Cum să ai vise lucide

Ce înseamnă "vis lucid"?

"Vis lucid este un termen ce desemnează un vis în care persoana care visează este
conştientă că viseză şi că visul este în curs de desfăşurare. În timpul viselor lucide, există
posibilitatea de a exercita control conştient efectiv asupra mediului, personajelor şi tuturor
caracteristicilor acestora, precum şi realizarea unor lucruri care sunt imposibile sau foarte puţin
probabile în realitatea fizică a stării de veghe. Visele lucide sunt cel mai adesea extrem de
realiste prezentând şi o ascuţire a acurateţei simţurilor celui ce are visul lucid."
Pe scurt, visarea lucidă înseamnă să devii conştient, lucid, că visezi. Adică visezi, şi ştii
foarte clar că visezi, chiar în acele momente în care se desfăşoară visul. În trecut am avut doar
câteva astfel de ocazii, care m-au intrigat şi mi-au deschis curiozitatea în acest domeniu.
Calitatea lucidităţii, sau "cât de lucid" eşti în timpul visului, poate însă să varieze, atât de
la o persoană la alta, cât şi de la un vis la altul, chiar pentru aceeaşi persoană. Atunci când eşti
foarte lucid în vis, ştii foarte clar că ceea ce experimentezi atunci este pur şi simplu un vis, eşti
mult mai relaxat, mai entuziasmat.
O condiţie esenţială pentru a deveni lucid în vis, este ca mai întâi să îţi poţi aminti
dimineaţa măcar un vis din cele avute în timpul somnului. Iată mai jos câteva sfaturi utile despre
asta.

Despre vise, ştim cu toţii

Cu toţii visăm, iar despre unele vise ne reamintim atunci când ne trezim. Atunci când
avem impresia că nu am visat nimic, înseamnă de fapt că nu ne amintim niciun vis.
Întotdeauna am căutat să găsesc o cale să-mi amintesc visele. Ştiam că un somn
odihnitor şi suficient de lung este o condiţie necesară şi de bun simţ. Atunci când sunt odihnit,
îmi este foarte uşor să urmăresc să-mi amintesc visele. Dacă la trezire sunt încă obosit, sau nu
am avut un somn odihnitor, atunci pur şi simplu nu am niciun chef să îmi mai bat capul cu
visele.
E foarte important să nu te forţezi prea tare să îţi aminteşti visele. E mult mai eficient să
ai lângă pat un caiet şi un creion, astfel încât dacă te trezeşti noaptea în timpul unui vis, să-l poţi
descrie pe loc, în caiet. E mult mai uşor să faci asta atunci când te trezeşti noaptea, decât să
laşi pe mai târziu, pentru că dimineaţa s-ar putea să nu mai ai chef de asta, sau chiar să nu-ţi
mai aminteşti deloc de vis.
Atunci când scrii în caiet detaliile visului, ai grijă să notezi atît descrierea acţiunilor
(scenariul), cât şi eventualele senzaţii pe care le-ai putea avea în vis: vizuale, olfactive sau
tactile. Descrie cu lux de amănunte, pentru că dacă nu o faci exact la timp, dimineaţa poate fi
prea târziu.
E foarte important ca înainte de a adormi să te gândeşti (ca şi cum ai da o comandă
fermă) că vrei să îţi aminteşti visele din noaptea ce urmează. Dacă adormi cu această intenţie
clară, e mult mai probabil să visezi lucid sau măcar să-ţi aminteşti mai bine visele atunci când te
vei trezi.
De asemenea, e util ca primul tău gând la trezire să fie "Ce am visat?". Cu cât interesul
tău sincer pentru vise este mai mare, cu atât şansele de succes în acest domeniu cresc foarte
mult. Apoi, e bine să-ţi re-memorezi desfăşurarea visului la trezire, înainte de a începe să-l scrii
în caiet.
Urmăreşte să nu te mişti deloc, absolut deloc, atunci când faci această re-memorare, sau
aducere aminte, a visului avut. Îţi va fi mult mai uşor. Chiar dacă la început îţi vin în minte doar

1
crâmpeie sau frânturi de imagini, atitudini, sau sunete, pornind de la ele vei reuşi să îţi aminteşti
gradual poate chiar întregul vis, sau măcar o bună parte din el.
De asemenea, atunci când îţi aminteşti de o scenă din vis, urmăreşte să găseşti ce a fost
înainte de această scenă, şi apoi şi mai înainte, etc. Derulează astfel visul în sens invers. Asta
te va ajuta foarte mult în re-amintirea completă a visului.
Dacă după o perioadă de astfel de "pregătiri" (să spunem 4 - 5 săptămâni), tot nu
reuşeşti să faci niciun pas pe această cale, poti să pui un ceas deşteptător să sune noaptea la o
oră anume, aleasă de tine. Astfel îţi vei demonstra că te trezeşti în mijlocul unui vis! Vei avea
de-acum încredere că şi tu visezi ca toţi ceilalţi, şi vei porni din nou pe această cale cu o mai
mare siguranţă şi certitudinea că vei reuşi.
De îndată ce acest exerciţiu de re-amintire a viselor devine pentru tine destul de uşor de
realizat, poţi să nu mai notezi chiar fiecare vis pe care-l ai, ci numai pe cele care îţi par mai
interesante pentru că sunt mai "vii".

De ce aş vrea să am vise lucide?

Te-ai putea întreba pe bună dreptate, "La ce-mi folosesc visele lucide?". Odată ce poţi să
devii conştient în visele tale, să ştii că ceea ce se desfăşoară atunci este doar un vis, vei
descoperi că ai posibilităţi nelimitate. Nu mai eşti îngrădit de nicio barieră socială, mentală sau
culturală fie ele impuse din lăuntrul sau din afara ta.
Primul motiv pentru care oamenii sunt atraşi în a avea vise lucide este potenţialul de
aventură şi fantezie fără margini. Poţi să experimentezi întrun vis lucid senzatii şi circumstanţe
incredibile, pe care în mod obişnuit nu le vei întâlni. Zborul sau amorul sunt teme preferate ale
celor care au vise lucide.
Mulţi dintre experimentatori spun că visele lucide sunt cel mai bun lucru la care au avut
acces până acum în viaţa lor. Cea mai mare parte a extraordinarei plăceri de a visa lucid
provine din uimitoarea senzaţie de libertate fără margini care apare întrun vis lucid.
Un alt beneficiu deloc de neglijat este puterea de a elimina coşmarurile. Odată ce ştii
foarte clar că este doar un vis, nici nu mai poate fi vorba de un coşmar în sensul real. Experţii
recomandă să înfrunţi sursa ce-ţi provoacă frica, nicidecum să o ocoleşti sau să fugi. În acest
fel, visând lucid, vei vedea că monştrii dispar pur şi simplu, sau se transformă în altceva mai
benefic (cum ar fi un grup de prieteni sau un căţel cu care te joci).
Un alt mare beneficiu este dezvoltarea creativităţii şi a puterii de rezolvare a problemelor.
În timpul visului mintea nu mai este constrânsă de nicio limitare, astfel că pot apare rezolvări
neaşteptate la probleme care te frământă.
De asemenea, este foarte cunoscută influenţa imaginaţiei vizuale asupra corpului fizic,
astfel că un vis lucid oferă întreaga capacitate (nelimitată) a propriei noastre imaginaţii, în slujba
sănătăţii şi vindecării propriului corp.
Poate cel mai important beneficiu în visarea lucidă este demonstrarea fără dubii a
faptului că lumea pe care o "vedem" şi pe care o numim "realitate" personală, nu este decât o
construcţie a minţii noastre. Acest concept, care pare atât de neinteresant în viaţa obişnuită,
este piatra de temelie în orice învăţătură sau cale spirituală autentică.
Visarea lucidă, odată experimentată, nu numai că pune la îndoială natura realităţii
cotidiene, dar pentru mulţi este o sursă de experienţe transcendente. Stările extatice şi exaltate
sunt foarte des întâlnite în visarea lucidă. Un număr de practicanţi au declarat că au trăit stări
de uniune cu Sursa (Dumnezeu), stări exemplare de pace profundă care le-a dat un nou sens
propriilor vieţi.

2
Pericole ale visării lucide?
Visarea lucidă, prin natura ei, şi prin faptul că aduce în spaţiul conştient ceea ce este
ascuns, are numai efecte benefice, chiar şi în cazul coşmarurilor, aşa cum am văzut mai sus.
Mulţi falşi teoreticieni în acest domeniu, deşi nu au practicat cu adevărat visarea conştientă,
avertizează că astfel de vise pot fi un fel de drog pentru mintea umană, şi că există pericolul ca
subiectul să se "refugieze" într-o lume de vis, refuzând realitatea.
Astfel de raţionamente pur teoretice nu demonstrează decât că autorii lor nu au practicat
vreodată cu adevărat visarea conştientă. Cum poţi fi atras de o lume despre care ştii foarte bine
că este doar în mintea ta, că nu este reală, şi că nu poate înlocui vreodată realitatea adevarată?
Visarea lucidă oferă mari şanse de ieşire din cotidian, de trăire a unor stări de libertate
exemplară, care pot fi folosite benefic în multe moduri, aşa cum am arătat mai sus.
Trecerea aproape neobservată de la starea de veghe la cea de somn pe care o
experimentăm în fiecare seară la culcare a fost cunoscută sub variate denumiri: "zona de
frontieră", "starea de semi-visare", "starea de pre-visare". Denumirea ei ştiinţifică este starea
hipnagogică şi, alături de visare, este una dintre cele mai fascinante stări de conştiinţă
modificată pe care o experimentăm.
În starea hipnagogică, pe măsură ce părăsim starea de conştienţă (în cazul viselor
obişnuite), din adâncuri şi parcă de nicăieri apar viziuni, voci, introspecţii şi senzaţii
neobinşnuite. Chipuri umane, înfricosatoare, interesante sau comice, peisaje, cu panorame şi
munţi în fundal, forme geometrice, bijuterii, diamante şi structuri complicate dansează în faţa
ochiului minţii.
Fulgerări de culori, lumini, scântei şi forme nebuloase cunoscute sub numele de "lumini
entoptice" sau "fosfene", trec agale prin faţa conştiinţei noastre moleşite, însoţite de fraze
aparent fără sens, care par să prevestească evenimente. Putem avea senzaţia că plutim, sau
că trupul şi-a mărit dimensiunile peste măsură, sau că am descifrat deodată enigma
Universului!
În secolul al 18-lea, filozoful, savantul şi vizionarul Emmanuel Swedenborg a elaborat o
metodă de inducere a stărilor hipnagogice în timpul cărora el călătorea în paradis, infern şi pe
alte planete. Oliver Fox, scriitor de la începutul secolului al 20-lea, a folosit stările hipnagogice
ca punct de plecare pentru călătoriile sale astrale.
Artistul şi filozoful Austin Osman Spare (1886-1956) a călătorit prin tărâmuri hipnagogice
de unde a adus imagini pe care le-a imortalizat în pictură. Rudolf Steiner, ale cărui viziuni se
aseamănă cu experienţele hipnagogice, arată că perioada optimă pentru comunicarea cu morţii
este trecerea de la veghe la somn.
Mai recent, unul dintre primii exploratori ai stărilor hipnagogice a fost jurnalistul şi filozoful
rus P. D. Uspenski. Uspenski a fost un gânditor introspectiv, iar una dintre lucrările sale timpurii
se ocupa de observarea îndeaproape a viselor. În 1905 a început un studiu asupra a ceea ce
astăzi se numesc "vise lucide", vise în care suntem conştienţi că visăm.
Uspenski şi-a dat seama că cea mai bună cale de a atinge această stare era de a
încerca să-şi păstreze conştienţa pe măsură ce se realizează trecerea spre somn. În încercările
sale de a a realiza ceea ce el a numit starea de "semi-vis, în care dormea şi totodată nu
dormea", Uspenski a descoperit că stările de "semi-somn" pot fi observate mai uşor dimineaţa,
la trezire.
Eseul lui Uspenski "Despre studiul viselor" din cartea sa "Un Nou Model al Universului"
este plin de introspecţii importante. Stările sale de "semi-vis" l-au umplut de o senzaţie de
uimire şi "extraordinară bucurie" pentru că reuşise să înţeleagă cum sunt plăsmuite visele.

3
 "Sunt adormit. În faţa ochilor închişi, apar şi dispar puncte aurii, scântei şi steluţe. Aceste
scântei şi stele se unesc treptat într-o reţea aurie cu ochiuri diagonale care se mişcă încet şi
regulat într-un ritm sincron cu bătăile inimii mele. În clipa următoare, reţeaua aurie se
transformă în şiruri de coifuri de bronz de pe capul soldaţilor romani care mărşăluiesc pe strada
din faţa casei. Eu ... îi urmăresc de la fereastra unei case înalte ... în Constantinopol ... zăresc
soarele - străluceste pe coifuri. Apoi, deodată mă depărtez de fereastră şi ... zbor lent peste
case, peste Cornul de Aur în direcţia Stambulului. Simt mirosul mării, vântul, căldura soarelui..."
Dar cea mai surprinzătoare este remarca lui Uspenski că "mereu trăim în vis, atât în somn cât şi
în stare de veghe." Daca ar fi trăit în zilele noastre, Uspenski ar fi fost gratificat cu dovezi
neurologice solide în susţinerea acestei afirmaţii. Conform neurologilor Denis Pare şi Rodolfo
Llinas, semnalele bioelectrice cu frecvenţe cuprinse între 15 şi 40 de Hz, "oscilaţii neurologice"
asociate stării de conştienţă, apar şi în timpul somnului cu REM (Rapid Eye Mouvements –
mişcări oculare rapide).
Astfel, Pare şi Llinas au ajuns la concluzia că singura deosebire dintre stările de visare şi
veghe este că, în starea de veghe "sistemul închis care generează stările oscilatorii" este
modulat de stimulii care sosesc din lumea exterioară. Cu alte cuvinte, ceea ce numim "stare de
veghe/trezie" este de fapt o stare de visare cu REM în care intervin semnale senzoriale
generate de factorii externi. Ori, după cum afirma Uspenski, nu ar trebui să vorbim de "starea
de somn",respectiv "starea de veghe", ci de "somn plus veghe".

Fazele somnului
Dar să vedem acum când şi cum apar visele. Ele apar la graniţa dintre faza I de somn
(Somnolenţa) şi faza II (Somnul uşor), la un interval de 90-100 de minute, şi durează, în medie,
15-20 minute. Numit şi "somn paradoxal", starea de somn cu vise este caracterizată printr-o
puternică activitate cerebrală asemănătoare cu cea din starea de veghe.
Dacă privim un om care visează, vom observa la el o mişcare rapidă a ochilor sub
pleoape, denumita REM (Rapid Eye Movement), dar muşchii mari ai corpului se află într-o stare
perfectă de relaxare. În timpul somnului REM, cu vise, au loc următoarele procese: modelarea
şi remodelarea memoriei; repararea, reorganizarea şi formarea de noi conexiuni în sistemele
neuronale; oferă energie pentru procesele de învăţare, de memorare şi de atenţie; reface
sistemul nervos.
După cum se observă, visele sunt extrem de necesare şi benefice pentru copii, elevi şi,
în general, pentru cei care prestează o muncă intelectuală sau în condiţii de stres. Interesant
este şi faptul că atunci când ne spunem seara "somn uşor", de fapt ne urăm să avem un somn
cu cât mai multe vise.
Somnul lent, fără vise, are loc în fazele III (Somn stabil) şi IV (Somn profund) şi în care
are loc odihnirea şi regenerarea forţelor organismului, fizice şi mentale. Chiar dacă creierul
continuă să lucreze, în faza de somn profund nu mai există alte activităţi mentale sau fiziologice
suplimentare.
În timpul somnului lent, fără vise, au loc următoarele procese: sintetizarea
macromoleculară (proteine, ADN); anihilarea oboselii fizice; "odihna" propriu-zisă a sistemului
nervos central.
Concluzia este că somnul profund, fără vise, este necesar celor care prestează o muncă
ce necesita un mare consum de enegie fizică, şi de aici expresiile: "a dormit buştean" sau
"doarme de poţi să tai lemne pe el".
Oamenii de ştiinţă afirmă că omul poate trăi fără să doarmă, dar nu poate trăi fără să
viseze. Cercetări recente spun că somnul nu este neapărat necesar, şi că omul are nevoie de

4
somn doar pentru a visa. Dacă cineva doarme, dar este oprit să viseze, acesta s-ar trezi
dimineaţa obosit de parcă nu ar fi dormit deloc.
Numeroşi cercetători au dovedit, aşadar, că mintea umană se hrăneşte cu vise. Visul
este o necesitate, dar este, în totalitate, o iluzie. Acest mecanism funcţionează şi ziua, nu numai
noaptea. Atât ziua, cât şi noaptea, mintea umană pendulează între visare şi nevisare, într-un
ritm interior.

Amintirea viselor
Uneori auzim anumite persoane care declară că ele nu visează. Nu este adevărat.
Absolut toţi oamenii visează, dar nu toţi îşi amintesc visele, unii şi le amintesc ocazional sau
chiar deloc. Aproape tot ce se întâmplă în timpul somnului – visele, gândurile care apar
noaptea, precum şi amintirile din treziri scurte – sunt uitate până dimineaţa.
Este ceva legat de fenomenul somnului în sine care face dificilă reamintirea a ceea ce s-
a întâmplat şi din această cauză cele mai multe vise sunt uitate dacă nu sunt scrise.
âteodată se întâmplă să ne reamintim un vis mai târziu, în timpul zilei sau în altă zi, ceea
ce înseamnă că amintirile nu sunt total pierdute dar, din anumite motive, este foarte greu să le
recăpătăm. Somnul şi visele sunt, de asemenea, afectate de o mare varietate de droguri si
medicamente, inclusiv de alcool, cafea şi tutun.
Cei mai importanţi factori care influenţează amintirea viselor sunt starea de odihnă fizică
şi psihică. Cu cât suntem mai odihniţi, adică ne acordăm timpul necesar pentru somn, cu atât
capacitatea de reamintire a viselor creşte.
O altă întrebare frecventă referitoare la vise este dacă ele sunt sau nu colorate. Cea mai
mare parte a viselor sunt în culori, deşi oamenii nu sunt conştienţi de acest lucru. Aceasta din
cauză că majoritatea au dificultăţi de a-şi reaminti visele şi nici în viaţa reală nu dau prea multă
importanţă culorilor. Se pare că persoanele care sunt foarte conştiente de culori atunci când
sunt treze, observă mult mai des culorile şi în visele lor.
Există cinci faze prin care fiecare dintre noi trece în fiecare noapte. Până în anul 1950
somnul a fost considerat a fi perioada de timp pe parcursul căreia activitatea cerebrală era
inactivă. Visele erau înţelese ca fiind acte de natură demonică sau răspunsurile date în timpul
nopţii de către un creier bolnav. Odată cu apariţia electroencefalogramei (EEG) ideile asupra
somnului şi implicit a viselor s-au schimbat.
Prima fază a somnului se numeste faza Alfa şi se caracterizează prin mişcarea
neregulată a ochilor (REM), scăderea temperaturii corporale, încetinirea ritmului cardiac.
Această primă etapă a somnului durează zece-douăzeci de minute iar imaginile care pot apărea
sunt premergătoare viselor. Imaginile hipnagogice sunt de o mai mică intensitate şi durată faţă
de experienţele onirice din timpul somnului.
A doua fază a somnului este aşa-numita fază Theta în timpul căreia mişcarea ochilor
devine tot mai rapidă, iar activitatea cerebrală mai lentă. Întreruperea cu uşurinţă a somnului,
dar intrarea rapidă înapoi în starea de somn, sunt specifice acestei etape.
A treia fază a somnului este starea Delta, când organismul pătrunde într-un somn adânc,
iar faza a patra de somn este aceea a somnului profund, când amintirea viselor este imposibilă
la fel ca şi trezirea din somn.
În aceste momente creierul se află la cel mai mic nivel de activitate.
Numit şi somnul paradoxal, în a cincea şi ultima fază a somnului, amintirea viselor este
posibilă atâta timp cât viziunile onirice sunt notate într-un jurnal al viselor. LaBerge, un om de
ştiinţă care studiază somnul paradoxal, susţine că această etapă a somnului este atât o stare
de conştiinţă cât şi o stare psihologică specifică somnului.

5
 În timpul stării de somn REM pot apare visele lucide, pe parcursul cărora suntem
conştienţi de faptul că visam, putem avea control asupra lor, iar senzaţia că suntem treji poate
ajunge până acolo încât să ne îndoim de faptul că dormim şi că ne aflăm în timpul unui vis (în
cazul unei lucidităţi foarte scăzute în timpul visului).
Pentru a exista o mai bună înţelegere a diferenţierii dintre starea de vis lucidă şi realitate,
psihologul german Paul Tholey sugerează că pentru a avea cât mai multe vise lucide să
devenim tot mai conştienţi în timpul zilei, cunoscut fiind faptul că omul îşi foloseste doar 2 % din
capacitatea de conştiinţă în timpul zilei.
În acest sens, amintitul psiholog recomandă să ne punem pe parcursul zilei întrebarea:
"Mă aflu în mijlocul unui vis, sau nu?"
Un fapt important: visele lucide apar de obicei în mijlocul somnului paradoxal, în jurul orei
6:30 dimineaţa şi dureaza de la două până la cinci minute.
Luciditatea în vise este determinată de anumite stări interioare pe care omul le trăieşte
frecvent: singurătatea şi stresul. Deseori asemenea vise pot fi însoţite de pauze scurte în
respiraţie şi slabe modificări ale ritmului cardiac.
Cercetările ştiinţifice au arătat că aproximativ 50 % din oameni au cel puţin un vis lucid în
timpul vieţii, fapt ce le îmbunătăţeşte viaţa sipirituală şi viziunea asupra înţelegerii viselor.
Printre metodele cele mai uzate pentru a avea un vis lucid se numără şedintele de meditaţie tip
yoga şi lecturile pe această temă.

Cum faci să ai un vis lucid

Stephan laBerge de la Universitatea din Stanford, şi Jayne Gackenbach de la
Universitatea din Iowa de Nord au dezvoltat o serie de tehnici care aveau drept finalitate
manifestarea viselor lucide. O tehnică de a intra în universul viselor lucide este cea de a ne
întreba în timpul visului dacă ceea ce traim atunci este vis sau nu, iar dacă răspunsul ne
confirmă prezenţa visului trebuie să lăsăm acţiunea onirică să se desfăsoare în continuare fără
a încera să o schimbăm, înţelegând că rolul nostru este acela de a rămâne conştienţi deoarece
secvenţele onirice ne dezvăluie o lume care ne reprezintă şi ne îndeamnă să o înţelegem.
Din această perspectivă visele lucide devin mesageri interiori care ne arată că visul este
o scenă, iar actorii suntem noi, sunt parţi ale personalităţii noastre, visul devenind o oglindă a
propriilor noastre potentialităţi individuale.
Trecerea de la un vis obişnuit la unul lucid se poate face în momentul când trezirea nu
înlătură definitiv filmul oniric care va continua în mod conştient. În visele lucide noi suntem
actorii şi regizorii având aşadar deplina liberatate de a modela un vis!