştim ce-i lumina zilei. Eh, coniţă,
coniţă! Sunteţi tânără, frumoasă, albă şi roză – să vă tot bucuraţi de viaţă… Să ştiţi că
POPOVA: (cu hotărâre) Te rog să nu-mi vorbeşti niciodată de asemenea lucruri! Ştii că,
de când a murit Nikolai Mihailovici, pentru mine viaţa nu mai are nici un rost. Ţi se pare
că trăiesc, dar asta nu-i decât o aparenţă! Am jurat că până la moarte n-am să-mi scot
doliul şi n-am să mă arăt în lume… Ai auzit? Vreau ca umbra lui să vadă cât l-am iubit…
Ştiu, da…da… ştiu că tu ai văzut că de multe ori era nedrept cu mine, nemilos… şi chiar
mă înşela… dar eu ii voi rămâne credincioasă până la moarte şi am să-i dovedesc cum
ştiu să iubesc! Acolo, de pe lumea cealaltă, o să mă vadă tot atât de curată pe cât m-a
lăsat….
LUKA: În loc să vorbiţi aşa, mai bine v-aţi plimba puţin prin grădină… sau aţi porunci să
POPOVA: El l-a iubit atât de mult pe Tobi! Ce frumos mâna caii! Câtă putere când
întindea frâul, câtă graţie! Îţi aduci aminte, Luka? Tobi, Tobi! Să i se dea astăzi o porţie
dublă de ovăz!
2
II
Popova (singură)
iert!...(Râde printre lacrimi) Ţie nu ţi-e ruşine deloc? Sunt o soţioară cuminte,
credincioasă… m-am ferecat între patru pereţi şi-am să-ţi fiu credincioasă toată viaţa! Dar
tu? Nu ţi-e ruşine deloc? De câte ori m-ai înşelat, de câte ori nu mi-ai făcut scene şi m-ai
III
Popova şi Luka
POPOVA: Nu i-ai spus că, de când a murit soţul meu, nu mai primesc pe nimeni?
LUKA : Ba i-am spus, coniţă, da’ nici nu vrea să asculte. Zice că are ceva foarte
important.
POPOVA: Nu pri-mesc!
LUKA: Păi, i-am spus, da’….e unu’ îndrăcit… A înjurat şi a intrat drept în sufragerie.
Acu’ e acolo…
(Luka iese)
3
POPOVA: Oh, ce oameni nesuferiţi! Ce vor de la mine? De ce-mi tulbură liniştea?
IV
SMIRNOV: (intrând, către Luka) Tâmpitule, îţi place să trăncăneşti cam multe! Măgar
SMIRNOV: Răposatul dumneavoastră soţ, mi-a rămas dator, pe două poliţe, o mie două
sute de ruble. Mâine fiind scadenţa, şi cum am de făcut plăţi la banca agrară, vă rog,
POPOVA: O mie două sute? …. Pentru ce vă datora soţul meu aceşti bani?
POPOVA: Ovăz? (Suspinând, către Luka) Luka, nu uita să-i dai lui Tobi o porţie dublă
de ovăz. (Luka iese. Către Smirnov) Desigur că vă voi plăti suma, dacă spuneţi că Nikolai
Mihailovici v-o datora… numai că, vă rog să mă iertaţi, dar astăzi nu am aceşti bani
asupra mea. Poimâine însă, când se întoarce administratorul meu de la oraş, îi voi da
lângă asta, chiar astăzi s-au împlinit şapte luni de la moartea soţului meu şi nu mă simt
4
SMIRNOV: Da’ nici eu nu sunt dispus ca mâine să mi se scoată la mezat moşia, ceea ce,
POPOVA: Nu pot…
POPOVA: Sigur!
SMIRNOV: Mulţumesc. Am luat notă. (Ridică din umeri) Cum să-ti păstrezi calmul? Păi
dimineaţă cu noaptea-n cap, am fost pe la toţi debitorii mei, dar nici unul din ei nu vrea
să-mi platească datoriile! Am alergat ca un ogar. În cele din urmă, am ajuns aici, la
POPOVA: Mi se pare c-am vorbit destul de limpede. Când are sa vie administratorul de
la oraş, am să vă plătesc!
5
POPOVA: Iertaţi-mă, stimate domn, dar nu sunt obişnuită cu asemenea expresii… nici cu
Smirnov (singur)
SMIRNOV: Ia te uită! Prost dispusă…. Şapte luni de când i-a murit bărbatu’! Eu însă
bărbatu’, .administratorul e plecat, dracu’ să-l ia, iar eu ce să fac, mă rog? Să mă dau cu
capu’ de pereţi? Am fost la Gruzdev, nu-i acasă! Iaroşevici s-a ascuns! Cu Kuriţân m-am
certat şi era cat p-aci să-l arunc pe fereastră… Mazutov era bolnav de holeră…iar
dumneaei e prost dispusă! Nici una din canaliile astea nu vrea să plătească. Şi asta numai
fiindcă sunt o cârpă, prea mă port delicat cu ei!... Staţi că v-arăt eu vouă! Lua-v-ar dracu’
să vă ia! Rămân aici şi aştept până-mi plăteşte datoria. Astăzi sunt furios! Brrr! Foarte
Bătrâne!
VI
Smirnov şi Luka
(Luka iese)
6
SMIRNOV: Ce logică o mai fi şi asta? Un om are neapărată nevoie de bani, i-a ajuns
cuţitul la os…şi dânsa nu vrea sa plătească ! Logică femeiască, ce vreţi! De-aia nu mi-a
plăcut niciodată să stau de vorbă cu femeile. Mai degrabă aş sta pe un… butoi plin cu
pulbere, decât să stau de vorbă cu o femeie…. Brrrr!...Mă trec fiorii….aşa de rău m-a
scos din sărite fusta asta! Mi-e de ajuns să văd de departe o fiinţă poetică – adica o femeie
VII
Smirnov şi Luka
(Luka iese)
până îmi dai banii…. O să fii bolnavă o săptămână? Bine! Am să stau o săptămână… O
să fii bolnavă un an? Am să stau aici un an… Nu mă impresionează nici rochia de doliu,
nici gropiţele din obraji… Cunoaştem noi toate astea! (Strigă pe fereastră) Semion,
deshamă caii! Nu mai plecăm! Rămânem aici! Să spui la grajd să dea ovăz cailor!
vrea să-mi plătească…noaptea trecută am dormit prost şi, pe lângă toate, hop! şi fusta
asta în doliu, cu proasta ei dispoziţie… Mă doare capu’! Ce-ar fi să beau puţină votcă?
(Strigă) Bătrâne!
7
(Luka iese)
SMIRNOV: Uff! (Se aşează şi se examinează) N-am ce zice, bine mai arăt! Prăfuit, cu
m-a luat drept un tâlhar. (Cască) Ce e drept, e cam nepoliticos să apari într-un salon în
(Luka iese)
SMIRNOV: Ah! Ce furios sunt! Atât de furios, încât aş face praf toată lumea. Iar mi-e
VIII
Popova şi Smirnov
POPOVA: (intră, cu ochii plecaţi) Stimate domn! În singurătatea mea, nu pot suporta
8
POPOVA: Nu pot…
SMIRNOV: În cazul ăsta, rămân aici până-mi plătiţi… (Se aşează) Îmi plătiţi poimâine?
Bine!... Stau aşa până poimâine! Da! Nu mă urnesc din loc! (Sare în sus) Spuneţi şi
dumneavoastră: trebuie să-mi plătesc mâine procentele? Da sau ba? … Sau credeţi că-mi
arde de glumit?
SMIRNOV: Nu-i vorba de grajd; eu vă întreb: trebuie să-mi plătesc mâine procentele?
Da sau ba?
afectat) Madame, je vous prie….sunt tare fericit că nu-mi plătiţi banii mei… Oh!
(Face o reverenţă)
eşti, n-ai văzut atâtea vrăbii, câte femei am cunoscut eu. De trei ori m-am bătut în duel
pentru femei. Douăsprezece femei le-am părăsit eu, iar nouă m-au părăsit ele pe mine!
Da, coniţă! A fost o vreme când eram un prost! Făceam reverenţe… Iubeam nebuneşte!
cu patimă, cu ardoare, în tot felul, dracu’ să mă ia! Mi-am prăpădit jumătate din avere cu
9
sentimentele astea duioase. Dar acum? Nu, mulţumesc! Acum nu mă mai duceţi de nas!
Gata! Ochi negri, ochi pătimaşi, buze roşii, gropiţe în obraji, clar de lună, suspine, şoapte
drăgăstoase… Toate astea pentru mine nu mai fac doi bani! Nu vorbesc de cei de faţă!...
Da’ în general, toate femeile, toate, fără nici o excepţie, sunt nişte izmenite, nişte
meschine, fără suflet, fără pic de logică…iar în ce priveşte asta (se bate pe frunte), iertaţi-
mi sinceritatea, da’ şi-o găină e mai isteaţă decât un filosof cu fustă! Priveşti câte o fiinţă
adâncul sufletului ei… Curat crocodil, nu altceva! (Pune mâinile pe speteaza unui scaun;
cuiul ăsta dacă femeia ştie să iubească pe altcineva decât pe căţeluşul ei… În dragoste nu
sincer, aţi văzut vreodată o femeie care să fie sinceră, credincioasă şi statornică? N-aţi
văzut niciodată! Credincioase şi statornice sunt numai femeile bătrâne sau pocite! Mai
pomeneşti că bărbatul!...
bărbaţii… Dacă aşa stau lucrurile, atunci daţi-mi voie să vă spun că, din toţi bărbaţii pe
care i-am cunoscut, cel mai bun a fost bietul meu soţ… L-am iubit cu pasiune, cu toată
fiinţa mea, i-am dăruit tinereţea mea, fericirea, viaţa, averea mea. Am trăit numai pentru
10
el! Mă închinam lui ca unui idol…şi….ce credeţi? El, bărbatul acesta, pe care l-am
socotit cel mai bun, mă înşela la fiece pas! După moartea lui, am găsit în sertarul biroului
o casetă cu o mulţime de scrisori de dragoste ,mă lăsa singură săptămâni întregi şi făcea
curte altor femei, chiar sub ochii mei! Mă înşela, îmi risipea banii, îşi bătea joc de
sentimentele mele… Cu toate astea, l-am iubit şi i-am fost credincioasă… Şi nu numai
atât: a murit şi eu tot îi mai sunt credincioasă. M-am înmormântat pentru veşnicie între
SMIRNOV: (râde batjocoritor) Doliu!.... Nu înţeleg drept cine mă luaţi! Parcă n-aş şti
ce-nseamnă mascarada asta cu doliul şi pentru ce v-aţi îngropat între patru pereţi!.... Cred
Daţi-mi voie să spun lucrurilor pe nume. Nu-s femeie şi sunt obişnuit sa vorbesc pe şleau!
dumneavoastră.
11
SMIRNOV: N-am plăcerea să vă fiu nici soţ şi nici logodnic, aşa că, vă rog să mă scutiţi
SMIRNOV: Nu!
POPOVA: Nu?
SMIRNOV: Nu!
IX
Aceiaşi şi Luka
LUKA : (se apropie de Smirnov) Domnule, vă rog să binevoiţi a ieşi atunci când vi se
spune! Să binevoiţi a…
SMIRNOV: (sărind în picioare) Gura! Cu cine crezi că vorbeşti? Acum te fac piftie!
12
POPOVA: (strângând pumnii şi bătând din picior) Sunteţi un mojic! Un urs necioplit!
Brută! Monstru!
SMIRNOV: Cu pistolul!
pentru insulte!... Dacă-i egalitate de drepturi, egalitate de drepturi să fie!... Ei, drăcie! Să
ne duelăm!
POPOVA: Imediat! Bărbatu-meu mi-a lăsat destule pistoale… Le aduc îndată… (Se duce
13
SMIRNOV: Am s-o omor ca pe un pui de găină! Nu-s băieţandru şi nici căţel
LUKA: Domnule, boierule!... (Cade în genunchi) Fie-vă milă de un biet bătrân! Plecaţi,
plecaţi de-aici… Ne-aţi băgat în sperieţi – şi-acum vreţi să vă mai bateţi şi-n duel!
SMIRNOV: (fără să-l asculte) Sexele sunt egale! Asa că am să trag în ea din principiu!
SMIRNOV: Asta femeie! Aşa mai zic şi eu! Adevărată femeie! Nu-i o miorlaită…spirt,
SMIRNOV: Începe să-mi placă femeia asta! Serios! Cu toate că are gropiţele alea în
obraji, totuşi îmi place! Sunt gata să-i iert şi datoria!... Poftim: mi-a trecut până şi furia!
Minunată femeie!
Aceiaşi şi Popova
POPOVA: (intră cu pistoalele) Iată pistoalele… Dar, mai înainte de a ne bate, arătaţi-mi,
vă rog, cum se umblă cu ele… N-am ţinut în viaţa mea un pistol în mână…
LUKA: Doamne sfinte, ocroteşte-ne… fie-ţi milă de noi…. Mă duc să chem grădinarul şi
14
SMIRNOV: (examinează pistoalele) Minunate pistoale! Costă cam nouăzeci de ruble
perechea… Pistolul trebuie ţinut aşa…. (Sieşi) Ce ochi! Femeia asta te aprinde ca o
văpaie…
POPOVA: Aşa?
SMIRNOV: Da…. aşa…. Pe urmă, ridicaţi cocoşul… Asa… ţintiţi… capu’ puţin pe
spate… Întindeţi mâna aşa….apoi, cu degetul ăsta, apăsaţi pe trăgaci…şi gata…. Da’ ce-i
tremure mâna….
mergem în gradină!
POPOVA: A! Vă e frică? Da? Aha! Nu, domnule, nu vă mai daţi în lături! Vă rog să mă
urmaţi! Nu mă liniştesc până nu vă găuresc fruntea asta, pe care o urăsc atâta! Vă e frică?
POPOVA: (râde cu răutate) Îi plac! Are îndrăzneala să spună că-i plac! (Îi arată uşa)
Poftim!
SMIRNOV: (fără să scoată o vorbă, pune revolverul jos, îşi ia pălăria, se duce spre uşă,
15
înţelegeţi!... Cum aş putea să vă explic?... (Tare) Ei bine, ce vină am eu dacă-mi placeţi?
SMIRNOV: Doamne, ce femeie! N-am văzut în viaţa mea aşa ceva! Sunt pierdut! Am
catifelată… Mi-am pierdut capul! Gândiţi-vă bine ! Hotarâţi!... Sunt nobil, mă trag dintr-
o familie onorabilă, sunt om cinstit, am un venit anual de zece mii de ruble… Trag fără
greş într-o monedă aruncată în aer… Am o herghelie de cai de rasă… Vreţi să fiţi soţia
mea?
apucă de mână, ea ţipă de durere) Vă iubesc! (Cade în genunchi) Iubesc cum n-am iubit
un prost…şi vă cer mâna!... Ce ruşinos! De cinci ani n-am mai fost îndrăgostit şi mi-am
cer mâna! Da sau nu? Nu vreţi? Bine! (Se ridică şi pleacă grăbit spre uşă)
16
POPOVA: Nimic… puteţi pleca… sau nu, staţi… Nu… plecaţi, plecaţi… vă urăsc! Sau
nu… Nu plecaţi. Daca aţi şti cât sunt de furioasă! (Aruncă revolverul pe masă) Mă doare
SMIRNOV: Adio!
POPOVA: Da, da, plecaţi!... (Strigă) Încotro? Staţi puţin… Nu, nu plecaţi! Ce furioasă
XI
POPOVA: (cu ochii plecaţi) Luka, du-te şi spune la grajd să nu i se mai dea astăzi ovăz
lui Tobi!
Cortina
17
18